Expropriere. Speță. Decizia 123/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 123/A/2008
Ședința publică de la 27 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către reclamanții și împotriva sentinței civile nr.206 din 27 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr- având ca obiect expropriere, în contradictoriu cu pârâții intimați și STATUL ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL A
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat cu împuternicire în reprezentarea apelanților reclamanți și domnul în reprezentarea intimatei SC SA și consilier juridic în reprezentarea Consiliului Local al mun. A
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat declară că nu mai are alte cereri.
Domnul, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată încheiată faza probatorie, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fondul cauzei, se solicită în principal casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare instanței de fond, arătând că aceasta nu a luat în considerare precizarea de acțiune depusă la data de 12.02.2008 și cererea de repunere pe rol de la fila 46 dosar fond, instanța dispunând citarea părților, procedura cu apelanții nefiind îndeplinită corect față de faptul că s-a făcut prin afișare la ușa unui imobil unde nu locuiește nimeni, mai mult, din actele dosarului de fond nu se observă dacă precizarea de acțiune a fost comunicată cu părțile și dacă a fost avută în vedere de instanța de fond. Se mai critică hotărârea de fond în sensul că nu s-a avut în vedere faptul că actul de expropriere este caduc și reclamanții au calitatea de unici moștenitori ai defunctului, iar această cotă de proprietate revendicată li se cuvine, iar actualul proprietar - SC SA și-a cerut atestarea dreptului de proprietate prin certificat asupra cotei de 3/8 părți din teren, suprafață de 264 mp pătrați din imobilul ai cărui proprietari sunt reclamații și numai aceștia pot cerere constituirea și recunoașterea dreptului lor. Astfel, având în vedere toată probațiunea administrată și faptul că practica frecventă a instanțelor și argumentarea deciziei ICCJ cu privire la recursul în anulare sunt în sensul că persoanele cărora li s-au preluat imobile abuziv, deci fără titlu, sunt în continuare proprietari și nu-și pierd această calitate conform art. 480 - 481 Cod civil, iar în speță cota de 3/8 le revine reclamanților în urma antecesorului lor, proprietar, susține motivele așa cum au fost precizate și în scris, concluzionând cu solicitarea, în principal, de a se casa sentința atacată și a se trimite cauza spre rejudecare în fond, iar în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței instanței de fond și admiterea cererii introductive de instanță așa cum a fost formulată și precizată la fila 46 dosar fond. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Domnul, având cuvântul, arată că în fapt această societate comercială, în anul 1999, preluat de la FPS prin contract de vânzare cumpărare autentificat, această suprafață de teren, pe care s-a întabulat fără a avea nici un litigiu înscris, iar dacă reclamanții ar fi fost îndreptățiți la suprafața de 264 mp, și-ar fi revendicat acest teren înainte de tranzacție, ulterior înregistrându-se 2 litigii similare, unul fiind câștigat de pârâtă conform deciziilor Curții de Apel și ÎCCJ. Astfel, chiar dacă acest teren ar fi fost expropriat, aceasta s-a făcut pentru cauză de utilitate publică, lucru realizat în prezent, suprafața pe care reclamanții o revendică făcând parte din autogară și fiind utilă scopului acesteia. Se solicită astfel, față de motivele expuse, pe care le depune și în scris prin întâmpinare, respingerea apelului de față ca nefondat.
Consilier juridic, având cuvântul, solicită instanței respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, obiectul probațiunii fiind abordat în mod similar de practica ÎCCJ prin deciziile sale nr. 4783 și 53, prin care acțiuni de natura celei de față au fost considerate inadmisibile. În subsidiar, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local A I, raportat la prevederile art. 12 din Legea 213/98 imobilul trecând în proprietatea Statului Român, dar consiliul local nu este reprezentantul acestuia. Astfel, având în vedere faptul că la data preluării de către intimata de ordinul 1 acest imobil era liber de sarcini și fără nici un litigiu notat, iar până la data prezentei nu există o acțiune în revendicare, se solicită respingerea apelului ca nefondat.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 206/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâților SC SA și Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului A
Au fost obligați reclamanții în solidar să plătească pârâtei SC SA, 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
In considerentele sentinței, s-a reținut că Legea 10/2001 a suprimat practic posibilitatea recurgerii la dreptul comun în cazul ineficacității actelor de preluare a imobilelor naționalizate și, în acest cadru legislativ nu-și mai pot găsi aplicarea dispozițiile art. 35 din Legea nr. - privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii 10/2001. S-a constatat că aceste aspecte au fost statuate de ICCJ prin decizia nr. 53/4 iunie 2007, pronunțată în cadrul recursului în interesul legii.
A concluzionat prima instanță că acțiunea reclamanților este neîntemeiată.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și solicitând în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond iar în subsidiar schimbarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii cererii și cu privire la precizarea de acțiune depusă la instanța de fond.
In expunerea motivelor de apel se arată că actul de expropriere s-a aplicat în mod abuziv, că antecesorul lor este și astăzi proprietar tabular actul de expropriere nefiind aplicabil acestuia, exproprierea operându-se față de celălalt coproprietar.
In speță nu sunt incidente dispozițiile Legii 10/2001 deoarece antecesorul lor nu a fost persoana care să fie supusă decretului de expropriere.
Susțin că instanța nu a comunicat cu toate părțile precizarea depusă de reclamanți la data de 12.02.2008 și nu a soluționat acțiunea prin aplicarea art. 6 din Legea nr. 213/1998 întemeindu-și motivația pe dispozițiile Legii 33/1994 care nu se referă la exproprierile efectuate anterior anului 1989. In drept invocă dispozițiile art. 282 și urm. și art. 297 alin. 1 cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata SC SA a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată arătând că terenul în discuție face parte din patrimoniul său, aceasta întabulându-și dreptul de proprietate în baza unui certificat de atestare a dreptului de proprietate.
Verificând sentința atacată prin prisma motivelor invocate Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea civilă astfel cum a fost precizată, reclamanții au solicitat să se constate caducitatea parțială a decretului de expropriere, să se constate că reclamanții sunt unicii moștenitori ai defunctului în calitate de nepoți și să se dispună obligarea pârâtei SC SA să le recunoască acestora dreptul de proprietate asupra cotei de 3/8 părți din teren și retrocedarea acestei suprafețe.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 481 și 480 cod civil.
Instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată în întregul ei arătând că Legea 10/2001 a suprimat posibilitatea recurgerii la dreptul comun în cazul ineficacității actelor de preluare a imobilelor naționalizate astfel că nu-și mai pot găsi aplicarea dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 în cazul acțiunilor ce au ca obiect imobilele expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în acest sens fiind reținute și cele statuate de ICCJ prin decizia nr. 53/2007 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Deși din considerentele sentinței rezidă concluzia inadmisibilității acțiunii în raport cu prevederile Legii 10/2001, instanța conchide că acțiunea este în întregime neîntemeiată, fără a face referire la capetele de cerere considerate ca atare.
De altfel, capătul de cerere vizând constatarea calității de moștenitor nici nu putea fi examinat din perspectiva dispozițiilor Legii 10/2001 ori a Legii nr. 33/1994 la care face referire tribunalul, practic acest petit nefiind cercetat de prima instanță.
Această situație echivalează cu rezolvarea procesului fără cercetarea fondului în sensul dispozițiilor art. 297 alin. 1 cod procedură civilă, împrejurare care justifică soluția admiterii apelului cu consecința desființării sentinței atacate și a trimiterii cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Cu ocazia rejudecării instanța de fond va răspunde motivat în fapt și în drept tuturor capetelor de cerere și va avea în vedere și celelalte critici formulate de reclamanții apelanți prin apelul promovat.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 206/27 februarie 2008 Tribunalului Alba pronunțată în dosar nr- și în consecință:
Desființează sentința atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2008.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- - - O
Semn. grefier - șef
- R
.
Tehn.
6 ex/10.07.2008
-
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean
