Expropriere. Speță. Decizia 130/2009. Curtea de Apel Pitesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 130/

Ședința publică din 21 octombrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Florina Andrei judecător

JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu

JUDECĂTOR 3: Paulina Ghimișliu

Grefier - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat de

procuror -

S-au luat în examinare, pentru soluționare, în complet de divergență, apelurile civile declarate de intimații: COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA, cu sediul în B,-, sector 1 și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI PITEȘTI, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.60 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: moștenitorii intimatului-petent, numiții și, asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.53/2009, emisă de Cabinetul individual- Baroul Argeș și - prin același apărător, lipsind apelanții-intimați Compania națională de autostrăzi și drumuri naționale din Romania și Consiliul local al municipiului P și intimații Ministerul Transporturilor și Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr.198/2004.

Procedura, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Constatând apelurile în stare de judecată, curtea, acordă cuvântul asupra lor, punând în discuția părților prevederile art.26 și 27 din Legea nr.33/1994 privind cuantumul despăgubirilor ce pot fi acordate în urma exproprierii.

Avocat, având cuvântul pentru moștenitorii intimatului-petent, numiții și și -, consideră apelul declarat de intimata Compania națională de autostrăzi și drumuri naționale din Romania ca fiind nefondat și solicită respingerea lui, pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar, pe care le-a susținut oral în ședință. Referitor la prevederile art.26 și 27 din Legea nr.33/1994, precizează că valoarea stabilită pentru terenul expropriat, este cea reală, reprezintă valoarea de circulație a terenului, că aceasta corespunde prevederilor imperative ale legii și că a fost calculată de comisia de experți cu respectarea art. 25 din lege. În situația în care se pune problema că s-a acordat mai mult decât s-a cerut, susține că prima hotărâre pronunțată de instanța de fond a fost desființată întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 23 din Legea nr.33/1994.

Având cuvântul asupra apelul declarat de intimatul Consiliul local al municipiului P, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a acestuia.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, consideră criticile apelanților neîntemeiate și solicită respingerea apelurilor, menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.

CURTEA

Asupra apelurilor civile de față, deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24.01.2005, reclamantul a chemat în judecată Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.198/2004, Consiliul Local al Municipiului P, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună majorarea cuantumului despăgubirilor acordate pentru imobilul expropriat.

În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantului i-a fost expropriată o suprafață de teren pentru care i s-au acordat despăgubiri în sumă de 195.237.499 lei ROL, despăgubire care este insuficientă pentru valoarea terenului.

Prin sentința civilă nr.123/2005 a Tribunalului Argeșa fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și a fost admisă față de ceilalți pârâți, în sensul că a fost modificată Hotărârea nr.16/2004 și s-au acordat despăgubiri de 28.475 USD.

Împotriva sentinței au formulat apel reclamantul și Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr.58/07.04.2006 a Curții de APEL PITEȘTI au fost admise apelurile, desființată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la același tribunal.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în temeiul art.22 din Legea nr.33/1994, participarea procurorului privind cauzele referitoare la expropriere pentru cauză de utilitate publică este obligatorie, situație în care, instanța de apel a procedat conform celor de mai sus.

La rejudecarea în fond a cauzei, tribunalul a efectuat un nou raport de expertiză tehnică prin care a fost identificat terenul expropriat și a fost evaluat la prețul pieții.

Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.236 din 10 iulie 2007, admis cererea formulată de reclamantul și a dispus modificarea Hotărârii nr.16/2004, în sensul obligării pârâtei Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 A să plătească despăgubiri de 62.221 EURO pentru terenul de 924,37 mp.

În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut că eclamantul a solicitat anularea parțială a Hotărârii nr.16/2004, în sensul majorării cuantumului despăgubirilor stabilite prin hotărârea atacată conform Legii nr.198/2004.

Reclamantul a făcut dovada că este proprietarul suprafeței de 9730. teren situat în P, cartier, din care prin Hotărârea nr.16/2004 suprafața de 924,37. a fost expropriată și a primit despăgubiri de 6413 USD.

Potrivit art.26 din Legea nr.33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor s-a avut în vedere prețul la care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel, iar conform raportului de expertiză efectuat de expertul, s-a stabilit că valoarea de piață a terenului este de 62.221 EURO.

Împotriva sentinței civile nr.236 din 10 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, au formulat în termen apel, reclamantul și pârâții Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și Ministerul Transporturilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Reclamantul a criticat sentința în sensul că deși nu s-a dispus și exproprierea suprafeței de 17,30. aceasta trebuia inclusă în suprafața totală expropriată și acordate despăgubirile aferente pentru aceasta.

A doua critică formulată s-a referit la faptul că instanța a obligat doar Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 la plata despăgubirilor solicitate, astfel că nu se pronunță și cu privire la celelalte părți chemate în judecată.

Ultima critică a vizat greșeala instanței de fond care a reținut că reclamantul este proprietarul suprafeței de 9730. din care a fost expropriată suprafața în litigiu, deși acesta a făcut dovada proprietății doar pentru suprafața de 3892.

S-a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul criticilor formulate.

Pârâtul Ministerul Transporturilor a criticat sentința civilă pronunțată de tribunal pentru nelegalitate, în sensul că potrivit dispozițiilor Legii nr.198/2004, calitate procesuală pasivă are Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, așa încât se impune respingerea acțiunii față de Ministerul Transporturilor.

La rândul său, pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Sentința este nelegală întrucât potrivit art.23 din Legea nr.33/1994, soluționarea cererilor în materie de expropriere privind despăgubirile se face cu participarea obligatorie a procurorului, ori cum încheierea în care s-au consemnat dezbaterile nu le-a fost comunicată, apreciază că acesta nu a luat parte la dezbateri.

S-a mai criticat sentința pentru faptul că deși art.25 din Legea nr.33/1994, prevedea imperativ că pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și al treilea din partea părții supuse exproprierii, ori în speță raportul de expertiză omologat de instanță a fost efectuat doar de expertul propus de reclamant.

Celelalte critici au vizat modul greșit de stabilire a cuantumului despăgubirilor în raport de dispozițiile legale prevăzute de Legea nr.33/1994.

Prin decizia civilă nr.386/A/07.11.2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, s-au admis apelurile, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare, la tribunal, reținându-se că potrivit art.25 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii. Constituirea comisiei de experți este declarată de lege, deci obligatorie pentru instanță și nu se poate deroga de la ea.

Nici instanța și nici experții nu s-au conformat dispoziției imperative a legii. Instanța a pronunțat hotărârea încălcând dispoziția imperativă a legii în baza unui act procedural nul, respectiv raportul de expertiză tehnică, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.

Față de această împrejurare ce atrage desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, nu au mai fost analizate celelalte apeluri, criticile formulate urmând a fi avute în vedere de instanța de trimitere.

Așa fiind, în baza art.297 (1) Cod procedură civilă, s-au admis apelurile, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la tribunal.

În rejudecare, tribunalul ținând cont de limitele stabilite de instanța de apel potrivit art.316 Cod procedură civilă, rap. la art.297 Cod procedură civilă, a dispus efectuarea unei expertize în comisie compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii, potrivit art.25 din Legea nr.33/1994.

În cauză, lucrarea a fost întocmită de expert, numit de instanță, pentru reclamant și pentru expropriator, pentru se calcula valoarea reală a imobilului.

La data de 05.11.2008, pârâtul Ministerul Transporturilor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că cererile întemeiate pe dispozițiile Legii nr.198/2004 se judecă în contradictoriu cu Statul român reprezentat de expropriator, respectiv, care are personalitate juridică recunoscută în acest sens.

Prin sentința civilă nr.60 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a admis contestația și s-a dispus modificarea Hotărârii nr.16/2004, în sensul că pentru imobilul teren expropriat în suprafață de 941,67. contestatorul este îndreptățit la despăgubiri bănești reprezentând echivalentul în lei a sumei de 117.671,25 euro la data plății efective.

S-a menținut în rest hotărârea pentru celelalte dispoziții și s-a respins acțiunea față de Ministerul Transporturilor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cu 1050 lei cheltuieli de judecată către contestator.

Pentru a se pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamantul este proprietarul unui teren în suprafeță de 9730. situat în P, cartier, conform titlului de proprietate nr. 20790/27.08.1993.

Potrivit Hotărârii nr.16/2004 suprafața de 924,37. a fost supusă exproprierii conform anexei nr.2 din nr.HG159/2004, stabilind cuantumul despăgubirilor la 6413 dolari SUA.

Potrivit art.26 din Legea nr.33/1994 despăgubirile se compun din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La calcularea cuantumului despăgubirilor, expertul, cât și instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de acest fel în unitățile administrativ-teritoriale la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului.

Întrucât din conținutul lucrărilor întocmite în cauză s-a stabilit un nivel diferit al prețului de circulație al terenului, instanța de rejudecare a făcut o medie a acestor valori, rezultând astfel un preț de circulație de 125 euro/, în total 117.671,25 euro pentru cei 941,68.

Cât privește suprafața de 17,31. rămasă ca urmare exproprierii suprafeței de 924,37. tribunalul a reținut că acest teren nu mai poate fi folosit conform destinației anterioare datorită imposibilității de utilizare determinată de dimensiunile reduse ale acestuia, motiv pentru care exproprierea în parte nu este posibilă și se impune a se acorda despăgubiri conform art.24 alin.4 și art.25, 26 din Legea nr.33/1994.

În consecință, potrivit art.9 din Legea nr.198/2004 și art.12 din HG nr.941/2004 s-a admis acțiunea, așa după cum s-a arătat cu ocazia reproducerii dispozitivului sentinței.

Acțiunea față de pârâtul Ministerul Transporturilor a fost respinsă potrivit art.9 alin.2 rap. la art.2 alin.1 din Legea nr.198/2004 ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal pârâții Consiliul Local al Municipiului P și Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Pârâtul Consiliul Local al Municipiului P susține că în mod greșit instanța de fond l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată în solidar cu ceilalți pârâți, întrucât potrivit art.4 din Legea nr.198/2004 expropriatorul, respectiv Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România -, stabilește atât cuantumul despăgubirilor, cât și plata acestora către expropriat.

De asemenea, cu ocazia punerii în discuție a raportului de expertiză de evaluare nu a contestat suma stabilită de către expert.

În aceste condiții, apreciază total greșită soluția instanței, sens în care solicită admiterea apelului, în sensul înlăturării obligației stabilite în sarcina sa în ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România -, prin apelul declarat, arată că prețul stabilit de către instanță pe metru pătrat este vădit disproporționat față de piața liberă, întrucât terenul în litigiu face parte din categoria de folosință teren agricol situat în extravilanul localității, expertul nu a arătat care este sporul de valoare al imobilului expropriat, iar în speță nu au fost respectate cerințele Legii nr.33/1994 și nr.198/2004.

Printr-o a doua critică invocată arată că nu trebuiau acordate despăgubiri și pentru suprafața de 17,30. teren, pentru că s-a expropriat 924. iar pentru suprafața de 17,30. nu s-a declarat utilitatea publică, cerință obligatorie conform art.1 și 3 din Legea nr.33/1994.

În fine, arată apelanta că nu trebuia obligată la plata cheltuielilor de judecată. Consideră că nu are culpă procesuală, iar aceste cheltuieli se acordă numai după ce se face dovada cu acte a respectivelor cheltuieli.

Solicită admiterea apelului, iar pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată.

Verificând actele de la dosar, în raport cu criticile formulate, Curtea constată a fi fondat apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului P, pentru cele ce preced:

Potrivit dispozițiilor art.4 alin.1 din Legea nr.198/2004 "Pe baza documentației tehnico-economice prevăzute la art.3 alin.(1), Guvernul sau autoritatea publică locală competentă, după caz, aprobă, prin hotărâre, indicatorii tehnico-economici, amplasamentul lucrării, conform variantei finale a studiului de prefezabilitate, respectiv a studiului de fezabilitate, după caz, sursa de finanțare, precum și declanșarea procedurii de expropriere a tuturor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, suma globală a despăgubirilor estimată de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit conform alin.(9) și termenul în care aceasta se vizează într-un cont deschis pe sumele expropriatorului."

În alineatul 3 al aceluiași articol se prevede că "suma globală estimată a despăgubirilor se virează la dispoziția expropriatorului, în termen de cel mult 30 de zile de la data solicitării acestuia".

Din aceste prevederi legale rezultă că expropriatorul este cel care stabilește cuantumul despăgubirilor și face plata către expropriat, ci nu autoritatea publică locală.

Prin urmare, pârâtul Consiliul Local al Municipiului P nu are nicio culpă în declanșarea litigiului, care vizează tocmai stabilirea incorectă a despăgubirilor urmare exproprierii, așa încât în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată alături de ceilalți pârâți.

Din acest punct de vedere se impune, conform art.296 Cod procedură civilă admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței, în sensul de a se înlătura obligarea acestui pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Apelul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - este nefondat, sub aspectul tuturor criticilor formulate.

Prima critică invocată vizează stabilirea cuantumului despăgubirilor, despre care apelanta pretinde că s-a făcut în mod arbitrar și în acest mod s-a ajuns ca prețul pe metru pătrat să fie vădit disproporționat față de piața liberă.

Contrar acestei susțineri, cuantumul despăgubirilor nu a fost stabilit în mod arbitrar, ci în conformitate cu prevederile Legii nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.26 din acest act normativ "despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".

Conform dispozițiilor art.27 din Legea nr.33/1994, după primirea expertizei instanța va compara rezultatul acesteia cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî, despăgubirea acordată neputând fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.

În speța dedusă judecății, comisia de experți desemnată în conformitate cu prevederile art.25 din Legea nr.33/1994, a avut în vedere prețul de circulație al terenului expropriat, la data efectuării expertizei, conform art.26 din Legea nr.33/1994.

Este adevărat că prin contestația formulată reclamantul a solicitat o sumă mai mică pe metru pătrat decât cea dată de către instanță, însă contestația a fost formulată în anul 2005, pricina a fost trimisă de două ori spre rejudecare primei instanțe, din motive neimputabile reclamantului, astfel că până la data soluționării cauzei, respectiv 19.03.2009, valoarea terenului a crescut considerabil.

Astfel fiind, având în vedere că despăgubirea se calculează la data efectuării expertizei, așa după cum s-a arătat anterior, cât și faptul că reclamantul și-a mărit câtimea obiectului cererii, conform art.132 Cod procedură civilă, solicitând a fi acordată suma stabilită prin expertiza efectuată de comisia de experți, primul motiv de recurs nu poate fi reținut.

De altfel, apelanta nu a formulat nici obiecțiuni cu privire la valoarea stabilită de către experți, ceea ce înseamnă că a fost de acord cu cuantumul despăgubirilor, așa cum acestea rezultă din cele trei puncte de vedere ale experților desemnați în cauză.

Nici următoarea critică nu se verifică, iar sub acest aspect prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.24 alin.4 din Legea nr.33/1994.

Potrivit acestei prevederi legale, "în cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți de teren sau din construcție, iar proprietarul cere instanței exproprierea totală, instanța va aprecia, în raport cu situația reală, dacă exproprierea în parte este posibilă. În caz contrar, va dispune exproprierea totală".

În speță, în urma exproprierii terenului în suprafață de 924. a rămas neexpropriată o suprafață de 17,30. suprafață care nu mai poate fi utilizată, din cauza dimensiunilor reduse ale acesteia, a configurației și amplasamentului, situație de fapt dovedită cu expertiza întocmită în dosar, iar în atare condiții în mod judicios instanța de fond a stabilit că nu este posibilă exproprierea parțială și a dispus acordarea de despăgubiri și pentru acest teren.

Nefondată este și ultima critică care vizează greșita obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

Așa după cum s-a arătat cu ocazia analizării celuilalt apel, culpa procesuală nu aparține autorității publice locale, ci expropriatorului, respectiv Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România -, care avea obligația legală de a stabili cuantumul despăgubirilor și de a efectua plata acestora.

Cum apelanta nu s-a conformat acestor prevederi legale, conform art.274 Cod procedură civilă este parte "căzută în pretenții" și în consecință suportă cheltuielile de judecată ocazionate cu soluționarea litigiului, cheltuieli dovedite cu actele existente în dosar.

În consecință, în baza art.296 Cod procedură civilă, se va respinge acest apel ca nefondat, iar urmare schimbării în parte a sentinței prin admiterea apelului declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului P se vor menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

CU MAJORITATE

DECIDE

Admite apelul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI PITEȘTI, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.60 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș.

Schimbă în parte sentința, în sensul că înlătură obligarea acestui pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA -, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva aceleiași sentințe, în contradictoriu cu intimații, ȘI -, domiciliați în P,-, județul A, în calitate de moștenitori ai petentului, decedat în cursul soluționării litigiului, MINISTERUL TRANSPORTURILOR, cu sediul în B,-, sector 1 și COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR.198/2004, cu sediul în P, județul

Menține în rest sentința.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.

Grefier,

Red.

Tehnored.

Ex.11/02.11.2009.

Jud.fond: -.

OPINIE SEPARATĂ

de noi, judecător - -, asupra apelului civil declarat de COMPANIA NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA -, împotriva sentinței civile nr.60 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței instanței de fond în sensul stabilirii pentru suprafața expropriată a unei despăgubiri bănești în cuantum de 20 euro/ la data exproprierii, pentru cele ce se vor arăta:

În motivarea acțiunii a arătat reclamantul că i-a fost expropriată o suprafață de teren pentru care i s-au acordat despăgubiri în sumă de 195.237.499 lei ROL, prețul stabilit unilateral de expropriator fiind de 6,9 dolari/mp, despăgubire care este insuficientă pentru valoarea terenului, estimată de reclamant prin cererea introductivă la 20 dolari /mp.

În apelul său, pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România -, susține că prețul stabilit de către instanță pe metru pătrat este vădit disproporționat față de piața liberă, întrucât terenul în litigiu face parte din categoria de folosință teren agricol situat în extravilanul localității, expertul nu a arătat care este sporul de valoare al imobilului expropriat, iar în speță nu au fost respectate cerințele Legii nr.33/1994 și nr.198/2004.

Critica este fondată pentru considerentele ce vor fi expuse.

In procesul de expropriere, legiuitorul a stabilit atât cadrul legal pentru desfășurarea procedurilor de expropriere și stabilire a despăgubirilor cât și apărarea dreptului de proprietate privată. cei implicați in acest proces, putând conveni in condițiile art. 4 din Legea nr. 33/1994, atât asupra modalității de transfer a dreptului de proprietate cât și asupra cuantumului și naturii despăgubirii.

Prin sentința pronunțată, instanța de fond a stabilit un cuantum al despăgubirilor fără a ține seama de dispozițiile art. 27 din lege, potrivit cu care, primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî. Alineatul doi al aceluiași articol statuează că, despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană.

Textul citat are un caracter imperativ, instanța putând stabili cuantumul despăgubirilor numai intre aceste limite, care in speța de față sunt, 6,9 euro/mp, oferiți de expropriator și 20 euro/mp, ceruți de expropriat, rolul expertizei fiind acela de a lămuri instanța cu privire la valoarea reală a terenului raportat la cererea și oferta din procesul de negociere, fără însă a trece peste voința părților.

Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 296 cod procedură civilă, se impunea și admiterea apelului formulat de și schimbarea sentinței instanței de fond în sensul stabilirii pentru suprafața expropriată a unei despăgubiri bănești în cuantum de 20 euro/ la data exproprierii așa cum a solicitat chiar expropriatul prin cererea introductivă.

Judecător,

- -

Președinte:Florina Andrei
Judecători:Florina Andrei, Florinița Ciorăscu, Paulina Ghimișliu

Expropriere. Speță. Decizia 130/2009. Curtea de Apel Pitesti

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Expropriere. Speță. Decizia 130/2009. Curtea de Apel Pitesti