Exequator Recunoasterea hotararilor straine. Decizia 152/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 152
Ședința publică de la 03 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTORI: Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul, cu domiciliul ales în B, la. " & Asociații" --, sector 1 B, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - exequator (recunoașterea înscrisurilor și hotărârilor străine) - recurs împotriva sentinței civile nr. 888 din data de 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30 octombrie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 03.11.2008, când ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 888 din 16 iunie 2008 Tribunalul Iașia respins cererea de suspendare formulată de pârâtă și a respins cererea de încuviințare a executării hotărârii judecătorești - Decizia nr. 4757- pronunțată de Tribunalul d e Primă Instanță din - secția Măsuri preventive, Republica, la data de 7.04.2008 în dosarul nr. 55413/2008 (număr special 4158/2008) privind reîncredințarea minorei, formulată de reclamantul, cu domiciliul în,- și domiciliu procesual ales la Societatea Civilă de Avocați și Asociații, cu sediul în B, Bulevardul - nr. 43 sector 1, în contradictoriu cu pârâta, cu domiciliul în comuna, str. - nr. 672, județul
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea formulată, reclamantul a solicitat încuviințarea executării hotărârii străine - Decizia nr. 4757/ 2008 pronunțată de Tribunalul d e Primă Instanță din, privind reîncredințarea minorei - în condițiile art. 31 al. 1 din Regulamentului Consiliului Uniunii Europene nr. 2201/ 2003, fără citarea pârâtei.
Instanța a reținut că, deși s-a solicitat judecata cauzei fără citarea pârâtei, în cauză sunt incidente disp. art. 20 al. 2 din Constituție, potrivit cărora "Dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile".
Având în vedere că, în speță, legile interne conțin dispoziții mai favorabile pentru pârâtă, care este cetățean român, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor legale în materie, respectiv legea nr. 105/1992 și legea nr. 187/ 2003 și a dispus citarea pârâtei, în temeiul disp. art. 176 al. 1 din legea nr. 105/ 1992.
Potrivit disp. art. 174 din Legea nr. 105/ 1992 "Executarea hotărârii străine se încuviințează cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 167 și a celor ce urmează, a ) hotărârea este executorie, potrivit legii instanței care a pronunțat-o; b) dreptul de a cere executarea silită nu este prescris, potrivit legii române. Dispozițiile art. 168 și art. 169 sunt aplicabile în mod corespunzător și cererii de încuviințare a executării"; iar conform art. 167 din același act normativ "Hotărârile pot fi recunoscute în România spre a beneficia de puterea lucrului judecat dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a ) hotărârea este definitivă, potrivit legii statului;
b) instanța care a pronunțat-o a avut competența să judece;
c) există reciprocitate în ce privește efectele hotărârilor străine între România și Statul instanței care a pronunțat-
Dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, trebuie să se constate de asemenea că i-a fost înmânată în timp util citația pentru termenul de dezbateri în fond, cât și actul de sesizare a instanței și că i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a exercita calea de atac împotriva hotărârii".
În cauză, instanța de judecată, examinând cerințele impuse de dispozițiile legale citate, a constatat că acestea nu sunt îndeplinite cumulativ.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că hotărârea nu este executorie (potrivit art. 174 lit. a) și așa cum a invocat și dovedit pârâta, hotărârea nu este definitivă ci provizorie (conf. art. 167 lit. a), aspect ce decurge din omisiunea citării acesteia, care nu a participat la proces, hotărârea fiind dată în lipsa pârâtei, care a pierdut procesul, reclamantul nefăcând dovada că pârâtei i s-a înmânat în timp util citația pentru termenul de dezbateri în fond și că i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a exercita calea de atac împotriva hotărârii (art. 167 al. 2).
De altfel, hotărârea a cărei încuviințare a executării se solicită a fost depusă la dosar abia după ce instanța de judecată a rămas în pronunțare, 2.06.2008, (în termenul de amânare a pronunțării - fila 191 și următoarele).
La data de 10.06.2008, hotărârea a fost comunicată prin fax apărătorului pârâtei, care a făcut dovada că a formulat recurs împotriva acesteia.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, între părți există o situație litigioasă (ambele părți având introduse acțiuni de divorț pe rolul instanțelor din ), având ca obiect încredințarea minorei de 5 ani rezultată din căsătoria acestora - care nu face obiectul prezentei - iar în cauză, pârâta a făcut dovada că pe rolul Judecătoriei Iași se află o altă acțiune formulată de ea, înregistrată sub nr-, având termen de judecată la 19.05.2008, împrejurare care conduce la concluzia că nu sunt îndeplinite nici disp. art. 168 al. 1 pct. 3 din legea nr. 105/ 1992.
De asemenea, în speță nu sunt îndeplinite nici disp. art. 23 lit. c și d din Regulamentului nr. 2201/ 2003 al Consiliului Uniunii Europene, act normativ indicat ca temei de drept chiar de reclamant, a constatat tribunalul.
În ce privește cererea de suspendare formulată de pârâtă, prin apărător, în temeiul disp. art. 27 al. 1 din Regulamentul CE nr. 2201/ 2003, aceasta este nefondată.
Potrivit disp. art. 27 al. 1 din Regulament "Instanța judecătorească dintr-un stat membru sesizată cu o cerere de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un alt stat membru poate suspenda procedura în cazul în care aceasta face obiectul unei căi de atac ordinare".
Așadar, textul citat se referă la recunoașterea unei hotărâri judecătorești străine iar obiectul prezentei cereri este încuviințarea executării unei hotărâri străine, motiv pentru care instanța a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile legale invocate.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, el arată că tribunalul a aplicat greșit legea, deoarece el și-a întemeiat cererea de încuviințare a executării hotărârii pe Regulamentul Consiliului nr. 2201/2003, privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești și nu pe dispozițiile Legii nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internațional privat.
învederează că aplicarea cu prioritate a dispozițiilor Regulamentului nr. 2201/2003 rezultă din dispozițiile art. 110 alin. 2 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, la care România a aderat începând cu data de 1 ianuarie 2007. Regulamentul - susține recurentul - are aplicabilitate generală și este obligatoriu pentru toate statele membre, devenind parte a sistemului dreptului intern român și având prioritate față de legislația internă, conform art. 148 (1) din Constituția României.
Recurentul susține că tribunalul era ținut a analiza condițiile prevăzute de articolele 28 și 37 din Regulamentul nr. 2201/2003 și că nu era obligatorie citarea pârâtei, din coroborarea art. 31 (1) și art. 33 (4) din Regulament rezultând că această cerere se soluționează fără citarea pârâtului, citarea făcându-se doar în cazul soluționării căii de atac împotriva hotărârii pronunțate de tribunal.
Reclamantul - recurent pretinde că prima instanță a încălcat principiul disponibilității, atunci când a analizat temeinicia cererii prin prisma unui alt temei de drept decât acela indicat de dânsul, operând prevederile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă. Recurentul învederează că nu este incident articolul 84 Cod procedură civilă, recalificarea cererii de instanța investită intervenind doar atunci când cererea este neclar formulată, neputându-se înțelege cauza acțiunii reclamantului sau se urmărește realizarea unui alt scop decât cel indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
arată și că tribunalul a apreciat greșit probele administrate în cauză, concluzionând eronat că nu ar fi îndeplinite condițiile din Regulamentul nr. 2201/2003.
Recurentul susține că hotărârea Tribunalului din, a cărei executare solicită a fi încuviințată, este executorie, cerința art. 28 din Regulament fiind îndeplinită. De asemenea, pretinde, hotărârea întrunește cerințele articolului 37 din Regulamentul 2201/2003, aceasta rezultând din certificatul emis de Tribunalul d e Primă Sentință din la data de 6 iunie 2008 (punctele 9.1, 9.1.1, 9.2, 9.2.1, 6.3 și 6.3.2. din certificat). Recurentul pretinde că nu sunt incidente prevederile art. 23 lit. c și din Regulamentul nr. 2201/2003, deoarece hotărârea a fost comunicată pârâtei, i-a fost înmânat actul de sesizare a instanței și a fost citată pentru toate termenele de judecată.
întâmpinare, intimata solicită respingerea recursului. Ea arată că tribunalul a analizat cauza în raport cu toate prevederile aplicabile în speță, neîncălcând principiu disponibilității, care se coroborează cu principiul rolului activ al instanței. Intimata învederează că aplicarea de primă instanță a Legii nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internațional privat și a Constituției României nu intră în contradicție cu Regulamentul nr. 2201/2003.
susține că aplicarea articolelor 28 și 37 din Regulamentul nr. 2201/2003 se face numai dacă sunt respectate condițiile preliminare din articolul 23, care stabilește criteriile de legalitate a unei hotărâri. Intimata arată că hotărârea a cărei executare se cere a fi încuviințată s-a pronunțat cu nerespectarea regulilor procedurale de citare și de comunicare. Intimata pretinde că hotărârea Tribunalului d e Primă Instanță din nu i-a fost comunicată și că dânsa nu a fost citată la termenele de judecată încălcându-i-se vădit dreptul la apărare consacrat în art. 6 din Convenția Europeană Drepturilor Omului. arată că nu a avut posibilitatea de a fi ascultată, ea aflându-se în România, situație de care reclamantul era încunoștințat prin notificările făcute prin Cabinetul de Avocat " ". Intimata învederează că - prin imposibilitatea de a-și expune părerea în fața instanței elene și de a ataca hotărârea - i s-a încălcat dreptul de acces la justiție și la un recurs efectiv, asigurat de prevederile articolului 13 din CEDO. Ea pretinde că hotărârea Tribunalului din contravine în mod evident interesului superior al copilului, intrând în contradicție cu art. 8 din Convenția Europeană și trecând peste caracteristicile care trebuie salvgardate privind relațiile părinți - copii: stabilitate, siguranță, necesități. susține că instanța română trebuie să urmărească, în analiza cererii reclamantului de încuviințare executării hotărârii de încredințare provizorie, exclusiv interesul fetiței. Or, pretinde intimata, argumentele reținute în motivele hotărârii instanței din sunt pur formale și nu urmăresc în primul rând interesul copilului.
În fine, intimata arată că nici o instanță nu a constatat ilegalitatea deplasării sale cu minora în România, dânsa și fiica având domiciliul legal în România, ea având dreptul de a stabili locul reședinței copilului în baza hotărârii de custodie definitivă obținute în. Orice restrângere a dreptului său de a se deplasa cu copilul susține că ar încălca în mod grav un alt drept garantat de Convenția Europeană, și anume dreptul la liberă circulație, prevăzut de art. 2 din Protocolul adițional nr. 4.
În recurs s-au depus înscrisuri, conform articolului 305 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Criticile formulate de recurent se încadrează în punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă, dar - în condițiile în care sentința tribunalului nu poate fi atacată cu apel - recursul nu este limitat la motivele de casare ori modificare prevăzute în articolul 304, cauza putând fi examinată sub toate aspectele, potrivit articolului 304 ind. 1 Cod procedură civilă. Curtea de apel constată că solicitarea reclamantului, de încuviințare executării în România a unei hotărâri judecătorești de încredințare minor pronunțată în Republica, trebuia examinată prin prisma dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești. Tribunalul a aplicat dispozițiile art. 20 din Constituția României, fără a observa că textul se referă la neconcordanța între o prevedere dintr-un pact sau tratat privitor la drepturile omului la care România este parte și legea internă, apreciind că ar fi mai favorabilă Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internațional privat. Or, în speță, Regulamentul nr. 2201/2003 nu este un "pact ori tratat privitor la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte", în sensul textului constituțional citat, ci parte a sistemului de drept român, care are prioritate în raport cu normele interne eventual contrare. Principiul priorității dreptului comunitar față de sistemele de drept naționale, rezultând din articolul 10 al Tratatului instituind Comunitatea Europeană, a fost consacrat și dezvoltat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene. În același timp, Regulamentul are, conform articolului 249 alin. 2 din Tratatul d l Roma instituind Comunitatea Europeană, aplicabilitate generală, este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în fiecare stat membru. Aceste prevederi cu caracter general sunt reluate și în articolul 72 din Regulamentul nr. 2201/2003. La 25 aprilie 2005 fost semnat Tratatul de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, tratatul intrând în vigoare la 1 ianuarie 2007. Ca urmare a aderării, potrivit art. 148 (1) din Constituția României, prevederile reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu (printre care se numără și Regulamentele Consiliului, conform art. 248 alin. 1 din TCE) au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Considerentele ce preced conduc la concluzia aplicabilității Regulamentului nr. 2201/2003 în cauza de față. Curtea de apel constată că acest act comunitar consacră principiul încrederii reciproce în ce privește recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate într-un stat membru, motivele de refuz trebuind a fi interpretate în sens strict. Secțiunea 2 Capitolului III din Regulament este consacrată încuviințării executării hotărârilor judecătorești iar secțiunea 3 aceluiași capitol arată documentele ce trebuie prezentate pentru a obține recunoașterea ori încuviințarea executării unei hotărâri judecătorești. Instanța de recurs observă că a îndeplinit cerințele art. 37, prezentând hotărârea Tribunalului d e Primă Instanță din - Secția Măsuri Preventive, nr. 4757/2008 din 4 iunie 2008 și certificatul prevăzut de art. 39 din Regulament, ca și dovada comunicării către pârâta a actului de sesizare a instanței (în sensul art. 37 alin. 2 lit. a din Regulament). Curtea de apel constată că hotărârea instanței elene este executorie în, fiind îndeplinită cerința art. 28 (1) din Regulamentul 2201/2003.
În același timp, instanța de control judiciar reține că - potrivit articolului 31 (2) din Regulamentul menționat - cererea de încuviințare a executării poate fi respinsă numai pentru unul dintre motivele prevăzute la articolele 22, 23 și 24 și că nici unul dintre aceste motive nu operează în speță. Se observă că hotărârea instanței elene s-a dat în procedură urgentă, astfel încât neascultarea copilului nu constituie motiv de refuz, în sensul art. 23 lit. b, și că actul de sesizare a instanței a fost comunicat pârâtei, lit. caa rticolului 23 neaflându-și incidența.
Curtea de apel constată că în procedura de față este interzis controlul hotărârii străine (conform art. 31 alin. 3 din regulament) situație în care instanța română nu este în măsură a cenzura - așa cum solicită intimata, prin întâmpinare - respectarea de judecătorul a dispozițiilor procedurale care guvernează judecata în acel stat. Pentru aceleași considerente, Curtea nu cenzurează modul în care judecata în a respectat drepturile fundamentale și garanțiile din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sau principiul interesului superior al copilului. În fine, curtea de apel nu are competența - în cadrul investirii sale - să stabilească legalitatea sau ilegalitatea deplasării intimatei împreună cu copilul.
Raportat considerentelor expuse, Curtea în aplicarea punctului 9 al art. 304 Cod procedură civilă și a art. 312 (3) Cod procedură civilă va admite recursul modificând în tot sentința Tribunalului Iași. În baza art. 31 (1) din Regulamentul nr. 2201/2003, Curtea va admite cererea reclamantului, încuviințând executarea în România a hotărârii pronunțate de instanța elenă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 888 din 16 iunie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o modifică în tot.
Admite cererea formulată de în contradictoriu cu.
Încuviințează executarea în România a hotărârii judecătorești pronunțate la 4 iunie 2008 de Tribunalul d e Primă Instanță din (), Secția Măsuri Preventive, cu numărul 4757/2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
03.12.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
