Exequator Recunoasterea hotararilor straine. Decizia 1258/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1258/2009
Ședința publică de la 02 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta A 1, împotriva sentinței comerciale nr. 2150/25.09.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC & CONSTRUCȚII SRL, având ca obiect exequator (recunoasterea înscrisurilor si hotarârilor straine).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la data de 13.03.2009, recurenta a depus la dosar originalul actelor învederate de instanță.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.2150 din 25.09.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de petenta A1 68-- GERMANIA în contradictoriu cu pârâta SC & CONSTRUCȚII SRL cu sediul în C-N, având ca obiect încuviințarea executării hotărârii nr. 00478/22.02.2005, pronunțată de Judecătoria, Germania.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la termenul de judecată din data de 25 septembrie 2008, prin prisma faptului că, după data aderării României la UE, în materia supusă analizei instanței nu mai sunt aplicabile prev. Legii nr. 105/1992, instanța a pus în discuție aplicabilitatea dispozițiilor Regulamentului nr.44/2001, iar față de precizarea reprezentantului reclamantei că insistă ca la soluționarea cererii să se aibă în considerare dispozițiile Legii nr.105/1992, instanța apreciază cererea ca fiind inadmisibilă, pentru considerentele care se vor expune.
Cererea reclamantei a fost introdusă pe rolul instanței la data de 28.01.2008, aceasta solicitând pronunțarea unei hotărâri de încuviințare a executării a unei hotărâri judecătorești pronunțată de o instanță din Germania.
Dat fiind faptul că, la data introducerii cererii, ambele state, atât Germania, cât și România sunt membre ale Uniunii Europene, tribunalul apreciază că acțiunea formulată trebuie analizată prin prisma dispozițiilor relevante din dreptul comunitar, respectiv a Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 44/2001 privind competenta judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială.
Pentru a dispune astfel, instanța reține că pe teritoriul României este pe deplin aplicabil acest regulament, începând cu data de 1 ianuarie 2007, conform art. 4 alin. 2 din Tratatul de aderare al României și Bulgariei la. semnat la data de 25.04.2005. Conform art. 3 din același act, de la acest moment România se bucură de toate drepturile și este ținută de toate obligațiile unui stat membru.
Astfel, sunt incidente prev. art. 249, care reglementează actele de drept comunitar derivat, a căror adoptare se fundamentează pe dreptul primar.
Acest text stipulează expres că regulamentele au aplicabilitate generală, ele fiind obligatorii în toate elementele sale și direct aplicabile în toate statele membre, netrebuind să facă obiectul nici unei măsuri de transpunere și impunându-se ordinii juridice naționale încă din momentul intrării sale în vigoare.
Pe baza dispozițiilor Tratatului, a dezvoltat în jurisprudența sa, începând cu cauzele & și, principiile aplicabilității directe și al priorității dreptului comunitar, care presupun că o dispoziție comunitară care este clară, precisă și neafectată de condiții trebuia aplicată cu prioritate de către judecătorul național, autoritățile naționale neavând nici o putere de apreciere discreționară în ceea ce privește punerea ei în practică.
Or, regulamentul este prin natura lui, instituită de art. 249 din Tratat, direct aplicabil și se impune judecătorului național, acesta neputând invoca o dispoziție națională cu prevederi contrare, cu atât mai puțin o lege cu caracter de subsidiaritate în domeniul analizat, care primește incidență numai în ipoteza inexistenței unei/unor convenții interstatale, cum este Legea nr. 105/1992.
Astfel, instanța apreciază că, după data aderării la Uniunea Europeană, în privința recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești străine, sunt aplicabile, în cazul în care este vorba despre un stat membru, prev. Regulamentului nr. 44/2001.
Acest act se aplică între toate statele membre ale Uniunii Europene, atât în ceea ce privește recunoașterea unei hotărâri judecătorești, cât și referitor la punerea în executare, procedura fiind diferită.
Astfel, art. 38 și urm. stipulează că o hotărâre judecătorească pronunțată într-un stat membru și executabilă în respectivul stat membru se execută în alt stat membru în cazul în care, la cererea oricăreia dintre părțile interesate, se declară executabilă în acel stat membru. Cererea în acest sens se înaintează instanței sau autorității competente menționate în lista din anexa II.
Văzând toate aceste aspecte, precum și faptul că avocatul reclamantei a insistat în soluționarea cererii cu luarea în considerare a Legii nr.105/1992, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta AL Germania solicitând admiterea acestuia cu modificarea în tot a sentinței comerciale recurate și pe fond, admiterea cererii de încuviințare a executării hotărârii nr.00478/22.02.2005 pronunțată de Judecătoria din Germania.
În motivarea recursului reclamanta arată că, soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică.
Conform dispozițiilor art.55 din Regulament, în cazul neprezentării certificatului prevăzut de art.54, instanța sau autoritatea competentă poate să fixeze un termen pentru prezenta acestuia sau să acceptee un document echivalent sau, în cazul în care consideră că dispune de suficiente informații, să se dispenseze de prezentarea acestui document.
Având în vedere aceste dispoziții comunitare a precizat instanței faptul că informațiile și datele cuprinse în documentele aflate la dosar, suplinesc și întregesc cerințele certificatului prevăzut de anexa V, situație ce poate determina instanța să se dispenseze de acest certificat.
Totodată susține că nu există nici o divergență între norma internă și norma comunitară în legătură cu obiectul cererii și finalitatea pe care o urmărește, și în această situație se poate invoca în drept și normele cuprinse în Legea nr.105/1992, fără a aduce atingere sau încalcă norma comunitară.
Raționamentul logic și legic în această situație este că indiferent ce normă legală, comunitară sau internă, este aplicabilă în cauză, cererea de chemare în judecată a formulat-o pentru a putea în mod legal să o valorifice, în cadrul procedurilor de executare silită reglementate de norma internă, drepturile, stabilite definitiv și irevocabil, prin hotărârea dată de instanța germană, împotriva debitorului reclamantei.
Nu s-a avut intenția de a susține în fața instanței neaplicabilitatea, în speță, a normei comunitare sau neconformarea cerințelor impuse de aceasta.
În situația în care instanța consideră imperios necesar prezentarea certificatului reglementat de art.54 din Regulament, putea, conform art.55, să dispună acordarea unui nou termen pentru îndeplinirea acestei obligații, sau să hotărască respingerea cererii tocmai pentru neprezentarea acestui document și nu ca inadmisibilă.
La dosarul cauzei, s-au depus, pe lângă alte înscrisuri, și faxul primit de la debitorul reclamantei în data de 12 mai 2005 tradus, prin care recunoaște debitul de 15.399,49 euro și propune achitarea acestuia în mod eșalonat în rate egale.
Reclamanta consideră că acest document atestă, fără dubii, că debitorul recunoaște și nu contestă nici hotărârea de executare emisă de instanța germană și nici realitatea și exigibilitatea debitorului.
Deși legal citată în mai multe rânduri pe parcursul fazei de judecată a recursului intimata nu și-a delegat reprezentant în instanță și nici nu depus la dosar întâmpinare așa cum avea obligația conform art. 308 alin. 2 corelat cu art. 118 alin. 1.pr.civ.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât și a dispozițiilor legale pertinente incidente în materie Curtea reține următoarele:
1. Prin încheierea din 5 februarie 2009 ( 13) Curtea a constata că prezentei cauză este supusă regimului juridic instituit de dispozițiile art. 66 alin. 2 lit. b) din Regulamentul CE nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială.
Pentru a statua astfel, Curtea a apreciat că, în conformitate cu dispozițiile art. 66, alin. 2, lit. b, din Regulamentul precitat, hotărârile pronunțate după data intrării în vigoare a Regulamentului pentru statul de origine și statul pe teritoriul căruia urmează a se face executarea sunt recunoscute și executate dacă acțiunea introdusă în statul membru de origine a fost intentată înainte de intrarea în vigoare a acestui regulament, în cazul în care normele de competență aplicate sunt conforme cu cele prevăzute fie în Cap. II, fie într-o convenție încheiată între statul membru de origine și statul membru solicitat, convenție care era în vigoare la data la care a fost intentată acțiunea.
Având în vedere data intrării în vigoare a Regulamentului în Germania ca stat membru de origine al instanței care a pronunțat hotărârea judecătorească a cărei executare se solicită a fi încuviințată, reținând data intrării în vigoare a aceluiași regulament în România ca stat membru solicitat și raportat la existența în România a unei legi care să fie compatibile cu regulamentul la data la care a fost intentată acțiunea, Curtea a constatat că hotărârea pronunțată la data de 22.05.2005 de către Judecătoria din Germania este susceptibilă de a fi executată în conformitate cu dispozițiile Capitolului III din Regulamentul CE, nr. 44/2001.
La aceste concluzii a achiesat și reclamantul recurent trimițând în acest sens, la dosarul cauzei, conform art. 305.pr.civ. documentele cerute de prevederile art. 54 și anexa V din regulament.
2. Având în vedere că recurentul s-a conformat dispozițiilor Curții, respectiv a depus în original certificatul emis conform anexei V la Regulament eliberat de către Judecătoria sub nr.96441 la 12.02.2009 ( 29) la care a fost atașată și hotărârea instanței germane precum și traducerile legalizate ( 28, 30) Curtea constată că cerințele prevăzute de legislația pertinentă incidentă în materie cu referire la încuviințarea executării hotărârilor judecătorești pronunțate de o instanță dintr-un stat membru al Uniunii Europene sunt îndeplinite.
Așa fiind, În temeiul dispozițiilor legale mai sus analizate corelate cu prevederile art. 312 alin. 1.pr.civ. se va admite recursul cu consecința modificării sentinței atacate în sensul că se va admite cererea formulată de către reclamantă și dispune încuviințarea executării hotărârii nr. 00478/22.02.2005, dosar nr. 05---0-8 pronunțată de Judecătoria, Germania.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta A 1, împotriva sentinței comerciale nr. 2150 din 25.09.2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o modifică în sensul că admite cererea formulată de către reclamantă și dispune încuviințarea executării hotărârii nr. 00478/22.02.2005, dosar nr. 05---0-8 pronunțată de Judecătoria, Germania.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. U/Dact.
3 ex./14.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
