Expropriere. Speță. Decizia 118/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 118
Ședința publică de la 07 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
Grefier: - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în,-, județul G, împotriva sentinței nr. 186 de la 03 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul - G - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în Tg. J, str. -,. 6,. 1,. 11, județul G, ca urmare a casării deciziei nr. 892 de la 28 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția Civilă în dosarul nr- prin decizia nr. 6412 de la 30 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală în dosarul nr-, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic reprezentând apelanta pârâtă SC SA, avocat reprezentând intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată în această fază procesuală, după care;
S-a învederat că nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat.
Apelanta pârâtă depune la dosarul cauzei în xerocopie decizia nr. 122 de la 20 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova într-o cauză identică.
Avocat a învederat că are cunoștință de decizia depusă,și depune, la rândul său, concluzii scrise și adeverința nr. 2095/2009, adeverință ce a fost observată de apărătorul apelantei pârâte.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra apelului, punând totodată în discuție și excepția de admisibilitate a acțiunii în constatare, având în vedere caracterul subsidiar față de acțiunea în realizare.
Consilier juridic pentru apelanta pârâtă SC SA, a pus concluzii de admitere a apelului. A susținut că acțiunea dedusă judecății este o acțiune în retrocedare, întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Legea 33/1994, acțiune inadmisibilă în absența formulării unei notificări potrivit Legii 10/2001, așa cum reiese din decizia în interesul legii nr. 53/2007 a ÎCCJ.
Într-o teză subsidiară, a solicitat ca în ipoteza respingerii apelului și admiterii acțiunii în fond, reclamantul să fie obligat la restituirea despăgubirii reactualizată.
Instanța a pus în discuție incidența dispozițiilor art. 294 Cod procedură civilă. potrivit cu care, în apel nu se pot formula cereri noi.
Consilier juridic a învederat că cererea a fost formulată și în fața instanței de fond și în consecință este admisibilă.
Avocat pentru intimatul reclamant a pus concluzii de respingere a excepției inadmisibilității, atât față de dispozițiile deciziei în interesul legii nr. 53/2007, cât și față de caracterul subsidiar al acțiunii în constatare în raport cu acțiunea în realizare, susținând că reclamantul are posesia imobilului, achită impozitul aferent acestuia, astfel că nu avea deschisă calea acțiunii în realizare, pentru admisibilitatea căreia trebuia să dovedească calitatea sa de proprietar neposesor.
Cu privire la apelul declarat de pârâta SC SA a pus concluzii de respingere a acestuia ca nefondat, de menținere a sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală,
cu obligarea apelantei pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamant în toate ciclurile procesuale.
A depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr-, reclamantul a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC Energetic, să se constate caducitatea Decretului de expropriere nr. 193/1987 și calitatea sa de proprietar asupra imobilului compus din construcții și teren în suprafață de 250. situat în comuna, sat, Județul
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că imobilul în speță nu a fost utilizat scopului pentru care a fost preluat și că de la data exproprierii și până în prezent reclamantul a exercitat posesia neîntreruptă asupra acestui imobil, comportându-se ca un adevărat proprietar.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, motivat de faptul că între aceleași părți s-a mai purtat un litigiu având același obiect și aceeași cauză, prin decizia civilă nr.294/15.04.2006 a Curții de Apel Craiova prin care s-a schimbat sentința civilă nr.633/30.11.2005, pronunțată de Tribunalul Gorj, respingându-se cererea de retrocedare a imobilului formulată de același reclamant.
Prin sentința civilă nr. 186 din 3 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în prezenta cauză, s-a respins ca nefondată excepția autorității de lucru judecat invocată, iar pe fond a fost admisă acțiunea și s-a constatat caducitatea Decretului de expropriere nr.193/1987 și calitatea de proprietar a reclamantului asupra imobilului compus din construcții și teren în suprafață de 250., ce a făcut obiectul acestui decret.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că în cauză nu sunt operante dispozițiile art. 1201 cod civil și art. 163 Cod pr. civilă, privitoare la excepția puterii lucrului judecat, pentru că cererea de față nu întrunește condițiile triplei identități, obiectul și cauza fiind diferite.
Pe fondul cauzei, s-a reținu6t că acțiunea în constatare formulată de reclamant este admisibilă, acesta dovedind un interes major, legitim și actual, că decretul de expropriere nu și-a atins scopul de utilitate publică și ca atare, efectul transmiterii proprietății din patrimoniul privat în cel al statului, nu s-a produs.
Împotriva sentinței pronunțată în cauză a declarat apel pârâta, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
În mod greșit a fost respinsă excepția puterii de lucru judecat, ignorându-se hotărârea anterioară prin care s-a respins cererea de retrocedare formulată de același reclamant în temeiul Legii nr.33/1994.
Că, pe fond acțiunea este neîntemeiată, deoarece finalitatea acțiunii este aceeași - retrocedarea imobilului expropriat, chiar dacă s-a solicitat constatarea caducității decretului de expropriere.
A susținut apelanta că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra despăgubirilor primite de reclamant cu ocazia exproprierii, ignorând dispozițiile art. 35 alin. 2 din Legea nr.33/1994.
În ultimul motiv de apel s-a arătat că instanța de fond a reținut o stare de fapt greșită, fiindcă lucrarea pentru care s-a dispus exproprierea a început la data emiterii decretului de expropriere și se află în plină desfășurare.
Prin decizia civilă nr.892 din 28 noiembrie 2007, Curtea de Apel Craiova - Secția civilă, a admis apelul și a schimbat sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea.
S-a reținut că în speță, este incidentă excepția puterii de lucru judecat invocată de pârât, pentru că, chiar dacă prin prezenta acțiune s-a solicitat constatarea caducității decretului de expropriere, temeiul juridic fiind art. 111 Cod pr. civilă, finalitatea, scopul acțiunii îl constituie tot retrocedarea imobilului reclamantului și constatarea calității sale de proprietar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, invocând drept temei legal prevederile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs a criticat hotărârea pronunțată în apel, sub aspectul reținerii excepției autorității de lucru judecat, iar pe fond a susținut că instanța de apel a încălcat în mod flagrant dispozițiile din Constituție, care garantează și ocrotesc dreptul de proprietate al persoanelor, precum și violarea - art. 1 (Protecția proprietății) din Protocolul nr.1 și a art. 6 ( dreptul la un proces echitabil, respectiv durata și echitabilitatea procedurii ) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin decizia civilă nr.6412/30 octombrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-,s-a admis recursul, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare.
În motivarea deciziei s-a reținut că în cauză, raportat la dispozițiile art. 1201 Cod civil, nu există autoritate de lucru judecat, prezenta cauză fiind o acțiune în constatare.
Cauza a fost reînregistrată sub nr-.
Analizând lealitatea și temeinicia sentinței, raportat la motivele de apel invocate, se constată că apelul este nefondat.
Reclamantul a făcut dovada proprietății asupra imobilului format din construcții și teren în suprafață de 250., expropriat prin Decretul nr.193/1987,cât și a faptului că imobilul nu a fost utilizat în termen de un an potrivit scopului pentru care s-a realizat exproprierea, imobilul fiind în posesia sa, neintervenind o nouă declarare de utilitate publică, fiind aplicabile astfel dispozițiile art. 35 din Legea nr.33/1994.
Este nefondată critica privind faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la restituirea de către reclamant a despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii, instanța nefiind investită cu o cerere reconvențională în acest sens.
Stingerea dreptului de proprietate privată și nașterea dreptului de proprietate publică asupra bunului expropriat, privite ca efecte imediate ale exproprierii, se produc numai dacă actele și faptele juridice integrate în structura exproprierii s-au produs, iar expropriatorul și-a îndeplinit obligațiile sale.
În cauză, se constată că unele dintre actele și formele juridice ale exproprierii nu au fost îndeplinite - expropriatorul nu a utilizat bunul conform destinației sale în termen de un an, imobilul rămânând practic în patrimoniul reclamantului, care a continuat posesia utilă.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la decizia nr.53/2007 a, aceasta este nefondată.
Legea nr.33/1994 alcătuiește dreptul comun al exproprierii, iar Legea nr.10/2001 constituie legea - cadru în materia reparațiilor, ele vizând domenii diferite care însă nu se exclud.
Textul art. 35 din Legea nr.33/1994 este un text sancționator împotriva expropriatorului, atunci când scopul exproprierii nu a fost atins datorită pasivității acestuia și consacră dreptul de retrocedare ca drept potestativ imprescriptibil și care poate fi stins printr-o nouă declarare de utilitate publică.
juridică a constatării neutilizării bunului în termen de un an de zile are o natură juridică proprie, neputând fi asimilată revendicării pentru a se putea invoca, eventual, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.10/2001.
Mai mult, se constată că reclamantul, din motive independente de voința lui nu a putut, în termenele legale, să utilizeze de procedura prevăzută de Legea nr.10/2001.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 296 Cod pr. civilă, a se respinge apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă și reținând culpa procesuală a intimatei apelante, va fi obligată aceasta la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de pârâta SC SA, împotriva sentinței nr. 186 de la 03 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul - G - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, ca urmare a casării deciziei nr. 892 de la 28 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția Civilă în dosarul nr- prin decizia nr. 6412 de la 30 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală în dosarul nr-.
Obligă apelanta pârâtă către intimatul reclamant la 17.000 lei cheltuieli de judecată, în toate fazele procesuale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
04.05.2009
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț
