Expropriere. Speță. Decizia 148/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.148/
Ședința publică din 04 iunie 2009
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcărița
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul prin mandatar Nora, împotriva sentinței civile nr.384 din 21 februarie 2008, pronunțată de tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Primăria municipiului T, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul apelant, avocat, iar pentru pârâta intimată consilier juridic.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat în cauză, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea apelului.
Reprezentantul reclamantului, apelant avocat solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 384 din 21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- și pe fond solicită retrocedarea terenului în suprafață de 541. situat în T Bv. înscris în CF nr. 41363 T cu nr. top 27667, suprafața de teren din litigiu fiind liberă și în consecință poate fi restituită în natură.
Reprezentanta pârâtei intimate consilier juridic solicită respingerea apelului ca nefondat și nelegal.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 29.11.2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Primăria mun. T, prin Primar, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună retrocedarea terenului în suprafață de 541 mp situat în T, Bv., înscris în CF nr. 41363 T cu nr. top. 27667, întrucât suprafața de teren este liberă în prezent și, poate fi restituită în natură, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că reclamantul este unicul moștenitor al bunicului său, conform certificatului de moștenitor nr. 2197/11.04.1975 emis de notariatul de Stat al județului
Conform adresei nr. 33004/IV din 14.07.1977 a Consiliului Popular al mun. T, în baza decretului nr. 168/1977 privind executarea lucrărilor de sistematizare a Municipiului T în zona de locuințe Bv., fost expropriat imobilul teren în suprafața de 541 mp,însă terenul expropriat nu a fost folosit pentru destinația pentru care a fost expropriat și nu este afectat de detalii de sistematizare, astfel că, față de conținutul Deciziei nr. VI din 27.09.1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, potrivit căruia prev. art. 35 din Legea nr. 33/1994, se aplică și terenurilor expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, se impune admiterea acțiunii.
În drept, s-au invocat disp. art. 35 și art. 36 din Legea nr. 33/1994.
Pârâta Primăria mun. Taf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii civile, ca inadmisibile, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, deoarece reclamantul trebuia să solicite pe calea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001 retrocedarea imobilului, aceasta fiind legea specială în materie, reclamanta neputând uza de calea dreptului comun.
A arătat că procedura prevăzută de legea specială este obligatorie, iar nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, potrivit art. 21 pct. 5 din lege.
La termenul de judecată din 15.05.2007, pârâtul Primarul Mun. Tad epus la dosar note de ședință, prin care a arătat că reclamantul a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul în litigiu, notificare ca a fost respinsă prin Dispoziția nr. 2291/12.10.2005, contestația formulată împotriva acestei decizii aflându-se în calea de atac a apelului pe rolul Tribunalului Timiș. Reclamantul a declanșat, cu privire la același imobil și procedura prev. de Legea nr. 18/1991 rep. dosarul fiind suspendat în fața Judecătoriei Timișoara.
La termenul de judecată din 25.09.2007, Tribunalul Timișa respins excepția de inadmisibilitate acțiunii invocată de pârâtă, fiind avută în vedere Decizia nr.VI din 27.09.1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, potrivit căreia prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994 se aplică și terenurilor expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi.
La termenul de judecată din 21.02.2008, față de conținutul deciziei nr. LIII a Înaltei Curți de Casație și Justiție și de prevederile art. 329 Cod procedură civilă și ale art. 35 din Legea nr. 33/1994 raportat și la dispozițiile art. 22 alin. 5 din Legea nr.10/2001 republicată, tribunalul a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Prin sentința civilă nr. 384 din 21.02.2008 Tribunalul Timișa respins acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Primăria Mun. T, prin Primarul Mun.
Pentru a da această soluție prima instanță a reținut că prin decizia nr. LIII pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii,( decizie obligatorie, potrivit dispozițiile art. 329 Cod Procedură Civilă), s-a statuat că prevăzut art. 35 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 06.03.1945-22.12.1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Aceasta pentru că art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 oferă cadrul juridic complet pentru restituirea în natura și prin măsuri reparatorii în echivalent, inclusiv în ceea ce privește imobilele expropriate în perioada de incidență (6 martie 1945-22 decembrie 1989), art. 11 din actul normativ arătat reglementând în detaliu modalitatea de restituire a imobilelor preluate prin expropriere.
Dispozițiile legale arătate constituie cadrul juridic special în acest sens, și singurul care poate fi invocat după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, iar prev. art. 35 din Legea nr.33/1994 au un caracter general față de dispozițiile Legii nr. 10/2001.
S-a mai reținut că Legea nr. 10/2001 suprimă acțiunea de drept comun a revendicării, dar, totodată, asigură realizarea garanțiilor unui proces echitabil în condițiile art.6 alin.1 din CEDO, prin instituirea unui sistem reparator și procedural perfecționat, în trei grade de jurisdicție.
Imobilul revendicat a fost expropriat de la antecesorul reclamantului în data de 21.06.1977, prin Decretul Prezidențial cu nr. 368 ( fila 4 și 95 și urm.), intrând, deci, în categoria imobilelor preluate abuziv de stat în perioada de incidență a Legii nr. 10/2001, potrivit disp. art. 2 alin.1 lit. h din actul normativ arătat iar reclamantul a apelat, la procedura reparatorie prevăzută de Legea nr. 18/1991 și de Legea nr. 10/2001, dosarul fiind în curs de soluționare pe rolul Curții de Apel Timișoara, astfel că el trebuie să finalizeze procedura reparatorie prevăzută de legea specială, în cadrul căreia trebuie să urmărească realizarea dreptului său.
Dispozițiile art. 329 Cod procedură civilă obligă instanța de judecată să se conformeze interpretării date cu privire la prevederile unui act normativ, de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că excepția inadmisibilității acțiunii este întemeiată, motiv pentru care, în baza art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, a admis-o, cu consecința respingerii cererii, ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței civile nr.384 din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în termen legal și motivat a declarat apel reclamantul, criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului a arătat că potrivit certificatului de moștenitor nr. 2197/1975 emis Biroul Notarial este singurul moștenitor al bunicului său, fost proprietar al imobilului reprezentând teren înscris în CF 41363 în suprafață de 541.
A susținut că prin Decizia VI din 27.09.1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secțiile Unite - în interesul legii, exproprierea pentru cauză de utilitate publică privind imobilele care nu au fost utilizate în termen de 1 an pentru scopul pentru care au fost expropriate este supusă dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 și aceste dispoziții sunt aplicabile și în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor imobile expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi dacă nu s-a realizat scopul exproprierii.
A susținut că prima instanță în mod greșit a respins acțiunea în temeiul excepției de inadmisibilitate deoarece decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr.LIII /2007, nu poate afecta o acțiune înregistrată anterior pronunțării acestei decizii, că soluția pronunțată de tribunal a încălcat dreptul său de proprietate respectiv art. 44 alin. 1 și 2 din Constituția României.
În drept apelul a fost motivat pe dispozițiile cuprinse în art. 282 și 284 Cod pr.civilă.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate în raport de motivele de apel invocate de reclamant și dispozițiile cuprinse în art. 292 și urm. Cod pr.civilă, Curtea stabilește că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, obiectul acțiunii reclamantului l-a constituit cererea acestuia de retrocedare a imobilului înscris în CF 41363 T, imobil expropriat în baza Decretului nr. 168/1977.
Temeiul de drept al acțiunii l-au constituit dispozițiile cuprinse în art. 35 și 36 din Legea nr. 33/1994.
Soluția pronunțată de prima instanță este legală în raport de decizia nr. LIII ( 53) pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în ședința din 4 iunie 2007, dosar nr. 18/2007.
Din dispozitivul acestei hotărâri rezultă că "dispozițiile art. 35 din Legea nr.33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică se interpretează în sensul că: Aceste dispoziții nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001".
Instanța supremă a avut în vedere faptul că Legea nr. 10/2001 constituie o lege specială reparatorie în cazul imobilelor preluate abuziv de stat, inclusiv prin expropriere, că este o lege de imediată aplicare, iar Legea nr. 33/1994, care reglementează cadrul exproprierii pentru cauză de utilitate publică, are un caracter general față de Legea nr. 10/2001 iar dispozițiile art. 35 din această lege nu sunt aplicabile acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 care au fost introduse după intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001.
Considerând că Legea nr. 10/2001 suprimă acțiunea de drept comun a revendicării,că acțiunile în revendicare introduse după intrarea în vigoare a acestei legi sunt inadmisibile, Înalta Curte de casație și Justiție a stabilit că se impune ca dispozițiile art. 35 din Legea 33/1994 să fie considerate ca rămase fără aplicare în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate, dacă au fost introduse după intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001.
Având în vedere că potrivit art. 329 alin.3 Cod pr. civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite - este obligatorie pentru instanțe, Curtea pentru cele ce preced urmează să respingă ca nefondat apelul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.384 din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. CO/29.06.2009
Dact NF/29.06.2009
Ex.2
Tribunalul Timiș - Președinte.
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcărița
