Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 892/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(922/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.892
Ședința publică de la 25 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții-pârâți și, împotriva deciziei civile nr.1660 din16.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimații-pârâți și.
are ca obiect - evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul - pârât, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.292.704/23.-, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, același avocat reprezentând și interesele recurentei-pârâte, avocat, în calitate de reprezentant al intimatului-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.245.406/3.05.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, lipsind intimații-pârâți și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul-pârât se legitimează cu I seria - nr.-, eliberată de Secția 16 Poliție, la data de 20.10.2000.
Avocatul recurenților-pârâți depune la dosar chitanța nr.-/1/25.05.2009, în cuantum de 700 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în valoare de 5 lei. Solicită proba cu înscrisuri, constând în procesul-verbal de evacuare din imobilul în litigiu, încheiat astăzi 18.05.2009 pe care îl depune la dosar, urmând a depune și o hotărâre în care figurează ca părți recurenții de astăzi, din care reiese contravaloarea lipsei de folosință și respectiv o altă hotărâre în susținerea motivelor de recurs.
Avocatul intimatului-reclamant solicită respingerea probei cu înscrisuri solicitată de avocatul recurenților ca fiind nepertinentă și neconcludentă în soluționarea cauzei, arătând că aceste înscrisuri de află deja depuse la dosar. Mai arată că o parte din hotărârile pe care dorește să le depună avocatul recurenților-pârâți se află în dosarul de suspendare a executării.
Avocatul recurenților-pârâți depune la dosar o copie a raportului de expertiză care a avut ca obiect stabilirea contravalorii lipsei de folosință a imobilului situat în B,-, corp B, compus din teren și construcție. Solicită acordarea unui termen scurt pentru a avea posibilitatea să ia cunoștință de conținutul deciziilor aflate în dosarul de suspendare a executării.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisurile depuse deja la dosar, în conformitate cu dispozițiile art.305 din Codul d e procedură civilă și respinge cererea de amânare formulată de avocatul recurenților-pârâți pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse la dosar și dispune reluarea dosarului.
La reluarea dosarului, se prezintă recurentul - pârât, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, același avocat reprezentând și interesele recurentei-pârâte, avocat, în calitate de reprezentant al intimatului-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale, depusă la dosar, lipsind intimații-pârâți și.
Avocatul recurenților-pârâți arată că a luat cunoștință de înscrisurile depuse la dosar.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurenților-pârâți, susținând oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, urmând ca instanța să aprecieze împrejurarea că potrivit celor două rapoarte de expertiză se poate face aplicarea dispozițiilor art.494 din Codul d e procedură civilă, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că al doilea motiv de recurs este lipsit de obiect în ceea ce privește evacuarea întrucât hotărârea a fost pusă în executare, iar între părți nu au existat nici un fel de raporturi locative.
Mai arată că nu poate fi considerată admisibilă o acțiune personală în evacuare în condițiile în care prin această acțiune este apărat un drept personal de creanță al reclamantului izvorând dintr-un raport juridic între părți; reclamantul avea posibilitatea să promoveze numai o acțiune în revendicare (reală) și în nici un caz o acțiune personală în evacuare, în condițiile în care o acțiune reală posesorie nu este posibil a fi promovată cu succes intimatul neavând niciodată posesia asupra imobilului în litigiu; prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1506/19.09.2003 pe care reclamantul își fundamentează pretențiile se face vorbire de faptul că persoana care a înstrăinat imobilul a avut posesia imobilului pe care a transmis-o cumpărătorului - reclamant astfel încât prezenta acțiune apare ca lipsită de interes; mai mult reclamantul nu poate face dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de pe care solicită evacuarea în condițiile în care nu deține posesia. Din actele dosarului rezultă clar că autorul a avut în proprietate o suprafață de 990 mp, iar acum s-a încercat intabularea unei suprafețe de 1096 mp - este evident că pentru 100 mp; nu există titlu în persoana reclamantului astfel încât (fila 111 dosar apel) a fost intabulat deci opozabil terților numai suprafața inițială de 990 mp.
Învederează instanței faptul că în calitate de posesori ai bunului (încă din anul 1991) pârâții se bucură de prezumția de proprietari ai bunului imobil instituită de dispozițiile art.1854 din Codul civil; posesia ca stare de fapt este ocrotită juridic indiferent de modul în care este exercitată. Consideră că în mod nelegal cu aplicarea greșită a legii instanța de apel arată că nu sunt întrunite condițiile invocării în apărare a prescripției achizitive.
În ceea ce privește cererea reconvențională, consideră că a fost respinsă greșit de către instanța de apel, cerere prin care a solicitat plata îmbunătățirilor aduse imobilului în litigiu, cât și instituirea unui drept de retenție până la plata sumei respective. Susține că în regimul comunității de bunuri au edificat construcții noi, practic imobilul ce se găsește astăzi în posesia părților fiind unul nou, iar imobilul pe care l-au preluat în anul 1991 este modernizat, consolidat, reconstruit și extins, fiind de asemenea dotat cu utilități care în anul 1991 nu existau și pe care cu bună credință apelanții le-au edificat.
Mai arată că în mod greșit instanța de fond și apel au considerat că nu se impune obligarea intimatului-reclamant la plata îmbunătățirilor aduse imobilului cu toată că existența acestora a fost pe deplin dovedită prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză. Intimatul-reclamant a cumpărat un imobil, construcție veche de 70 de ani care în anul 1991 se afla într-o stare precară, practic o ruină, iar astăzi instanța de fond și apel obligă recurenții ca să predea posesia, fără nici o despăgubire a unui imobil renovat, extins, dotat cu utilități; consideră că față de această situație se creează o îmbogățire fără justă cauză a intimatului și acesta era obligat, ca în condițiile în care prelua imobilul, să-i despăgubească pe recurenții de astăzi.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor susține că, expertizele efectuate în cauză au avut un caracter evident părtinitor și superficial, sumele rezultate nereflectând realitatea, punându-se bazele unei îmbogățiri fără justă cauză a reclamantului-intimat; constatările la fața locului au fost sumare, nefiind evidențiate cu dimensiuni și caracteristici, cu îmbunătățirile și construcțiile nou edificate.
Astfel că, în speța de față recurenții au fost constructori de bună credință și se impune ca intimatul să achite acestora sporul de valoare adus imobilului, cu instituirea unui drept de retenție până la plata sumei.
Avocatul intimatului-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate anterior ca fiind legale și temeinice.
Arată că reclamantul este titularul dreptului de proprietate al imobilului în litigiu, iar recurenților le-a fost desființat titlul de proprietate încă din anul 2003, prin hotărâre irevocabilă, având ca obiect evacuare, pentru lipsă de titlu, recurenții de astăzi părăsind deja imobilul.
În ceea ce privește cererea reconvențională, solicită respingerea acesteia întrucât recurenții nu au efectuat lucrări de modernizare a imobilului, ci numai lucrări de reparații și edificare fără a deține o autorizație în acest sens; în cauză există o hotărâre cu caracter de autoritate de lucru judecat prin care a fost obligat recurentul să aducă imobilul la forma inițială, fiind amendat pentru construirea fără autorizație.
Solicită a fi avute în vedere notele scrise depuse la dosar la instanța de fond și la instanța de apel, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Avocatul recurenților-pârâți, având cuvântul în replică arată că se revendică imobilul construit pe proprietatea sa și în privința instalațiilor (constând în contoarele de, canalizare, au refăcut întreaga instalație electrică, au betonat curtea și au refăcut acoperișul), dețin acte doveditoare care să confirme existența acestora.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
La data de 18 decembrie 2003, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună evacuarea pârâților din imobilul - corp B, situat în B,-, sector 4, compus din construcții și teren de 200 mp. - pentru lipsă de titlu, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului susmenționat în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1596 din 19 septembrie 2003 la Biroul Notarului Public " ", pârâții folosind imobilul în mod abuziv.
Ulterior, acțiunea a fost precizată, în sensul că suprafața de teren exactă ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare, este de 300mp. conform măsurătorilor exacte și actului adițional încheiat între vânzătoarea și reclamant încheiat la contractul de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr. 3721 din 22 decembrie 2006 la același birou notarial.
În drept s-au invocat prevederile art. 480 cod civil și s-au anexat înscrisurile invocate.
Pârâții au formulat întâmpinare la dosar prin care au arătat că acțiunea este inadmisibilă, întrucât singura acțiune posibilă pentru reclamant este acțiunea reală în revendicare, iar titlul reclamantului nefiind intabulat, nu îi este opozabil.
Pârâții au mai arătat că ei au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului de la în baza unui înscris sub semnătură privată, iar vânzătorul a decedat, astfel că pârâtul a obținut o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare prin admiterea cererii lui de intervenție în dosarul având ca obiect dezbaterea succesiunii defunctului în dosarul nr. 3532/1991 al Judecătoriei Sectorului 4 B, în faza de apel la Tribunalul București, dar ulterior i-a fost anulat ca fals înscrisul sub semnătură privată, ca urmare a plângerii penale formulată de - moștenitoarea defunctului, pentru ca apoi să fie admisă cererea de revizuire împotriva deciziei Tribunalului București prin care se pronunțase o hotărâre în favoarea pârâtului care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare, pe cale de consecință, fiind respinsă cererea sa de intervenție în interes propriu.
Pârâții și au arătat că între părți au existat mai multe litigii, începând cu anul 1995, or aceștia au efectuat îmbunătățiri la imobil, dotarea cu utilități - și instalații electrice, extinderi de construcții prin edificarea a două camere, hol, o baie, turnat ciment în curte, consolidare, modernizare spațiu comercial, practic rezultând un imobil nou, solicitând pe cale de cerere reconvențională, potrivit art. 494 Cod civil obligarea reclamantului la contravaloarea acestor lucrări care au sporit valoarea imobilului, apreciată la circa 40.000 euro, și instituirea unui drept de retenție până la achitarea sumei respective, în plus au cerut să se constate că ei sunt proprietarii imobilului în calitate de posesori începând cu 1991, potrivit prevederilor art. 1854 Cod civil.
Reclamantul - pârât a depus întâmpinare la cererea reconvențională a pârâților, arătând că înscrisul sub semnătură privată prin care pârâții - reclamanți arată că ar fi cumpărat imobilul de la defunctul a fost constatat fals, în dosarul de cercetare penală formulat la plângerea moștenitoarei în anul 2000, împotriva pârâtului pentru uz de fals, prin expertiză criminalistică nr. 244/2001 stabilind-se că semnătura de la rubrica "vânzător" din înscris, nu aparținea autorului, astfel că s-a admis apoi cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 3587 din 15 decembrie 1998 Tribunalului București - Secția a III a Civilă, s-a anulat înscrisul falsificat intitulat "chitanță" datat 10 noiembrie 1990, fost schimbată în parte decizia civilă nr. 1822 din 01 octombrie 2002 în sensul că s-a respins apelul intervenientului în interes propriu, înlăturându-se astfel, dispoziția prin care se pronunțase în favoarea acestuia a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare în baza înscrisului fals.
S-a arătat, în plus, că extinderile de construcții edificate din calupi de beton au fost efectuate fără autorizație de construcție, ca și toate celelalte lucrări efectuate, pentru care, pârâtul a fost amendat contravențional cu procesul - verbal nr. 19 din 17 iulie 2000 (pentru o extindere de 40 mp. construcții) în temeiul Legii nr. 50/1991, fiind obligat prin sentința civilă nr. 700 di 01 februarie 2002 - definitivă și irevocabilă să ridice acele lucrări efectuate fără autorizație de construcție, fiind autorizată primăria să readucă terenul la starea inițială, în caz de refuz al pârâtului, dar pe cheltuiala acestuia.
Reclamantul a mai arătat că privitor la lucrările invocate privind utilitățile, acestea au fost efectuate nelegal, prin branșament clandestin conform înscrisurilor de la dosar, iar articolul 494 Cod civil nu este aplicabil speței.
Părțile au administrat în cauză proba cu înscrisurile invocate susmenționate, în plus, copia sentinței civile nr. 6103 din 27 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr- prin care s-a respins contestația la executare formulată de contestatorii și pornită de Primăria Municipiului B în dosarul nr. 133/2006 în baza sentinței civile nr. 1773 din 22 iulie 2003 Curții de Apel București, constatându-se formularea în termen legal a executării silite pornită a data de 18 iulie 2006 (în mai puțin de trei ani), încheierea de intabulare în cartea funciară în beneficiul reclamantului nr. - din 02 februarie 2007 și hotărâri judecătorești privind respingerea acțiunii formulată de de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare asupra imobilului nr. 1596 din 19 septembrie 2003 - sentința civilă nr. 4781 din 01 octombrie 2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B - rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2264 din 11 decembrie 2006 Curții de Apel București - Secția a IV a Civilă, somații de ridicare a lucrărilor neautorizate formulate către pârât de către primărie în cursul anului 2004, adrese de la Regia Generală de B privind branșarea clandestină executată (în 2000) la corp B din- de către pârâtul.
S-a mai încuviințat părților, probele cu interogatorii, declarații de martori, fotografii și o expertiză tehnică imobiliară - probe administrate în cauză.
Expertiza tehnică a concluzionat că lucrările pretins executate de către pârâții - reclamanți în perioada 1991 - 2000 - fără autorizație de construcție - după obiecțiunile formulate - constând în extindere două camere, amenajări, etc. aflate într-o stare satisfăcătoare, la încăperile 1 - 9 fiind necesare lucrări de igienizare, se situează la valoarea de 34.092 lei/ron, construcția inițială având valoarea de 6.772 lei/ron.
Prin sentința civilă nr. 7231 din 19 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr. 1085/4/200 (număr vechi 11635/2003), s-a admis acțiunea, s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în B, șos. - nr. 26, corp B, sector 4, compus din teren în suprafață de 300 mp. și construcție și s-a respins cererea reconvențională, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut că reclamantul deține un titlu de proprietate asupra imobilului constând n contractul de vânzare - cumpărare autentificat nr. 1596 din 19 septembrie 2003 și actul adițional autentificat nr. 3721 din 22 decembrie 2006, că acțiunea pârâtului având ca obiect constatarea nulității contractului, s-a respins în mod irevocabil, că titlul reclamantului a și fost intabulat în cartea funciară, iar titlul pârâtului s-a desființat ca urmare a admiterii cererii de revizuire prin decizia civilă nr. 1827 din 01 octombrie 2002 Tribunalului București - Secția a III a Civilă prin care s-a anulat înscrisul intitulat "chitanță" din 10 noiembrie 1990, constatat fals prin expertiza criminalistică nr. 244/2001.
Referitor la apărarea pârâților potrivit art. 1854 Cod civil, instanța a constatat că în speță, nu este vorba de o prezumție de proprietate dedusă din faptul posesiei, în condițiile în care, între părți s-au derulat litigii, începând cu anul 1995, pârâtul edificând în continuare extinderi de construcții și lucrări la imobil, fără autorizație de construcție, fiind un constructor de rea - credință, fiind amendat de autoritățile locale, fiind obligat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, să readucă terenul la starea inițială, care nu justifică obligarea reclamantului la despăgubiri, astfel cum s-a solicitat pe cale reconvențională.
Nu s-a primit excepția de inadmisibilitate, întrucât s-a constatat că reclamantul, în calitate de proprietar conform art.480 Cod civil, se bucură de exercițiul atributelor dreptului de proprietate, respectiv - posesia, folosința și dispoziția asupra bunului - pe cale de consecință, are și dreptul la o acțiune în evacuare.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel pârâții și care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu susținerea că în mod greșit s-a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii în evacuare care nu poate fi primită în speță, întrucât aceasta este o acțiune personală care apără un drept personal izvorât dintr-un raport de locațiune, dar care în fapt nu a existat, reclamantul având în baza art. 480 Cod civil, doar dreptul la o acțiune în revendicare, ignorându-se faptul că apelanții care nu mai sunt în posesia unui titlu de proprietate, sunt posesori încă din 1991 ai imobilului, iar potrivit art. 1854 Cod civil, ei se bucură de o prezumție de proprietate.
Între părți s-au purtat numeroase litigii începând cu anul 1995 și printr-o hotărâre judecătorească nedreaptă s-a declarat fals înscrisul sub semnătură privată prin care apelanții au cumpărat imobilul de la autorul, desființându-se titlul lor de proprietate.
În mod greșit s-a respins cererea reconvențională prin care au solicitat ca reclamantul să fie obligat să le plătească contravaloarea investițiilor efectuate la imobil, cu încuviințarea unui drept de retenție, apelanții construind, modernizând imobilul și dotându-l cu utilități, fiind de bună - credință, soluția de la fond îmbogățindu-l pe reclamant cu un alt imobil decât cel pe care acesta l-a cumpărat, însăși expertiza fiind superficială, întrucât valoarea îmbunătățirilor la imobil este mult mai mare, fiind aplicați coeficienți de scădere extrem de mari, imobilul la preluare fiind practic o ruină, iar investițiile având dosar circa 14 ani, impunându-se o nouă expertiză tehnică evaluatoare.
În apel s-a încuviințat efectuarea unei noi expertize tehnice în construcții care concluzionează (filele 35 - 42) că lucrările pretinse de pârât ca "îmbunătățiri" - extindere, finisaje, instalații - au caracter voluptoriu, sunt efectuate cu nerespectarea Legii nr. 50/1991 (lipsa autorizației de construire) și "acest tip de lucrări nu se cuantifică valoric".
S-a încuviințat părților în apel și proba testimonială referitor la construcțiile edificate la imobil de către apelanți - extindere, îmbunătățiri - și utilizarea spațiului pentru locuit și comerț.
La solicitarea apelanților, expertul a procedat și la evaluarea îmbunătățirilor apreciate cu caracter voluptoriu, într-un răspuns la obiecțiuni, în sensul că acestea, potrivit unei estimări în lipsa proiectului ce trebuia emis în baza Legii nr. 50/1991, s-ar situa la suma de 31.177 lei/ron (din care lucrări pentru confort interior la spațiul extins - gresie, faianță, tavan etc.) sunt de 20.101 lei/ron, lucrările de consolidare fiind lucrări ascunse, neputând fi evaluate în lipsa documentației legale potrivit Legii nr. 10/1996 (filele 86 - 88).
Prin decizia civilă nr. 1660 din 16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr-, s-a respins apelul ca nefondat.
În considerentele deciziei s-a respins critica referitoare la inadmisibilitatea acțiunii în evacuare, dreptul la o astfel de acțiune în speță fiind întemeiat pe art. 480 Cod civil, având drept scop apărarea folosinței ca atribut al dreptului de proprietate, nefiind necesare raporturi locative prestabilite între părți care să condiționeze promovarea astfel de acțiuni.
Susținerea că apelanții beneficiază de o prezumție de proprietate în temeiul art. 1854 Cod civil, nu a fost primită, întrucât invocarea acestei prezumții fundamentează uzucapiunea, având la bază o posesie îndelungată de peste 30 de ani și o posesie utilă, care în speță lipsește, ea fiind viciată, între părți existând litigii începând cu anul 1995.
Critica privind greșita respingere a cererii reconvenționale a fost respinsă ca nefondată.
prevederilor art. 494 Cod civil invocate, este legată de aspectul bunei - credințe a la momentul edificării construcțiilor. Or, acestea s-au efectuat fără autorizație de construcție impusă de Legea nr. 50/1991, astfel că prin sentința civilă nr. 700/2002 a Judecătoriei Sectorului 4 B, pârâtul a fost obligat la ridicarea construcțiilor extinse la imobilul în litigiu.
Faptul că sentința nu a fost respectată de către apelantul - pârât nu dă dreptul acestuia la aplicarea art. 494 Cod civil și nici de a obține despăgubiri în temeiul îmbogățirii fără justă cauză, patrimoniul reclamantului nefiind mărit cu valoarea "îmbunătățirilor" la imobil edificate în contra dispozițiilor legale, reținându-se că lucrările edificate sunt fie ascunse și nu pot fi sesizate, în lipsa unui proiect și a unei autorizații de construire, fie sunt lucrări ce sunt supuse demolării, pentru respectarea sentinței civile nr. 700/2002 a Judecătoriei Sectorului 4 B - definitivă și irevocabilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții și, criticând-o pentru nelegalitate, cu invocarea art. 304 cpt. 8 și 9 Cod de procedură civilă.
În mod greșit s-a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii în evacuare - s-a arătat în motivarea recursului - întrucât, în lipsa raporturilor locative dintre părți, reclamantul avea la îndemână, doar dreptul la o acțiune în revendicare.
Or, s-a arătat că recurenții beneficiază de o posesie a imobilului începând cu anul 1991, și deci de prezumția de proprietate ce decurge dintr-o astfel de posesie îndelungată, conform art. 1854 Cod civil, în mod regretabil fiindu-le desființat titlul prin admiterea unei cereri de revizuire și anularea înscrisului sub semnătură privată prin care au achiziționat imobilul de la autorul în anul 1990, considerat fals.
În mod greșit s-a respins cererea lor reconvențională prin care solicitau ca reclamantul să le plătească valoarea investițiilor la imobil, la construcțiile edificate și vizând modernizarea imobilului, cu încuviințarea unui drept de retenție până la achitarea acestor cheltuieli, care în mod greșit s-au calculat la valori scăzute printr-o expertiză superficială și părtinitoare, în apel.
În realitate, construcțiile sunt edificate, ele există, nu au fost demolate, executarea sentinței civile nr. 700/2002 fiind perimată, reclamantul beneficiind de ele, îmbogățindu-se fără justă cauză pe seama recurenților, imobilul fiind ca atare intabulat în cartea funciară.
În plus, titlul reclamantului cuprinde 100 mp. în plus, care nu pot fi justificați, or nu s-a cercetat realitatea conținutului contractului de vânzare - cumpărare și a actului adițional, respectiv în baza cărui titlu, suprafețele de teren au fost deținute în proprietate de către înstrăinători și care au fost ca atare intabulate în cartea funciară.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a fi efectuată altă expertiză evaluatoare sau modificarea deciziei cu consecința respingerii acțiunii în evacuare, admiterea cererii reconvenționale și obligarea reclamantului la despăgubiri către recurenții - pârâți și instituirea în favoarea acestora a unui drept de retenție asupra imobilului.
S-a solicitat și suspendarea executării deciziei recurate, până la soluționarea recursului, cerere care a fost respinsă prin încheierea din ședința din 11 mai 2009, întrucât suspendarea executării silite, ca măsură și excepțională nu se justifică, în condițiile în care, în cazul în care s-ar admite recursul, recurenții au la îndemână instituția întoarcerii executării în temeiul art. 4041Cod de procedură civilă, prin reintegrarea recurenților - pârâți.
În recurs s-au depus în copii, procesul - verbal de executare a evacuării din imobilul în cauză nr. 360 din 18 mai 2009 de Biroul Executorului Judecătoresc - și un raport de expertiză extrajudiciară ce a făcut obiectul altei cauze aflată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 B - între părți - nr-, referitor la stabilirea valorii lipsei de folosință a imobilului pentru perioada 20 noiembrie 2005 - 31 martie 2009, de 8.712 Euro.
Nu s-au administrat alte probe în recurs.
Recursul nu este fondat.
Curtea constată că nu poate fi primită excepția de inadmisibilitate a acțiunii în evacuare întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civil, pentru aceleași argumente pertinente reținute de instanțele de fond și de apel.
Astfel, nu este necesară stabilirea între părți a unor raporturi locative prealabile ca și situație - permisă a promovării unei acțiuni în evacuare, afirmațiile în acest sens ținând de o interpretare greșită a legii, raportat la speța de față.
Prevederile art. 480 Cod civil dau dreptul, nu doar la apărarea dreptului de proprietate printr-o acțiune în revendicare, dar și la promovarea acelor acțiuni care tind la apărarea atributelor dreptului de proprietate - în speță, folosința imobilului de care este lipsit proprietarul - posesor.
Critica în sensul că recurenții - pârâți sunt apărați de o prezumție de proprietate fondată pe posesia îndelungată a imobilului, conform art. 1854 Cod civil, este total greșită, astfel cum a reținut și instanța de apel, în condițiile în care, posesia este fondată pe reaua - credință a posesorilor, aflați în litigii cu reclamantul încă din anul 1995 și intrând abuziv în deținerea imobilului în baza unui înscris sub semnătură privată din 1990 de vânzare - cumpărare de la autorul, constatat fals printr-o expertiză criminalistică efectuată într-un dosar penal.
Susținerea că hotărârea care anulează înscrisul declarat astfel fals, și admite revizuirea și anularea titlului recurenților care obținuseră în instanță, o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare în baza înscrisului fals, ar fi nedreaptă și regretabilă, nu poate fi primită, spre a reforma decizia recurată și a admite apărările pârâților - reclamanți în cauză, cu ignorarea unei expertize criminalistice privind constatarea falsului semnăturii la rubrica "vânzător" al înscrisului.
Curtea constată că nu poate fi pusă la îndoială o hotărâre judecătorească irevocabilă pronunțată între părți, intrată în puterea lucrului judecat, astfel cum se sugerează în recursul motivat.
Critica privind conținutul titlului de proprietate al reclamantului este, de asemenea, nefondată, în condițiile în care, acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare cu privire la imobil al recurentului și a actului adițional, formulată de către recurent într-o altă cauză, a fost respinsă ca neîntemeiată, în mod definitiv și irevocabil, soluția intrând așadar sub autoritatea lucrului judecat, pe care Curtea nu o poate ignora.
Curtea constată că nu este fondată nici critica vizând respingerea cererii reconvenționale a pârâților - reclamanți având ca obiect obligarea reclamantului la plata de despăgubiri privind îmbunătățirile - extindere, modernizări, finisaje, utilități la imobil și încuviințarea unui drept de retenție, instanța de apel constatând, inclusiv în baza noii expertize tehnice administrată în această fază procesuală, că în speță nu sunt îndeplinite cerințele art. 494 Cod civil, constructorii nefiind de bună - credință, ei construind chiar în timpul derulării litigiilor între părți, fără autorizație de construcție, așadar cu nerespectarea prevederilor legii în vigoare nr. 50/1991, efectuând branșamente ilegale la utilități, etc.
Potrivit noii expertize, extinderile de construcții nu sunt autorizate legal, iar îmbunătățirile la acestea constituie lucrări, nu necesare și utile, ci voluptuorii la care nu sunt îndreptățiți pârâții, în sensul restituirii contravalorii lor.
În plus, prin sentința civilă nr. 700/2002 a Judecătoriei Sectorului 4 B pârâtul a fost obligat la demolarea construcțiilor de către Primăria Municipiului
Susținerea că aceste construcții nu au fost demolate, că ele există, iar reclamantul și le-a însușit, îmbogățindu-se fără justă cauză, este nefondată, în condițiile în care, în caz de neexecutare, Primăria Municipiului B este autorizată a efectua demolarea lor, în caz de refuz de demolare din partea de rea - credință.
Susținerea că executarea ar fi prescrisă, că s-ar fi perimat, nu are acoperire, în probatoriul administrat în cauză.
Critica astfel, că este necesară o nouă expertiză care să arate valoarea reală a "îmbunătățirilor" efectuate la imobil de către recurenți, care să atragă în cauză, casarea cu trimiterea spre rejudecare, nu este fondată, pentru considerentele deja reținute pe aspectul neacordării despăgubirilor solicitate în baza art. 494 Cod civil și respectiv a dreptului de retenție asupra imobilului, care să repună în discuție evaluările efectuate în apel.
Pentru aceste considerente, potrivit art. 312 Cod de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și prevederile art. 274 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții - pârâți și, împotriva deciziei civile nr. 1660 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant și intimații - pârâți și, ca nefondat.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
.
2ex./15.06.2009
-4.-;
Jud.4.-
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica, Mariana Haralambe
