Exequator Recunoasterea hotararilor straine. Decizia 10/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.10/C/2009 -
Ședința publică din 20 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Florica Vîrtop JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR: - - -
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului comercial d eclarat de apelanta pârâtăSC SAcu sediul în O,-, Județ B, în contradictoriu cu intimatul reclamant cu domiciliul în District, Regiunea, Ucraina, împotriva sentinței nr.301/COM din 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiectexequator (recunoașterea înscrisurilor și hotărârilor străine).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apelanta pârâtă SC SA prin avocat în baza împuternicirii avocațiale din 19.01.2009 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că apelul este legal timbrat cu suma de 4 lei achitată prin chitanța nr.- din 21.11.208 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentantul apelantei pârâte nu are alte excepții, probleme prealabile, cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile, cereri de formulat sau probe de propus, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei pârâte solicită admiterea apelului conform memoriului, respingerea cererii de recunoaștere și încuviințare, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1000 RON reprezentând onorariu avocațial. Consideră că față de obiectul litigiului și conținutul hotărârii judecătorești a cărei recunoaștere s-a solicitat, cauza ar fi revenit unui complet civil. Nu există la dosar vreo cerere de scutire și nelegal a fost respinsă cererea de anulare ca netimbrată a acțiunii. Acțiunea a fost depusă cu depășirea termenului de 3 ani. Fondului litigiului în speță nu-i sunt aplicabile prevederile tratatului dintre România și Ucraina, aceste prevederi nefiind retroactive.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.301/COM din 10 septembrie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins excepția netimbrării cererii și excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de pârâta SC SA O, în contradictoriu cu reclamantul. A admis acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei, părțile indicate cu sediile de mai sus, și pe cale de consecință a dispus recunoașterea și încuviințarea executării hotărârii din 17.08.2004 pronunțată de Tribunalul, Regiunea din Ucraina.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția netimbrării cererii, în conformitate cu dispozițiile art.14 alin 1 din 3/2005 privind ratificarea Tratatului dintre România și Ucraina privind asistența juridică și relațiile juridice în cauze civile, fiecare parte contractantă suportă cheltuielile în legătură cu asistența juridică pe teritoriul său, iar în cazul unor mari cheltuieli, ministerele de justiție ale celor 2 părți contractante se vor consulta, în vederea găsirii soluției comune.
Prin urmare, fiind un litigiu cu un element de extraneitate în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.20 alin. 3 din 146/1997, întrucât acestea sunt aplicabile normelor de drept intern.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la a solicita executarea silită a reclamantului invocată de pârâtă prin considerentele dispoziției art.405 alin. 1 Cod procedură civilă și art.174 alin.1 lit.b din 105/1992, procedura recunoașterii și a încuviințării executării silite a hotărârilor străine pe teritoriul României este o procedură necontencioasă, instanța fiind obligată să verifice condițiile de admisibilitate a cererii raportat la disp. art.41 din 3/2005, iar excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită poate fi invocată doar în condițiile art.42 din legea specială, respectiv nr.3/2005, cu respectarea disp. art.42.
În ceea ce privește examinarea pe fond a cererii, petentul a depus la dosar actele necesare însoțite de documentul oficial care atestă că hotărârea este definitivă și executorie, acte din care rezultă că pârâtă a fost citată cu ocazia soluționării cererii și că hotărârea i-a fost comunicată, astfel că cererea îndeplinește condițiile prevăzute de art.40 respectiv 41 din 3/2005.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel în termen legal timbrat apelanta SC SA O solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de recunoaștere și încuviințare a executării silite a hotărârii din 17.08.2004 pronunțate de Tribunalul, Regiunea din Ucraina, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel se învederează instanței că în fața primei instanțe s-a invocat excepția netimbrării cererii și a prescripției dreptului de a cere executarea silită, excepțiile fiind respinse în mod neîntemeiat de prima instanță. S-a solicitat de asemenea și transpunerea cererii la secția civilă a tribunalului deoarece hotărârea a cărei recunoaștere se solicită se referă la despăgubiri materiale și morale rezultate în urma unei fapte ilicite dar această excepție a rămas nesoluționată. În privința excepției netimbrării arată că potrivit prev.art.1 din Legea 146/1997 acțiunile și cererile introduse la instanță sunt supuse taxelor judiciare de timbru, neîndeplinirea obligației ducând la anularea acțiunii sau cererii conform art.20 din lege. Instanța de fond a respins excepția reținând disp.art.14 alin.1 din Legea 3/2005 dar, a omis să rețină disp.art.19 din același act normativ care prevăd condițiile în care are loc scutirea de cheltuieli de judecată. Aceste prevederi stipulează că cetățenii uneia dintre părțile contractante beneficiază de scutire ori plată în avans în aceleași condiții ca și cetățenii statului unde este depusă cererea, iar pentru obținerea scutirii este necesară depunerea în prealabil a unei cereri în acest sens dar reclamantul nu a formulat o asemenea cerere astfel că în mod greșit s-a reținut scutirea de plată de taxă de timbru. Apelanta arată că a invocat și excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, în conformitate cu prev.art.174 alin.1 lit.b din Legea 105/1992. Conform acestei prevederi executarea hotărârii străine se încuviințează dacă dreptul de a cere executarea silită nu este prescris potrivit legii române. Drept urmare s-a invocat excepția prescripției dreptului de a cere executare silită conform art.405 alin.1 Cod procedură civilă și art.6 din Decretul 167/1958 având în vedere faptul că cererea de încuviințare a executării s-a depus la data de 20.11.2007 iar hotărârea instanței ucrainiene a intrat în vigoare în 18.09.2004 dată de la care este și spre executare. Excepția prescripției a fost respinsă de prima instanță pe motiv că nu poate fi analizată decât îndeplinirea condițiilor de admisibilitate cuprinse la art.41 - 42 din Legea 3/2005, dar potrivit acestor prevederi procedura executării este reglementată de legislația părții contractante pe teritoriul căreia trebuie îndeplinită executarea, instanța română în speță fiind abilitată a examina cererea reclamantului prin prisma normelor de drept interne. Pe fondul cererii se arată că Tratatul dintre România și Ucraina a intrat în vigoare la data de 30.10.2006, el nefiind în vigoare la data pronunțării hotărârii a cărei recunoaștere se solicită. Având în vedere acest aspect în cauză devine incident art.167 alin.1 lit.c din Legea 105/1992 care prevede că hotărârile referitoare la alte procese decât cele prev.la art.166 pot fi recunoscute în România dacă există reciprocitate în ceea ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul care a pronunțat hotărârea. În speță deoarece la data pronunțării hotărârii nu exista reciprocitate ea nu poate fi recunoscută deoarece s-ar încălca principiul "tempus regit actum". De asemenea arată că hotărârea nu a fost comunicată societății. fapt ce ar duce la caracterul ei nedefinitiv și vine în contradicție cu disp.art.167 alin.1 lit.a, alin.2 și 3 din Legea 105/1992. Apreciază că în mod greșit au fost respinse excepțiile și motivele invocate de către instanța de fond impunându-se schimbarea în tot a sentinței atacate în sen sul respingerii cererii formulate.
Intimatul legal citat în cauză nu s-a înfățișat și nu a depus întâmpinare. Instanța de apel analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu reține că este fondat urmând ca în baza prev.art.295-296 Cod procedură civilă să se dispună admiterea lui, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de recunoaștere și încuviințare a executării silite pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată la data de 20.11.2007 și înregistrată la instanță la data de 29.02.2008 petentul a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere și încuviințare a executării silite a hotărârii din 17.08.2004 pronunțată de Tribunalul, Regiunea din Ucraina în contradictoriu cu apelanta SC SA
Între România și Ucraina s-a încheiat la data de 30 ianuarie 2002 tratatul de asistență juridică și relații juridice în cauzele civile, ratificat prin Legea 3/2005. Conform prev.art.40, 42 din Legea 3/2005 cele două părți contractante își recunosc și execută reciproc hotărârile definitive ale instituțiilor judiciare pronunțate în cauzele civile, procedura executării fiind reglementată de legislația părții contractante pe teritoriul căreia trebuie să fie îndeplinită executarea.
De asemenea potrivit prev.art.174 alin.1 lit.b din Legea 105/1992 privitoare la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, executarea hotărârilor străine se încuviințează cu respectarea condițiilor prev.de art.167 și dacă dreptul de a cere executarea silită nu este prescris potrivit legii române.
Potrivit dispozițiilor legii române respectiv art.405 alin.1 Cod procedură civilă dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termenul de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, termenul de prescripție începând să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
De asemenea și în cuprinsul prev.art.6 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă se arată că dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani.
În speță hotărârea străină cărui recunoaștere și încuviințare a executării silite s-a solicitat a devenit executorie la data de 18.09.2004 astfel cum rezultă din adeverința nr.3758/4.04.2007 emisă de Tribunalul municipal, aflată la filele 11-12 în dosarul primei instanțe, dată de la c are a început să curgă și termenul de prescripție de 3 ani înlăuntrul căruia se putea cere executarea silită a hotărârii. Cererea de încuviințare și executare silită a hotărârii s-a formulat de petentul intimat la data de 20.11.2007 astfel cum reiese din cererea sa înaintată autorităților judiciare din Ucraina care ulterior a înaintat-o autorităților judiciare române.
Având în vedere data la care a început să curgă termenul de prescripție se reține că acesta s-a împlinit la data de 18.09.2007, cererea intimatului petent depusă ulterior acestei date fiind formulată tardiv.
Prin urmare având în vedere aceste aspecte cât și prevederile legale arătate mai sus se reține că excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de apelanta pârâtă este întemeiată fiind greșit respinsă de prima instanță.
Interpretarea dată de prima instanță în sensul respingerii excepției invocate de pârâtă este eronată atâta vreme cât chiar prevederile legale reținute art.42 din Legea 3/2005 stipulează că procedura executării este reglementată de legislația părții contractante pe teritoriul căreia trebuie îndeplinită executarea respectiv legislația română care în materia executării silite a titlurilor executorii prevede un termen de prescripție înlăuntrul căruia trebuie solicitată executarea silită.
În consecință se reține că motivele de apel invocate de apelantă în această privință sunt fondate.
Fondate sunt și motivele de apel privitoare la greșita respingere a excepției de netimbrare a cererii deoarece potrivit prev.art.19 din Legea 3/2005 cetățenii uneia dintre părțile contractante beneficiază pe teritoriul celeilalte părți contractante de scutire sau de plata în avans a taxelor și altor cheltuieli de procedură în aceleași condiții și aceeași măsură ca și cetățenii acelei părți contractante, iar art.42 pct.2 din Legea 3/2005 arată că se aplică legislația părții contractante pe teritoriul căreia hotărârea trebuie pusă în executare în ceea ce privește cheltuielile de judecată legate de executare.
Potrivit legislației române cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse plății taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar conf.prev.Legii 146/1997 și OG 32/1995 în funcție de obiectul acesteia, pentru cererea formulată în cauză petentul având obligația achitării unei taxe de timbru de 8 lei și a unui timbru judiciar în cuantum de 0,30 lei. Pentru a beneficia de scutire de la plata acestor taxe persoana în cauză este necesar să formuleze o cerere în acest sens și să depună dovezi în sprijinul ei (art.19 pct.3 și 4 din Legea 3/2005) ori să se încadreze în una din categoriile de cereri expres prevăzute de legislația română ca fiind scutite. Cererea petentului nu se încadrează în nici una din aceste categorii, iar acesta nici nu a solicitat instanței scutirea sa de plata taxelor conform prevederilor tratatului.
Dispozițiile art.14 alin.1 din Legea 3/2005 nu au incidență în speță deoarece obligația achitării taxei de timbru nu este o cheltuială legată de acordarea asistenței juridice de natura celei reglementate de norma de drept respectivă.
Prin urmare având în vedere aceste aspecte se reține că în mod eronat a reținut prima instanță că cererea petentului este scutită de plata taxei de timbru astfel că în conformitate cu prev.art.20 alin.5 din Legea 146/1997 instanța de apel va dispune darea în debit a petentului intimat cu suma de 8 lei taxă timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
Motivele de apel privitoare la fondul cauzei invocate de apelant nu vor fi analizate având în vedere reținerea ca fondate a motivelor privitoare la excepția prescripției dreptului la acțiune, reținându-se că aspectul privitor la netranspunerea cauzei spre soluționare secției civile a tribunalului nu este de natură a duce la desființarea soluției atâta vreme cât acesta a fost soluționată de instanța prevăzută de lege și în compunerea prevăzută de lege.
Pentru aceste considerente, instanța de apel urmează să dispună admiterea apelului declarat în cauză și schimbarea în totalitate a sentinței apelate conform dispozitivului prezentei decizii.
În conformitate cu prev.art.274 Cod procedură civilă instanța va dispune obligarea părții intimate la plata sumei de 1004,15 lei cheltuieli de judecată în favoarea părții apelante.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
ADMITEca fondat apelul declarat de apelanta pârâtăSC SAcu sediul în O,-, Județ B, în contradictoriu cu intimatul reclamant cu domiciliul în District, Regiunea, Ucraina, împotriva sentinței nr.301/COM din 10.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care oschimbăîn totalitate în sensul că respinge ca prescrisă cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtaSC SA Oavând drept recunoașterea și încuviințarea executării hotărârii din 17.08.2004 pronunțată de Tribunalul Regiunea, Ucraina.Dispunedarea în debit a intimatului reclamant cu suma de 8 lei RON taxă judiciară de timbru și 0,3 lei RON timbru judiciar. Obligă intimatul să plătească apelantei suma de 1004,15 lei RON cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - - -
Red.dec.jud. în concept: 22.01.2009
Jud.fond Gh.
Dact.
4 exemplare/ 2 februarie 2009
-2 comunicăriefectuate și predate la expediție în data de:3 februarie 2009.
- SC SA - O,-, Județ
-- District, Regiunea, Ucraina
Președinte:Florica VîrtopJudecători:Florica Vîrtop, Ioana Dina Tătar
