Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 94/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 94/
Ședința publică de la 05 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Irina Alexandra Boldea judecător
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
Judecător - - -
Grefier -
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de către pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 505 din 16.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, în acțiunea civilă având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, a răspuns pentru intimata-reclamantă, avocat, în substituirea d-nei av. -ta, în baza împuternicirii avocațiale de substituire, pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenții-pârâți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Av., precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Av.,solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluțiilor pronunțate ca fiind temeinice și legale cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că în mod corect cele două instanțe au considerat că se impune admiterea acțiunii formulată de către reclamanta și au dispus evacuarea celor doi pârâți din imobil. Prin contractul de vânzare-cumpărare a fost prevăzută o clauză de întreținere în favoarea vânzătoarei precum și un drept de habitație viageră pentru imobil, urmând ca, cumpărătorii să intre în stăpânirea acestuia după decesul vânzătoarei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei L sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și solicitând evacuarea acestora din imobilul situat în comuna L sat, proprietatea reclamantei.
A mai solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a vândut pârâților imobilul proprietatea sa prin contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, rezervându-și totodată uzufructul viager asupra imobilului, cumpărătorii urmând a intra în stăpânirea de fapt a bunului după decesul reclamantei.
Pârâții nu au respectat clauzele contractului și s-au mutat în imobil având un comportament necorespunzător față de reclamantă în sensul că provocau dese scandaluri, îi adresau acesteia injurii și o agresau amenințând-o cu moartea și nepermițându-i să folosească imobilul.
Prin întâmpinare pârâții au solicitat respingerea acțiunii susținând în esență că actul încheiat cu reclamanta nu este un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere chiar dacă acesta conține o clauză potrivit căreia cumpărătorii se obligă să acorde vânzătoarei întrținere la nevoie, întrucât prețul vânzării, respectiv suma de 56.000.000 lei a fost achitat integral la momentul perfectării vânzării.
Pe de altă parte, pârâții au arătat că deși în contract s-a prevăzut ca ei să intre în stăpânirea de fapt a imobilului la decesul vânzătoarei, s-au mutat în imobil ca urmare a insistențelor reclamantei chiar înainte de perfectarea vânzării.
Prin sentința civilă nr. 341 din 30.05.2007 a Judecătoriei Laf ost admisă acțiunea reclamantei și pe cale de consecință s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul în litigiu.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin actul de înstrăinare s-a stabilit ca pârâții să intre în stăpânirea de fapt a imobilului doar după decesul vânzătoarei astfel încât nu a avut loc transferul dreptului de proprietate iar reclamanta este îndreptățită să solicite evacuarea pârâților în temeiul art. 480 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Au susținut că s-au mutat în imobilul reclamantei în urmă cu șase ani la insistențele reclamantei și întotdeauna i-au respectat dreptul de uzufruct, locuința fiind suficient de mare pentru ambele familii.
Au mai arătat că nu au existat nici un fel de conflicte, pârâtul fiind plecat din țară de mai bine de patru ani astfel încât nu înțeleg dorința reclamantei de a-i evacua, cu atât mai mult cu cât au doi copii și nu au unde să se mute.
Ulterior pârâții și-au completat motivele de apel invocând faptul că reclamanta a înțeles să-și restrângă dreptul de habitație cerându-le să se mute în imobil.
Prin decizia civilă nr. 505 din 16.10.2007 a Tribunalului Galați apelul pârâților a fost respins ca nefondat.
În acest sens instanța de apel a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare intervenit între părți, apelanții au dobândit doar nuda proprietate urmând să dobândească stăpânirea de fapt abia după decesul reclamantei.
S-a apreciat că împrejurarea că pârâții au început să locuiască în imobil chiar la cererea reclamantei este lipsită de relevanță, pârâții nedobândind în acest fel nici un alt drept asupra imobilului.
Susținerea potrivit căreia reclamanta și-ar fi restrâns dreptul de habitație nu a putut fi reținută în condițiile în care s-a reținut că pârâții s-au mutat în imobil încă înainte de perfectarea actului de vânzare-cumpărare.
Împotriva deciziei civile nr. 505 din 16.10.2007 a Tribunalului Galați au declarat recurs pârâții invocând nelegalitatea acesteia rezultată din aplicarea greșită a legii (art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă).
În esență, recurenții au susținut că au prestat în mod constant întreținere în favoarea reclamantei, în virtutea obligațiilor asumate prin contract și că, la scurt timp de la data încheierii actului, s-au mutat în locuința reclamantei, la cererea acesteia și pentru aop utea ajuta în condiții optime.
Așadar, susțin recurenții, aspectul de esență ignorat de către cele două instanțe constă în aceea că restrângerea dreptului de habitație s-a făcut cu acordul și la cererea reclamantei și, mai mult decât atât, această împrejurare s-a impus în scopul asigurării îndeplinirii corespunzătoare a obligației de întreținere.
În aceste condiții, recurenții consideră că, dată fiind manifestarea de voință a reclamantei în sensul de a-și restrânge dreptul de habitație dobândit prin încheierea contractului cu pârâții, instanța de fond ca și cea de control judiciar avea obligația de a stabili ce anume a stat la baza înțelegerii părților în momentul mutării în imobil a pârâților, de a stabili toate faptele din care să poată trage o concluzie justă cu privire la raporturile reciproce ale părților și nu să se rezume la a constata că pârâții nu au titlu astfel încât să se dispună evacuarea acestora.
Aspectul reținut de instanța de apel în sensul că este lipsită de relevanță împrejurarea că pârâții s-au mutat în imobil la cererea reclamantei a fost apreciat de către recurenți ca fiind superficial și de natură a ignora o problemă foarte importantă și anume că acceptarea pârâților în imobil are caracter dacă nu de permanență cel puțin de relativă stabilitate și că această situație care se perpetuează între părți din anul 2001 dat naștere unei obligații de a face care nu poate fi socotită ca fiind încheiată sub condiție pur potestativă care este contrară codului civil.
Recurenții mai consideră că instanțele nu au administrat toate probele ce se impuneau pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele respectiv pentru a se stabili dacă reclamanta a fost cea care, la puțin timp după încheierea contractului a fost cea care le-a solicitat pârâților să se mute în imobil și dacă există o interdependență între obligația de întreținere și prezența părților în imobil.
Pentru aceste considerente au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriilor.
Recursul este nefondat.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 442 din 04.07.2001 la., reclamanta a vândut pârâților imobilul proprietatea acesteia, rezervându-și totodată dreptul de uzufruct viager asupra imobilului, pârâții urmând a intra în stăpânirea de fapt a acestuia după decesul vânzătoarei.
Prin același act, pârâții s-au obligat să presteze întreținere în favoarea reclamantei, la nevoie.
Din susținerile părților rezultă că pârâții s-au mutat în imobilul în litigiu locuind împreună cu reclamanta.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de apel, este lipsită de relevanță împrejurarea că mutarea pârâților în imobil s-a făcut cu acordul reclamantei.
Chiar dacă a existat o cerere expresă, o rugăminte sau un acord din partea reclamantei în acest sens, manifestarea de voință a acesteia, exprimată la un anumit moment, nu este de natură să schimbe cu nimic clauzele contractului intervenit între părți, singurul care produce efecte între acestea și dă naștere la drepturi și obligații reciproce în sarcina semnatarilor.
Cu alte cuvinte, chiar dacă pârâții ar fi primit acceptulverbalal reclamantei de a se muta în imobil, prevederile contractului cu privire la dreptul de uzufruct viager al reclamantei au rămas neschimbate, acestea producându-și în continuare efectul până la o eventuală modificare a contractului în forma expres prevăzută de lege.
Din acest motiv apare lipsită de relevanță împrejurarea că pârâții s-au mutat în locuința reclamantei având acordul acesteia.
Nu se poate vorbi, astfel, de o restrângere a dreptului de habitație al reclamantei, o modificare a clauzelor unui contract neputând opera decât în aceleași condiții în care actul a fost încheiat.
Pe de altă parte, chiar dacă reclamanta le-a permis pârâților să locuiască cu ea, fără a se preciza perioada de timp pentru care acceptul era valabil, nimic nu o împiedică pe aceasta să își schimbe poziția și, în virtutea dreptului său de uzufruct viager, să le ceară acestora să părăsească imobilul. Aceasta cu atât mai mult cu cât relațiile dintre părți s-au deteriorat.
Curtea apreciază că nu se impune administrarea altor probatorii, fiind evident că, așa cum rezultă din contractul ce constituie legea părților din prezenta cauză, pârâții nu pot intra în stăpânirea de fapt a imobilului decât după decesul reclamantei, mutarea lor în locuință fiind doar temporară și datorându-se unui acord verbal al vânzătoarei, acord care nu este de natură a modifica clauzele actului de vânzare-cumpărare.
Pentru aceste considerente, apreciind ca fiind neîntemeiate criticile formulate de pârâți, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul, menținând ca temeinică și legală hotărârea instanței de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de și, împotriva deciziei civile nr. 505 din 16.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenți să plătească intimatei suma de 952 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05 Februarie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./4.03.2008
Tehnored.
2 exp./07.03.2008
Fond: Judecătoria L - jud.
Apel: Tribunalul Galați - jud. -
Președinte:Irina Alexandra BoldeaJudecători:Irina Alexandra Boldea, Viorica Mihai Secuianu
