Expropriere. Speță. Decizia 146/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 146
Ședința publică de la 29 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul - -. domiciliat în com., sat, Județul G împotriva deciziei civile nr.25 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă SC. cu sediul în,-, Județul G, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, răspuns apelantul reclamant - -. personal și asistat de avocat lipsind intimata pârâtă SC..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință care a învederat întâmpinarea depusă de pârâtă prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 c, și cererea de amânare formulată de pârâtă, după care:
S-a comunicat un exemplar al întâmpinării apelantului reclamant - Il., prin apărător, care nu a solicitat termen pentru aoo bserva.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a depus sentințele civile nr.371/06.11.2007 și nr.318/26.09.2007 ale Tribunalului Gorj, deciziile civile nr.70/20.2.2008, nr.89/28.02.2008 ale Curții de APEL CRAIOVA și fișele dosarelor nr- și nr- ale ÎCCJ B-decizia nr.3040/06.03.2008 și decizia civilă nr.4844/10.04.2009 ca practică judiciară în materie.
Instanța a respins cererea de amânare formulată de intimata pârâtă SC., ca neîntemeiată, având în vedere întâmpinarea depusă la dosar de această parte prin care solicită judecarea apelului în lipsă.
Constatând că nu mai sunt altte cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a susținut oral motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral în raport de care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii precizate, constatarea caducității Decretului de expropriere 193/1993 și constatarea calității de proprietar al reclamantului pentru bunurile ce au făcut obiectul acestui decret, cu cheltuieli de judecată pentru fond și apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea adresată Tribunalului Gorj, reclamatul - a chemat în judecată Complexul Energetic, solicitând retrocedarea în natură a unui imobil situat în Comuna, sat, format din teren în suprafață de 250 mp. și construcții - casă de locuit și anexe, imobil ce i-a fost expropriat prin Decretul nr.193/1987.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a primit, cu titlu de despăgubiri la data exproprierii,suma de 35.213 lei și întrucât scopul pentru care imobilul a fost expropriat nu a fost îndeplinit, terenul este liber, construcțiile nu s-au demolat, nu a fost declarată o nouă cauză de utilitate publică, astfel încât, în raport de prev.Lg.33/1994, cererea de retrocedare este întemeiată.
La data de 04 septembrie 2007, reclamantul a formulat o precizare, în sensul înlocuirii acțiunii în realizare întemeiată pe prev.art.35 din Lg.33/1994, cu o acțiune în constatare, în sensul de a se constata caducitatea Decretului de expropriere nr.193/1987 și, în consecință, calitatea reclamantului de proprietar asupra imobilului format din construcții și teren în suprafață de 250 mp. situat în satul -, jud.
Precizarea acțiunii introductive a fost fundamentată pe pronunțarea deciziei nr.53/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că dispoz.art.35 din Lg.33/1994 se interpretează în sensul că ele nu se mai aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse după apariția Lg.10/2001.
Prin sentința nr.339 din 12 octombrie 2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Gorja constatat că nu este competent cu soluționarea acțiunii astfel cum a fost precizată, și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Tg.J, cu motivarea că, fiind vorba de o acțiune în constatare, potrivit art.1 Pr.Civ. competența materială aparține Judecătoriei.
Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Tg.J sub nr-, iar prin sentința civilă nr.8123 din 19 noiembrie 2007, instanța a declinat competența în favoarea Tribunalului Gorj și constatând ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Tg.J și Tribunalul Gorj, a trimis dosarul la Curtea de APEL CRAIOVA în vederea soluționării conflictului de competență.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia civilă nr.4 din 13 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- a stabilit competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Gorj, motivându-se că în speță se solicită să se constate caducitatea unui decret de expropriere, ceea ce implică examinarea cauzei în raport de dispozițiile legale, speciale, din materia exproprierii.
Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului să restituie suma de 33.984 lei Rol, primită în anul 1987, respectiv 3,3984 lei Ron, reprezentând despăgubirile primite la data exproprierii, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație pe perioada 1987 - 01.10.2008.
Prin sentința civilă nr.25 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins acțiunea și cererea reconvențională.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a motivat că acțiunea este neîntemeiată în raport de dispozițiile Deciziei nr.53 din 04.06.2007, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii - prin care s-a stabilit că dispozițiile art.35 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea se interpretează în sensul că nu se aplică acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, acțiuni introduse după intrarea în vigoare a Legii 10/2001 - întrucât această lege reglementează toate situațiile ce privesc restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele preluate în perioada susmenționată.
Cu aplicare la speță s-a reținut că acțiunea a fost formulată după intrarea în vigoare sa Legii 10/2001.
A mai reținut că acțiunea deși întemeiată pe dispozițiile art.111 pr.civ. - este inadmisibilă atâta timp cât reclamantul are la îndemână acțiunea în realizarea dreptului, nefiind persoană exceptată de la procedura prevăzută de Legea 10/2001 - astfel că nimic nu l-a împiedicat să uzeze de această procedură.
Privitor la cererea reconvențională, instanța a reținut că are un caracter subsidiar, fiind formulată pentru ipoteza în care s-ar fi admis acțiunea, și a fost respinsă față de soluția de respingere a acțiunii.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea sentinței și admiterea acțiunii.
Motivând apelul, reclamantul a arătat că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale.
În argumentarea motivului a arătat că Decizia nr.53/2007 a Secțiilor Unite se referă doar la teza a doua a art.35 din Legea 33/1994 - pe când inițial reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe ambele teze ale art.35 - iar ulterior - prin precizarea formulată în temeiul art.132 alin.2 pct.4 din codul d e procedură civilă a înlocuit cererea în realizare cu una în constatare întemeiată pe art.111 din codul d e procedură civilă și pe art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, solicitând să se constate caducitatea decretului de expropriere și calitatea de proprietar.
A arătat apelantul că acțiunea în constatare este singurul mijloc juridic prin care poate obține recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului - atâta timp cât prevederile art.35 teza II.a din Legea 33/1993 au devenit inaplicabile după intrarea în vigoare a Legii 10/2001 iar acțiunea în revendicare nu este posibilă de îndată ce are posesia imobilului - neavând loc o preluare propriu-zisă a imobilului expropriat.
A invocat apelantul și jurisprudența instanțelor din ultima perioadă, în sensul admisibilității acțiunii.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului susținând că reclamantul avea calea procedurii reglementată de Legea 11/2001 pentru a obține restituirea, iar pe fond că exproprierea dispusă prin Decr.193/1987 și-a atins scopul prin începerea lucrărilor prevăzute.
Apelul este fondat.
Deși inițial reclamantul a investit instanța cu o acțiune în retrocedare întemeiată pe dispoz.artt.35 din Legea nr.33/1994, ulterior, în baza art.132 alin.2 pct.4 pr.civ. a înlocuit acțiunea în realizare cu o acțiune în constatare întemeiată pe prevederile art.111 pr.civ. și pe art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, solicitând să se constate caducitatea decretului de expropriere și calitatea sa de proprietară asupra imobilului expropriat - teren și construcții - susținând că decretul de expropriere este ineficace din punct de juridic, în condițiile în care lucrările pentru care imobilul a fost expropriat în anul 1987 nu au demarat nici până în prezent, reclamantul rămânând în continuare în posesia imobilului.
Prin urmare, instanța a rămas investită cu o acțiune în constatare ce se circumscrie dispozițiilor art.111 pr.civ.
Acțiunea precizată a reclamantei este tot o acțiune în materie de expropriere dar în raport de obiectul său - constatarea caducității decretului de expropriere și a calității reclamantei de proprietară a imobilului litigios, de motivele de fapt care susțin acțiunea potrivit cărora, reclamantul a rămas în posesia imobilului și după expropriere, bunul nefiind preluat efectiv de către expropriator în vederea realizării scopului exproprierii, încadrarea în drept nu rezidă în dispozițiile art.35 din Lg.35/1994 ci în dispozițiile art.111 pr.civilă.
Conform Deciziei nr.53/04.06.ș2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite - dispozițiile art.35 din Legea 33/1994 nu sunt aplicabile acțiunilor în retrocedarea imobilelor expropriate în perioada 06.03.1945b - 22 decembrie 1989, acțiuni introduse după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 deoarece ca lege specială în al cărei domeniu de reglementare intră și imobilele expropriate în perioada mai sus menționată, Legea 10/2001 înlătură aplicabilitatea legii generale în materie de expropriere, respectiv a Legii nr.33/1994, ceea ce are ca efect inadmisibilitatea acțiunilor în retrocedare - introduse după data intrării în vigoare a legii speciale.
Cum însă reclamanta nu a investit instanța cu o acțiune în realizarea dreptului, ci cu o acțiune în constatare, aplicarea la speță, de către prima instanță a Deciziei nr.53/2007a Secțiilor Unite ale ICCJ - este greșită.
În subsidiar, instanța s-a raportat și la temeiul corect al acțiunii - la art.111 pr.civ. reținând însă incorect că acțiunea este inadmisibilă întrucât reclamantul ar avea deschisă calea acțiunii în realizarea dreptului.
Reclamantul a avut neîntrerupt și are și în prezent posesia imobilului litigios, astfel că acțiunea sa în constatare este admisibilă. Reclamantul nu are calea unei acțiuni în realizarea dreptului, respectiv a acțiunii în revendicare întrucât aceasta presupune pierderea posesiei de către cel ce o promovează.
Pe fond, acțiunea în constatare promovată de reclamant este întemeiată.
Prin expertiza tehnică efectuată în cauză de către experții G, și - s-a identificat imobilul expropriat de la reclamant în baza Decr.193/1987 - compus din teren în suprafață de 250 mp. - situat în comuna - (anexa de la fila 79) și construcții (casa cu 3 camere, sală, beci) și s-a constatat că imobilul nu a fost afectat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea.
Cât timp nu a avut loc o preluare efectivă a imobilului în vederea demolării, pe bază de proces verbal ori alt act al autorității locale, transferul dreptului de proprietate nu a operat de la expropriat la expropriator. Art.4 din Decretul 467/1989 prevedea expres că imobilele expropriate trec în proprietatea statului pe data preluării efective a acestora în vederea demolării.
transferul proprietății de la reclamant la stat, reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, astfel că soluția ce se impunea în privința acțiunii era de admitere iar nu de respingere.
Față de aceste considerente și în baza art.296 pr.civ. urmează a se admite apelul, a se schimba sentința, în sensul admiterii acțiunii, constatării caducității Decretului 193/1987 și a calității reclamantului de proprietar al imobilului situat în Sat, Comuna, compus din teren în suprafață de 250 mp. și casă.
În privința soluției dată cererii reconvenționale, instanța de apel nu-și poate extinde examinarea întrucât apelul s-a declarat de către reclamant doar cu privire la soluția pronunțată asupra acțiunii, iar intimata pârâtă nu a formulat un apel incident.
De altfel, soluția de respingere a cererii reconvenționale nu s-a dat pe fondul cauzei întrucât prima instanță având în vedere că cererea a fost formulată pentru ipoteza subsidiară a admiterii acțiunii a respins-o în raport de soluția dată acțiunii, astfel că pârâta poate formulat pe cale separată o altă cerere fără a i se putea opune autoritatea de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul - -. domiciliat în com., sat, Județul G împotriva deciziei civile nr.25 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă SC. cu sediul în,-, Județul G, având ca obiect expropriere.
Schimbă sentința în sensul că admite cererea precizată.
Constată caducitatea Decretului de exproprierenr.193/1987.
Constată calitatea de proprietar a reclamantului pentru suprafața de 250 mp. teren și construcții, situată în satul, comuna, jud.G, bunuri ce au făcut obiectul Decretului de expropriere nr.193/1987.
Obligă pârâta la 5600 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
18.05.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Stela Popa
