Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 91/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr.91/
Ședința publică de la 31.03.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Paulina Georgescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentele-reclamante, și - domiciliate în M,- judet Constanta - împotriva deciziei civile nr.498 din 09.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanta în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatii,cu domiciliul în M,- judet Constanta, având ca obiect evacuare + dr. creanță.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24.03.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
URTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentinta civila nr.2535/28.12.2006, Judecatoria Medgidiaa admis în parte cererea principală formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și -, cu intervenienta și cu intervenientul,a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții și - în contradictoriu cu reclamanta, intervenienta și cu intervenientul,a luat act de renunțarea la cererea principală a reclamantei si a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta.
A dispus evacuarea pârâților și din imobilul situat în municipiul M,-, județul C,a obligat pe pârâtul către reclamanta la plata sumei de 1.268,4 lei RON cu titlul de despăgubiri pentru lipsă de folosință a imobilului pentru perioada 17.02.2006 - 20.11.2006 si a constatat că intervenienta împreună cu pârâtul au un drept de creanță asupra imobilului pentru contravaloarea îmbunătățirilor aduse acestuia în cuantum de 16.887,13 lei RON.
A constatat că dreptul de creanță are caracterul de bun comun al pârâtului și al intervenientei și că aceștia au fiecare câte o contribuție de 50% la acest bun.
A obligat pe reclamanta către pârâtul și intervenienta la plata sumei de 16.887,13 lei RON, câte 8.443,56 lei RON pentru fiecare,reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului proprietatea reclamantei si a instituit în favoarea pârâtului un drept de retenție asupra imobilului situat în municipiul M,-, județul C, până la achitarea contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului.
A respins,ca nefondate,capătul de cerere privind obligarea pârâtului să-și ridice pe propria cheltuială îmbunătățirile făcute în timpul procesului, în luna septembrie 2006, la imobilul proprietatea reclamantelor, precum și capătul de cerere privind obligarea pârâtului să suporte cheltuielile pentru readucerea în starea inițială a construcției.
A respins,ca nefondate,capetele de cerere privind constatarea contribuției exclusive a pârâților la efectuarea acestor îmbunătățiri,protejarea dreptului la învățătură al pârâtului - - elev și al studentului si instituirea,în favoarea pârâților,a dreptului de a se bucura în liniște de bunurile acestora, în asociere cu persoanele reclamante, conform obligațiilor și reglementărilor internaționale,precum si obligarea reclamantelor la plata sumei de 20.000 lei cu titlul de daune morale.
A luat act de renunțarea intervenientului la judecarea cererii de intervenție în interes alăturat pârâtului
Pentru a pronunta aceasta hotarare,a retinut prima instanta ca reclamanta este proprietara imobilului compus din 188 mp teren și construcții situat în municipiul M,-, județul
În timpul căsătoriei, intervenienta și pârâtul au domiciliat în imobilul proprietatea reclamantei, unde au avut domiciliul conjugal,iar in prezent căsătoria dintre intervenientă și pârât a fost desfăcută prin divorț, iar pârâtul continuă să locuiască în acest imobil, fără acordul proprietarei.
S-a constatat ca in timpul căsătoriei, cu acordul reclamantei, proprietara imobilului în litigiu,pârâtul și intervenienta au adus imobilului situat în,-, județul C, îmbunătățirile reținute în raportul de expertiză tehnică imobiliară efectuat în cauză, îmbunătățiri care au adus imobilului un spor de valoare de 168.871.423 lei Rol.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti au declarat apel,in termen legal, pârâții-reconvenienti și -,criticile aduse solutiei instantei de fond vizand in esenta modul de solutionare a cererii privind constatarea imbunatatirilor aduse de catre pârâtul si intervenienta imobilului situat în municipiul,-,precum si respingerea cererii de obligare a reclamantei si a intervenientei la plata de daune morale in favoarea celor doi parati.
S-a solicitat,in consecinta,schimbarea in parte a hotararii atacate,in sensul obligarii reclamantei si a intervenientei la plata de daune morale in suma de 20.000 lei si a constatarii contributiei majoritare a apelantului-parat la realizarea imbunatatirilor stabilite de instanta,cota sa fiind de 80%,astfel cum a precizat la termenul de judecata din data de 05.10.2007.
Apelul este intemeiat.
Tribunalul Constanta prin decizia civilă nr.498 din 09.11.2007,a admis apelul declarat de apelanții-pârâți și, ambii cu domiciliul în M,-, jud. C, împotriva sentinței civile nr.2535/28.12.2006, pronunțate de Judecătoria Medgidia în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul în M,-, jud. C și intimații intervenienți și, cu același domiciliu.
A schimbat în parte sentința civilă nr.2535/28.12.2006 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul civil nr-(nr.format vechi 822/2006),în sensul că asupra dreptului de creanță în cuantum de 16.887,13 lei,pârâtul are o cotă de contribuție de 70 %,iar intervenienta are o cotă de contribuție de 30 % din acest bun.
A fost obligată reclamanta către pârâtul la plata sumei de 11.820,991 lei și către intervenienta la plata sumei de 5066,139 lei,reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului proprietatea reclamantei,corespunzător cotei de contribuție stabilite fiecăruia.
S-au mentinut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
A fost obligată intimata către apelantul la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel în cuantum de 297,30 lei(taxă judiciară de timbru și timbru judiciar).
Pentru a pronunța o astfel de solutie s-a retinut:
Astfel,apelantul a contribuit la dobandirea bunurilor comune,in speta a dreptului de creanta rezultat din imbunatatirile aduse imobilului unei terte persoane,atat cu veniturile realizate prin munca,cat si cu participarea efectiva la realizarea lucrarilor,astfel cum rezulta din declaratiile martorilor G, si,care au mentionat ca apelantul,singur sau impreuna cu alte persoane,a efectuat mai multe lucrari cu privire la imobil.
Contributia intimatei consta numai in munca efectiva depusa in gospodarie si pentru cresterea copiilor,unul dintre copii provenind din casatoria sa anterioara celei cu apelantul.
In consecinta,tinand seama de participarea efectiva a celor doi fosti soti la realizarea bunurilor comune,tribunalul va schimba in parte sentinta apelata,in sensul ca va constata cota de contributie a paratului de 70% si a intervenientei de 30 % asupra dreptului de creanta de 16.887,13 lei si,drept urmare,va obliga reclamanta la plata catre cele doua parti,a contravalorii imbunatatirilor,corespunzator acestor cote de contributie.
Împotriva deciziei civile a tribunalului au declarat recurs reclamantele și criticând solutia în temeiul dispozițiilor art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii,pronunțând astfel, o decizie lipsită de temei legal.
Astfel, recursul priveste cota de contribuie de 30% a recurentei la dobândirea dreptului de creantă.
În acest context, recurenta apreciază că are o contributie egală cu, la dobândirea dreptului de creantă, cu motivarea că pe timpul convietuirii, au locuit în casa mamei sale, a fost salariată în intervalul 1983-1986, iar din 1986 a primit indemnizatie pentru cresterea copilului rezultat din relatia părtilor -, 1990 - 1992 și 1992 - ajutor de șomaj 1 an, iar din 2006 este încadrată cu contract individual de muncă, conform cărtii de muncă depusă în copie la dosar.
De asemenea, s-a ocupat de gospodărie, a crescut doi copii -din căsătorie și pe fratele intimatului -, de la vârsta de 4 ani, fapt atestat de hotărârea de plasament - aflată la dosar. Fratele intimatului în prezent este student și a fost crescut de recurentă.
Referitor la fiica recurentei din prima căsătorie, aceasta a avut până la majorat pensie de întretinere de la tatăl său, a devenit majoră în anul 1999 - de când s-a angajat și a realizat venituri modeste, iar din anul 2005 lucrează în Spania și numai după această dată s-au adus îmbunătățiri imobilului mamei recurentei, ca urmare și a banilor trimisi de fiica sa - aspecte dovedite cu probe aflate la dosar.
Mama recurentei avea venituri personale, din pensie și contribuia la cheltuielile casei și îi ajuta pe recurentă și intimat la unele cheltuieli privind îmbunătățirile.
Examinând motivele de recurs și verificând probele administrate, instanta retine următoarele:
Recurenta s-a căsătorit cu intimatul pârât în anul 1986 și a divortat în anul 2005, iar din căsătoria părtilor au rezultat doi copii. În familia părtilor, se mai aflau în întretinerea acestora fiica recurentei, din prima căsătorie, și fratele intimatului crescut de la vârsta de 4 ani - în prezent fiind student.
Sotii și toti cei patru copii locuiau în imobilul proprietatea mamei recurentei -. Fratele intimatului, prin Hotărârea Comisiei pentru Protecia Copilului, a fost plasat la fratele său mai mare, la care se află de la vârsta de 4 ani, pentru crestere și educare, ca efect al decesului tatălui copilului și a îmbolnăvirii psihice a mamei acestuia din urmă.
Drept urmare, fosta sotie a intimatului se ocupa de gospodăria casei și întretinerea propriului copil din prima căsătorie, de cei doi copii din căsătoria cu intimatul, de fratele acestuia, precum și de soț.
Pe timpul conviețuirii, recurenta - fosta sotie a intimatului, sporadic, conform cărtii de muncă depuse la dosar, a desfășurat activitate productivă, fiind salarizată - vezi cartea de muncă - filele 20-27, dosar recurs, care atestă că a lucrat la M din 26.11.1982 - 20.08.1987; 23.02.1990 - 4.02.1992; iar pentru 1 an de la această dată a beneficiat de ajutor de șomaj.
Copilul recurentei, beneficia de pensie de întretinere, fapt dovedit cu hotărârea judecătorească de obligare a tatălui minorei la plata pensiei de întretinere, precum și de chitantele de primire a pensiei, iar din anul 1999 a devenit majoră și realiza venituri modice și din 2005 lucrează în Spania.
La toate acestea, fostii soti locuiau în casa mamei recurentei, care presupune un aport al acesteia din urmă la cheltuielile căsătoriei.
Pe cale de consecință, potrivit art.30 Codul Familiei și urm.bunurile dobândite de soti în timpul căsătoriei de oricare dintre soti sunt bunuri comune de la data dobândirii lor, iar la desfacerea căsătoriei se împart potrivit învoielii sau în caz contrar, prin hotărâre judecătorească, în raport de contribuția fiecăruia. Prezumtia că ambii soti au contribuit deopotrivă la dobândirea bunurilor operează numai în lipsa unor probe convingătoare din care să rezulte că aportul unuia dintre soti a fost mai mare decât al celuilalt.
Contribuția sotilor la dobândirea bunurilor comune trebuie să fie înțeleasă nu numai sub forma activităților direct producătoare de venituri, ci și prin munca depusă de femeie în cadrul gospodăriei, realizarea de economii, cresterea și îngrijirea copiilor, care constituie o componentă a contribuției sotiei la dobândirea bunurilor comune.
Prin urmare, recurenta - fosta sotie a intimatului, pe timpul căsătoriei s-a ocupat de gospodărie, de cresterea copiilor rezultati din căsătorie, de copilul său până în anul 1999, precum și de fratele intimatului crescut de la vârsta de 4 ani. Fostii soti locuiau în imobilul proprietatea mamei recurente, iar aceasta din urmă a desfășurat și muncă salarială, de peste 7 ani din timpul căsătorie.
Față de considerentele de mai sus, în baza art.312 al.1 Cod pr.civilă, instanta cu majoritate de voturi, va admite recursul, va modifica în tot decizia recurată, în sensul că va respinge apelul și va mentine ca legală solutia dată de Judecătoria Medgidia, judetul
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu majoritate de voturi:
Admite recursul civil declarat de recurentele-reclamante, și- domiciliate în M,- judet Constanta - împotriva deciziei civile nr.498 din 09.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanta în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatii,cu domiciliul în M,- judet Constanta
Modifică în tot decizia recurată, în sensul că respinge apelul și mentine solutia dată de Judecătoria Medgidia judetul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi 31.03.2008.
Președinte Judecător
- - -
Grefier
- -
jud.fond:
jud.apel:;
red.dec.jud./13.05.2008
tehnored.gref.- 4 ex./16.05.2008
Cu opinia separată a d-nei jud. - -
Respinge recursul ca nefundat.
Opinie separată.
În opoziție cu opinia majoritară apreciez că recursul declarat de către și este nefondat pentru următoarele considerente:
Atât în apel cât și în recurs a fost contestată,din prisma interesului părții care a formulat calea de atac,cota de contribuție pe care foștii soți o au la îmbunătățirile aduse imobilului proprietatea reclamantei.
Din actele dosarului rezultă că,în timpul căsătoriei, pârâtul împreună cu intervenienta au adus îmbunătățiri imobilului reclamantei a căror valoare este,conform raportului de expertiză intocmit în cauză,de 16887,13lei.
În perioada căsătoriei,1986-2004, a realizat venituri din muncă fiind singurul întreținător al familiei deoarece reclamanta nu a avut loc de muncă,îngrijindu-se de familie și de creșterea copiilor.
Deși,în recurs, s-a invocat faptul că a avut serviciu în timpul căsătoriei, contribuind material la întreținerea familiei,această susținere este contrazisă de probele administrate în cauză.
Astfel,din copia cărții de muncă depusă în recurs reiese că, intervenienta a fost angajată la. M până la data de20.08.1987 când,a încetat activitatea și a intrat în concediul pentru creșterea copilului.Aceasta a revenit la serviciu la data de 02.03.1992 iar după o lună, la 02.04.1992 i se desface contractul de muncă.De la această dată, cartea de muncă nu mai cuprinde mențiuni referitoare la ocuparea de către intervenientă a unui alt loc de muncă pentru care să fie retribuită.
Prin urmare,recurenta intervenientă a lucrat efectiv doar o scurtă perioadă după încheierea căsătoriei respectiv,din 1986 până la 20.08.1987 și o lună în cursul anului 1992.
În afară de salariul obtinut în acastă scurtă perioadă contribuția intervenientei la întreținerea familiei a constat în munca depusă în gospodărie și în creșterea copiilor rezultați din căsătorie precum și a celor doi din căsătoriile anterioare a fiecărui soț.
Din declarațiile martorilor audiați de instanța de fond coroborate cu răspunsurile la interogatoriu ale părților, rezultă că, pârâtul a participat efectiv la realizarea lucrărilor de îmbunătățire a imobilului proprietatea reclamantei atât prin munca fizică,depusă alături de alte persoane, cât și material, prin achiziționarea materialelor din care au fost realizate amenajările.
Acesta a realizat venituri din muncă pe toată perioada căsătoriei iar cu aceste venituri a intreținut intreaga familie și a contribuit la realizarea lucrărilor la imobil,asupra cărora părțile au un drept de creanță comun.
În determinarea cotelor de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune se are în vedere aportul efectiv al fiecărui soț la achiziționarea bunurilor.Contribuția soților se stabilește atât în raport de veniturile din muncă aduse în familie cât și în raport de munca prestată în gopodărie și pentru creșterea copiilor.
Prin urmare, deși veniturile din muncă ale soților sunt bunuri comune ele sevesc,totodată, pentru determinarea cotei de contribuție ce revine fiecărui soț din dreptul de proprietate asupra bunurilor comune.
În speța de față,analizând aportul fiecărei părți apreciez că în mod corect instanța de apel a reținut că munca depusă de intervenientă în gospodărie și pentru creșterea copiilor reprezintă o cotă de contribuție de 30% iar aportul pârâtului, constând din veniturile materiale aduse constant în familie,la care se adaugă prestația fizică la realizarea lucrărilor este de 70%.
Față de aceste considerente, apreciez că reformarea deciziei recurate nu se impune,criticile formulate fiind nefondate.
JUDECATOR
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Monica Costea, Paulina Georgescu
