Expropriere. Speță. Decizia 132/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 132/A/2009
Ședința publică din data de 17 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Nicorici
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
Grefier: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de pârâtul apelant STATUL ROMÂN prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA împotriva sentinței civile nr. 595/A/6.11.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind reclamantul intimat, având ca obiect expropriere.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 6 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.595 din 6 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin B și, în consecință, s-a dispus retrocedarea către reclamant a imobilului teren în locul numit "" cu nr. cadastral 2689 expropriată prin Hotărârea nr. 2/2007 de către pârâtă.
Pârâtul Statul Român a fost obligat la plata către reclamant a sumei de 1143 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin HCL 742/2005 s-a declanșat procedura de expropriere a imobilelor situate pe amplasamentul lucrării de construcție de autostrăzi în zona comunei fiind nominalizat prin Anexa 2 acestei hotărâri și suprafața de 65,66 mp din imobilul teren de 1.400 mp asupra căruia reclamantul deține un drept de proprietate. În acest sens s-a emis hotărârea nr.2/2007 aprobându-se aprobarea despăgubirilor pentru imobilul expropriat. Din susținerile părților reiese faptul că nu a început până la această dată efectuarea lucrării pentru care s-a dispus exproprierea, în acest sens fiind și hotărârea judecătorească și actele depuse la dosar.
Invocarea de către pârât a faptului că lucrarea nu a putut fi realizată deoarece nu a avut o cale de acces la suprafața de teren expropriată nu este de natură a împiedica curgerea termenului prevăzut de art.35 din Legea 33/1994.
Împotriva acestei sentințe pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, în calitate de reprezentant al Statului Român, a declarat apel în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a susținut că a invocat în fața primei instanțe excepția netimbrării cererii introductive, excepție care a fost respinsă în mod nelegal de tribunal. Acțiunea civilă formulată de reclamant excede prevederilor art.10 alin.1 din Legea nr.198/2004, astfel încât cererea introductivă de instanță nu este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii nr.198/2004. Excepția inadmisibilității acțiunii a fost în mod nelegal respinsă de prima instanță deoarece reclamantul a mai formulat și o cerere de majorare a cuantumului despăgubirii întemeiată pe dispozițiile art.9 din Legea nr.198/2004 care face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Cluj. În condițiile în care reclamantul a optat pentru valorificarea pretențiilor sale pe calea legii speciale, potrivit principiului de drept "electa una non datur recursus ad altera" excepția inadmisibilității acțiunii trebuia să fie admisă de prima instanță.
Legea nr.198/2004 este o lege specială care derogă de la prevederile Legii nr.33/1994 care constituie regula generală în materie de expropriere. Prin urmare, legea specială în art.9 prevede numai posibilitatea sesizării instanței cu privire la cuantumul despăgubirii propuse sau a dreptului la despăgubire pentru un imobil expropriat astfel încât cererea reclamantului având ca obiect retrocedarea imobilului în litigiu în baza art.35 din Legea nr.33/1994 trebuia respinsă ca inadmisibilă.
O condiție esențială pentru admiterea cererii de retrocedare în conformitate cu art.35 din Legea nr.33/1994, constă în inexistența unei noi declarații de utilitate publică. Terenul în litigiu a fost expropriat în temeiul Legii nr.198/2004 astfel încât utilitatea publică este declarată prin lege și are un caracter permanent.
Scopul cererii de retrocedare este acela al întoarcerii bunului expropriat în proprietate privată însă acesta contravine rațiunii pentru care Legea nr.198/2004 a fost edictată deoarece potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.198/20904, drumurile de interes național sunt considerate de importanță strategică și de securitate națională.
În plus, legiuitorul a statuat expres în conținutul Legii nr.198/2004 faptul că, atât procedura de expropriere, cât și lucrările de utilitate publică privind drumurile care fac obiectul prezentei legi nu pot fi suspendate sau sistate la cererea vreunei persoane care invocă existența unor litigii privind posesia ori proprietatea imobilului expropriat.
Pe fond, pârâta a arătat că ulterior exproprierii terenului s-a aflat în imposibilitatea exercitării atributelor drepturilor de proprietate, din cauza lipsei oricărei căi de acces către imobilul expropriat. Reclamantul a dat dovadă de lipsă totală de înțelegere și pentru faptul că pârâta era presată de termenele de execuție asumate în relația cu constructorul a fost nevoită să îl acționeze în judecată pe reclamant, pentru a obține o servitute temporară de trecere, acțiune civilă care face obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Cluj N.
Nu are relevanță împrejurarea că despăgubirea consemnată de expropriator la CEC nu a fost ridicată de către reclamant deoarece potrivit art.15 din Legea nr.198/2004, transferul dreptului de proprietate a operat din momentul consemnării despăgubirii la CEC.
Reclamantul intimat, prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței criticate ca fiind legală și temeinică (15-18).
In susținerea poziției procesuale intimatul a arătat că pârâta apelantă este în eroare atunci când afirmă că acțiunea introductivă nu a fost legal timbrată deoarece reclamantul a achitat o taxă judiciară de timbru în sumă de 140 lei, calculată la valoarea terenului.
Acțiunea civilă care face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Cluj, are un temei de drept diferit de C al prezentei acțiuni, deoarece legea oferă două posibilități distincte proprietarului fondului expropriat, art.35 din Legea nr.33/1994 are în vedere protecția dreptului fostului proprietar iar art.9 din Legea nr.198/2004 reglementează posibilitatea expropriatului de a contesta cuantumul despăgubirii.
Din cele două acte normative mai sus menționate, rezultă clar domeniul de aplicare al acestora precum și faptul că Legea nr.198/2004 este o lege specială care derogă de la prevederile Legii nr.33/1994, în sensul că dispozițiile legii generale constituie regula iar cele ale legii speciale excepția, considerente care rezultă și din prevederile art.18 din Legea nr.198/2004.
În mod eronat pârâta ajunge la concluzia că declararea de utilitate publică are caracter permanent deoarece există posibilitatea retrocedării potrivit art.35 din Legea nr.33/1994, doar dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică și dacă nu au fost începute lucrările.
Întrucât de la data exproprierii, prin indicarea terenului litigios în anexa 2 a HG nr.742/2005, au trecut mai bine de trei ani, fără ca expropriatorul să demareze lucrări pe acest teren, iar de la data declarării de utilitate publică prin Legea nr.198/2004 nu s-a mai făcut o nouă declarare de utilitate publică, acțiunea reclamantului este întemeiată.
Declararea de utilitate publică nu poate avea caracter permanent, cu privire la un proiect de execuție de lucrări, ci doar lucrările în desfășurare efectuate asupra imobilelor expropriate se bucură de protecția legală a declarării de utilitate publică.
Pe de altă parte, apelanta a acționat în mod abuziv întrucât a expropriat strictul necesar amprentei la sol a stâlpului de înaltă tensiune, pentru a achita o despăgubire infimă, respectiv o insulă de 65,66 mp amplasată exact în centrul terenului de 1400 mp, făcând inutilizabil terenul rămas neexpropriat.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate și a apărărilor formulate, Curtea în temeiul art.295 alin.1 pr.civ. reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamantul a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA solicitând tribunalului să dispună retrocedarea imobilului teren în suprafață de 65,66 mp. situat în com. în locul numit "", cu nr. cadastral 2689, expropriat de pârâtă în baza Legii nr.198/2004, în conformitate cu prevederile art.35 din Legea nr.33/1994.
Este real că prin întâmpinarea înregistrată la data de 29.09.2008, pârâtul Statul Român reprezentat de România SA a invocat excepția netimbrării cererii introductive însă, prin chitanța nr.- din 30.10.2008, reclamantul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 140 lei și a timbrului judiciar de 0,3 lei (36 dosar fond) calculată la valoarea terenului în litigiu astfel încât acțiunea introductivă a reclamantului a fost legal timbrată în conformitate cu prevederile art.2 din Legea nr.146/1997 și art.3 din OG nr.32/1995, considerent pentru care motivul de apel referitor la netimbrarea acțiunii civile este neîntemeiat.
Prin Hotărârea nr.2 din 30.01.2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.198/2004 s-a aprobat acordarea despăgubirilor pentru imobilul expropriat situat în loc. categoria de folosință intravilan, situat în locul numit "", în suprafață de 65,66 mp identificat prin nr.cadastral 2689, în sumă de 1.676,64 lei reprezentând echivalentul a 492,45 euro, raportat la cursul euro/leu al BNR din data de 29.01.2007, sumă care va fi consemnată pe numele persoanelor identificate ca titulare a dreptului (30-31 dosar fond).
În cuprinsul acestei hotărâri s-a reținut că, Guvernul a aprobat prin HG nr.742/2005 amplasamentul lucrării "Secțiunea 2B pe teritoriul localităților Câmpia, de, și din jud.C" din cadrul obiectivului de investiție "Autostrada B - C - " și declanșarea procedurii de expropriere cu privire la imobilul mai sus menționat situație în care următoarele persoane sunt aparent îndreptățite să primească despăgubiri:, și, acesta din urmă prezentându-se în fața comisiei dar fără a depune acte doveditoare.
Reclamantul a contestat hotărârea mai sus arătată în baza art.9, art.10 din Legea nr.198/2004, contestația făcând obiectul dosarului nr.2384/15.05.2007 înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj și care a fost suspendat până la soluționarea prezentei acțiuni (6-7 dosar fond).
Ulterior, la data de 29.07.2008 pârâta a promovat împotriva reclamantului o acțiune civilă înregistrată sub nr.10563/211/25.097.2008 la Judecătoria Cluj N având ca obiect stabilirea unei servituți temporare de trecere cu mașinile-utilajele necesare pe o cale de acces cu o lățime de 5 asupra fondului aservit identificat cu nr.cadastral 2689 situat în loc. în locul numit "" în favoarea fondului dominant imobilul teren expropriat de 65,66 mp, în vederea reamplasării stâlpului metalic 13 N, 220 KV, C--, km 50+420, secțiunea 2B (45-46 dosar fond).
La aceeași dată, pârâta a formulat și o cerere de ordonanță președințială împotriva reclamantului având ca obiect accesul cu mașini utilaje pe terenul acestuia, cerere care a fost respinsă prin Ordonanța președințială nr.9123/13.08.2008 a Judecătoriei Cluj N pronunțată în dosarul nr.10631/2008 (39-40 dosar fond).
Motivul de apel privitor la respingerea nelegală a excepției inadmisibilății acțiunii introductive de către prima instanță este nefondat.
Așa cum s-a arătat, în prezenta cauză reclamantul a solicitat retrocedarea terenului expropriat în suprafață de 65,66 mp. în baza art.35 din Legea nr.33/1995 iar prin acțiunea civilă care formează obiectul dosarului nr- al Tribunalului Cluj, reclamantul a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor acordate, prin Hotărârea nr.2/30.01.2007 în temeiul art.9 și art.10 din Legea nr.198/2004.
Prin urmare, temeiurile de drept invocate de reclamant în aceste acțiuni civile sunt distincte și reglementează două proceduri diferite conferite de lege proprietarului imobilului expropriat. Art.35 din Legea nr.33/1994 reglementează posibilitatea fostului proprietar al imobilului expropriat de a solicita retrocedarea acestuia iar art.9 din Legea nr.198/2004 reglementează posibilitatea expropriatului de a se adresa instanței de judecată în ipoteza în care este nemulțumit de cuantumul despăgubirilor acordate.
Astfel, în speță, nu este aplicabil principiul de drept "electa una nou datur recursus ad alteram" și nu se poate susține cu succes că prezenta acțiune civilă este inadmisibilă în condițiile în care reclamantul a uzat și de posibilitatea legală suferită de art.9 din Legea nr.198/2004 pentru a contesta hotărârea nr.2/30.01.2007 fiind nemulțumit de cuantumul despăgubirilor stabilite pentru terenul expropriat.
Din preambulul Legii nr.33/1994 rezultă că acest act normativ cuprinde dispoziții de natură să asigure atât cadrul legal adecvat procedurilor de expropriere și stabilire a despăgubirilor, cât și apărarea dreptului de proprietate privată.
Legea nr.198/2004 în art.1 stipulează că "prezenta lege stabilește cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a executării lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale ."
Conform art.18 din Legea nr.198/2004, dispozițiile prezentei legi se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr.33/1994, precum și cu cele ale Codului civil și ale codului d e procedură civilă, în măsura în care nu prevăd altfel.
Prin urmare, din conținutul acestor acte normative rezultă în mod clar domeniul lor de aplicare dar și raportul dintre ele în ceea ce privește regulile de interpretare în sensul că, Legea nr.198/1994 este o legea specială care derogă de la prevederile legii nr.33/1994 care este legea generală în materia exproprierii pentru cază de utilitate publică.
Așadar, susținerea apelantei referitoare la faptul că Legea nr.198/2004 oferă expropriatului doar posibilitatea de a contesta cuantumul despăgubirilor acordate și înlătură posibilitatea acestuia de a obține retrocedarea imobilului expropriat în condițiile art.35 din Legea nr.33/1994 nu poate fi primită deoarece prin legea specială, Legea nr.198/2004, nu au fost aduse modificări sau abrogări exprese ori tacite art.35 din legea generală.
Potrivit art.35 din Legea nr.33/1994, "Dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică".
Din conținutul acestei norme juridice reiese că, foștii proprietari pot cere retrocedarea imobilelor expropriate dacă sunt îndreptățite cumulativ următoarele condiții: imobilele expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute și nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.
Imobilul teren în litigiu în suprafață de 65,66 mp situat în loc. în locul numit "" categoria de folosință arabil intravilan, identificat prin nr.cadastral 2689 pentru care reclamantul a solicitat retrocedarea a fost expropriat în temeiul Legii nr.198/2004.
Conform art.2 alin.1 și alin.2 din Legea nr.198/2004, prin prezenta lege se declară de utilitate publică toate lucrările de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, expropriator fiind statul român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA de sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului. În înțelesul prezentei legi, prin lucrări de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, denumite în continuare lucrări, se înțelege lucrări de construire, reabilitare, dezvoltare, modernizare ori extindere a autostrăzilor și drumurilor naționale.
Prin HG nr.742/14.07.2005 s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes național secțiunea 2 B pe teritoriul localităților Câmpia, de, și în județul C" din cadrul obiectivului de investiție "Autostrada B-C-" prevăzut în anexa nr.1 care face parte integrantă din prezenta hotărâre și s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul acestei lucrări.
Potrivit Legii nr.33/1994, procedura exproprierii se derulează în trei etape reglementate distinct de lege, și anume: declararea de utilitate publică a exproprierii, măsuri premergătoare exproprierii, precum și exproprierea propriu zisă și stabilirea despăgubirilor. Primele două etape sunt administrative iar cea de-a treia este judiciară. Procedura de expropriere reglementată de Legea nr.198/2004, ca lege specială, este derogatorie de la Legea nr.33/1994.
Utilitatea publică a unei lucrări de construcție de autostrăzi și drumuri naționale se declară prin lege, potrivit art.7 alin.3 din Legea nr.33/1994 și art.2 alin.1 din Legea nr.198/2004, procedura de expropriere în vederea realizării lucrării se declanșează tot în temeiul legii și se aprobă printr-o hotărâre a Guvernului, potrivit art.4 din Legea nr.198/2004, ceea ce exclude caracterul administrativ al declarației de utilitate publică.
În speță, legea prin care s-a declarat autoritatea publică, Legea nr.198/2004, a fost adusă la cunoștința cetățenilor prin publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României nr.487 din 31.05.2004, potrivit art.78 din Constituția României și întrunește toate elementele unui act condiție care declanșează procedura exproprierii.
Acest act normativ este în vigoare, nefiind abrogat expres sau tacit printr-un alt act normativ astfel încât declararea de utilitate publică a lucrărilor de interes național secțiunea 2 B pe teritoriul loc. jud.C, din cadrul obiectivului "Autostrada B-C-" are un caracter permanent, pentru executarea acestora nefiind necesară o nouă declarare de utilitate publică.
Pe de altă parte, Curtea reține faptul că lucrările pentru care terenul în litigiu a fost expropriat nu au început datorită atitudinii culpabile a reclamantului care nu a permis accesul, pe terenul aflat în proprietatea sa, executantului lucrării la terenul expropriat astfel încât acesta nu poate invoca în prezentul litigiu propria sa culpă potrivit principiului de drept "nemo auditur propriam turpitudinem allegans".
Pentru aceste considerente, Cutea în temeiul art.296 pr.civ. va admite în parte apelul pârâtului, va schimba hotărârea criticată în sensul că va respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul, întrucât în speță nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art.35 din Legea nr.33/1994,
Având în vedere că apelantul nu a dovedit în condițiile art.1169 civ. cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea apelului, Curtea va respinge cererea acestuia de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA împotriva sentinței civile nr. 595 din 06.11.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA.
Respinge cererea apelantului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
RED./MR
22.04.09/2 EX.
Președinte:Silvia NicoriciJudecători:Silvia Nicorici, Anca Adriana Pop
