Exequator Recunoasterea hotararilor straine. Decizia 1234/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1234
Ședința publică din 1 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTORI: Mirela Budiu, Eleonora Gheța Floarea Tămaș Președintele secției
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de către pârâta SC SRL B-M, împotriva Sentinței civile nr. 4148 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect exequator (recunoașterea înscrisurilor și hotărârilor străine).
La data de 30 martie 2009 s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea pârâtei SC SRL B-
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 25 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4148 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- s-a admis cererea petentei 4, 9100, Austria cu domiciliul ales în România " și ", nr.42-44, sector 5, cod -
S-a recunoscut și încuviințat executarea hotărârii judecătorești pronunțată de către Tribunalul în dosarul 22 Cg 150/7m în sensul plății de către SC SRL cu sediul în B M,-, județul M în favoarea Austria a sumei de 10.489,50 Euro cu 4% dobândă începând cu 15.07.2006 și cheltuieli de judecată în Austria de 2.082,92 Euro.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus petenta persoană juridică de naționalitate austriacă, cu domiciliul ales la " și " a solicitat Tribunalului Maramureș pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde forță executorie și autoritate de lucru judecat hotărârii judecătorești pronunțate de către Tribunalul în dosarul 22Cg150/07m în sensul plății către ea a sumei de 0.489,50 Euro cu 4% dobândă începând din 15.07.2006 plus cheltuieli de judecată în Austria de 2028,92 Euro, de către "" B
În drept s-au invocat dispozițiile art.167 din Legea nr.105/1992.
S-au anexat cererii, sentința și traducerea legalizată a acesteia, dovada caracterului executoriu al hotărârii, acțiunea formulată de petentă și traducerea acesteia.
Prin întâmpinarea depusă "" a solicitat respingerea cererii de exequator formulată.
S-a arătat astfel că pricina, soluționată prin sentința a cărei recunoaștere și forță executorie se solicită a fi confirmată prin prezenta, nu a fost judecată de către o instanță necompetentă, pârâta nefiind citată în mod corect.
La termenul de judecată din 10.11.2008, petenta și-a precizat ca temei de drept al cererii sale prevederile art.174 din Legea nr.105/1992.
Instanța a apreciat că temeiul de drept invocat este greșit și că începând cu data de 1.01.2007, dată la care România a devenit stat membru al Uniunii Europene, devine aplicabil Regulamentul nr.44/2001 al Consiliului Uniunii Europene privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială.
Potrivit acestuia, partea care solicită încuviințarea executării unei hotărâri trebuie să prezinte o copie a hotărârii și certificatul prev. de art.54 din Regulament emis de instanța competentă. Petenta a depus aceste înscrisuri alături de cererea formulată, respectând dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Prin nr.OUG119 din 21.12.2006 modificată prin Legea nr.191/2007 sunt stabilite unele măsuri pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, fiind prevăzută competența tribunalului în soluționarea cererilor pentru încuviințarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă și comercială pronunțate într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
De asemenea s-a menționat că certificatul prev. de art.54 din Regulamentul nr.44/2001, prevăzut de anexa V din acesta este emis de către prima instanță, în speță Judecătoria Teritorială (fila 5 dosar).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SRL B-M solicitând instanței admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că instanța de fond nu a motivat hotărârea pronunțată, respectiv nu a analizat excepțiile și chestiunile de drept invocate în fața acesteia, făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Cu privire la fondul cauzei recurenta susține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 105/1992 pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea, aceasta trebuind să invoce dispozițiile Regulamentului CE nr. 44/2001.
Față de temeiul de drept susținut de apelantă ca fiind cel care se impunea a fi analizat în cauză, recurenta susține că s-a solicitat recunoașterea și încuviințarea executării în România a unei hotărâri judecătorești pronunțată în dosarul nr. 2 1243/02 al Judecătoriei, astfel că din punct de vedere procedural cererea nu îndeplinește condițiile impuse de art. 53-54 din Regulamentul menționat. În susținerea aceluiași motiv de recurs se arată că pârâta nu a fost citată într-o manieră în care să i se permită să-și pregătească apărarea deși potrivit legilor austriece comunicarea unui act de procedură este valabilă doar dacă a fost făcută personal.
Se mai susține de către recurentă că instanța de fond nu a înțeles să răspundă în nici un mod criticilor formulate cu privire la citarea acesteia. În acest sens arată că se interzice citarea prin afișare a persoanelor juridice, conform art 921Cod procedură civilă, iar întrucât instanței austriece i s-a comunicat faptul că procedura de citare a fost realizată prin afișare la intrarea imobilului, aceasta era obligată să suspende acțiunea până când se putea proba că pârâta a primit efectiv actul de sesizare.
Întrucât instanța austriacă a nesocotit prevederile art. 26 din Regulamentul CE nr. 44/2000, respectiv nu a comunicat actul de sesizare într-o manieră care să asigure respectarea dreptului la apărare și a pronunțat hotărârea în baza unei prezumții rezultată din încălcarea normelor procedurale consecința este nerecunoașterea hotărârii, în baza art. 34 pct 2 din același regulament.
Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Intimata susține că a atașat la acțiunea formulată în traducere din limba germană certificatul prevăzut de art. 54 și de anexa 5 din Regulamentul nr. 44/2001 al CE.S-a mai precizat că temeiul de drept invocat de reclamantă este în vigoare și nu are dispoziții contrare Regulamentului invocat de recurentă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate, Curtea de apel constată următoarele:
Reclamanta a formulat "cerere de exequatur", solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde forță executorie și autoritate de lucru judecat hotărârii judecătorești pronunțate de către Tribunalul din în dosarul 22Cg150/07m, invocând dispozițiile art.167 și următoarele din Legea nr. 105/1992, iar prin înscrisul depus pentru termenul din 10.11.2008, s-a indicat ca temei de drept art.174 din legea nr. 105/1992.
Cererea reclamantei a fost introdusă pe rolul instanței la data de 22.08.2008.
Dat fiind faptul că, la data introducerii cererii, ambele state, atât Austria cât și România sunt membre ale Uniunii Europene, Curtea apreciază că acțiunea formulată trebuie analizată prin prisma dispozițiilor relevante din dreptul comunitar, respectiv a Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că pe teritoriul României este pe deplin aplicabil acest regulament, începând cu data de 1 ianuarie 2007, conform art. 4 alin. 2 din Tratatul de aderare al României și Bulgariei la. semnat la data de 25.04.2005. Conform art. 3 din același act, de la acest moment România se bucură de toate drepturile și este ținută de toate obligațiile unui stat membru.
Astfel, sunt incidente prevederile. art. 249 din Tratatul. care reglementează actele de drept comunitar derivat, a căror adoptare se fundamentează pe dreptul primar.
Acest text stipulează expres că regulamentele au aplicabilitate generală, ele fiind obligatorii în toate elementele sale și direct aplicabile în toate statele membre, netrebuind să facă obiectul nici unei măsuri de transpunere și impunându-se ordinii juridice naționale încă din momentul intrării sale în vigoare.
Pe baza dispozițiilor Tratatului; a dezvoltat în jurisprudența sa, începând cu cauzele & și, principiul aplicabilității directe și principiul priorității dreptului comunitar, care presupun că o dispoziție comunitară care este clară, precisă și neafectată de condiții trebuia aplicată cu prioritate de către judecătorul național, autoritățile naționale neavând nici o putere de apreciere discreționară în ceea ce privește punerea ei în practică.
Deoarece regulamentul este prin natura lui, așa cum a fost instituită de art. 249 din Tratat, direct aplicabil și se impune judecătorului național, acesta neputând invoca o dispoziție națională cu prevederi contrare, cu atât mai puțin o lege cu caracter de subsidiaritate în domeniul analizat, care primește incidență numai în ipoteza inexistenței unei/unor convenții interstatale, cum este Legea nr. 105/1992.
Curtea apreciază că, după data aderării la Uniunea Europeană, în privința recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești străine, sunt aplicabile, în cazul în care este vorba despre un stat membru, prevăzut de Regulamentului nr. 44/2001.
Acest act se aplică între toate statele membre ale Uniunii Europene, iar conform art. 33 alin. 1 o hotărâre judecătorească pronunțată într-un stat membru se recunoaște în celelalte state membre, fără a se recurge la o procedură specială. Este adevărat că reclamanta a solicitat și încuviințarea executării aceleiași hotărâri, petit întemeiat în drept tot pe prevederile. Legii nr. 105/1992, în condițiile în care același regulament legiferează și în acest domeniu, procedura fiind diferită.
Astfel, art. 38 și urm. stipulează că o hotărâre judecătorească pronunțată într-un stat membru și executabilă în respectivul stat membru se execută în alt stat membru în cazul în care, la cererea oricăreia dintre părțile interesate, se declară executabilă în acel stat membru. Cererea în acest sens se înaintează instanței sau autorității competente menționate în lista din anexa II.
Văzând toate aceste aspecte, precum și faptul că cererea a fost soluționată de către prima instanță cu luarea în considerare a dispozițiilor Legii nr. 105/1992, recursul declarat va fi admis în baza prevederile. art. 304 pct. 9.pr.civ. sentința fondului fiind modificată în sensul respingerii cererii ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SRL B-M împotriva Sentinței civile nr. 4148 din 24.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în tot și în consecință: respinge cererea formulată de reclamanta pentru recunoașterea și încuviințarea executării hotărârii străine, ca inadmisibilă.
Fără cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - ---
Red./
3 ex./7 mai 2009
Jud. fond
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Eleonora Gheța Floarea Tămaș
