Expropriere. Speță. Decizia 127/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 127
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Grefier: - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
*****
Pe rol, judecarea apelurilor formulate de reclamantul cu domiciliul în Dr.Tr. S, str. -, nr. 3, -. 2,. 2,. 12, județul M și de pârâta PRIMĂRIA DR. TR. S, cu sediul în Dr.Tr. S, str. -. -, nr. 2, județul M, împotriva sentinței civile nr. 285 de la 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Civilă în dosarul nr-, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic reprezentând apelanta pârâtă PRIMĂRIA DR.TR. S, lipsind apelantul reclamant -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat instanței depunerea la dosarul cauzei de precizări formulate de apelantul reclamant - la care se află atașate două bilete călătorie CFR, în original răspuns adresat apelantului reclamant de Direcția Județeană de Statistică M prin care s-a comunicat indicele de inflație pe perioada ianuarie 2004 - iulie 2008, în xerocopie Hotărârea nr. 165 Consiliului Local al Mun.Dr.Tr. privind stabilirea taxelor și chiriilor pentru folosirea temporară a terenurilor și spațiilor din piețe și târguri, aparținând domeniului public al municipiului valabile în anul 2008. S-a învederat de asemenea că la termenul de judecată din data de 16 martie 2009 solicitat judecata cauzei în lipsă.
Consilier juridic pentru apelanta pârâtă Primăria Dr.Tr. Sad epus la dosarul cauzei delegație nr. 6243/10.04.2009 și proces - verbal de executare silită. A învederat că nu are probe de solicitat, alte cereri de formulat.
Instanța în baza rolului activ nu a avut de pus în discuție administrarea de probatorii și întrucât nu au mai fost excepții de invocat, alte cereri de formulat, constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra apelurilor.
Consilier juridic pentru apelanta pârâtă Primăria Dr.Tr. Sap us concluzii de admitere a apelului, desființarea sentinței pronunțată de prima instanță și pe fond respingerea cererii formulată de reclamant.
A pus concluzii de respingere a apelului formulat de reclamantul - întrucât sentința a fost executată civil în natură, iar în apelul său reclamantul a modificat obiectul cererii.
În ce privește contravaloarea lipsei de folosință a susținut că nu este culpa Primăriei, întrucât în tot acest timp aceasta a încercat, prin diverse motive, să ajungă la o înțelegere cu reclamantul.
Reprezentantul Ministerului Publica pus concluzii de admitere a apelului formulat de reclamant, desființarea sentinței apelate și pronunțarea unei hotărâri prin care să se țină seama de faptul că inițiativa exproprierii de utilitate publică a aparținut Primăriei, reclamantul a fost de acord dar, exproprierea nu s-a finalizat, apelantul reclamant a fost lipsit o perioadă de timp de folosința terenului, perioadă în care a suferit un prejudiciu, fiind aplicabile regulile privind răspunderea civilă delictuală, iar culpa aparține Primăriei.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față.
Reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta Primăria D Tr. S, solicitând rezoluțiunea antecontractului încheiat cu aceasta la data de 12.12.2003, întrucât au fost încălcate prevederile art. 44 alin. 1 și 3 din Constituția României și ale Legii nr. 33/1994.
A mai solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 160. cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat că este proprietarul terenul în suprafață de 1.500. teren situat în D Tr. S,-, în vecinătatea căruia s-au construit blocuri ANL, fiind folosită suprafața de 160. din proprietatea sa pentru montarea conductelor de termoficare.
Prin sentința civilă nr.330 din 1 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, urmare a declarației luate reclamantului la termenul respectiv, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Tr. S, reținându-se că reclamantul solicită să fie lăsat în pașnică folosință și proprietatea terenului în suprafață de 160. conform art.480 Cod civil, iar pârâta să fie obligată la ridicarea construcțiilor edificate pe acest teren și la plata despăgubirilor față de lipsa de folosință a terenului.
Reclamantul a atacat această sentință, întrucât intenția sa era de a solicita întocmirea documentației pentru expropriere, iar prin decizia civilă nr. 2744 din 1 noiembrie 2005, Curtea de Apel Craiovaa respins ca tardiv recursul formulat, menționând că acțiunea sa nu putea fi precizată prin cererea de recurs.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Tr. S la 13.05.2005, sub nr. 5241/2005 și a fost trimisă Tribunalului Mehedinți, urmare a declarării recursului și a adresei nr. 1518/24.05.2005, fiind restituită la data de 25.01.2006 pentru soluționare.
Reclamantul, în baza art. 132 alin. 1 Cod pr. civilă, și-a precizat acțiunea, arătând că solicită rezoluțiunea convenției încheiată la 12.12.2003, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, întrucât nu s-a procedat la întocmirea documentației cerută de lege și nu s-a adresat Tribunalului Mehedinți, pentru obținerea hotărârii judecătorești prin care să se dispună exproprierea pentru utilitate publică.
A precizat că obiectul cauzei nu-l poate constitui obligația de a face, întrucât prin sentința civilă nr. 2617/2004 definitivă și irevocabilă, Primăria Tr. Saf ost obligată să respecte toate clauzele contractuale, însă fără motiv refuză să la îndeplinească. A mai arătat că operează instituția autorității de lucru judecat, obiectul cererii sale constituindu-l rezoluțiunea convenției din 12.12.2003 și obligarea să urmeze procedura pentru expropriere, în temeiul Legii nr. 33/1994.
Judecătoria Drobeta Tr. S, prin sentința civilă nr. 763 din 24 februarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 5241/2005, a admis excepția de necompetență materială a instanței.
A declinat competența de soluționare a acțiunii, așa cum a fost precizată de reclamantul - împotriva pârâtei Primăria D Tr. S, în favoarea Tribunalului Mehedinți - Secția civilă.
A constatat ivit conflict negativ de competență.
A trimis cauza Curții de Apel Craiova în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 6 din 31 martie 2006, pronunțată în Camera de Consiliu, în dosarul nr. 1176/civ/2006, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți întrucât cererile privind exproprierea sunt de competența tribunalului în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere, iar potrivit art. 23 alin. 2 din Legea nr.33/1994 instanța trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru expropriere și să stabilească cuantumul despăgubirilor.
La data de 14 iunie 2006 reclamantul și-a precizat cuantumul despăgubirilor solicitate, la suma de 690.000 lei RON și a depus la dosar adresa emisă de Prefectura M, D Tr. S și copia unui contract de vânzare-cumpărare din 10 august 1945.
Pârâta, cu adresa nr. 14357/4.09.2006 a comunicat că nu a fost emisă o hotărâre a Consiliului Local D Tr. S care să conțină o declarație de utilitate publică în scopul exproprierii terenului de 160. proprietatea reclamantului -, solicitând totodată acordarea unui termen în scopul soluționării pe cale amiabilă a litigiului, urmând ca ulterior, executivul primăriei să comunice în scris punctul său de vedere.
La termenul acordat la cererea pârâtei, aceasta prin adresa nr. 2409/22.02.2006 a comunicat instanței că nu a emis un act de expropriere pentru suprafața de 160. situată în Tr. S,-, proprietatea reclamantului, întrucât a fost încheiată convenția de schimb din 12 decembrie 2003. Punerea în aplicare a convenției, respectiv atribuirea unei suprafețe echivalente de teren pe latura de Nap roprietății reclamantului nu a fost posibilă, întrucât terenul solicitat era proprietatea numitului. Au fost făcute demersuri pentru atribuirea unei suprafețe echivalente de teren pe latura de Sap roprietății reclamantului -, dar nu a fost posibilă finalizarea schimbului deoarece reclamantul a refuzat terenul oferit pe latura de S, alipit de proprietatea sa.
Reclamantul a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat să se dispună rezoluțiunea antecontractului încheiat la 12.12.2003, obligarea pârâtei să întocmească documentația cerută de Legea nr. 33/1994 și obținerea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună exproprierea pentru utilitate publică și de asemenea să fie obligată pârâta la plata despăgubirilor în cuantum de 990.000 lei RON.
La data de 5.09.2006 cauza a rămas în pronunțare, dar constatându-se complet nelegal constituit, în sensul că soluționarea cauzelor pentru expropriere se face cu participarea procurorului, potrivit art. 23 alin. 1din Legea nr. 33/1994, s-a dispus repunerea cauzei pe rol, fixându-se termen de judecată la 19 septembrie 2006.
Împotriva încheierii de ședință din 5 septembrie 2006 declarat recurs reclamantul -, dosarul fiind înaintat Curții de Apel Craiova în vederea soluționării recursului.
Ulterior, reclamantul a renunțat la judecarea recursului, iar prin decizia civilă nr. 3077 din 26 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr- ( în format vechi 2810/civ/2006 ) a luat act de această renunțare, iar dosarul a fost restituit Tribunalului Mehedinți pentru continuarea judecății.
S-a luat o declarație reclamantului, în ședința de la 28 noiembrie 2006, iar acesta a arătat că a formulat separat o acțiune pentru rezoluția convenției încheiată la 12.12.2006, acțiune care a fost admisă prin sentința civilă nr.4494 din 27.10.2006 a Judecătoriei Drobeta Tr. S, astfel încât chiar dacă sentința respectivă nu este irevocabilă până în acest moment, înțelege că în cauza de față să renunțe la capătul de cerere referitor la anularea convenției, urmând a se continua judecata cu privire la expropriere, respectiv obligarea primăriei să întocmească documentația și să obțină o hotărâre judecătorească potrivit dispoz. Legii 33/1994.
A mai arătat reclamantul că despăgubirile pe care le solicită reprezintă contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 160. recuperarea terenului și a gardului.
Tribunalul Mehedinți, prin sentința civilă nr. 1901 din 28 noiembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 5121/2006, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul - împotriva pârâtei Primăria D Tr.
A luat act de renunțarea reclamantului la petitul privind anularea convenției.
A obligat pârâta Primăria D Tr. S să îndeplinească procedura prevăzută de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește terenul în suprafață de 160. situat în localitatea D Tr. S,-, ce a făcut obiectul convenției încheiată la data de 12.12.2003 între reclamant și reprezentanții Primăriei D Tr.
A respins capătul de cerere privind despăgubirile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, întrucât convenția dintre părți referitoare la schimbul de terenuri a fost desființată prin hotărâre judecătorească, astfel că nu mai subzistă premisa reglementată de art. 4, alin.1, Legea 33/1994, se impune, în acord cu dispozițiile art. 44, alin.3, din Constituție ți art. 1 din Legea 33/1994, ca pârâta, în calitate de expropriator, să îndeplinească întreaga procedură prevăzută de lege, începând de la declararea utilității publice, până la sesizarea instanței și stabilirea și plat despăgubirilor.
Cererea având ca obiect despăgubirile a fost respinsă ca prematură, apreciindu-se că solicitarea reclamantului urmează a se soluționa în conformitate cu dispozițiile art. 26 din legea 33/1994, ulterior sesizării instanței de către expropriator.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul reclamant a susținut că în mod greșit prima instanță nu a analizat cererea sa privind acordarea de despăgubiri civile constând în contravaloare lipsei de folosință a terenului preluat, de la data deposedării până la achitarea integrală a valorii de circulație a bunului imobil.
Apelanta pârâtă a criticat soluția primei instanțe în ceea ce privește obligarea sa la îndeplinirea procedurii de expropriere, arătând că între părți nu s-a putut realiza, ulterior desființării convenției de schimb din data de 12.12.2003, un nou acord referitor la modalitatea de despăgubire a expropriatului, pârâta oferindu-i acestuia un teren echivalent ca suprafață, pe latura de sud, propunere refuzată de reclamant.
Prin decizia civilă nr. 395/29 martie 2007 Curții de Apel Craiova au fost admise apelurile formulate de reclamantul - și pârâta Primăria Tr S împotriva sentinței civile nr.1909/2006, desființată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Pentru pronunța această soluție s-a reținut că, reclamantul suferit o privare de bunul său care deși justificată de realizarea unei cauze de utilitate publică,nu a fost însoțită de o justă despăgubire.
S- mai arătat că, Primăria Tr S deși intrat în fapt în posesia bunului expropriat de la reclamant și a edificat lucrările de interes public nu a făcut demersurile pentru declararea utilității publice, respectiv procedura reglementată de legea 33/1994.
Instanța de control judiciar admițând apelurile și trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe a dat îndrumări în sensul determinării despăgubirilor și cuantumului acestora în raport de disp. art. 24-27 din legea 33/1994, precum și probelor ce urmează fi puse în discuția părților.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către cei trei experți s-a stabilit că valoarea terenului în suprafață de 160 mp situat în- este de 65.888 lei echivalentul a 18.240 euro.
Experții au concluzionat că în lipsa unor dovezi referitoare la un alt prejudiciu aceasta este valoarea care constituie despăgubirea ce se cuvine reclamantului, ca efect al deposedării.
Împotriva raportului de expertiză a formulat obiecțiuni reclamantul - criticând expertiza sub aspectul omisiunii de a fi calculat despăgubiri pentru lipsa de folosință terenului începând cu 12.12.2003,precum și sub alte aspecte care nu au constituit obiect al cererii de chemare în judecată.
Apărătorul precizat obiecțiunile ( fila 69), solicitând calcularea daunelor produse ca urmare a lipsei de folosință terenului de la data preluării în fapt,până la data plății efective și a solicitat completarea raportului de expertiză în acest sens.
Expertul a stabilit valoarea lipsei de folosință pe perioada 12.12.2003-25.10.2008 a terenului în suprafață de 160 mp ca fiind de 81.274 lei cu motivarea că această valoare ar fi dată de cea mai bună utilizare a terenului la momentul efectuării expertizei, respectiv chiria practicată pe terenurile pe care se află drumuri și trotuare, în cadrul domeniului public în zona Bam unicipiului DTS.
Prin sentința nr. 285 din 25 noiembrie 3008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul -, împotriva pârâtei Primăria DTS.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului.
S-a constatat că reclamantul este îndreptățit la plata sumei de 65.888 lei echivalentul a 18240 Euro reprezentând cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru terenul în suprafață de 160. situat în- DTS și a fost obligată pârâta Primăria DTS la plata acestor sume.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 1015 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut că, terenul proprietatea reclamantului - în suprafață de 160 mp situat în Tr S,- a fost preluat în fapt de Primăria municipiului Tr S în baza convenției încheiată cu reclamantul la data de 12.12.2003, convenție potrivit căreia în schimbul acestui teren necesar pentru construirea de utilități publice reclamantul urma să primească o suprafață de teren echivalentă situată în partea de nord a proprietății sale.
Față de faptul că această convenție a fost desființată din culpa primăriei, care nu era titulară dreptului de proprietate asupra terenului promis a fi dat în schimb reclamantul este îndreptățit să fie despăgubit conform cap.IV din legea 33/1994.
Instanța a omologat raportul de expertiză întocmit de comisia celor trei experți și a acordat reclamantului despăgubiri în cuantum de 65.888 lei, respectiv c/val. terenului în suprafață de 160 mp.
Petitul privind plata despăgubirilor reprezentând c/val. lipsei de folosință terenului în suprafață de 160 mp în perioada 12.12.2003 si data soluționării prezentei cauze a fost respins întrucât din probele existente la dosar rezultă că pe terenul în litigiu în suprafață de 160 mp se afla plantată vița de vie și pomi fructiferi iar daunele pe care le-a suferit în mod efectiv reprezintă c/val. produselor pe care le-ar fi putut obține de pe suprafața de 160 din data de 12.12.2003.
Valoarea daunelor stabilite de expert prin completarea la raportul de expertiză la 81247 lei sumă ce depășește valoarea terenului,nu poate fi însușită de instanță, deoarece expertul a avut în vedere existența de drumuri și trotuare pe care reclamantul le-ar fi putut închiria din anul 2003 și până la data efectuării expertizei.
Pe de altă parte valoarea terenului de 160 mp, respectiv suma de 65.888 lei se datorează evoluției prețurilor terenului din această zonă,ca urmare lucrărilor de interes public executate de stat.
Prin aceste motive terenul rămas în proprietatea reclamantului a dobândit un spor de valoare pe care nu l-ar fi avut în cazul inexistenței lucrărilor executate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, solicitand admiterea apelului, schimbarea sentinței civile, să fie obligată intimata să-i acorde în natură, în compensare un teren în suprafață de 16o mp pe un alt amplasament; să-i acorde despăgubiri pentru nefolosința terenului începând cu anul 2004.
A arătat că instanța de fond în rejudecare, nu a ținut seama de solicitarea sa, în ceea ce privește acordarea în natură a unui alt teren în suprafață de 160 mp. și i-a acordat despăgubiri bănești constând în contravaloarea terenului.
De asemenea,neținându-se seama nici de îndrumările deciziei de casare,a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenului, motivându-se eronat că pe teren se află plantată de vie și pomi fructiferi. Apelantul a menționat că aceasta a fost situația până la data preluării, însă ulterior pe acest teren s-a construit trotuar pietonal și s-au executat rețele de termoficare.
Instanța trebuia să dispună refacerea expertizei în situația în care a apreciat, că valoarea despăgubirilor stabilite de expert inițial depășind valoarea terenului, este necorespunzătoare.
Trebuia să se țină seama de sentința civilă nr.1901/2006, prin care a fost obligată pârâta să înceapă procedura prevăzută de Legea nr.33/1994 pentru teren. De asemenea, nu s-a luat în considerare cererea sa de a i se acorda un teren în compensare pe un alt amplasament.
La data de 7.04.2009 apelantul reclamant a depus precizare prin care a solicitat să i se acorde contravaloarea lipsei de folosință a terenului calculat la prețul de 3 lei/mp. așa cum este stabilit prin HC nr.165/2007 începând cu anul 2005, sumă la care să se calculeze rata inflației conform adresei 5575/2008. A solicitat restituirea impozitului pe care l-a achitat, aferent perioadei pentru care solicită despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.
Prin apelul formulat, intimata Primăria Municipiului Dr.Tr.S a solicitat admiterea apelului promovat, schimbarea sentinței și respingerea acțiunii.
S-a arătat că prin sentința civilă nr.4494/2006 irevocabilă pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S s-a dispus rezoluțiunea convenției încheiată în 12.12.2003 și repunerea părților în situația anterioară. Această sentință civilă a fost executată silit în natură prin executor judecătoresc și conform procesului verbal din 15.11.2007, intimatul a fost pus în posesia terenului ce a format obiectul convenției rezoluționate, iar intimatul a menționat că nu are obiecții asupra executării și a celor consemnate în procesul verbal.
O altă critică, privește supraevaluarea terenului față de zona în care se află situat și față de prețul la liberă circulație.
A apreciat că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală întrucât o obligație nu poate fi executată de două ori: odată silit în natură și odată prin despăgubiri bănești.
S-au depus la dosar: proces verbal din 15.11.2007, adresa nr.4695/2009, concluzii scrise, cerere pentru emiterea certificatului de urbanism, adresa nr.21726/2008, extras de carte funciară, încheiere de respingere nr.347 CF/2009, referat la cererea nr.347/2009, schițe, adresa nr.47912/2008, adresa din 23.02.2009 emisă de Direcția de Impozite și taxe locale, adresa nr.5575/2008, hotărârea nr.965 a Consiliului local al Municipiului Dr.Tr.S, delegație.
S-a formulat întâmpinare de către Primăria Municipiului Dr.Tr.S solicitând respingerea apelului reclamantului, întrucât cererea apelantului reclamant este lipsită de obiect, atâta timp cât a reintrat în posesia terenului ca efect al repunerii în situația anterioară datorită rezoluțiunii convenției.
Hotărârea pronunțată respectă îndrumările deciziei de casare, însă nu s-a ținut seama că reclamantul a fost pus în posesia terenului, așa încât acordarea despăgubirilor pentru același teren reprezintă o îmbogățire fără justă cauză.
Apelurile sunt fondate.
Nemulțumirea apelantului - din formularea criticilor din apel, reiese că vizează - și maniera de despăgubire, în sensul că acesta dorea de fapt nu despăgubiri constând în contravaloarea terenului ci, acordarea unui teren similar pe un alt amplasament.
Trebuie ținut însă seama de faptul că,Legea nr.33/1994 prin art.4 alin.2 coroborat cu art.26 cap. IV din lege - nu prevede ca modalitate de reparare ca urmare a măsurii de expropriere - atribuirea unui teren în compensare ci, numai acordarea de despăgubiri.
Esențial însă în speță este că instanța de fond,nu a ținut seama de faptul că prin sentința civilă nr.4494/27.10.2006 s-a dispus rezoluțiunea convenției de schimb și repus reclamantul în situația anterioară, iar conform procesului verbal din 15.11.2007 - încheiat de executorul judecătoresc, apelantul a fost pus în posesia terenului în litigiu în suprafață de 160 mp. menționând totodată că nu are obiecțiuni de formulat cu privire la executare sau a celor cuprinse în procesul verbal, cu această ocazie reintegrându-i-se proprietatea.
Prin urmare, față de această situație, hotărârea instanței privind constatarea faptului că reclamantul este îndreptățit la plata sumei de 65888 lei echivalent a 18240 euro, reprezentând cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru terenul în suprafață de 160 mp. situat în - - nr.43 Dr.Tr.S, obligând pârâta la plata acestei sume, nu este legală și temeinică.
Astfel, reclamantul apelant nu poate beneficia de două modalități de reparare diferite, pentru același teren.
Atâta vreme cât a fost pus în posesia terenului său în suprafata de 160 mp. nu mai poate beneficia concomitent și de despăgubiri pentru același teren.
Pentru acest motiv, prima critică din apelul reclamantului este neîntemeiată și în consecință, este întemeiată în această privință critica din apelul Primăriei.
Așadar, cea de-a doua critică din apelul pârâtei privind supraevaluarea terenului nu mai are suport.
Față de cele arătate, nici critica din apelul reclamantului în sensul că instanța trebuia să țină seama de sentința civilă nr. 1901/2006, prin care pârâta a fost obligată să întocmească procedura prevăzută de Legea nr. 33/1994 pentru terenul în culpă, nu poate fi primită.
Cât privește critica din apelul reclamantului ținând seama și de precizarea din 7.04.2009 privind acordarea despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenului și pentru care cere prețul de 3 lei/mp/zi., începând cu anul 2005, este parțial întemeiată.
Părțile au fost repuse în situația anterioară, ca urmare a rezoluțiunii convenției de schimb încheiată cu pârâta privind terenul de 160 mp. vizat de măsura exproprierii. În această situație,cadrul procesual nu mai este cel stabilit de Legea nr. 33/1994, în vederea stabilirii despăgubirilor constând în contravaloarea lipsei de folosință a terenului, întrucât în prezent terenul se află din nou în posesia reclamantului.
Din anul 2005, an la care se raportează reclamantul, cu privire la cererea de despăgubiri până în data de 19.11.2007, ce marchează momentul punerii în posesie a reclamantului, ca efect al repunerii în situația anterioară urmare a rezoluțiunii convenției încheiate cu pârâta, este indubitabil că s-a generat imposibilitatea persoanei îndreptățite de a se bucura de bunul imobil care îi aparținea și de care a fost lipsită oricum o perioadă foarte mare de timp, pârâta asumându-și riscul de a păstra un bun pentru care nu justifică un veritabil drept de proprietate și nici unul dintre atributele acestui drept - pentru care există litigiul- antrenându-i-se astfel răspunderea în condițiile art.998-999 Cod cvil.
Prejudiciul creat constă în lipsirea acestor persoane de exercițiul concret al dreptului de folosință pentru terenul în litigiu ca atribut important al dreptului de proprietate, dar și de valorificarea concretă a tuturor beneficiilor materiale pe care folosința unui bun le poate asigura titularului dreptului, astfel încât acestea sunt îndreptățite la contravaloarea lipsei de folosință.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, aceasta este elocventă. Omisiunea pârâtei de a rezolva această situație, corelată cu păstrarea imobilului reclamantului pe perioada de timp menționată mai sus, au general lipsirea acestuia din urmă de exercițiul folosinței asupra bunului, ca atribut important al dreptului de proprietate, dar și de valorificarea concretă a tuturor beneficiilor materiale pe care folosirea unui bun le poate asigura titularului dreptului (de exemplu, posibilitatea de a ceda această folosință către un terț contra unei sume de bani).
În plus, trebuie menționat că prejudiciul creat reclamantului prin lipsirea lui de folosința imobilelor nu se poate considera reparat prin simpla repunere a părților în situația anterioară.
Există culpa și fapta ilicită a Primăriei,constând atat în deținerea în continuare a terenului în litigiu, preluat de la reclamant,cat și în lipsirea posibilitatii exercitarii în ceea ce privește acest bun a tuturor atributelor dreptului de proprietate, inclusiv cel al folosinței, deși aceasta avea cunoștință că părțile au fost repuse în situația anterioară, deci cu efect retroactiv de la momentul preluării terenului, prin sentința civilă nr.4494/27.10.2006, ca urmare a dispunerii rezoluțiunii convenției de schimb cu privire la teren.
Deținerea bunului îi este imputabilă pârâtei prin însăși soluția pronunțată anterior,prin refuzul de a declanșa procedura de expropriere și declarării cauzei de utilitate publică conform art.5 și urm. din Legea nr.33/1994, deoarece aceasta cunoștea obligația legală de a rezolva cererea reclamantului în condițiile și termenul impuse de textul de lege și era sau trebuia să fie pe deplin conștientă asupra consecințelor juridice dar și faptice ale păstrării și folosirii terenului.
Ca atare, aplicabile în cauză sunt din acest punct de vedere dispozițiile dreptului comun, respectiv ale art.998-999 Cod civil, acestea oferind soluții pentru stabilirea de despăgubiri reclamantului, în ceea ce privește lipsa de folosință a bunului.
Nu poate fi primită solicitarea reclamantului de a i se evalua lipsa de folosință la valoarea de 3 lei/mp/zi calculat conform Hot.nr.165 a Consiliului local al Municipiului Dr.Tr.S,întrucât aceasta reprezintă o taxă rezultată din comerț practicată de către Primărie pentru activități sezoniere, și anume taxa percepută de autoritățile locale pentru folosința spațiilor din afara piețelor pentru comercializarea produselor de sezon: legume, fructe, pepeni, brazi.
Nu poate fi avută în vedere această taxă stabilită prin hotărârea indicată, întrucât aceasta are în vedere folosirea spațiului pentru comercializarea diferitelor produse de sezon. Rațiunea emiterii acestei hotărâri are în vedere taxa pe profit, ceea ce nu este cazul în speță, aceasta nereprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul în litigiu.
Pentru a avea ca bază de raportare acest cuantum de 3 lei prevăzut în această hotărâre, trebuie să ne aflăm în situația precizată de această hotărâre, or nu s-a făcut dovada în speță că acest teren s-a folosit în scopul prevăzut de hotărâre. Se cuvenea luarea în seamă acestui cuantum de 3 lei /mp/zi,numai dacă Primăria dădea această destinație terenului și oricum așa cum s-a arătat era prevăzut numai pentru activități sezoniere.
Prin urmare din aceste considerente se va da eficiență expertizei efectuate la fond în privința stabilirii despăgubirilor care deși a fost dispusă în contextul Legii nr.33/1994 de către instanță în privința soluționării litigiului, aceasta oferă elementele ce pot fi avute în vedere de către instanța pentru a stabili despăgubirile cuvenite pentru lipsa de folosință a terenului într-un mod ce să aibă corespondent în realitate.
Chiar dacă instanța are în vedere îndreptățirea reclamantului la despăgubiri constând în contravaloarea lipsei de folosință a terenului în conformitate cu dispozițiile dreptului comun, această expertiză efectuată la fond în contextul respectiv, oferă elementele în deplină concordanță cu situația din speță, pentru a nu rupe echilibrul echitabil în ceea ce privește despăgubirea reală și justă a reclamantului pentru măsuri la care a fost supus și prejudiciul cauzat.
Ca atare se va avea în vedere această expertiză ca bază de raportare reală, la care pârâta nu a formulat obiecțiuni, achiesând la aceasta, ca probă, așa cum a fost administrată.
Prin expertiză s-au calculat daunele suferite pentru nefolosința terenului avându-se în vedere veniturile care s-ar fi obținut pe suprafața de 160 mp. pentru cea mai bună utilizare - criteriu general ce se circumscrie și situațiilor prevăzute de dreptul comun,în conformitate cu situația prevăzută de art.998-999 cod civil și care va fi avut în vedere și în cauza de față.
Perioada pentru care reclamantul este îndreptățit la aceste despăgubiri este începând cu anul 2005, data de la care a cerut reclamantul (ulterior masurii) prin precizarea de la data de 7.04.2009 și până la momentul punerii efective în posesie -15.11.2007 conform procesului verbal de punere în executare.
S-a avut în vedere valoarea stabilită prin expertiză de 44.800 lei ROL/mp./lună pentru suprafața de 160 mp. pe perioada arătată obținându-se în urma calculării efectuate suma de 48.344,16 lei ce se va reactualiza cu coeficientul de devalorizare a monedei naționale de la data pronunțării prezentei decizii până la data efectivă a pății pentru următoarele argumente:
Actualizarea unei sume de bani prin aplicarea coeficientului de inflație, nu conduce la plata unei sume mai mari decât cea datorată, decât în valoare nominală, iar nu reală, astfel că prin actualizare se menține puterea de cumpărare a sumei inițial datorate, acoperindu-se practic devalorizarea acestei sume și diminuarea puterii de cumpărare.
de inflație reprezintă prejudiciul pe care creditorul îl încearcă din cauza devalorizării monedei și urmează să fie acoperit prin aplicarea acestuia la suma datorată.
Cu privire la cererea referitoare la restituirea impozitului aferent,este neîntemeiată,atâta vreme cât reclamantul nu a făcut dovada, în conformitate cu dispozițiile art.1169 Cod civil, pe perioada solicitată, a achitării acestuia.
Văzând și dispozițiile art.296 Cod pr civilă, instanța va admite apelurile, va schimba sentința în sensul că va admite în parte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului. Va obliga pârâta către reclamant la plata sumei de 48.344,16 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în litigiu în perioada 1 ianuarie 2005 - noiembrie 2007 ce se va reactualiza cu coeficientul de devalorizare a monedei naționale de la data pronunțării prezentei decizii până la data efectuării plății.
Va respinge cererea privind acordarea de despăgubiri, reprezentând contravaloarea terenului în litigiu și cererea privind acordarea în compensare a unui teren similar pe un alt amplasament și restituirea impozitului aferent.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței cu privire la admiterea în parte a acțiunii și la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de reclamantul cu domiciliul în Dr.Tr. S, str. -, nr. 3, -. 2,. 2,. 12, județul M și de pârâta PRIMĂRIA DR. TR. S, cu sediul în Dr.Tr. S, str. -. -, nr. 2, județul M, împotriva sentinței civile nr. 285 de la 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Civilă în dosarul nr-.
Schimbă sentința în sensul că admite în parte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului.
Obligă pârâta către reclamant la plata sumei de 48.344,16 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în litigiu în perioada 1 ianuarie 2005 - 15 noiembrie 2007, ce se va reactualiza cu coeficientul de devalorizare monedei naționale, de la data pronunțării prezentei decizii până la data efectuării plății.
Respinge cererea privind acordarea de despăgubiri, reprezentând contravaloarea terenului în litigiu și cererea privind acordarea în compensare a unui teren similar pe un alt amplasament și restituirea impozitului aferent.
Menține restul dispozițiilor sentinței cu privire la admiterea în parte a acțiunii și la cheltuielile de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.4 ex
29.04.2009
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
