Exequator Recunoasterea hotararilor straine. Decizia 1201/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 1201/2009
Ședința publică din 30 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Andrei Axente
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul promovat de pârâta - SRL C N, împotriva sentinței civile nr. 18 din 05.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj în contradictoriu cu intimata - la Cabinet avocat, având ca obiect exequator ( recunoașterea înscrisurilor si hotărârilor străine).
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat, avocat, pentru apelantă, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei se arată că, în prezenta cauză a fost recalificată calea de atac din apel în recurs, cauza a fost transpusă la un complet legal constituit pentru judecarea recursului.
Reprezentantul apelantei arată că, nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2 raportat la dispozițiile art. 137 alin. 1. pr. civ. invocă ca motiv de ordine publică, excepția inadmisibilității cererii formulate de reclamantă.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea excepției.
C
deliberând reține că,
Prin sentința comercială nr. 18 din 6 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a admis cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâta - SRL cu sediul în C
S-a încuviințat recunoașterea pe teritoriul României a ordonanței de plată nr. 413 din 24.06.2008 pronunțată de către Tribunalul civil și penal ITALIA.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că in actele depuse de către reclamant s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile cerute caracterului definitiv al hotărârii și traducerea autorizată a actului a cărei recunoaștere se cere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta - SRL solicitând admiterea acestuia, să se constate că cererile intimatului nu prezintă nici un motiv de a fi admisibile cu modificarea hotărârii atacate, conform obiectului cererii, respectiv să se respingă cererea înregistrată de intimat la data de 27 noiembrie 2008 în prezentul dosar, ca urmare a constatării faptului că actul numit "ordonanță de somație de plată" cu nr. 413 din 24 iunie 2008 emis de Tribunalul Civil și Penal din Italia, nu poate fi pus în executare pe teritoriul României și are un caracter nedefinitiv datorat faptul că apelantul nu a fost citat.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că, art. 65 din tratatul de modificare a Tratatului de instituire a Comunității Europene, prevede că (1) Uniunea dezvoltă o cooperare judiciare în materie civilă c incidența transfrontalieră, întemeiată pe principiul recunoașterii reciproce a deciziilor judiciare și extrajudiciare.
Această cooperare poate include adoptarea unor măsuri de apropiere a actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale statelor membre.
(2) În înțelesul alineatului 1, Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adopta măsuri, în special atunci când acesta sunt necesare pentru buna funcționare a pieței interne, care urmăresc să asigure: recunoașterea reciprocă între statele membre a deciziilor judiciare și extrajudiciare și executarea acestora.
Legea nr. 105 din 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, în art. 167 se arată că, hotărârile referitoare la alte procese decât cele arătate în art. 166 pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: hotărârea să fie definitivă, potrivit legii statului unde a fost pronunțată; instanța care a pronunțat-o a avut, potrivit legii menționate, competența să judece procesul; exista reciprocitate în ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul instanței care a pronunțat hotărârea.
Dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, trebuie să se constate, de asemenea, că i-a fost înmânată în timp util citația pentru termenul de dezbateri în fond, cât și actul de sesizare a instanței și cis -a dat posibilitatea de a se apăra și de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.
Caracterul nedefinitiv al hotărârii străine, decurgând din emisiunea citării persoanei care nu a participat la proces în fața instanței străine, poate fi invocat numai de către acea persoană.
Articolul 34 din Regulamentul CE nr. 44 din 2001, stabilește faptul că actul numit "ordonanță de somație de plată" ce poartă nr. 413 din 24 iunie 2008 emis de Tribunalul Civil și Penal din Italia, nu poate fi recunoscut și pus în executare pe teritoriul României, deoarece dacă actul de sesizare a instanței nu a fost comunicat apelantului care nu s-a înfățișat și nu a putut să pregătească apărarea, iar apelantul nici nu a introdus acțiune împotriva hotărârii.
Legea nr. 105 din 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, stabilește un cadru general, de la care se derogă în raporturile juridice intracomunitare prin Regulamentul CE nr. 44 din 2001. Prin art. 167 din acest act normativ se stabilește însă de asemenea că în cazul în care hotărârea a fost pronunțată în lisa părții care a pierdut procesul, trebuie să se constate, de asemenea, că i-a fost înmânată în timp util citația pentru termenul de dezbateri în fond, cât și actul de sesizare a instanței și că i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a exercita calea de atac împotriva hotărârii, fapt ce nu a avut loc așa cum rezultă din considerentele deciziei din.
Caracterul nedefinitiv al hotărârii străine, decurge din faptul că recurentul din prezenta cerere nu a fost citat pentru a participa la proces în fața instanței străine, conform art. 167 alin 3 din legea nr. 105 din 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat.
În ședința publică de azi, instanța din oficiu în temeiul art. 306 alin. 2 raportat la dispozițiile art. 137 alin. 1. proc. civ. a invocat ca motiv de ordine publică, excepția inadmisibilității cererii formulate, prin prisma faptului că, după data aderării României la UE, în materia supusă analizei instanței nu mai sunt aplicabile prev. Legii nr. 105/1992, excepție considerată întemeiată, pentru următoarele motive:
Cererea reclamantei a fost introdusă pe rolul instanței la data de 27.11.2008, aceasta solicitând pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere a ordonanței de plată nr. 413 din 24.06.2008 pronunțată de către Tribunalul civil și penal ITALIA.
Dat fiind faptul că, la data introducerii cererii, ambele state, atât Italia, cât și România sunt membre ale Uniunii Europene, Curtea apreciază că acțiunea formulată trebuie analizată prin prisma dispozițiilor relevante din dreptul comunitar, respectiv a Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 44/2001 privind competenta judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că pe teritoriul României este pe deplin aplicabil acest regulament, începând cu data de 1 ianuarie 2007, conform art. 4 alin. 2 din Tratatul de aderare al României și Bulgariei la. semnat la data de 25.04.2005. Conform art. 3 din același act, de la acest moment România se bucură de toate drepturile și este ținută de toate obligațiile unui stat membru.
Astfel, sunt incidente prev. art. 249, care reglementează actele de drept comunitar derivat, a căror adoptare se fundamentează pe dreptul primar.
Acest text stipulează expres că regulamentele au aplicabilitate generală, ele fiind obligatorii în toate elementele sale și direct aplicabile în toate statele membre, netrebuind să facă obiectul nici unei măsuri de transpunere și impunându-se ordinii juridice naționale încă din momentul intrării sale în vigoare.
Pe baza dispozițiilor Tratatului; a dezvoltat în jurisprudența sa, începând cu cauzele & și, principiile aplicabilității directe și al priorității dreptului comunitar, care presupun că o dispoziție comunitară care este clară, precisă și neafectată de condiții trebuia aplicată cu prioritate de către judecătorul național, autoritățile naționale neavând nici o putere de apreciere discreționară în ceea ce privește punerea ei în practică.
Or, regulamentul este prin natura lui, instituită de art. 249 din Tratat, direct aplicabil și se impune judecătorului național, acesta neputând invoca o dispoziție națională cu prevederi contrare, cu atât mai puțin o lege cu caracter de subsidiaritate în domeniul analizat, care primește incidență numai în ipoteza inexistenței unei/unor convenții interstatale, cum este Legea nr. 105/1992.
Curtea apreciază că, după data aderării la Uniunea Europeană, în privința recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești străine, sunt aplicabile, în cazul în care este vorba despre un stat membru, prev. Regulamentului nr. 44/2001.
Acest act se aplică între toate statele membre ale Uniunii Europene, iar conform art. 33 alin. 1 o hotărâre judecătorească pronunțată într-un stat membru se recunoaște în celelalte state membre, fără a se recurge la o procedură specială. Este adevărat că reclamanta a solicitat și punerea în executare a aceleiași hotărâri, petit întemeiat în drept tot pe prev. Legii nr. 105/1992, în condițiile în care același regulament legiferează și în acest domeniu, procedura fiind diferită.
Astfel, art. 38 și urm. stipulează că o hotărâre judecătorească pronunțată într-un stat membru și executabilă în respectivul stat membru se execută în alt stat membru în cazul în care, la cererea oricăreia dintre părțile interesate, se declară executabilă în acel stat membru. Cererea în acest sens se înaintează instanței sau autorității competente menționate în lista din anexa II.
Văzând toate aceste aspecte, precum și faptul că cererea a fost soluționată de către prima instanță cu luarea în considerare a disp. art. 167 și 172 din Legea nr. 105/1997, recursul declarat va fi admis în baza prev. art. 304 pct. 9.pr.civ. sentința fondului fiind modificată în sensul respingerii cererii ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - SRL împotriva sentinței civile nr.18 din 06.01.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o modifică în sensul că respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantă.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - G - - -
Red./
3 ex./28.04.2009
Jud.fond.-
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Andrei Axente
