Exequator Recunoasterea hotararilor straine. Decizia 239/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.239
Ședința publică din 5 martie 2008
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SA împotriva încheierii din 13.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL, având ca obiect exequator.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 februarie 2008 prin care s-a amânat pronunțarea la data de 5 martie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Prin registratura instanței, la data de 3.03.2008, pârâta recurentă a depus concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin Încheierea Camerei de consiliu din data de 13.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția civilă în dosarul nr- s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta - SRL cu sediul judiciar ales în O și s-a dispus recunoașterea în România a Hotărârii Tribunalului din pronunțată la data de 2.05.2006 în baza cererii cu nr.2288/2006 nr.reg.6296/2006 și nr.cronologic 7448/2006.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că actele și lucrările dosarului demonstrează că sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art.33 -37 din Regulamentul nr.44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și exercitarea hotărârilor în materie civilă și comercială.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal pârâta - SA A solicitând schimbarea ei în tot și în consecință respingerea acțiunii civile formulate de societatea reclamantă.
Pârâta a criticat hotărârea tribunalului sub două aspecte respectiv pentru faptul că i s-ar fi încălcat dreptul de apărare întrucât nu s-a dat curs cererii sale de amânare în vederea angajării unui apărător bazate pe prevederile art.156 Cod procedură civilă motivându-se că reclamantul s-a opus acestei cereri și aplicându-se astfel greșit dispozițiile art.155 Cod procedură civilă și în al doilea rând pentru faptul că nu sunt prezentate acele condiții prevăzute de art.33 - 37 din Regulamentul nr.44/2001 care se consideră a fi îndeplinite în cauză și pentru că art.34 din același regulament nu permite recunoașterea unei hotărâri pronunțată în străinătate atunci când actul de sesizare al instanței sau un alt act echivalent nu a fost comunicat sau înfățișat pârâtului de o manieră care să-i permită acestuia să-și pregătească apărarea.
La data de 25.02.2008 reclamanta - SRL a formulat o cerere de aderare la apelul pârâtei, solicitând schimbarea în parte a încheierii tribunalului în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Aceeași reclamantă, prin întâmpinarea formulată în cauză a solicitat respingerea ca nefondat a apelului pârâtei.
Înainte de a proceda la analiza celor două cereri cu care a fost investită, verificându-și competența materială funcțională în cauză, Curtea, din oficiu și potrivit art.129 alin.3 Cod procedură civilă și art.2- art.1 alin.2 din nr.OUG 119/2006 aprobată prin Legea nr. 191/2007, a pus în discuția contradictorie a părților necesitatea recalificării căii de atac ca recurs și pe cale de consecință a excepției de inadmisibilitate a cererii de aderare la recurs formulată de reclamantă, în raport cu care recurenta pârâtă s-a declarat de acord iar reclamanta a afirmat că lasă la aprecierea instanței rezolvarea lor.
Examinând cu prioritate cele două incidente procedurale, Curtea constată că ambele sunt întemeiate.
Astfel, deși în hotărârea tribunalului dată în baza Regulamentului nr.44/2001 s-a indicat apelul ca și cale de atac, potrivit art.2- art.1 alin.2 din nr.OUG 119/2006 aprobată prin Legea nr. 191/2007, în această materie singura cale de atac permisă este recursul ceea ce impune, pe cale de consecință, recalificarea căii de atac declarată de pârâtă, din apel în recurs.
Pentru că cererile de aderare la o cale de atac sunt admise doar în faza apelului și pentru că textele legale în materie sunt de strictă interpretare și sunt aplicabile doar în acest caz, nefiind permisă extinderea lor prin analogie și în materia recursului, ca urmare a constatării căii de atac a pârâtei ca fiind recurs, se va respinge ca inadmisibilă cererea pârâtei de aderare la recursul reclamantei.
Procedând apoi la examinarea recursului pârâtei prin prisma motivelor formulate cât și din oficiu, potrivit art.3041Cod procedură civilă, sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
În ceea ce privește respingerea cererii pârâtei de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător, această dispoziție nu s-a întemeiat doar pe opoziția reclamantei ci mai ales pe constatarea instanței că această cerere este nejustificată în sensul permis de lege chiar dacă nu s-a indicat expres în încheiere textul art.156 alin.1 Cod procedură civilă pe care s-a bazat această dispoziție.
Verificând respectarea în cauză a dreptului la apărare al pârâtei, Curtea constată că ea a fost îndeplinită cu observarea corectă a termenului prevăzut de art.1141alin.3 Cod procedură civilă și a naturii procedurii care impune celeritate în soluționare.
Chiar dacă nu au fost indicate în mod corect condițiile legale pe care tribunalul le-a considerat îndeplinite atunci când a dispus recunoașterea în România a hotărârii străine, Curtea constată că acestea au fost în mod evident îndeplinite în cauză, respectiv a existat copia legalizată și tradusă a hotărârii din 2.05.2006 pronunțată de Tribunalul din - Italia, comunicarea hotărârii către societatea pârâtă la 26.05.2007 prin intermediul Ministerului Justiției din România, raportul din 5.06.2006 al notificării hotărârii societății române pârâte (fila 33-46) precum și angajamentul voluntar al pârâtei - SA din 5.04.2007 comunicat avocatului societății reclamante italiene de a plăti suma de 32015,75 (adică exact cea stabilită prin hotărârea instanței italiene (fila 47)), autorizarea executării ei silite dată de această instanță la 29.08.2007, ceea ce denotă că pârâta nu se poate prevala de dispozițiile art.34 din Regulamentul nr.44/2001 - invocate în apel - care nu permite recunoașterea unei hotărâri străine într-un alt stat al Uniunii Europene.
Fiind îndeplinite condițiile formale prevăzute de art.53-55 și art.33 din Regulamentul nr.44/2001 precum și neîndeplinirea vreunui impediment legal din cele prevăzute de art.34 din același Regulament, în mod corect Tribunalul Arada admis cererea reclamantei, motiv pentru care recursul declarat împotriva hotărârii acestei instanțe de către pârâta - SA va fi respins ca nefondat.
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de aderare la recurs formulată de reclamanta - SRL.
Respinge recursul declarat de pârâta SA împotriva Încheierii din Camera de consiliu din 13.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red./6.03.2008
Tehnored. /2 ex./17.03.2008
Prima instanță:
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai
