Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 91/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 91/2009
Ședința publică de la 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Daniela Mărginean
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr. 248/03.10.2008, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect evacuare.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 19 februarie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Mediaș, reclamanții și au chemat în judecată pârâții și solicitând evacuarea acestora din imobilul înscris în CF 11866 Mediaș top 936/5/1/IV reprezentând apartamentul nr. 4 din blocul situat în Mediaș str. -. - nr. 16. C, cu cheltuieli de judecată. Acțiunea a fost precizată în sensul că s-a solicitat obligarea celor doi pârâți de a desființa toate lucrările de investiții făcute asupra imobilului, iar în subsidiar - în măsura în care reclamanții refuză, să fie autorizați reclamanții să execute lucrarea de demolare pe cheltuiala pârâților.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că sunt proprietari tabulari ai imobilului din care cer evacuarea pârâților, aceștia neavând vreun titlu care să le permită ocuparea apartamentului. În ceea ce privește investițiile, reclamanții arată că nu și le însușesc pentru că au fost realizate fără știrea și consimțământul lor.
În drept se invocă art. 480, 494 alin. 1 și 2 cod civil.
Prin acțiune reconvențională, reclamanții reconvenționali au solicitat, citarea în calitate de pârât a Statului Român prin municipiul Mediaș, în calitate de proprietar al terenului aferent, și:
-să i se acorde pârâtei un drept de retenție asupra apartamentului compus din două camere, bucătărie, baie, vestibul, cu părți indivize comune de 2,67 % din întreg terenul clădit și neclădit proprietate de stat în suprafață de 684 mp, și din spațiile de folosință comună până când reclamanții pârâți îi vor achita contravaloarea lucrărilor de investiții și a tuturor cheltuielilor pe care le-a efectuat la imobilul în litigiu;
-să fie obligați reclamanții să plătească pârâtei reclamante reconvenționale contravaloarea reactualizată a lucrărilor de investiții și a tuturor cheltuielilor efectuate în legătură cu imobilul situat în municipiul Mediaș, str. -. - nr. 16. C,. 4.
În motivarea acțiunii, pârâții - reclamanți reconvenționali au arătat că reclamanții au devenit proprietari ai imobilului în litigiu după ce au încheiat un contract de întreținere cu defunctul, acesta purtând un proces civil cu întreținătorii pentru rezilierea contractului de întreținere. Pârâții au făcut un istoric al proceselor hotărârilor pronunțate cu privire la procesul având ca obiect rezilierea contractului de întreținere, menționând că acel contract a rămas reziliat în urma unei decizii irevocabile a Curții de Apel Alba Iulia. Pârâta a depus o listă cu investițiile efectuate la apartament, pe care le-a evaluat la 24.300,15 lei, a mai cerut 4500 lei reprezentând datorii restante și achitate de ea furnizorilor de utilități ai apartamentului, precum și 3400 lei care se referă la întreținerea și înmormântarea lui.
Acțiunea a fost întemeiată pe art. 998-999 cod civil și în subsidiar pe principiul îmbogățirii fără justă cauză.
Prin sentința civilă nr. 488/25.02.2008 Judecătoria Mediașa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului municipiul Mediaș prin primar, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților în ce privește plata contravalorii lucrărilor de investiții aduse imobilului - a datoriilor existente până la data de 30.04.2002 în legătură cu apartamentul, la furnizorii de utilități și impozite cât și a cheltuielilor ocazionate de parastasele lui . A fost respinsă excepția în ce privește plata de către reclamanți a cheltuielilor de înmormântare a lui și cu întreținerea acestuia de la 30.04.2002 până la deces. A fost respinsă aceeași excepție cât privește solicitarea pe calea cererii reconvenționale a contravalorii lucrărilor de investiții aduse apartamentului cât și a cheltuielilor cu parastasele. S-a constatat că aceeași excepție a fost soluționată cu referire la plata datoriilor apartamentului în sensul respingerii ei prin încheierea de ședință din 4.06.2007. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei reclamante.
Pe fondul cauzei, a fost admisă în parte acțiunea principală în sensul că s-a dispus evacuarea pârâtei și din imobilul menționat și a fost respinsă cererea în ceea ce privește desființarea lucrărilor de investiții aduse acestui apartament. A fost respinsă cererea reconvențională, precizată, sub mai multe aspecte: -fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă-pârâtul municipiul Mediaș prin primar;
-fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. - reclamanții în ce privește plata contravalorii lucrărilor de investiții, a datoriilor apartamentului până la 30.04.2002 și a cheltuielilor legate de parastase,
-ca prescrisă în ce privește pretențiile ca pârâții să achite cheltuielile de înmormântare a lui și cu întreținerea acestuia de la 30.04.2002 până la decesul său;
-ca neîntemeiată în ce privește recunoașterea unui drept de retenție asupra apartamentului în litigiu.
Au fost obligați pârâții la cheltuieli de judecată către reclamanți de 1005,15 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții au încheiat cu defunctul la data de 30.04.2002 un contract de întreținere imobilului înscris în CF 11866 Mediaș nr. top 936/5/1/IV dobândind nuda proprietate asupra apartamentului, beneficiarul întreținerii rămânând cu dreptul de uzufruct viager. . a încercat să obțină rezilierea acestui contract de întreținere, acțiunea a fost admisă în primă instanță, tribunalul a păstrat sentința judecătoriei, însă în recurs Curtea de Apel Alba Iuliaa modificat decizia din apel în sensul că a admis apelul prestatorilor întreținerii și a schimbat în tot sentința respingând acțiunea introdusă de și continuată de moștenitorii săi, pârâtul - fiu și pârâta reclamantă. Instanța de recurs a reținut că întreținutul a refuzat în mod total primirea întreținerii, punând întreținătorii în situația de a nu-și putea exercita obligația, fiind astfel liberați de obligația întreținerii în temeiul art. 1156 cod civil. Curtea de Apel Alba Iuliaa mai hotărât cu putere de lucru judecat că testatorii întreținerii nu sunt în culpă pentru neexecutarea obligațiilor față de creditorul întreținerii, pentru că acesta i-a împiedicat în mod invincibil, să execute ceea ce datorau.
Beneficiarul întreținerii s-a căsătorit cu pârâta reclamantă, la data de 05.08.2002, pârâtul fiind născut la 10.03.1989, și având ca tată pe, iar ca mamă pe pârâta reclamantă.
a decedat la data de 06.06.2003, însă anterior, la data de 24.08.2001, a întocmit un testament în formă autentică instituind-o pe pârâta, drept legatar universal al averii sale, astfel că testamentul a fost încheiat înainte de căsătoria sa cu pârâta.
La 17.04.2002, pârâta conviețuind deja cu, a vândut un apartament pe care îl deținea, situat în Municipiul Mediaș,-,. 108A, jud. Sibiu.
Față de probațiunea testimonială administrată în cauză, instanța de fond a concluzionat că lucrările de investiții au început a fi executate de către pârâta reclamantă pe cheltuiala ei, la sfârșitul anului 2000, deci înainte de încheierea căsătoriei sale cu, și înainte de încheierea contractului de întreținere cu reclamanții.
Instanța de fond, față de declarațiile de martori și de expertiza tehnică efectuată în cauză, a reținut că atunci când reclamanții pârâți au încheiat cu acel contract de întreținere, respectiv la data de 30.04.2002, apartamentul era deja îmbunătățit și amenajat, nu de către proprietarul lui ci de către un terț, respectiv pârâta - reclamantă, care avea să devină soția întreținutului la 05.08.2002.
Față de prevederile contractului de întreținere, autentificat sub nr. 311/30.04.2002 de către P, rezultă că întreținătorul a dobândit la data de 30.04.2002, dreptul de nudă proprietate asupra unui apartament deja îmbunătățit, iar îmbunătățirile pretinse de către pârâtă nu sunt în nici un caz ulterioare datei de 30.04.2002. Cum reclamanții - pârâți au un titlu legal de dobândire asupra apartamentului, ei căpătând întâi nuda - proprietate iar apoi proprietatea deplină ca urmare a stingerii dreptului de uzufruct, la decesul întreținutului, nu pot fi obligați să achite pârâtei - reclamante contravaloarea acelor îmbunătățiri sau investiții. Nu s-a dovedit că reclamanții se fac vinovați de săvârșirea vreunei fapte ilicite în sensul art. 998 - 999 cod civil, și nici că s-ar fi îmbogățit fără justă cauză. cauză o reprezintă contractul de întreținere asupra apartamentului care avea deja îmbunătățiri. De aceea, persoana care a contribuit la suportarea acelor lucrări de investiții ale apartamentului, în speță pârâta - reclamantă, are creanță împotriva celei care a transmis dreptul de nudă - proprietate, pe calea contractului de concesiune, adică împotriva întreținutului. Acesta a fost cel care și-a mărit activul patrimonial de pe urma investițiilor pârâtei și lui trebuia să-i fie opusă creanța în despăgubire. Această creanță trebuia valorificată într-un termen de 3 ani de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea, potrivit art. 2 alin. 1 și 2 din Decretul nr. 167/1959. Din moment ce pârâta nu și-a valorificat creanța în timpul vieții lui, ea nu-și mai poate îndrepta acțiunii decât împotriva moștenitorilor acestuia.
La moartea tatălui său pârâtul era minor, așadar el este ținut de pasivul succesoral doar în limita activului dobândit. Acest pârât este moștenitor legal rezervatar alături de soția supraviețuitoare, după defunctul. Așadar, pârâta cumulează atât calitatea de creditoare a lui, cât și pe aceea de debitoare, intervenind astfel confuziunea.
În legătură cu datoriile existente asupra apartamentului până la data de 30.04.2002, la diverși furnizori de utilități, expertul contabil a cuantificat aceste datorii, inclusiv inflația aferentă, la suma de 496,24 lei. Nici aceste datorii nu vor fi puse în sarcina reclamanților - pârâți, pentru că data de 30.04.2002 corespunde cu data încheierii contractului de întreținere, și doar de la acea dată reclamanții s-au obligat să achite cheltuielile cu încălzitul și iluminatul. Și aceste cheltuieli puteau fi solicitate de pârâtă, doar de la, pentru că plățile i-au profitat lui.
Plata cheltuielilor ocazionate de parastasele lui nu s-a dovedit a se ridica la suma pretinsă de pârâtă, oricâte parastase ar fi organizat aceasta. Pe de altă parte, prin contractul de întreținere, reclamanții nu s-au obligat să suporte și acest tip de cheltuieli.
Față de cele reținute, în baza art. 137 alin. 1 cod procedură civilă, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților, în ce privește plata contravalorii lucrărilor de investiții aduse imobilului apartament, a datoriilor existente până la data de 30.04.2002, în legătură cu furnizorii de utilități și impozite, cât și a cheltuielilor ocazionate de parastasele lui.
Instanța a respins aceiași excepție a lipsei calității procesuale pasive a reclamanților cât privește plata de către ei a cheltuielilor cu înmormântarea lui și cu întreținerea acestuia, de la 30.04.2002 până la decesul său. În mod evident, în temeiul contractului de întreținere, începând cu 30.04.2002, reclamanții erau cei care trebuiau să se ocupe de întreținerea lui, să asigure cheltuielile de înmormântare, și aceste cheltuieli pot fi opuse reclamanților de către pârâtă, care a prestat aceste obligații.
Instanța însă a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, cât privește solicitarea pe calea cererii reconvenționale a cheltuielilor cu înmormântarea lui, și cu întreținerea acestuia, de la 30.04.2002 până la deces. La 06.06.2003, odată cu decesul lui a încetat orice prestație de întreținere față de acesta, și de la această dată, pârâta avea la îndemână un termen de 3 ani pentru a-și valorifica creanța. Acest termen a început să curgă potrivit art. 8 alin. 1 și 2 din Dl. 167/1958, respectiv de la data decesului soțului său sau cel mai târziu la data de 09.09.2003 pentru că la acea dată, în procesul de reziliere a contractului de întreținere au fost introduși moștenitorii reclamantului, în persoana pârâtei și a pârâtului. Față de această dată, pretențiile formulate de pârâtă pe calea acțiunii reconvenționale, și înregistrate la 26.03.2007 apar prescrise, fiind ridicate după împlinirea termenului de trei ani.
Instanța a respins aceiași excepție a prescripției cât privește solicitarea pe calea cererii reconvenționale a contravalorii lucrărilor de investiții, aduse apartamentului, cât și a cheltuielilor ocazionate de parastase. În speță nu s-a făcut dovada cheltuielilor ocazionate de parastas, a cărui dată nu a putut fi determinată. În lipsa dovedirii creanței în materialitatea ei, nu a început să curgă vreun termen de prescripție, astfel că s-a impus respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, având ca obiect recuperarea cheltuielilor cu parastasele.
Dreptul la despăgubiri a pârâtei ca urmare a investițiilor aduse apartamentului, trebuia valorificat față de fostul său soț în momentul finalizării investițiilor, pârâta reclamantă cunoscând fără îndoială atât paguba, cât și pe cel a cărui patrimoniu s-a mărit. Investițiile au fost finalizate în perioada concubinajului dintre și pârâtă, adică cel mai târziu la finele anului 2000, din acel moment începând să curgă termenul de trei ani pentru valorificarea dreptului de creanță, cu mențiunea că acest termen nu a mai curs, odată cu încheierea căsătoriei dintre concubini. Această excepție a prescripției a fost soluționată prin respingere, potrivit celor consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 04.06.2007.
A fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei reclamante, aceasta fiind în drept să ceară contravaloarea investițiilor sale, a datoriilor plătite la apartament, a cheltuielilor cu întreținerea defunctului sau înmormântarea acestuia, instanța stabilind că pretențiile sale sunt fie greșit îndreptate, fie prescrise.
Judecătoria a admis în parte acțiunea principală așa cum a fost formulată și completată, iar în temeiul art. 480 cod civil, a dispus evacuarea pârâtei și a pârâtului din imobilul situat în Mediaș, str. -. -, nr. 16, Sc. C,. 4, pentru lipsa titlului pârâților.
Instanța a respins capătul de cerere din acțiunea principală având ca obiect obligarea pârâților la desființarea tuturor lucrărilor de investiții aduse apartamentului proprietatea reclamanților, ca neîntemeiat și fără nici o legătură cu prevederile legale invocate. În primul rând dispozițiile art. 494 alin. 1,2 și 3 cod civil, se referă la situația de bună sau rea - credință, care construiește cu materialele sale pe terenul altuia, ori nu a construit pe terenul altuia, ci doar a îmbunătățit un apartament. Pe de altă parte, reclamanții nu pot cere ca pârâta să desființeze lucrările pe care le-a realizat asupra apartamentului, în condițiile în care au consimțit cu întreținutul să dobândească apartamentul în starea în care era la momentul încheierii contractului, deci cu îmbunătățiri, și ar fi contrar interesului lor.
Judecătoria a respins cererea reconvențională așa cum a fost precizată și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Mediaș prin Primar. Terenul aferent apartamentului este al Municipiului Mediaș, dar față de acest pârât acțiunea reconvențională nu-și are rostul, pentru că toate pretențiile pârâtei - reclamante au fost opuse reclamanților, adică proprietarilor apartamentului, pentru că investițiile au fost aduse construcției și nu terenului aferent acelui apartament. Pârâtul Municipiul Mediaș nu are calitate procesuală pasivă, nici măcar pe acțiunea principală pentru că măsura evacuării se ia din spațiul pe care-l ocupă pârâții și, și nu poate fi vorba despre evacuarea de pe terenul aferent apartamentului.
A fost respinsă cererea reconvențională în ce privește recunoașterea în favoarea pârâtei a unui drept de retenție asupra apartamentului în litigiu, în lipsa unui drept de creanță, față de reclamanți.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, pârâta și pârâtul, au fost obligați să plătească fiecare suma de 1005,15 lei cheltuieli de judecată reclamanților, reprezentând onorariu de avocat și timbraj.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel pârâții - reclamanți reconvenționali și, apel care a fost admis de Tribunalul Sibiu - Secția civilă, prin decizia civilă nr. 248/3.10.2008, a fost desființată sentința atacată, și trimisă cauza spre rejudecare instanței de fond. S-a dispus restituirea către apelantă a taxei judiciară de timbru de 200 lei din cea de 500 lei achitată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că instanța de fond a soluționat corect excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților, în ceea ce privește obligarea pârâților reclamanți la plata datoriilor apartamentului către furnizorii de utilități până la data de 30.04.2002, și de asemenea, cererea de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor efectuate de pârâta - reclamantă cu parastasele defunctului. A fost corect respinsă și excepția prescripției cu privire la aceste cheltuieli.
În ceea ce privește cererea referitoare la investițiile aduse apartamentului, Tribunalul a apreciat ca fiind greșită reținerea de către instanța de fond a lipsei calității procesuale pasive a reclamanților față de această cerere, pentru că dispozițiile art. 494 cod civil sunt aplicabile prin analogie, investițiile fiind încorporate în apartamentul al căror proprietari au devenit reclamanții. Dreptul de creanță al pârâtei reclamante pentru investițiile efectuate s-a transmis odată cu transmiterea dreptului de proprietate asupra apartamentului către reclamanții - pârâți, astfel că ea își poate realiza dreptul său de creanță împotriva proprietarului actual, iar nu împotriva proprietarului de la momentul efectuării lucrărilor. De aceea, tribunalul a apreciat că reclamanții au calitate procesuală pasivă iar excepția prescripției dreptului la acțiune a fost corect respinsă de instanța de fond, având în vedere că acesta se naște de la momentul la care reclamanta reconvențională pierde posesia apartamentului, ori aceasta nu a fost încă evacuată.
In ce privește capetele de cerere referitoare la cheltuielile de întreținere a defunctului efectuate de reclamantă pe perioada cuprinsă între data încheierii contractului de întreținere, 30.04.2002 și data decesului lui, 06.03.2003, și cele efectuate cu înmormântarea defunctului, tribunalul a apreciat că a fost corect respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților - pârâți, însă în mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Astfel, prin sentința civilă nr. 2945/2003 a Judecătoriei Mediaș, a fost admisă acțiunea și s-a dispus rezilierea contractului de întreținere dintre și fam., iar prin decizia civilă nr. 152/4.02.2004 a fost anulat ca netimbrat apelul declarat împotriva acestei sentințe. Termenul de prescripție a dreptului la acțiune a pârâtei reclamante începe să curgă de la data decesului defunctului, până la data de 04.02.2004, data rămânerii definitive în apel, a sentinței civile nr. 2945/2003. Apoi prin decizia civilă nr. 1171/7.12.2005 a Curții de Apel Alba Iulia, a fost casată decizia civilă nr. 152/2004, cauza fiind trimisă spre rejudecare Tribunalului Sibiu, care prin decizia civilă nr. 272/9.05.2006 a respins apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 2945/2003. Pe perioada cuprinsă între 4.02.2004 și 7.12.2005, termenul de prescripție a fost suspendat potrivit art. 13 din 167/1958, întrucât pârâta - reclamantă, s-a aflat în imposibilitate fortuită de a acționa, deoarece ea era moștenitoarea defunctului, contractul de întreținere a fost reziliat și nu justifica nici un interes să atace hotărârea care i-a fost favorabilă. În continuare, termenul de prescripție curge de la data de 07.12.2005 până la data de 09.05.2006, dată la care din nou se confirmă dreptul reclamantei, prin respingerea apelului declarat de, împotriva sentinței de rezoluțiune a contractului de întreținere. Începând cu data de 09.05.2006, până la data de 10.11.2006, când prin decizia civilă nr. 847/10.11.2006, s-a admis recursul declarat de fam. și a fost respinsă acțiunea pentru rezilierea contractului de întreținere, termenul de prescripție a fost din nou suspendat, pentru aceleași considerente, reluându-și cursul începând cu data de 10.11.2006 până la data de 02.02.2007, data introducerii prezentei acțiuni. Așadar între data decesului defunctului - 06.03.2003 dată la care începe să curgă termenul de prescripție și până la data introducerii acțiunii - 02.02.2007, au trecut 3 ani, 10 luni și 27 de zile din care, având în vedere dispozițiile art. 15 din DL 167/1958, se scade perioada în care cursul prescripției a fost suspendat, respectiv 2 ani și 4 luni, rezultând că acțiunea pârâtei pentru realizarea unui drept de creanță a fost formulată în interiorul termenului de 3 ani. În aceste condiții, instanța de fond a greșit admițând excepția prescripției dreptului la acțiune, și nu a soluționat în fond petitele privind cheltuielile efectuate cu întreținerea defunctului și cheltuielile de înmormântare.
Tribunalul a considerat că instanța de fond a admis greșit excepțiile invocate și nu s-a pronunțat pe fondul cauzei în ceea ce privește cererile referitoare la investiții, la cheltuielile de întreținere, de înmormântare. Celelalte două cereri privind cheltuielile cu parastasele și cheltuielile aferente apartamentului au fost soluționate corect, pe baza excepțiilor invocate. Instanța de apel a dispus instanței de fond să se pronunțe și cu privire la dreptul de retenție cerut de pârâtă și legat de recunoașterea sau nu a acestui drept, să fie soluționată și cererea de evacuare formulată de reclamanți. Cum toate aceste cereri sunt într-o strânsă legătură și interdependență, s-a considerat necesară desființarea în totalitate a hotărârii atacate, și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
De asemenea, instanța de apel a considerat că a fost corect soluționată excepția lipsei calității procesual pasive a Municipiului Mediaș.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, invocând în primul rând nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 7 și 9 cod procedură civilă, coroborată cu art. 294 alin. 1, 295 alin. 1, 296, 297 alin. 1 cod procedură civilă, art. 7 alin. 2, art. 8 și 13 lit. "a" din 167/1958, art. 261 pct. 5 cod procedură civilă. Solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii instanței de apel în sensul respingerii apelului și menținerii ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În primul rând se susține că, printr-o aplicare și interpretare eronată a dispozițiilor art. 294 alin. 1 cod procedură civilă, instanța de apel a considerat că recurenții au calitate procesuală pasivă iar intimații calitate procesuală activă, în ceea ce privește pretinsele investiții efectuate de intimați la apartamentul proprietatea recurenților, invocând art. 494 cod civil, deși temeiul invocat de intimați a fost art. 998 - 999 cod civil, în principal, iar în subsidiar, principiul îmbogățirii fără just temei. Instanța de apel trebuia să judece, prin prisma art. 294 alin. 1 cod procedură civilă, acest capăt de cerere raportat la temeiul de drept invocat prin cererea reconvențională, schimbarea din oficiu a temeiului de drept în art. 494 cod civil, face ca hotărârea pronunțată să fie nulă.
În al doilea rând, instanța de apel a depășit limitele cu care a fost investită prin cererea de apel, schimbând din oficiu cauza care a constituit temeiul juridic al cererii reconvenționale, și temeiul juridic al prescripției dreptului la acțiune, în ceea ce privește valorificarea pretinsei creanțe privind investițiile făcute la imobilul proprietatea recurenților și a pretinsei creanțe derivând din cheltuielile de întreținere pe care le-a făcut cu întreținerea defunctului. Astfel, instanța de apel a reținut că dreptul la acțiune în pretenții a intimaților în ceea ce privește pretinsele investiții, se naște în momentul în care intimații pierd posesia imobilului recurenților, deși au invocat ca temei juridic al cererii - art. 998, 999 cod civil, și în subsidiar principiul îmbogățirii fără just temei. Din moment ce intimații au invocat ca temei juridic al cererii lor prevederile Codului civil și principiul menționat, potrivit art. 8 din DL. 167/1958, dreptul la acțiune în valorificarea pretinsei creanțe curge de la data de 30.04.2002. De la data prin care Curtea de Apel Alba Iuliaa respins prin hotărâre irevocabilă, acțiunea privind rezilierea contractului de întreținere încheiat între recurenți și defunctul, s-a născut și dreptul de creanță al intimaților în ceea ce privește investițiile și pretinsele cheltuieli de întreținere a defunctului. În cauză nu a avut loc nici o întrerupere a termenului de prescripție prevăzut de art. 8 din DL. 167/1958, prin promovarea acțiunii în rezoluțiune, din moment ce această acțiune a fost respinsă prin hotărâre irevocabilă.
Instanța de apel a reținut greșit că dreptul la acțiune al intimaților în valorificarea pretinselor investiții curge doar de la data pierderii posesiei, întrucât intimații nu au avut niciodată o posesie utilă asupra apartamentului proprietatea recurenților, intimații ocupând acest apartament ca simpli detentori precari, fără acordul recurenților.
Tribunalul, cu depășirea limitelor fixate prin cererea de apel și a schimbării cauzei reconvenționale a intimaților, din oficiu, fără a indica vreun temei legal, a reținut că a avut loc o suspendare a prescripției dreptului la acțiune a intimaților, în ceea ce privește valorificarea creanței, constând în cheltuielile de întreținere, cu defunctul soț, deși intimații nu au invocat nici unul din motivele limitativ și imperativ prevăzute de lege. Intimații nu au dovedit vreun caz de forță majoră care să-i fi împiedicat să facă astfel de întrerupere a cursului prescripției și nici nu au susținut în fața instanței de fond și de apel că ar fi avut loc vreo suspendare a cursului prescripției. Deși instanța de apel a efectuat o serie de calcule, cu privire la termenul de prescripție a omis existența deciziei civile nr. 147/10.11.2006 a Curții de Apel Alba Iulia, prin care s-a respins acțiunea în rezoluțiune a contractului de întreținere și în care s-a reținut că recurenții nu sunt în culpă pentru neexecutarea obligațiilor față de creditorul întreținerii. În aceste condiții nu se poate reține o culpă a creditorului întreținerii, ca și temei al suspendării cursului prescripției dreptului la acțiune a intimaților în valorificarea pretinselor cheltuieli de întreținere. Mai mult se arată că obligația intimatei în calitate de soție a defunctului, de a întreține pe soțul său aflat în nevoie.
În al treilea rând, hotărârea instanței de apel este considerată nulă și prin prisma art. 295- 296 cod procedură civilă, întrucât intimații au atacat cu apel hotărârea instanței de fond numai cu privire la rezolvarea cererii reconvenționale, achiesând la hotărârea judecătoriei în ceea ce privește evacuarea. În această situație în mod nelegal, în apel a fost desființată în întregime hotărârea instanței de fond, și sub aspectul evacuării intimaților.
În al patrulea rând, se invocă nulitatea deciziei atacate deoarece cuprinde motive contradictorii și străine pricinei. Nici unul din argumentele invocate în considerentele hotărârii nu au legătură cu cauza, nu au fost invocate de apelanți, în motivarea apelului și nici în acțiunea promovată la instanța de fond.
Intimații nu au formulat întâmpinare, însă au depus concluzii scrise.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Cu privire la primul motiv de recurs, respectiv cel privitor la investițiile efectuate la apartamentul în litigiu: într-adevăr, în mod nelegal, instanța de apel a reținut calitatea procesual pasivă a reclamanților. Astfel, potrivit contractului de întreținere încheiat între defunctul și reclamanți la data de 30.04.2002, aceștia din urmă au dobândit nuda proprietate asupra apartamentul în litigiu, în starea în care se afla la data încheierii actului. Faptul că anterior, respectiv în anii 2000-2001 (potrivit declarațiilor testimoniale), pârâta a efectuat investiții la acest imobil, nu are relevanță față de dreptul de proprietate al reclamanților. Altfel spus, reclamanții au dobândit imobilul în starea în care se afla la data încheierii contractului de întreținere cu proprietarul tabular al acestuia. Împrejurarea că anterior s-au efectuat investiții la apartament nu grevează în nici un fel asupra dreptului de proprietate a întreținătorului. Eventualele pretenții pe care persoana care a făcut investiții pentru aceste îmbunătățiri puteau fi îndreptate împotriva proprietarului imobilului, sau la decesul acestuia -, în anumite condiții, a moștenitorilor săi, care în speță sunt chiar reclamanții reconvenționali. . - reclamanți nu sunt continuatorii persoanei defunctului întreținut, astfel că orice raporturi juridice anterioare în legătură cu imobilul nu pot fi imputate actualilor proprietari. În lipsa calității procesuale pasive a reclamanților-pârâți reconvenționali, față de capătul de cerere privind investițiile, nu se impune analiza celorlalte excepții invocate în același context.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs invocat, referitor la cheltuielile de întreținere și cele de înmormântare:
Tribunalul, ca instanță de apel, în virtutea caracterului devolutiv al acestei căi de atac, a analizat în mod corect sentința atacată, sub toate aspectele, inclusiv al prescripției dreptului la acțiune pentru toate categoriile de cheltuieli solicitate. În acest context, a stabilit, că petitele referitoare la cheltuielile de întreținere și cele de înmormântare cerute de reclamanții reconvenționali sunt formulate în termen. S-au luat în calcul toate perioadele în care a existat titlu executoriu, perioadele de suspendare a termenului de prescripție și cele de întrerupere a termenului, întemeiat pe art. 15 din Decretul 167/1958. În mod corect s-a concluzionat că acțiunea în pretenții sub acest aspect este formulată în termen și se impune analiza sa în fond.
Recurenții au invocat decizia civilă nr. 847/2006 a Curții de Apel Alba Iulia în motivarea recursului susținând motive care țin de fondul cauzei, și care pot fi avute în vedere la rejudecare.
În ce privește faptul că, deși nu a fost atacată soluția instanței de fond sub aspectul evacuării, a fost casată în întregime sentința judecătoriei, instanța de apel a apreciat corect că pentru o bună administrare a probelor și o soluționare unitară, se impune casarea în întregime a hotărârii atacate. Afirmația recurenților că li s-a creat o situația mai grea recurenților nu este reală, în condițiile în care a fost admis apelul părții adverse.
Concluzionând, Curtea apreciază că recursul declarat de reclamanți este nefondat și în temeiul art. 312 cod procedură civilă urmează a fi respins, fiind menținută decizia pronunțată de tribunal. În consecință, instanța de fond va rejudeca pricina în limitele și cu respectarea dispozițiilor date de instanța de apel, cu referire doar la cheltuielile de întreținere și înmormântare.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, vor fi obligați recurenții să plătească cheltuieli de judecată intimatei suma de 100 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile 248/3.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Obligă recurenții să plătească intimatei cheltuieli de judecată de 100 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 ex/06.04.2009
Jud. fond -
Jud. apel - /
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Anca Neamțiu, Daniela Mărginean
