Expropriere. Speță. Decizia 127/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 127
Ședința publică de la 25 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe apelanta reclamantă - domiciliată în S,-, jud. O împotriva sentinței civile nr. 40 din 21 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S cu sediul în S, jud. O, având ca obiect expropriere, cu participarea Ministerului Public reprezentat prin procuror.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S, lipsind apelanta reclamantă -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează cererea depusă de apelanta reclamantă - prin care solicită judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 cod. proc. civ. cât și întâmpinarea depusă de intimatul reclamant, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât, a susținut că în mod corect instanța de fond a respins cererea reclamantei ca inadmisibilă reținând că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.35 din Legea 33/1994. A pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public, procuror a pus concluzii de respingere a apelului formulat re reclamantă și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin sentința nr.40 din 21 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în S- județul O împotriva Consiliului Local al Municipiului S, având ca obiect retrocedare imobil expropriat, potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea 33/1994.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a apreciat că în conformitate cu decizia nr. 53/4.06.2007, pronunțată de ÎCCJ, în recurs în interesul legii, acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 35 din Legea 33/1994, vizând retrocedarea imobilelor supuse exproprierii în perioada 1945-22 decembrie 1989 sunt inadmisibile, partea interesată având la dispoziție doar cadrul procesual reglementat de Legea 10/2001.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, cu motivarea că dispozițiile art. 35 din Legea 33/1994 sunt în vigoare, nu au fost abrogate și nici declarate neconstituționale prin sau ulterior apariției Legii 10/2001.
A mai arătat că soluția respingerii acțiunii ca inadmisibilă este dată cu încălcarea art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului, care consacră dreptul la un proces echitabil.
La data de 17.03.2008, intimata pârâtă Consiliul Local al Mun. Saf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.
Apelul este nefondat, și potrivit art. 296, Cod pr. civ. se va respinge, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.53/4.06.2008, pronunțată în interesul legii, ÎCCJ a stabilit că dispozițiile art. 35 din Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, se interpretează în sensul că aceste dispoziții nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 1945-22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii 10/2001.
Potrivit art. 329, alin.3, Cod pr. civ. dezlegarea dată prin deciziile în interesul legii problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Aceasta înseamnă că, ulterior intrării în vigoare a legii 10/2001, singurul remediu procedural pus la dispoziția părților ale căror imobile au fost expropriate în perioada 1945-1989, în vederea redobândirii dreptului de proprietate, îl reprezintă cadrul juridic reglementat de acest act normativ special, nu și dispozițiile art. 35 din Legea 33/1994.
În speță, imobilul a cărui retrocedare s-a solicitat a fost expropriat în anul 1982, în temeiul Decretului nr.168, iar reclamanta nu a uzat de procedura prevăzută de legea 10/2001, neformulând notificare potrivit art. 22, astfel că, pentru considerentele mai sus arătate, nu are la dispoziție prevederile art. 35 din Legea 33/1994, acțiunea întemeiată pe aceste prevederi fiind inadmisibilă, așa cum corect a apreciat prima instanță.
Nu poate fi primită susținerea apelantei reclamante, potrivit căreia prin soluția adoptată, de respingere a cererii în temeiul excepției inadmisibilității, i s-a încălcat accesul liber la justiție. Acest drept fundamental, consacrat atât de Constituție, în art. 21, alin. 1 și 3, cât și de art.6 alin.1 din Convenția europeană a drepturilor omului nu este unul absolut, ci este supus unor limitări implicite, lăsate la latitudinea statelor, care dispun de o anumită marjă de apreciere. Singura condiție impusă de instanța de contencios european, în aplicarea art. 6 din Convenție este aceea ca restrângerile aplicate să nu afecteze în substanța sa însuși dreptul civil în discuție, în absența existenței unui scop legitim și a unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit( cauza Bellet contra Franței, 1995, cauza Garcia Manibardo contra Spaniei,2000, cauza Stubbing contra Marii Britanii, 1996.)
Or, în cauză, prin restrângerea posibilităților procedurale puse la dispoziția părților interesate în a obține măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv în perioada 1945-1989 doar la cadrul juridic reglementat de Legea 10/2001, nu se aduce atingere substanței dreptului de acces la instanță, reclamantul nefiind lipsit de orice posibilitate de a-și valorifica dreptul civil în fața unui tribunal, în condițiile în care are la îndemână procedura specială prevăzută de acest act normativ.
Instanța supremă, exercitându-și rolul de a asigura interpretarea unitară a dispozițiilor legii 33/1994, a apreciat că acestea au caracter general față de normele speciale ale Legii 10/2001, acestea din urmă fiind de imediată aplicare, căci interesează ordinea publică.
În chiar considerentele deciziei ÎCCJ nr. 53/2007, se menționează că Legea 10/2001 suprimă atât acțiunea de drept comun a revendicării, cât și pe cea întemeiată pe dispozițiile Legii 33/1994, dar nu și dreptul la un proces echitabil, întrucât legea nouă perfecționează sistemul reparator și procedural, precum și controlul judecătoresc al reparațiilor, prin accesul liber și deplin la trei grade de jurisdicție, în condițiile art. 21, alin.1 și 3 din Constituție, și art. 6, alin.1, al Convenției europene a drepturilor omului.
Interpretarea dată de instanța supremă dispozițiilor art. 35 din Legea 33/1994, prin decizia nr. 53/2007, pronunțată în interesul legii se întemeiază, așa cum s-a arătat în motivarea acesteia, și pe principiul neretroactivității legii, prevăzut de art. 15, alin.2 din legea fundamentală, și art.1 din Codul civil, în acord ca care art. 35 din Legea 33/1994 sunt considerate rămase fără aplicare în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 1945-1989, dacă au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii 10/2001.
Soluția Tribunalului Olt este legală, pentru considerentele mai sus expuse, astfel că apelul declarat împotriva sa se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă - domiciliată în S,-, jud. O împotriva sentinței civile nr. 40 din 21 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S cu sediul în S, jud.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
Gh.
28.03.2008
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Gabriela Ionescu
