Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 953/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA - CIVILĂ
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 953/
Ședința publică din 16 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER: - -
Pentru azi s-a fixat termen de pronunțare asupra recursului declarat reclamanta - Prima SA, împotriva deciziei civile 327/ A din 21.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate, și având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 9 octombrie 2008 și care face parte integrantă din prezenta decizie, când s- dispus amânarea pronunțării cauzei pentru azi 16 octombrie 2008.
A,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei T sub numarul 5471/325/06.04.2007, reclamanta - SRL Tac hemat in judecata paratii, si, solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa constate încetarea contractului de inchiriere nr.1620/29.07.1985 incheiat intre de ii Montaj T si parați, avand ca obiect imobilul situat in T,-, bloc 9,.6 si sa dispuna evacuarea paraților din acest imobil pentru lipsa titlului locativ, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii a arătat că in anul 1993, in baza protocolului nr.4060/12.07.1993, și în urma divizării ui de Montaj T, reclamanta a preluat in administrare imobilul ce face obiectul contractului de inchiriere incident in cauza, iar contractul încheiat intre reclamanta si parata, este accesoriu contractului de muncă.
Contractul de muncă al pârâtei a încetat cu mulți ani în urmă, aceasta nu a fost niciodată angajata societății reclamante; mai mult, incepand din luna decembrie 2007 pârâta nu și-a onorat obligațiile de plată ale chiriei.
In drept au fost invocate disp.art.969 civ.
Prin sentința civilă nr. 11698/22.11.2007 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa respins actiunea civila formulata de reclamanta - SRL in contradictoriu cu paratii, si.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că între și pârâta, în calitate de angajată la, s-a încheiat contractul de închiriere pentru apartamentul nr. 6 din Blocul nr. 9, situat în T,-.
Termenul de închiriere nu este menționat în contractul semnat de părți, făcându-se însă mențiunea că el durează până la încetarea contractului de muncă existent între părți sau în caz de părăsire nejustificată a locului de muncă de către chiriașă.
Din procesul verbal de predare-preluare a patrimoniului, datat 03 august 1993, rezultat că în baza protocolului încheiat între - SA și - SA cu nr. 2562/08 iulie 1993, s-a procedat la preluarea patrimoniului primit de la. T pe baza bilianțului încheiat la 31 decembrie 1990.
În acest act se fac referiri la 155 apartamente nevândute, cu chiriași, precum și la alte 30 de aparamente nevândute, cu chiriași din afara unității.
Cum reclamanta nu a făcut dovada că pârâta este o persoană angajată a unității, căreia i-a încetat contractul de muncă, instanța de fond a constatat că nu se poate admite primul petit al acțiunii formulate întrucât susținerile societății locatoare nu sunt dovedite astfel cum pretind dispozițiile art. 1169 Cod civil.
În ceea ce privește încetarea contractului de închiriere pentru neplata chiriei instanța de fond a apreciat că nu poate fi constatată, întrucât sancțiunea neîndeplinirii obligației principale a locatarului, prevăzută de art. 1429 Cod civil, este rezilierea unui contract de locațiune, reziliere nesolicitată de reclamantă.
În același sens, instanța de fond a reținut că la data de 15 iunie 2006, pârâta a achitat suma de 84 de lei cu titlu de chirie pentru lunile iunie-decembrie 2006, astfel cum atestă chitanța eliberată de reclamantă, cu nr. -/15 iunie 2006, iar pentru perioada iunie-decembrie 2007 chiria de 84 de lei a fost consemnată la CEC pe seama și la dispoziția reclamantei, astfel cum atestă recipisa de consemnare nr. -/1 depusă în copie xerox la dosar.
Reținând că pârâta mai are un titlu locativ valabil, câtă vreme nu i-a încetat contractul de muncă și nu s-a prevăzut un termen de locațiune în contractul încheiat de părți, că nu sunt dovedite susținerile reclamantei, instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta - SRL T, solicitând schimbarea hotărârii apelate în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată.
In motivarea apelului s-a arătat că reclamanta apelantă nu are încheiat un contract valabil cu pârâții intimați, că apartamentele sunt fie de serviciu, fie au un regim special în sensul că sunt destinate exclusiv angajaților săi, iar pârâta nu a fost niciodată angajata reclamantei și de aceea, apreciază reclamanta, că pârâta folosește ilegal acest imobil, angajându-se să depună probe sub acest aspect.
In drept s-a invocat dispozițile cuprinse în art.282 si următoarele Cod procedură civilă.
Prin intampinare, paratii intimati au solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată, apreciind că instanța de fond a reținut corect starea de fapt și de drept dedusă judecății și arătând că prin hotărâre judecătorească irevocabilă i-a fost atribuit pârâtei beneficiul contractului de închiriere privind apartamentul în litigiu.
În apel nu s-au solicitat și administrat probe noi în sensul arătat de art.287 și art.292 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 327 din 21.04.2008, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamanta - apelantă - SRL T, împotriva sentinței civile nr.11698/22.11.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- în contradictoriu cu pârâții - intimați, si
A obligat apelanta să plătească intimatei 3000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța acesată hotărâre instanța de apel a reținut că la fila 45 dosar fond este depusă sentința civilă nr.3603/17.05.1985 a Judecătoriei Timișoara, definitivă și irevocabilă, prin care a fost atribuit pârâtei beneficiul contractului de închiriere cu privire la imobilul în litigiu, urmat de încheierea contractului de închiriere cu antecesoarea reclamantei apelante.
La data încheierii acelui contract, pârâta era angajata antecesoarei reclamantei și ca atare reclamanta este ținută de obligațiile asumate de către autoarea sa, anterior divizării acesteia din urmă.
Chiar dacă, potrivit clauzelor contractuale, contractul de închiriere era accesoriu contractului de muncă al pârâtei, prin lăsarea apartamentului în folosința pârâtei, se consideră locațiunea ca fiind reînnoită conform art.1437 Cod civil.
Acest contract de închiriere a fost analizat si interpretat corect de către prima instanță, în deplină concordanță cu regulile generale de interpretare ale convențiilor stabilite de art.977 cod civil și cu cele ce rezultă din dispozițiile art.1410 și următoarele Cod civil privind locațiunea, iar neplata chiriei nu are drept consecință încetarea locațiunii, astfel cum a solicitat reclamanta, ci este sancționată de art.1439 alin.2 Cod civil cu rezilierea contractului de închiriere, ceea ce în speță nu s-a cerut.
De altfel, în cursul solutionarii cauzei in fața instanței de fond, pârâta și-a onorat obligațiile de plată ale chiriei inclusiv prin oferta reală de plată urmată de consemnațiune.
Drept urmare, apelul a fost respins ca nefondat.
mpotriva deciziei civile 327/ A din 21.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs reclamanta - Prima SA criticând hotărârea pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea celor două hotărâri iar pe fond evacuarea pârâților din imobil dat fiind faptul că închirierea a încetat.
În motivarea recursului a arătat că, din anul 1984, contractul de închiriere încheiat între pârâtă și fostul, a încetat, că prin procesul verbal 5232 din 10.08.1993, ca urmare a divizării fostului, reclamanta a preluat 155 de apartamente împreună cu chiriașii care le ocupau.
În ceea ce o privește pe pârâta, reclamanta susține că aceasta nu deține un contract de închiriere valabil încheiat și că ocupă un apartament de serviciu cu un regim juridic special, destinat exclusiv angajaților săi.
Consideră că sentința civilă nr. 3603 din 17.05.1985 a Judecătoriei Timișoara, prin care s-a atribuit pârâtei beneficiul contractului de închiriere privind apartamentul nr. 6 din Blocul 9 situat în-, nu -i este opozabilă deoarece pârâta nu a fost angajata antecesoarei reclamantei.
Considerând că pârâții ocupă în mod ilegal imobilul reclamanta a solicitat admiterea recursului.
A invocat ca temei de drept dispozițiile cuprinse în art.304 Cod pr.civilă.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art. 304 și urm. Cod pr.civilă, Curtea stabilește că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Așa cum, în mod corect au reținut cele două instanțe, reclamanta are calitatea de titulară a unui contract de locațiune încheiat cu fostul T, iar în urma divizării acestei societăți, apartamentul în litigiu a fost preluat de către reclamanta - Prima SRL, în baza Protocolului din 3 august 1993.
În speța de față pârâta a devenit titulara contractului de închiriere în baza sentinței civile nr. 3603 din 17.05.1985 a Judecătoriei Timișoara, hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat și prin care s-a atribuit pârâtei beneficiul contractului de închiriere.
Criticile aduse hotărârii pronunțate de Tribunalul Timiș referitoare la neopozabilitatea sentinței civile irevocabile, de atribuire a beneficiului contractului de închiriere către pârâtă, sunt nefondate, întrucât reclamanta, preluat, în baza Protocolului din 3 august 1993, patrimoniul antecesoarei sale T, în patrimoniul acesteia intrând și imobilul situat în T-.
Față de cele ce preced, Curtea constată că hotărârea Tribunalului Timișa fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor cuprinse în art. 977, 1437 și 1439 Cod civil astfel că, văzând că recursul este nefondat, urmează ca în temeiul art. 312 Cod procedură civilă să fie respins.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurenta să plătească intimaților suma de 2500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - Prima SA, împotriva deciziei civile 327/ A din 21.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă recurenta să plătească intimaților 2500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red. CO/13.11.2008
Dact NF/14.11.2008
Ex.2
Trib T - Președinte,
Judecător
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat
