Exequator Recunoasterea hotararilor straine. Decizia 746/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECIZIA CIVILĂ NR.746
Ședința publică din 16 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Ion Graur
JUDECĂTOR: Dr.- -
JUDECĂTOR 2: Adriana Corhan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.2701/7.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta (fostă ), având ca obiect exequator.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta intimată personal și avocat pentru pârâtul recurent lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care face cunoscută depunerea prin serviciul registratură a relațiilor solicitate Tribunalului Timiș.
Apărătorul pârâtului recurent depune dovada achitării onorariului de avocat.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
prin sentința civilă nr.2701/ 7 decembrie 2007 Tribunalul Timișa admis cererea formulată de reclamanta împotriva pârâtului, a recunoscut în România spre a beneficia de puterea lucrului judecat efectele sentinței pronunțată de Tribunalul d e Primă Instanță, Germania la data de 12 mai 2005 în dosar nr.101 F 01465/03 privind desfacerea căsătoriei părților, încheiată la Oficiul de Stare Civilă la data de 27.10.1995 sub nr.2390.
Tribunalul a reținut că prin cererea adresată instanței, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul recunoașterea sentinței pronunțată de Tribunalul d e Primă Instanță, Germania la data de 12 mai 2005 în dosar nr.101 F 01465/03 prin care s-a desfăcut căsătoriei părților, încheiată la Oficiul de Stare Civilă la data de 27.10.1995 sub nr.2390.
În drept s-au invocat dispozițiile art.172 al.2 din Legea nr.105/1992.
Din analiza actelor dosarului instanța a reținut că prin sentința pronunțată a fost desfăcută căsătoria părților, încheiată la Oficiul de Stare Civilă la data de 27.10.1995 sub nr.2390, hotărâre rămasă definitivă la data de 28.06.2005.
Potrivit art.167 din Legea nr.105/1992 hotărârea străină poate fi recunoscută în România pentru a beneficia de autoritatea de lucru judecat dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunțată; instanța care a pronunțat hotărârea a avut potrivit legii competența să judece procesul; există reciprocitate în ce privește hotărârile între România și statul instanței care a pronunțat-
Tribunalul a apreciat că aceste condiții sunt îndeplinite în ce privește hotărârea în cauză și că nu există impedimente la recunoaștere, așa încât în temeiul art.165-168 din Legea nr.105/1992 a admis cererea.
Împotriva acestei sentințe pârâtul a declarat apel, fără a-l motiva.
Prin întâmpinare reclamanta (fostă ) a solicitat respingerea apelului, arătând că hotărârea pronunțată în Germania a fost recurată numai în ce privește cuantumul sumei impusă pârâtului, iar nu și desfacerea căsătoriei.
Ulterior pârâtul a motivat apelul criticând pentru nelegalitate și netemeinicie sentința primei instanțe, arătând că hotărârea a cărei recunoaștere s-a cerut nu este definitivă, întrucât a atacat-o cu recurs.
De aceea, solicită anularea sentinței primei instanțe.
La termenul de judecată din 6 mai 2008 instanța a recalificat calea de atac ca fiind recurs, conform art. 13și art. 1 din OUG nr.119/2006, privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, aprobată cu modificări prin Legea nr. 191/2007, care prevede, referitor la aplicarea Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești și în raport de art. 68 din acest regulament, recursul ca singura cale de atac ce poate fi exercitată de părți împotriva hotărârii de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești pronunțată de o instanță dintr-un stat membru al Uniunii Europene.
În temeiul art.39 din Regulamentul (CE) nr.2201/2003 instanța a pus în vedere reclamantei să depună la dosar certificatul eliberat de instanța care a pronunțat hotărârea de divorț, potrivit formularului din anexa la regulament.
La termenul de judecată din 10 iunie 2008 instanța a luat act de excepția tardivității recursului invocată de reclamanta intimată, dispunându-se la termenul următor din 26 iunie 2008 solicitarea dovezii de comunicare a sentinței recurate cu pârâtul recurent de la Tribunalul Timiș.
Certificatul prevăzut de art.39 din Regulamentul nr.2201/2003 a fost înaintat instanței la fila 106 din dosar.
Analizând recursul declarat de pârât în raport de motivul invocat, de probele dosarului și de dispozițiile art.299 și urm. Cod procedură civilă, Curtea reține mai întâi că față de lipsa dovezii de comunicare a sentinței primei instanțe cu pârâtul recurent, potrivit înscrisurilor înaintate de tribunalul Timiș, recursul este în termen așa încât excepția tardivității invocată de reclamanta intimată este neîntemeiată.
Din certificatul depus la dosar conform art.39 din Regulamentul (CE) nr.2201/2003 Curtea constată că sentința prin care s-a pronunțat divorțul părților a rămas definitivă la 25.10.2005, recursul promovat de pârât în acea cauză vizând numai cuantumul obligației de întreținere impusă în sarcina sa.
Având în vedere această stare de fapt precum și dispozițiile art. 21 și art. 22 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești Curtea apreciază că soluția primei instanțe de recunoaștere a hotărârii de divorț este temeinică și legală, neexistând nici un motiv de refuz al recunoașterii hotărârii de divorț.
Ca urmare, conform art.304, art. 3041și art. 312 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că nu poate fi reținut nici un motiv de recurs care să determine casarea ori modificarea sentinței recurate și urmează să respingă ca neîntemeiat recursul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.2701/7.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat Dr.- - - -
GREFIER
- -
Red.AC/25.09.2008
Dact./25.09.2008
Tribunalul Timiș -judecător
2 ex.
Președinte:Ion GraurJudecători:Ion Graur, Adriana Corhan, Maria Lăpădat
