Exequator Recunoasterea hotararilor straine. Decizia 83/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 83/
Ședința publică de la 24 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie președinte secție
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către de pârâta SC SA, cu sediul in G,-, împotriva sentinței civile nr.559/29.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, in dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Național Insurance CO SUA- la.av. și intimata Devina Maritime SA-la.av..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19 septembrie 2008 consemnate fiind în încheierea de ședință din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la 23 septembrie 2008, apoi la 24 septembrie 2008.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați reclamantele National Insurance Co, cu sediul în - și Devina Maritime cu sediul în - Liberia, ambele cu sediul ales în România la Cabinetul Individual Av. din C,- - -, au solicitat în contradictoriu cu pârâta SC G recunoașterea pe teritoriul României a sentinței civile nr. 124/30 august 2002 pronunțată de Tribunalul d e Primă Instanță din, menținută prin decizia civilă nr. 559/25.11.2004 a Curții de Apel din,.
Au solicitat, de asemenea, încuviințarea executării pe teritoriul României a titlului executoriu susmenționat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantele au susținut că, între reclamanta Societatea Comercială, cu sediul în nr. 34, Rusia și pârâta Baza de Aprovizionare Tehnico - Materială G s-a purtat un litigiu judiciar decurgând dintr-un contract de navlosire privind nava, contract derulat pe parcursul anului 1993.
Prin sentința nr. 124/30 august 2002 pronunțată de Tribunalul d e Primă Instanță din -, pârâta Baza de Aprovizionare Tehnico - Materială Gaf ost obligată la plata de daune, reprezentând contravaloarea mărfii depreciate în timpul transportului, la dobânzi legale și cheltuieli de judecată. Apelul declarat de pârâtă a fost respins de Curtea de Apel din prin decizia nr. 559/25 2004.
Pârâta, armator al navei "", a avut denumirea de Baza de Aprovizionare Tehnico - Materială, iar ulterior, în temeiul Legii 15/1990 și al HG1200/1990, s-a transformat în și a preluat activul și pasivul fostei unități economice de stat, deci și obligațiile decurgând din hotărârea ce face obiectul cererii de față.
În justificarea calității procesuale active, s-a susținut că societatea comercială a fost despăgubită de asiguratorul Național Insurance Co, cu suma de 300.000 dolari SUA, operând o subrogare legală a asiguratorului în drepturile creditorului plătit.
De asemenea, reclamanta din acțiunea de la fond a cesionat o parte din creanța stabilită prin titlul executoriu (157.335,9 dolari SUA la care se adaugă 9140 Euro și 450 Euro, cheltuieli de judecată) către Devina Maritime, care a dobândit astfel calitate procesuală activă în cauza de față.
Au mai susținut reclamantele că sunt întrunite condițiile prevăzute de OUG119/2006, aprobată prin Legea 191/2007, Regulamentul nr. 44/2001, precum și prevederile art. 165 - 178 din Legea 105/1992.
Prin întâmpinare pârâta SC SA Gai nvocat mai multe excepții, după cum urmează:
Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a avocatului semnatar al cererii de chemare în judecată în raport cu cele două societăți reclamante, motivat de faptul că împuternicirea avocațială nu este semnată la rubrica "client" și nu s-a depus contractul de asistență juridică contrar prevederilor art. 68 alin.1, art.83 alin. 1 și art. 69 alin.1 Cod procedură civilă.
S-a mai invocat excepția nulității acțiunii pentru lipsa semnăturii reprezentanților legali ai celor două reclamante, potrivit art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 112 pct. 6 Cod procedură civilă.
altă excepție invocată a fost lipsa calității procesuale active a reclamantelor. Astfel reclamanta Național Insurance Co nu a făcut dovada plății sumei de 300.000 dolari către creditoarea societatea comercială, cu sediul în, Rusia și nu a indicat temeiul legal al subrogației în drepturile creditorului plătit.
În ce privește calitatea procesuală activă a reclamantei Devina Maritime s-a susținut că potrivit art. 1393 Cod civil, cesiunea de creanță își produce efectele la data notificării debitorului cedat. Or, pârâta a fost notificată abia la data de 29.11.2007, ulterior introducerii cererii de chemare în judecată.
Pârâta a ridicat excepția lipsei de interes a reclamantelor, motivat de faptul că acestea nu justifică folosul material imediat pentru punerea în mișcarea procedurii judiciare.
S-a invocat, de asemenea, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SA motivat de faptul că aceasta nu a avut calitatea de parte în litigiul judiciar finalizat prin hotărârea judecătorească a cărei recunoaștere și încuviințare a executării pe teritoriul României se solicită.
Astfel, litigiul a vizat Baza de Aprovizionare Tehnico - Materială care a fost desființată prin HG1200/1990. Mai mult, așa cum rezultă din Anexa 1 la.HG1200/1990, pârâta SC nu are ca obiect de activitate transportul maritim sau fluvial.
În fine, s-a ridicat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită. Astfel, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în 3 ani de la nașterea acestui drept, conform art. 6 și art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 și art. 405 alin. 2 Cod procedură civilă.
Din certificatul nr. 93/2007 eliberat de Curtea de Apel din - nu rezultă data când a devenit executorie hotărârea însă, potrivit dreptului național (art. 720 Cod procedură civilă) termenul de prescripție a început să curgă de la data pronunțării sentinței nr. 124/2002 a Tribunalului d e Primă Instanță (18.07.2002).
Pe fondul cauzei, pârâta a susținut că hotărârea a cărei recunoaștere se solicită este dată cu vădita încălcare a ordinii publice și cu încălcarea dreptului la apărare.
Astfel, Baza de Aprovizionare Tehnico - Materială nu avea, la data desființării, după cum nici SC nu a avut vreodată în patrimoniu nava "", după cum este contrar ordinii publice ca o companie, desființată încă din anul 1990, să figureze ca parte în proces.
Pârâta nu a fost niciodată citată în litigiul judiciar în discuție și nu i s-a comunicat nici un act procedural.
Prin urmare, a solicitat să se constate că sunt aplicabile dispozițiile art. 34 pct.1,2 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001.
De asemenea, certificatul nr. 93/1.11.2004 nu este conform cu cel prevăzut de anexa 5 la Regulament, fiind incomplet iar din acesta nu rezultă că hotărârea este executorie în statul membru de origine (art. 38 și 58).
A mai susținut că cererea de recunoaștere și executare trebuie respinsă față de dispozițiile art. 140 lit. c, art. 167 alin. 1 lit. b, art. 167 alin. 2 și 3, art. 168 pct. 1, art. 168 pct. 2, art. 169, art. 171 lit. c, art. 174 alin. 1 lit. a, art. 174 alin. 1 lit. b și art. 175 din Legea 105/1992.
Tribunalul Galați, prin sentința civilă nr. 559/29.02.2008 a respins, ca nefondate, excepțiile invocate de pârâtă.
A admis acțiunea și a dispus recunoașterea pe teritoriul României a sentinței civile 124/30.08.2002 pronunțată de Tribunalul d e Primă Instanță din, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 559/25.11.2004 a Curții de Apel din,.
A dispus încuviințarea executării silite pe teritoriul României a titlului executoriu susmenționat.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, următoarele:
În ce privește excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a mandatarului avocat, a constatat că sunt depuse la dosar contractele nr. 162 și 163 din 12.11.2007 încheiate de apărător cu cele două reclamante, al căror obiect constă în acordarea asistenței juridice și reprezentarea în toate procedurile legale inițiate de clienți în România. Ca atare, avocatul a făcut dovada de reprezentant a celor două reclamante, conform art. 67 și art. 68 Cod procedură civilă.
Referitor la excepția nulității acțiunii, a reținut că nu au fost încălcate dispozițiile art. 133 Cod procedură civilă, deoarece cererea de chemare în judecată este semnată de reprezentantul convențional al reclamantelor.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reținut că prin contractul încheiat la data de 28.02.2000 de societatea rusă cu cele două reclamante, se recunoaște plata despăgubirilor în sumă de 300.000 dolari de către asiguratorul Național Insurance Co, precum și cesiunea de creanță intervenită între societatea rusă (cedent) și Devina Maritime (cesionar).
A reținut, de asemenea, că cesiunea a fost notificată debitorului cedat (pârâta SC "" ).
Cât privește interesul promovării acțiunii de față, a reținut că acesta este material și justificat și constă în recuperarea creanței constatată prin titlul executoriu.
A constatat, de asemenea, că pârâta are calitate procesuală pasivă întrucât, potrivit Anexei nr. 2 la HG 1200/12.11.1990 fosta unitate economică de stat Baza de Aprovizionare Tehnico - Materială s-a transformat în "" preluând atât activul cât și pasivul persoanei juridice desființate.
Cât privește excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, a constatat că acest drept s-a născut la data de 25.11.2004, data pronunțării deciziei nr. 559/2004. Termenul de prescripție, calculat pe zile libere, s-ar fi împlinit la data de 27.11.2007, iar acțiunea de față a fost promovată la 26.11.2007, deci înăuntrul termenului de prescripție.
Pe fondul cauzei, a constatat că pârâta, la judecata fondului, a fost legal citată și reprezentată în instanță de un avocat de origine, deci a avut apărarea asigurată.
A constatat că pârâta a avut cunoștință de proces și a exercitat calea de atac a apelului, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 167 alin. 2 din Legea 105/1992, iar schimbarea de denumire, cu rea credință, nu a fost adusă la cunoștință celor interesați.
Ca atare, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 și art. 173 din Legea 105/1992, reținând, totodată, că potrivit art. 169 din același act normativ, instanțele române nu pot analiza pe fond hotărârile a căror recunoaștere se solicită.
A reținut, de asemenea, că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 174 din Legea 105/1992 pentru a dispune încuviințarea executării silite, întrucât hotărârea este definitivă și irevocabilă potrivit legii elene, iar cererea a fost introdusă înăuntrul termenului de prescripție, prevăzut de art. 6 din Decretul 167/1958.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel pârâta G înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI, secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința apelată a fost criticată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:
Hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea principiului contradictorialității procesului civil.
Astfel, la termenul din 27.02.2008, instanța a acordat cuvântul părților doar cu privire la excepțiile invocate de pârâtă, iar nu și cu privire la fondul cauzei, întrucât nu a dispus unirea excepțiilor cu fondul, conform art. 137 Cod procedură civilă. În mod surprinzător, în încheiere s-a consemnat că s-ar fi acordat cuvântul și pe fondul cauzei.
Procedând la soluționarea fondului pricinii, fără a se acorda cuvântul pârâtei asupra acestor aspecte, i s-a încălcat apelantei dreptul la apărare și, totodată, s-a încălcat principiul contradictorialității procesului civil.
Un alt motiv de apel vizează greșita respingere a excepției nulității acțiunii. Astfel, la termenul din 23.01.2008, pârâta a invocat excepția sus arătată pentru lipsa semnăturii reclamantelor, iar potrivit art. 133 alin. 2 Cod procedură civilă, această lipsă trebuia complinită până la prima zi de înfățișare următoare, respectiv 27.02.2008. Or, la termenul sus arătat, 27.02.2008, instanța a respins excepția cu motivarea că apărătorul reclamantelor are dreptul să semneze cererea deși nu exista un mandat expres în acest sens.
Apelanta a arătat, de asemenea, că în mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor.
Astfel, cele două reclamante au notificat debitorul cedat la data de 29.11.2007, deci ulterior promovării acțiunii (26.11.2007). Cum cesiunea de creanță produce efecte de la data notificării debitorului cedat, la data introducerii acțiunii reclamantele nu își justificau calitatea de creditori.
Or, instanța de fond s-a mărginit să constate că s-a notificat cesiunea de creanță, omițând să analizeze data la care cesiunea și-a produs efectele.
Sentința apelată a mai fost criticată sub aspectul greșitei respingeri a excepției lipsei calității procesuale pasive.
S-a arătat că reclamanta din litigiul judiciar demarat în fața instanțelor elene s-a judecat în contradictoriu cu Baza de Aprovizionare Tehnico - Materială G unitate economică desființată în anul 1990 care nu putea să aibă calitate și nici capacitate procesuală.
Pe de altă parte, " s-a înființat în anul 1990 în baza HG1200/1990, preluând, în adevăr, o serie de bunuri dar nu nave maritime. Totodată, nu are ca obiect de activitate transportul naval, astfel că nu putea fi parte într-un contract de navlosire.
O altă critică vizează greșita respingere a excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită.
S-a susținut că potrivit art. 6 și 7 din Decretul 167/1958 și art. 405 Cod procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, termen ce curge de la nașterea dreptului de a cere executarea.
Or, potrivit art. 720 Cod procedură civilă, termenul a început să curgă de la 18.07.2002 (data pronunțării sentinței nr. 124/2002), astfel că se împlinise la data promovării cererii de față.
Un ultim motiv de apel vizează încălcarea prevederilor art. 34 din Regulamentul CE nr. 44/2001, precum și încălcarea art. 167,168 raportat la art. 169 din Legea 105/1992.
Astfel, este contrar ordinii publice ca un comerciant desființat din anul 1990 să figureze ca parte într-un litigiu judiciar în perioada 2002 - 2005, litigiu finalizat prin pronunțarea hotărârii a cărei recunoaștere s-a solicitat.
De asemenea, pârâta nu a fost citată și nu s-a putut apăra, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.
Totodată, instanța de fond a încălcat prevederile art. 38 și 58 din Regulamentul CE 44/2001.
În drept, a invocat dispozițiile art. 282 - 298 Cod procedură civilă, Regulamentul CE 44/2001, Legea 105/1992, Legea 15/1990, HG1200/1990.
În dovedirea apelului a depus copii în extras din caietul grefierului cu consemnările efectuate în ședința din 27.02.2008 (filele 23-25 dosar apel).
Prin întâmpinare intimatele-reclamante au solicitat respingerea apelului ca nefondat, întrucât hotărârea atacată este temeinică și legală reiterând susținerile și apărările făcute la judecata în fond.
Apelul este fondat însă numai pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cât privește motivul de apel referitor la încălcarea principiului contradictorialității procesului civil, prin neacordarea cuvântului părților pe fondul cauzei, ci numai în susținerea și, respectiv, combaterea excepțiilor procesuale invocate de pârâtă, constată că este nefondat.
Din conținutul încheierii de dezbateri din 27.02.2008 rezultă că judecătorul fondului a acordat cuvântul părților atât asupra excepțiilor procesuale, pe care a apreciat necesar să le unească cu fondul, cât și asupra fondului cauzei, după care a declarat dezbaterile închise potrivit art. 150 Cod procedură civilă (filele 112-113 dosar fond).
Or, hotărârea constituie, sub aspect probator, un înscris autentic astfel încât constatările personale ale judecătorilor fac dovada până la înscrierea în fals. Deși, prin motivele de apel, s-a susținut că mențiunea acordării cuvântului părților pe fondul cauzei, deși consemnată în încheierea de dezbateri, nu corespunde realității, reprezentantul apelantei a precizat, în mod expres, că nu înțelege să se înscrie în fals (fila 27 verso dosar apel).
Prin urmare, reține că toate elementele procesului au fost supuse dezbaterii și discuției părților, că pârâta a avut posibilitatea de a se exprima, cu ocazia dezbaterilor asupra fondului pricinii, nefiind încălcat principiul contradictorialității.
Cât privește excepția nulității acțiunii, constată că în mod corect a fost soluționată în sensul respingerii, de către instanța de fond.
Astfel, cererea de chemare în judecată a fost semnată de mandatarul convențional al reclamantelor, astfel că, practic, nu semnăturii se invocă de către pârâta-apelantă, ci lipsa calității de reprezentant a avocatului. Or, avocatul are procură pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată, potrivit art. 68 alin. 1, așa cum rezultă din cele două contracte de asistență juridică (nr. 162 și nr. 163/12.11.2007 - filele 1o1 -110 dosar fond).
De asemenea, constată că în mod corect a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor.
Astfel, în mod greșit susține pârâta-apelantă că, la data promovării cererii de chemare în judecată nu fusese încă notificat debitorul cedat, conform art. 1393 Cod civil, astfel că, cesiunea de creanță intervenită între societatea comercială rusă și cele două reclamante nu îi era încă opozabilă.
În primul rând, actul în baza căruia cele două reclamante au dobândit un drept de creanță constă în contractul încheiat la data de 28 februarie 2000 (filele 53-57 dosar fond), contract ce constată atât o cesiune de creanță intervenită între societatea, pe de o parte, și Devina Maritime, pe de altă parte, precum și o subrogare convențională prin plată a asiguratorului ( National Insurance ) în drepturile asiguratului plătit.
Acestui act, potrivit normelor de drept internațional privat române nu îi este aplicabilă legea română ( în speță, dispoziția art. 1393 Cod civil). Astfel, potrivit art. 120 alin. 1 din Legea 105/1992, cesiunea de creanță este supusă, dacă părțile nu au convenit altfel, legii creanței cedate.
De asemenea, potrivit art. 121 alin. 1 din același act normativ, subrogarea convențională este supusă, dacă părțile nu convin altfel, legii obligației - al cărei creditor este înlocuit.
În speță, din conținutul convenției nu rezultă că părțile ar fi supus acest contract vreunei anumite legi. Spre a determina care este legea creanței cedate, urmează a constata că în cauză, creanța constă în daune rezultate din executarea necorespunzătoare a unui contract de navlosire. Or, acest din urmă contract, constatat prin înscrisul intitulat "bill of lading" nu este supus legii naționale a vreuneia din părțile contractante, ci unui set de norme adoptate printr-o convenție internațională adoptată de Internațional Maritime ( - ediția 1978).
Față de cele sus arătate, în mod vădit nelegal invocă pârâta -apelantă că, pentru a-i fi opozabilă cesiunea de creanță și, pe cale de consecință, pentru ca reclamantele să își justifice calitatea procesuală activă este aplicabilă legea română (art. 1393 Cod civil).
Constată, de asemenea, că instanța de fond a constatat în mod legal, că pârâta este parte în raportul juridic dedus judecății și prin urmare, are calitate procesuală pasivă.
Astfel, pârâta ce a figurat în litigiul judiciar derulat în fața instanțelor elene și împotriva căreia s-a pronunțat hotărârea a cărei recunoaștere se solicită, a fost Baza de Aprovizionare Tehnico - Materială
În temeiul Legii 15/1990 s-a înființat pârâta "" G, prin reorganizarea fostei unități economice de stat (Anexa 2, poziția 115 la HG 1200/12.11.1990), iar în temeiul art. 6 alin. 2 din HG1200/12.11.1990, a preluat activul și pasivul unității de stat desființate. Din copia foii matricole a navei ""( fila 95), rezultă fără dubiu că Baza de Aprovizionare Tehnico - Materială a fost proprietarul navei, din anul 1982.
Rezultă deci, că pârâta este parte în raportul juridic dedus judecății. Dacă însă a fost sau nu legală citarea pârâtei sub vechea denumire în litigiul judiciar purtat în fața instanțelor elene urmează a aprecia la analiza celorlalte motive de apel.
Cât privește încălcarea de către instanța de fond a prevederilor art. 34 din Regulamentul CE nr. 44/2001, urmează a face următoarele precizări:
În cauză nu este aplicabil Regulamentul CE 44/2001. Astfel, potrivit art. 66 alin. 1 din Regulamentul sus arătat, dispozițiile acestuia sunt aplicabile numai acțiunilor judiciare și actelor autentice întocmite după intrarea acestuia în vigoare. Or, Regulamentul a intrat în vigoare pentru România, ca stat membru solicitat, la 1 ianuarie 2007, după aderarea României la Uniunea Europeană.
Or, hotărârea a cărei recunoaștere se solicită a fost pronunțată, în adevăr, într-un stat membru al Uniunii Europene, dar mult înainte ca Regulamentul să fi intrat în vigoare în România, respectiv în anul 2002. Dispozițiile art. 66 alin. 2 cuprind dispoziții tranzitorii, care se referă la acțiunile judiciare promovate anterior intrării în vigoare a Regulamentului, dar statuează că se aplică aceste dispoziții tranzitorii numai cu condiția ca hotărârile să fi fost pronunțate după intrarea în vigoare a acestui Regulament, ceea ce nu este cazul, în speță.
Așa fiind, în cauza de față se aplică prevederile Legii 105/1992.
Sub acest aspect, se impune precizarea că, prin art. I indice 2 din OUG119/2006, aprobată cu modificări prin Legea 191/2007, se stabilesc reguli numai pentru punerea în aplicare a Regulamentului 44/2001.
Prin urmare, în speță nu sunt aplicabile prevederile art.2- art. 1 alin. 2 din actul normativ sus arătat, potrivit căruia hotărârile pronunțate în această materie sunt supuse numai recursului.
Cum Legea 105/1992 nu conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun ( Codul d e procedură civilă), în ce privește căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor de recunoaștere și încuviințare a executării pe teritoriul României a hotărârilor străine, instanța a apreciat, conform art. 282 alin. 1 Cod procedură civilă, că prezenta cale de atac este apel.
Față de precizările sus arătate, urmează a analiza motivul de apel referitor la încălcarea art. 167, 168 raportat la art. 169 din Legea 105/1992.
Astfel, potrivit art. 167 din Legea 105/1992, hotărârea străină poate fi recunoscută în România, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunțată, instanța care a pronunțat-o a avut potrivit legii menționate competența să judece procesul și există reciprocitate în ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul de origine ( alin. 1 lit. a,b și c).
De asemenea, conform art. 168, recunoașterea hotărârii străine poate fi refuzată în unul dintre următoarele cazuri: hotărârea este rezultatul unei fraude comise în procedura urmată în străinătate, hotărârea încalcă ordinea de drept internațional privat român, procesul a fost soluționat între aceleași părți printr-o hotărâre a instanțelor române sau se află în curs de soluționare în fața acestora la data sesizării instanței străine (alin. 1).
Pârâta apelantă a invocat caracterul nedefinitiv al hotărârii decurgând din omisiunea citării sale în fața instanței străine și neparticiparea la proces (art. 167 alin. 2). De asemenea, a invocat, ca temei al refuzului de recunoaștere frauda (art. 168 alin. 1 pct. 1) și încălcarea ordinii publice (art. 168 alin. 1 pct. 2).
Toate aceste apărări au fost în mod corect înlăturate de instanța de fond. Astfel, atât din hotărârea pronunțată de Tribunalul d e Primă Instanță (nr. 124/2002), cât și din hotărârea Curții de Apel din ( decizia nr. 559/2004), rezultă că pârâta a fost reprezentată de avocat, iar calea de atac a apelului a fost promovată chiar de pârâtă prin mandatarul avocat.
Așa fiind, se poate aprecia că pârâta a participat la proces și a avut posibilitatea de a exercita calea de atac, posibilitate de care a uzat.
Cât privește "frauda" constând în aceea că pârâta a figurat în proces sub vechea denumire ( Baza de Aprovizionare Tehnico - Materială), constată că această parte a fost reprezentată pe parcursul litigiului și, în adevăr, cu rea credință nu a adus la cunoștință schimbarea denumirii sale. Dar pârâta nu își poate invoca propria "fraudă" ca temei pentru nerecunoașterea hotărârii străine.
Însă, a analiza dacă pârâta ce a figurat în litigiu sub vechea denumire, a avut sau nu capacitate procesuală de folosință sau calitate procesuală pasivă, ar echivala cu examinarea în fond a hotărârii străine. Or, potrivit art. 169 din Legea 105/1992 instanța de fond nu poate proceda la examinarea în fond a hotărârii străine și nici la modificarea ei.
Ca atare, constată că instanța de fond admițând capătul de cerere în recunoaștere hotărâre străină a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 167,168 și art. 169 din Legea 105/1992.
Constată însă întemeiat motivul de apel referitor la greșita admitere a capătului de cerere în încuviințare executare hotărâre străină, decurgând din încălcarea disp.art.174 alin.1 din Legea 105/1992.
Astfel, potrivit textului de lege sus arătat, executarea hotărârii străine se încuviințează cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 167 (condiții îndeplinite în speță), precum și a următoarelor condiții: hotărârea este executorie potrivit legii instanței care a pronunțat-o, dreptul de a cere executarea silită nu este prescris potrivit legii române.
În cauză reclamantele nu au depus dovada caracterului executor al hotărârii străine, eliberată de instanța care a pronunțat-o, contrar prevederilor art. 175 din Legea 105/1992. Astfel, potrivit certificatului nr. 93/2007 eliberat de Curtea de Apel din (fila 29 dosar fond), hotărârile ce fac obiectul procedurii de exequatur sunt definitive dar nu se precizează dacă sunt executorii potrivit legii instanței care le-a pronunțat (legii elene). Deși în apel, s-a solicitat în mod expres reclamantelor-intimate să facă dovada caracterului executor al hotărârii nr. 124/2002 potrivit legii elene, precum și a datei de la care hotărârea a devenit executorie (fila 29 dosar apel), acestea nu s-au conformat precizând că sunt în imposibilitate să producă o atare dovadă (susținere consemnată în încheierea de dezbateri).
Așa fiind, în speță nu se poate verifica nici dacă dreptul de a cere executarea silită s-a prescris sau nu, de vreme ce nu se cunoaște eventuala dată de la care un atare termen a început să curgă.
Față de considerentele ce preced, potrivit art. 296 Cod procedură civilă, raportat la art. 174 alin. 1 lit. a și art. 175 din Legea 105/1992, va admite apelul declarat de pârâtă și va schimba în parte hotărârea apelată în sensul respingerii capătului de cerere privind încuviințarea executării hotărârii străine pe teritoriul României, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta SC SA, cu sediul in G,-, împotriva sentinței civile nr.559/29.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, in dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Național Insurance CO SUA și Devina Maritime SA, ambele cu sediul ales la.av. din C, - și, în consecință:
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Menține dispoziția referitoare la respingerea excepțiilor invocate de pârâtă după cum urmează: excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a avocatului reclamantelor, excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Menține dispoziția referitoare la recunoașterea pe teritoriul României a sentinței civile nr. 124/30.08.2002 pronunțată de Tribunalul d e Primă Instanță din -, menținută prin decizia nr. 559/25.11.2004 pronunțată de Curtea de Apel din -.
Respinge cererea de încuviințare a executării hotărârii străine sus arătate pe teritoriul României, ca nefondată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 septembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. -
Tehno:
5 ex./ 03 2008
Fond:
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin
