Expropriere. Speță. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 142
Ședința publică din 5 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de reclamanta domiciliată în com., sat., nr. 236, jud.P și pârâtul COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 2376/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă personal, asistată de avocat din Baroul d e Avocați P și apelantul-pârât Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, reprezentat de avocat din Baroul d e Avocați
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus la dosar raportul comun de expertiză, după care:
Avocat având cuvântul pentru apelantul-pârât, arată că raportul comun de expertiză efectuat în prezenta cauză nu răspunde obiectivelor trasate de instanță, deoarece cei trei experți nu au depus înscrisuri și probe din care să rezulte metoda ce calcul folosită la stabilirea prețului.
Solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a da posibilitatea experților să întocmească un nou raport comun de expertiză în care să arate ce metode au folosit la stabilirea prețului pentru terenul în litigiu și să prezinte înscrisurile pe care le-au avut în vedere în acest sens, întrucât anexele menționate de aceștia în conținutul raportului de expertiză nu se regăsesc la dosar.
Avocat având cuvântul pentru apelanta-reclamantă, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea formulată de apărătorul apelantei-pârâte.
Reprezentantul Parchetului arată că nu se opune cererii formulate de apărătorul apelantei-pârâte.
Curtea, având în vedere că din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că evaluarea terenului s-a făcut prin metoda comparației directe, la stabilirea prețului ținându-se cont de caracteristicile terenului, de prețul de circulație al terenurilor din zonă precum și de sumele primite cu titlu de despăgubiri pentru acestea, apreciază că s-a răspuns obiectivelor stabilite și văzând că la dosar există înscrisurile la care fac trimitere experții în lucrare (decizia civilă nr. 43/2009 a Curții de Apel Ploiești -fila 43 dosar apel și hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 53/2007-fila 85 dosar apel), respinge cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul apelantei-pârâte.
La solicitarea instanței avocat, cu privire la raportul comun de expertiză, arată că la efectuarea lucrării cei trei experți nu au făcut nici un calcul prin care să arate cum au stabilit valoarea terenului în litigiu și nici nu au precizat ce metodă au avut în vedere la efectuarea lui.
Precizează în continuare că cei trei experți nu au stabilit prețul de circulație al terenului, iar prețurile avute în vedere de ei sunt de ofertare și nu de tranzacționare și consideră ca fiind lipsită de relevanță referirea expertei cu privire la decizia civilă nr. 43/2009 a Curții de Apel Ploiești pronunțată într-o cauză cu același obiect, întrucât prețul stabilit pentru terenul expropriat nu poate fi aplicabil în speța de față.
Apreciază că valoarea terenului în litigiu este în continuă creștere datorită construcțiilor ridicate pe acesta de către Statul Român, iar apelanta beneficiază astfel de o îmbogățire fără justă cauză.
Solicită anularea expertizei efectuate în cauză întrucât nu răspunde obiectivelor fixate de instanță.
Avocat având cuvântul pentru apelanta-reclamantă, arată că nu are de formulat obiecțiuni la raportul comun de expertiză, solicită respingerea cererii de anulare a raportului comun de expertiză formulate de apărătorul apelantei-pârâte.
Precizează că, întrucât terenul în litigiu se află în imediata vecinătate a terenului curți-construcții, reclamanta rămâne fără nicio sursă de venit, iar odată cu construcția autostrăzii scade și valoarea acestuia.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, arată că se opune cererii formulate de apărătorul apelantei-pârâte privind anularea expertizei, întrucât aceasta răspunde obiectivelor stabilite de instanță.
Curtea constată că raportul comun de expertiză răspunde obiectivelor stabilite de instanță și, față de împrejurarea că înscrisurile avute în vedere de experți la întocmirea lucrării se află la dosar (decizia civilă nr.43/2.03.2009 a Curții de Apel Ploiești de la filele 43-46 dosar ) respinge cererea de anulare a raportului comun de expertiză formulată de apărătorul apelantei-pârâte.
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act de susținerile părților prin apărători, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru apelanta-reclamantă, arată că sumele acordate cu titlul de despăgubiri acesteia nu au fost corect stabilite, deoarece altor persoane li s-au acordat despăgubiri mult mai mari, cu toate că terenurile sunt situate la distanță față de gospodăriile acestora, iar exproprierea nu producea prejudicii grave, ca în situația sa.
Consideră că în mod greșit instanța a omologat raportul de expertiză efectuat în cauză, fără a avea în vedere amplasamentul terenului, pagubele produse prin expropriere, mai ales că fracționarea lui scade considerabil valoarea suprafeței rămasă în proprietatea sa.
Pe cale de consecință, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a soluției primei instanțe, în sensul modificării hotărârii de stabilire a despăgubirilor și a procesului verbal emis de Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, în sensul acordării de despăgubiri în cuantum de 100 euro/,cu obligarea apelantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Deasemenea, solicită respingerea apelului declarat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
Avocat având cuvântul pentru apelantul-pârât, arată că la stabilirea despăgubirilor experții nu au ținut cont de prețurile reale de tranzacționare ale terenurilor din localitatea respectivă iar instanța avea obligația de a introduce în cauză alături de și pe numiții, în calitate de coproprietari ai suprafeței de teren expropriate
Mai arată că în mod greșit instanța a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul -, mai ales că acesta nu a fost realizat în conformitate cu disp. art.25-26 din Legea 33/1994 de către o comisie de experți numită de instanță Consideră că, din moment ce Statul Român a consemnat deja pe numele reclamantei suma de 4.744, 46 lei,oferită cu titlul de despăgubiri, se impune obligarea acestuia doar la plata diferenței între suma consemnată și valoarea reală stabilită, iar instanța trebuie să aibă în vedere valoarea reală a despăgubirilor de la data consemnării sumei de bani în contul expropriatului, întrucât la acest moment terenul a trecut în proprietatea statului.
Solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat și respingerea apelului formulat de reclamanta, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, solicită respingerea ambelor apeluri și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, ca fiind legală și temeinic motivată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Statul R reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA (CNADNR SA-DRDP), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligat paratul să-i acorde despăgubiri în cuantum de 20 euro/ pentru suprafața de teren de 367,481. ce urmează a fi expropriată, respectiv 7500 euro pentru întreaga suprafață.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin Hotărârea nr.209/05.04.2007 s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 367,481. proprietatea sa, situat în com., sat, 36, 600, lotul 26, pentru care s-au stabilit despăgubiri în suma de 1350 euro, respectiv 3,6 euro/, încălcându-se astfel art.6 din Legea nr.198/2004. S-a învederat că valoarea stabilită este derizorie, nu are în vedere prețul de circulație a terenului în zonă, amplasamentul acestuia, în sensul că se află în prelungirea unui teren curți-construcții și pagubele produse care constau în aceea că, pe teren a plantat livadă, a cultivat legume și cereale, ce constituie sursa de hrana a familiei sale.
În baza art. 115 Cod proc.civilă, la data de 14.12.2007 CNADNR SA-DRDP, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că la stabilirea despăgubirii s-a avut în vedere raportul de evaluare din 31.05.2006, efectuat de către expert evaluator imobiliar, agreat de expropriator, ținându-se cont de criteriile impuse de lege si, mai mult chiar, reclamanta împreuna cu ceilalți coproprietari, au fost de acord cu oferta și condițiile exproprierii.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 2376/19.09.2008, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 6777 euro, potrivit raportului de expertiză evaluări proprietăți imobiliare -, reprezentând despăgubiri pentru terenul în suprafață de 376,481 mp. proprietatea acesteia, situat în com., /26, număr cadastral provizoriu 1358 precum și 600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii experți.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin Hotărârea nr.209/05.04.2007 emisă de intimată s-a dispus exproprierea și s-a aprobat acordarea de despăgubiri aferente pentru terenul situat în com. jud.P având nr.cadastral provizoriu 1358 în suprafață de 376,481. proprietatea reclamantei și a numiților și, exproprierea fiind dispusă în baza HG nr.1546/2006 în vederea construirii autostrăzii B-B, tronsonul B-
Potrivit procesului-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirilor, Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 a stabilit că suma cuvenită pentru terenul expropriat este de 4744,46 lei, respectiv 3,6 euro/, însă raportul de expertiză evaluare proprietăți imobiliare întocmit în cauză de către ing. - a luat în calcul un preț mediu de 18 euro/, rezultând o valoare totală a despăgubirilor pentru terenul expropriat de 6777 euro, concluzii cu care expertul consilier al reclamantei, a arătat că este de acord, în timp ce expertul consilier al pârâtului, nu a depus la dosar punctul său de vedere, deși s-au acordat mai multe termene în acest sens.
A reținut tribunalul că, potrivit art.26 din Legea 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, la calcularea cuantumului despăgubirilor ținându-se seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului.
Ca atare, a constatat instanța de fond, că atât timp cat prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.209/05.04.2007 s-a stabilit o valoare a terenului expropriat mult mai mică decât valoarea reală a acestuia, înseamnă că, reclamanta este îndreptățită să pretindă valoarea reala a terenului ce i-a fost expropriat, calculată conform raportului de expertiza - la suma de 6777 euro, respectiv 18 euro/
A conchis prima instanță că deși reclamanta a depus o cerere prin care a arătat că este de acord cu oferta și condițiile exproprierii, nu înseamnă în mod obligatoriu că nu mai poate pretinde să i se achite valoarea reală a imobilului, în cazul în care se constată că acesta a fost derizorie, fără a se ține seama la stabilirea lui de criteriile stabilite de Legea 198/2004 si Legea nr.33/1994.
Împotriva sentinței mai sus menționate a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate pe considerentul că despăgubirile au fost stabilite diferențiat fără un criteriu obiectiv, fiind acordate sume de patru ori mai mari unor persoane ale căror terenuri se află la distanță față de gospodăria acestora și în cazul cărora exproprierea nu producea prejudicii așa grave ca în situația sa.
Apreciind că instanța a omologat în mod greșit raportul de expertiză fără a avea în vedere amplasamentul terenului, pagubele produse prin expropriere și împrejurarea că fracționarea lui scade considerabil valoarea suprafeței rămase în proprietatea sa, reclamanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a soluției primei instanțe, în sensul modificării hotărârii de stabilire a despăgubirilor și a procesului verbal emise de Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, în sensul acordării de despăgubiri în cuantum de 100 euro/, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
La rândul său, pârâtul a declarat apel, în cuprinsul căruia a învederat că instanța avea obligația de a introduce în cauză pe, și, în calitate de coproprietari ai suprafeței de teren expropriate alături de.
În continuare s-a menționat că în mod nelegal instanța a omologat raportul de expertiză întocmit de -, deși lucrarea nu a fost realizată conform art.25-26 din Legea 33/1994 de o comisie de experți numită de instanță, care să întocmească o lucrare unică semnată de aceștia.
În plus, s-a învederat că la stabilirea despăgubirilor nu s-au luat în considerare prețurile reale de tranzacționare ale terenurilor din localitatea respectivă, pentru determinarea despăgubirilor fiind necesar ca expertul să se adreseze unui birou notarial în vederea solicitării relațiilor necesare sub acest aspect.
Totodată s-a precizat că, în condițiile în care el a procedat deja la consemnarea sumei de 4.744, 46 lei pe numele reclamantei, se impunea obligarea doar la diferența între suma consemnată și valoarea reală stabilită.
Considerând că expertiza ce se va administra în faza apelului trebuie să aibă în vedere valoarea reală a despăgubirilor de la data consemnării sumei de bani în contul expropriatului, întrucât de la acest moment terenul a trecut în proprietatea statului,
s-a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
În temeiul disp.art.295 Cod pr.civilă Curtea a dispus o completare a probatoriilor, respectiv efectuarea unui raport comun de expertiză topometrică, de o comisie formată din trei experți, numiți unul de către instanță, unul de expropriat și unul de expropriator, având ca obiectiv stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru imobilul expropriat- teren în suprafață de 376,481. situat în com., sat, Tarlaua 36, Parcela 600, Lotul 26, ținând cont conform disp.art.26 din acest act normativ, de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de acest fel din unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii lucrării, urmând să se întocmească și o variantă în care experții să aibă în vedere data și suma ce a fost oferită cu titlu de despăgubiri apelantei-reclamante,
Prin întâmpinarea formulată la data de 19 ianuarie 2009 pârâtul a solicitat respingerea apelului declarat de către reclamanta ca nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele:
Ambele căi de atac exercitate de către părți cuprind nemulțumiri ale acestora cu privire la cuantumul despăgubirilor, reclamanta apreciind că prețul de circulație al terenului respectiv este mult mai mare decât cel stabilit de expert, în timp ce pârâtul consideră că trebuie luate în considerare prețurile reale de tranzacționare a terenurilor din localitate și să se aibă în vedere valoarea reală a despăgubirilor de la data consemnării sumei de bani în contul expropriatului.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despă-gubirilor, instanța dar și experții trebuie să țină seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de acest fel din unitatea administrativ teritorială "la data întocmirii raportului de expertiză".
În lucrarea comună efectuată în fața instanței de apel, fiecare dintre cei trei experți care au alcătuit comisia desemnată conform art. 25 din actul normativ menționat anterior, a stabilit un cuantum al despăgubirilor care, în opinia lor, se cuveneau reclamantei.
Curtea urmează să își însușească punctul de vedere exprimat de către expertul instanței (filele 98-99 dosar apel), având în vedere că în lucrarea întocmită acesta a evaluat terenul ținând cont de caracteristicile lui, respectiv că este vorba de o suprafață de 376,481 mp, situată în extravilanul comunei, destinată preponderent activităților agricole, are o funcțiune compatibilă cu planul urbanistic și o formă favorabilă, nefiind poluat.
Expertul a menționat că evaluarea terenului în vederea stabilirii reale a despăgubirii s-a realizat prin metoda comparației directe, raportat nu numai la caracteristicile menționate anterior, ci și la prețurile de circulație ale terenurilor din zonă, dar și la sumele primite ca despăgubire pentru suprafețe expropriate în aceeași locație.
Pe cale de consecință, s-a concluzionat că prețul cu care se vând imobilele de același fel din unitatea administrativ teritorială la momentul efectuării lucrării (14.06.2009) este de 22 euro/mp.
Prin urmare, sub aspectul despăgubirilor, valoarea stabilită de instanța de fond nu poate fi reținută în condițiile în care aceasta are la bază o lucrare de expertiză întocmită cu încălcarea prevederilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 și, în atare situație, suma cuvenită contestatoarei trebuie calculată conform art. 27 din același act normativ între limitele minime și maxime determinate de valoarea oferită de expropriator (4.744,46 lei) și cea solicitată de expropriat(20 euro/mp) și, prin raportare directă la sumele stabilite în raportul de expertiză efectuat în apel.
În condițiile în care, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat ca despăgubirile să fie stabilite în cuantum de 20 euro/mp (fila 4 dosar fond), fără ca pe parcursul soluționării cauzei la instanța de fond să fi intervenit o majorare a câtimii pretențiilor, Curtea stabilește că despăgubirile ce se cuvin acestuia trebuie calculate la această sumă de 20 euro/mp.
Deși expertul desemnat de instanță a stabilit (astfel cum s-a expus pe larg în considerentele menționate anterior ) că prețul de vânzare al imobilelor de acest fel din unitatea administrativ teritorială la momentul efectuării lucrării este de 22 euro/mp, instanța va acorda doar 20 euro/mp, întrucât a proceda în altă modalitate înseamnă a încălca principiul disponibilității și a acorda mai mult decât s-a cerut.
Solicitarea reclamantei din motivele de apel, în sensul de a i se stabili o despăgubire de 100 euro/mp, constituie o adevărată cerere nouă, care potrivit art. 294 Cod proc.civilă nu poate fi formulată pentru prima dată în această cale de atac, ea nereprezentând o despăgubire ivită după darea hotărârii primei instanțe.
Pe de altă parte, cererea apelantului-pârât, de a se ține cont la stabilirea despăgubirilor de valoarea imobilului la momentul consemnării sumei de bani în contul expropriatului, urmează a fi înlăturată, câtă vreme disp.art. 26 din Legea nr. 33/1994 stabilesc clar criteriile care trebuie avute în vedere la calcularea cuantumului despăgubirilor (respectiv prețul de vânzare al bunurilor de același gen din unitatea administrativ teritorială) și momentul la care se efectuează acest calcul
( momentul întocmirii raportului de expertiză).
În ceea ce privește nemulțumirea, vizând neefectuarea de către Tribunalul Prahovaa unui raport de expertiză comun, urmează a se constata că în fața instanței de apel s-a complinit acest neajuns și s-a efectuat o nouă lucrare de expertiză, cu respectarea prevederilor art. 25-26 din Legea nr. 33/1994, de o comisie formată din trei experți, unul desemnat de către instanță, unul de către expropriat și unul de către expropriator.
Totodată, urmează a se înlătura și critica apelantului-pârât, în sensul că se impunea doar obligarea sa la plata diferenței dintre suma consemnată și valoarea reală stabilită de instanță.
Câtă vreme la dosar nu există o dovadă din care să reiasă că s-ar fi ridicat de către reclamantă suma consemnată de expropriator la dispoziția sa, acesta va fi obligat la plata despăgubirilor în cuantumul stabilit de instanță, potrivit dispozițiilor legale, urmând ca după soluționarea raportului juridic dedus judecății, o atare problemă să fie rezolvată în faza de executare silită,în funcție de împrejurarea dacă până la acel moment reclamanta va ridica sau nu acea sumă.
Susținerea apelantului-pârât privind obligația instanței de a introduce în cauză alături de reclamantă și pe ceilalți coproprietari ai terenului urmează a fi înlăturată, întrucât desfășurarea procesului civil este guvernată de principiul disponibilității, iar în condițiile în care reclamanta nu a înțeles să-i cheme în judecată și pe aceștia, instanța nu poate din oficiu să lărgească cadrul procesual.
În plus, se impune a fi reținut că finalitatea Legii nr. 33/1994 presupune interpretarea acesteia în favoarea celor îndreptățiți, raportat și la principiul constituțional al protejării și garantării dreptului de proprietate.
În atare context, acțiunea de contestare a despăgubirilor pentru terenul expropriat formulată doar de unul dintre coindivizarii bunului reprezintă un act de conservare și nu de dispoziție, iar în privința acestor acte coindivizarii se reprezintă unii pe ceilalți, nefiind aplicabilă regula unanimității.
În raport de toate considerentele expuse anterior, Curtea, în baza art. 296 Cod proc.civilă, va admite apelul declarat de reclamantă și va respinge ca nefondat apelul
pârâtului. Ca atare, se va schimba în parte sentința,în sensul că va fi obligată pârâtul să plătească reclamantei despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafață de 367,481 mp, situat în comuna, tarlaua 36, parcela 600/26, în cuantum de 20 euro/mp.
Conform disp.art. 274 Cod proc.civilă, coroborat cu art. 38 din Legea nr. 33/1994, care statuează că toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurii de expropriere înaintea instanțelor de judecată se suportă de expropriator, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei suma de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată la instanța de fond.
Urmează a se menține dispozițiile sentinței cu privire la admiterea primului capăt de cerere din acțiune, dar în cuantumul stabilit în apel, iar potrivit art. 30 din Legea nr. 33/1994, plata despăgubirilor se va face în termen de 30 de zile de la data prezentei hotărâri, la cursul BNR din ziua plății.
Deoarece se află în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod proc.civilă, apelanta-pârâtă va fi obligată la plata sumei de 1200 lei către apelanta-reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta domiciliată în com., sat., nr. 236, jud.P, împotriva sentinței civile nr. 2376/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în B, sector 1,- și în consecință:
Schimbă în parte sentința, în sensul că:
Obligă pârâtul să plătească reclamantei despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafață de 367,481 mp, situat în comuna, tarlaua 36, parcela 600/26, în cuantum de 20 euro/mp. și cheltuieli de judecată în sumă de 600 lei.
Plata despăgubirilor se va face în termen de 30 de zile de la data prezentei hotărâri, la cursul din ziua plății.
Menține dispozițiile sentinței cu privire la admiterea primului capăt de cerere din acțiune, dar în cuantumul stabilit în apel.
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, împotriva aceleiași sentințe.
Obligă apelantul-pârât să plătească apelantei-reclamante suma de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Cristina Paula Brotac
- - --- -
Grefier,
- -
Red.VG
Tehnored.CC
5 ex./20.10.2009
nr- Tribunalul Prahova
R -
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac
