Exequator Recunoasterea hotararilor straine. Decizia 428/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 428
Ședința publică din data de 16 martie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - --
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatoarea SC GRUP SRL, cu sediul în B, nr. 3, Județul B, împotriva sentinței nr.1392 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimataIMPORT-EXPORT SRLcu sediul ales la Cabinetul de Avocatură în B, - Cabinetul Nr. 4,. 2. Județul
Recurs timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei, potrivit chitanței nr. - din 20.01.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: consilier juridic, reprezentând recurenta-contestatoare SC Industries Grup SRL și avocat reprezentând intimata Import-Export SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic, pentru recurenta-contestatoare SC Industries Grup SRL depune la dosar chitanța nr. - prin care face dovada completării taxei de timbru în cuantum de 1 leu și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei, conformându-se dispozițiilor instanței, după care alte cereri nu mai are de formulat.
Având cuvântul avocat pentru intimata Import-Export SRL, arată de asemenea, că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul consilier juridic, pentru recurenta-contestatoare SC Industries Grup SRL, arată că motivele de recurs sunt întinse ca conținut, solicită a se observa că judecata s-a făcut în Italia, în lipsa recurentei, de către o instanță arbitrară, fără a fi citată și fără a i se comunica hotărârea, fiind lipsită de posibilitatea de a produce probe.
Apreciază că Tribunalul Buzău are competența să soluționeze cauza, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Buzău.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Având cuvântul avocat pentru intimata Import-Export SRL, arată că nici o instanță din România nu este competentă să se
pronunțe împotriva sau peste o sentință pronunțată în Italia, astfel că cererea recurentei este inadmisibilă. Mai mult hotărârea pronunțată în străinătate nu poate fi revizuită pe fond în nicio situație. Cu privire la neîndeplinirea procedurii de citare, arată că în Italia, cererea a fost soluționată în regim de urgență, cum ar fi ordonanța președințială în Români, fără citarea părților, iar în ceea ce privește comunicarea sentinței, arată că există la dosar dovada comunicării acesteia, însă recurenta nu a înțeles să o atace în termenul de 50 de zile. Solicită respingerea recursului ca neîntemeiat în ceea ce privește sentința din România și ca inadmisibil în ceea ce privește sentința din Italia.
Cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței pe care a depus-o la dosar.
În replică, consilier juridic, pentru recurenta-contestatoare SC Industries Grup SRL, arată că a făcut numeroase demersuri pentru a i se comunica sentința din Italia, însă nu aup rimit nici un răspuns.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău la data de 08.08.2009 sub nr- contestatoarea SC Industries Grup SRL a formulat în contradictoriu cu intimata Import Export contestația în anulare împotriva deciziei civile nr.224 din data de 28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și implicit a hotărârii pronunțate la 21.04.2005 de către Tribunalul din Perugia, secția civilă Italia.
În motivarea sa contestatorul a arătat că prin decizia civilă nr.224 din data de 28.02.2008 nu s-a avut în vedere de instanță faptul că a produs probe suficiente din care rezultă că nu are nicio datorie față de Import Export mai mult nu s-a avut în vedere o prevedere a contractului dintre părți și anume cea stipulată în pagina a doua alin 2, paragraf unde se stipula foarte clar condițiile și termenii în care se soluționează o asemenea cauză, clauza contractuală care nu-i dădea voie la o asemenea acțiune. ori în materia de reglementare a raporturilor dintre părți convenția este legea ce guvernează derularea contractului în discuție.
A arătat contestatorul că instanța nu a avut în vedere că legea străină este un element de drept, care nu devine o componentă a lex fori, astfel că în practica juridică curentă o asemenea sentință este supusă controlului judiciar, de instanța competentă sub aspectul general dar și în mod particular în funcție de actul ce a generat speța incidentă.
Totodată s-a persistat în greșeală în sensul că nu s-a avut în vedere faptul că nu au fost citați de instanța italiană pentru a se apăra, mai mult chiar nu i-a fost comunicată nici hotărîrea a cărei recunoaștere se solicită.
Cererea a fost formulată în conformitate cu prevederile Legii nr.105/1992 apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile de procedură de citare și termenele instituite prin art.10 din respectiva lege.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Import Export a solicitat respingerea contestației în anulare formulată de către contestatoare și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare intimata arată în ceea ce privește contestația în anulare împotriva hotărârii pronunțate în Italia că este inadmisibilă deoarece competența de soluționare a unei astfel de cereri ar putea reveni instanței care a pronunțat hotărârea a cărei retractare se solicită, dacă o astfel de cale de atac este în legislația Italiei și conform legislației acestei țări.
Referitor la contestația în anulare îndreptată împotriva hotărârii pronunțate de instanța română sentința nr.224/2008 a Tribunalului Buzău pârata susține că este neîntemeiată deoarece în conformitate cu dispozițiile art.317 alin.1 Cod procedură civilă contestația în anulare poate fi formulată când s-au încălcat dispozițiile de ordine publică privitoare la competență, neputându-se pune în discuție problema dacă s-a respectat sau nu competența în fata instanței italiene. O astfel de susținere se putea face numai anterior, fie în fata Tribunalului din Perugia sau a Tibunalului B cu ocazia soluționării cererii de recunoaștere și încuviințare.
De asemenea intimata arătat că în motivarea contestației în anulare se susține că instanța română prin sentința a cărei retractare se solicită nu a ținut cont de faptul că SC Industries Grup SRL nu are nici o datorie față de intimată, ori în aceste condiții nu este îndeplinită nici una dintre ipotezele de la art.317 Cod procedură civilă pentru promovarea acestei căi extraordinare de atac.
Prin sentința 1392 din 4.12.2008, Tribunalul Buzăua respins acțiunea promovată de contestatorul SC GRUP SRL în contradictoriu cu intimata FIRMA IMPORT EXPORT SRL și a obligat contestatoarea la cheltuieli de judecată către intimată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Buzăua reținut că, contestația în este neîntemeiată, întrucât prin sentința nr.224 din 28.02.2008 a Tribunalului Buzău pronunțată în dosarul - a fost admisă cererea formulată de Import Export în contradictoriu cu SC Industries Grup SRL și s-a dispus recunoașterea și încuviințarea pe teritoriul României a unei hotăriri pronunțate de Tribunalul din Perugia la data de 21.04.2005 pentru suma totală de 28.312,47 euro. Hotărârea tribunalului a devenit irevocabilă prin respingere recursului de către Curtea de APEL PLOIEȘTI și mai mult hotărârea a fost executată prin poprirea sumei la care a fost obligată SC Industries Grup SRL, fiind virată în contul societății italiene.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere îndeplinirea de către intimată a tuturor condițiilor impuse de dispozițiile Regulamentului nr.34/2001 a CE din 22.12.2000 privind competența judiciară recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială dar și dispozițiile Legii nr.191/2007 privind aprobarea OUG nr.119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la UE. In baza acestui ultim act normativ a fost investit tribunalul ca instanță competentă pentru soluționarea unei cereri de recunoaștere și executare silită a unei hotărâri pronunțată într-o tară membră a UE.
Împotriva hotărârii Tribunalului Buzăus -a formulat de către SC Industries Grup SRL contestație în anulare întemeiate pe dispozițiile art.317-321 Cod procedură civilă contestație în care se solicită rejudecarea cauzei obiect al dosarului comercial nr.- în vederea pronunțării unei hotărâri neviciate
precum și contestație îndreptată împotriva hotărârii Tribunalului din Perugia din 21.04.2005 secția civilă Italia.
În ceea ce privește contestația în anulare împotriva hotărârii pronunțate în Italia instanța împărtășește punctul de vedere al intimatei in sensul că aceasta este inadmisibilă.
Potrivit dispozițiilor art. 45 din Regulamentul nr.44/2001 al CE " hotărârea pronunțată în străinătate nu poate fi revizuită pe fond în orice situații", situație în care fondul cauzei nu poate forma obiect de cercetare în fata instanței române investite cu cererea de recunoaștere și încuviințare executarea hotărârii.
Competența de soluționarea a unei astfel de cereri ar putea reveni instanței care a pronunțat hotărârea a cărui retractare se solicită dacă o astfel de cale de atac există în legislația Italiei și conform legislației acestei țări.
Instanța română nu poate soluționa o cale extraordinară de atac împotriva unei hotărâri pronunțate intr-o altă tară neexistând o dispoziție legală care să-i permită aceasta.
Competența instanței române este acea de a judeca cererile de recunoaștere și încuviințare executare silită pe teritoriul României a unei hotărâri pronunțate intr-o tară membră UE și aceasta după o procedură formală. În astfel de cereri instanța nu analizează fondul litigiului ce s-a soluționat în străinătate ci numai îndeplinirea condițiilor formale impuse de Regulamentul comunitar în cauză.
În ceea ce privește contestația în anulare împotriva hotărârii pronunțate de instanța română respectiv sentința comercială nr.244/2008 a Tribunalului Buzău instanța a considerat că este neîntemeiată deoarece în conformitate cu dispozițiile art.317 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă contestația în anulare poate fi formulată când s-au încălcat dispozițiile de ordine publică privitoare la competență.
Potrivit cererii formulată de către contestatoare se pune în discuție respectarea sau nu a competenței de judecată în fața instanței italiene în condițiile în care o astfel de susținere se putea face numai în fata Tribunalului din Perugia sau la Tribunalul Buzău cu ocazia soluționării cererii de recunoaștere și încuviințare.
S-a mai reținut că în motivarea contestației în anulare se susține că instanța română prin sentința a cărei retractare se solicită nu a ținut cont de faptul că SC Industries Grup SRL nu are nici o datorie față de intimată, precum și faptul că la judecata în fond a dosarului, contestatoarea nu a fost citată și nici nu i-a fost comunicată hotărârea pronunțată pentru a putea exercita căile de atac prevăzute de legea italiană.
Tribunalul a considerat că susținerile contestatoarei întemeiate pe dispozițiile Legii nr.105/1992 sunt neîntemeiate deoarece in primul rând în speță sunt aplicabile dispozițiile Regulamentului nr.44/2001 a CE în condițiile în care România și Italia sunt membre ale UE iar în al doilea rând în nici una dintre situațiile prezentate de contestatoare nu ne aflăm în nici una din ipotezele dispozițiilor art.317 Cod procedură civilă pentru promovarea unei astfel de căi de atac.
Împotriva sentinței nr.1392/4.12.2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, a formulat recurs contestatoarea SC Industries Grup SRL, întemeiat fiind pe dispozițiile art.3042(7), 3042(8), 3042(9) pr.civ.Regulamentului 44/2001, Regulamentul nr. 805/2004, Legea nr. 105/1992.
În fapt, recurenta învederează că a formulat contestație în anulare, împotriva deciziei civile nr.224/28.02.2008, solicitând reluarea judecării cauzei, deoarece nu s-a respectat o serie de drepturi ale acestora și anume o serie de proceduri ale convențiilor internaționale și anume: Regulamentul CE nr. 44/2001, Regulamentul CE nr. 805/2004, și prevederile Legii 105/1992.
Cu privire la primul regulament, recurenta invocă prevederile capitolului III art. 34, potrivit căruia, o hotărâre nu este recunoscută dacă actul de sesizare a instanței sau alt act echivalent nu a fost comunicat sau notificat pârâtului care nu s-a înfățișat în timp util și într-o manieră care să-i permită acestuia să-și pregătească apărarea, dacă pârâtul nu a introdus o acțiune împotriva hotărârii atunci când a avut posibilitatea să o facă.
De asemenea, recurenta contestatoare invocă mai multe articole și secțiuni din acest regulament, privitoare la competența exclusivă în ce privește executarea hotărârilor (instanțele din statul membru pe teritoriul căruia a fost sau urmează să fie executată hotărârea), iar in cazul prestării de servicii, locul dintr-un stat membru unde, în temeiul contractului au fost sau ar fi trebuit să fie prestate serviciile.
Se mai invocă totodată și prevederile secțiunii 2 din art. 38(1), potrivit cărora hotărâre pronunțată într-un stat membru și care este executată în statul în cauză este pusă în executare într-un alt stat membru când, la cererea oricăreia dintre părțile interesate, a fost declarată executorie în statul respectiv.
Referitor la regulamentul CE nr. 805/2004, recurenta-contestatoare invocă art.3, care enumeră titlurile executorii care trebuie certificate ca titlu executoriu european, art.6 - condițiile de certificare ca titlu executoriu european, art. 12 - domeniul de aplicare a normelor minime, art. 13 - notificarea sau comunicarea însoțită de confirmarea de primire de către debitor, art. 14 - notificarea sau comunicarea neînsoțită de confirmarea primirii sale de către debitor, art. 17- informarea în bună și cuvenită formă a debitorului cu privire la formalitățile procedurale care trebuie îndeplinite pentru contestarea creanței, art. 21 - refuzul executării.
Cu privire la Legea nr. 105/1992, contestatoarea invocă art. 78, 80,89, art.149, concluzionând că nu s-a pus în operă de nicio instanță, în nicio fază procesuală actele normative de mai sus, instanțele nu și-au manifestat rolul activ sub nicio formă, și nu au verificat susținerile acestora.
Intimata IMPORT-EXPORT SRL Italia a formulat note de ședință, solicitând respingerea, cu cheltuieli de judecată, arătând în esență că recurenta invocă doar chestiuni privitoare la fondul judecății dedus instanței Tribunalului din Perugia, iar aceasta nu poate fi revizuită pe fond în nicio situație.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale în materie, urmează să respingă recursul ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin sentința nr.224/28.02.2008, Tribunalul Buzăua admis acțiunea formulată de reclamanta IMPORT-EXPORT SRL, în contradictoriu cu pârâta SC GRUP SRL, a recunoscut și încuviințat executarea pe teritoriul României a hotărârii pronunțată la data de 21.04.2005 de către Tribunalul din Perugia, Secția din Assisi, secția civilă Italia,
împotriva pârâtei SC GRUP SRL pentru suma totală de 28.312,47 EURO, cu 3000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Prin decizia nr.690/16.05.2008 a Curții de APEL PLOIEȘTIs -a respins ca nefondat recursul formulat de pârâtă, hotărârea primei instanțe rămânând irevocabilă.
Împotriva sentinței civile nr. 224/28.02.2005 a Tribunalului Buzău, pârâta a formulat contestație în anulare, soluționată prin sentința nr. 1392/4.1.2008 a Tribunalului Buzău, prin care s-a respins contestația.
Împotriva acestei sentințe recurate SC GRUP SRL a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art.3042(7), 3042(8), 3042(9) pr.civ. pe legea și regulamentele sus menționate.
Potrivit art. 317 și 318 din Codul d e procedură civilă, contestația în anulare se poate formula împotriva hotărârilor irevocabile pentru anumite motive strict prevăzute (lipsă de procedură, încălcarea normelor de competență, greșeală materială sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a admis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare).
Deși contestatoarea și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 317-321 pr.civ. cum bine a motivat instanța de fond, în nici unul din motivele formulate, nu ne aflăm în ipoteza dispozițiilor de mai sus.
Contestatoarea a formulat motive legate de fondul procesului care s-a soluționat de Tribunalul Perugia, ce exced prezentului cadru procesual.
De asemenea, în cadrul prezentului recurs, recurenta-contestatoare a făcut trimitere la modul de aplicare a CE nr. 44/2001, nr. 805/2004 și a Legii 105/1992 și la fondul cauzei.
Astfel, la acest moment nu se pot discuta decât motive de nelegalitate ale sentinței nr. 1392/4.12.2008 a Tribunalului Buzău pronunțată în dosarul nr-, care are ca obiect contestație în anulare și care, după cum s-a precizat nu s-a referit la dispozițiile art. 317-318 Cod procedură civilă.
Astfel, motivele formulate acum, reprezintă mai mult motive de recurs împotriva sentinței nr. 224/28.02.2008 a Tribunalului Buzău, prin care s-a recunoscut și încuviințat executarea pe teritoriul României a hotărârii pronunțată la data de 21.04.2005 de Tribunalul din Perugia.
Așa fiind, văzând și disp. art. 312(1) pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 pr. civ. va obliga recurenta la plata către intimată a sumei de 4000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de contestatoareaSC GRUP SRL,cu sediul în B, nr. 3, Județul B, împotriva sentinței nr.1392 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimataIMPORT-EXPORT SRLcu sediul ales la Cabinetul de Avocatură în B, - Cabinetul Nr. 4,. 2. Județul
Obligă recurenta la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în
cuantum de 4000 lei ce reprezintă onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
red.DR
Tehnored.DL
2 ex.03. 04.2009
f-Tribunalul Buzău
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
