Expropriere. Speță. Decizia 156/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 156
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
Grefier: - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul cu domiciliul în Tg.J, str. -,. 12,. 1,. 20, județul G, împotriva sentinței civile nr. 12 de la 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâră SC SA, cu sediul în,-, județul G, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat reprezentând apelantul reclamant și consilier juridic C reprezentând intimatul pârât SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat pentru apelantul reclamant a învederat că depune la dosarul cauzei și minuta celei de a treia decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv extras de pe site-ul acestei instanțe, decizia nr. 316 de la 08 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția Civilă în dosarul nr-, sentința civilă nr. 54/01 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Civilă în dosarul nr-, chitanțele nr. 25/17.05.2009 și nr. 26/18.05.2009 reprezentând contravaloare onorariu avocat. A învederat că nu are excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat.
Consilier juridic pentru intimatul pârât a depus la dosarul cauzei delegație, a învederat de asemenea că nu are excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat.
Nemaifiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, curtea constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat pentru apelantul reclamant, a susținut că, în raport de practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, de stare de fapt, pune concluzii de admitere a apelului, desființarea sentinței civile nr. 12 din 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere că această instanță s-a pronunțat greșit pe excepție, iar nu pe fondul cauzei.
Consilier juridic C pentru intimatul pârât a pus concluzii de respingere a apelului, de menținere a sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, conform motivelor din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. A solicitat diminuarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr- formulată de reclamantul chemat în judecată Energetic, solicitând instanței ca prin sentința civilă ce se va pronunța să se dispună retrocedarea în natură a unui imobil format din teren în suprafață de 250 mp. și o casă de locuit situată în comuna.
In motivarea acțiunii, a arătat că este moștenitorul autorului, și în anul 1987 fost expropriat în vederea extracției și prelucrării mineralelor utile, pentru care primit cu titlul de despăgubiri suma de 33.396 lei și nici până în prezent scopul exproprierii nu fost îndeplinit.
La primul termen de judecată reclamantul a depus o precizare la acțiune, în sensul că înlocuiește acțiunea în realizare cu o acțiune în constatare caducității Decretului de expropriere și calitatea sa de proprietar asupra imobilelor precizate în acțiune, întemeiată în drept pe prevederile art. 111.pr.civilă, art. 42 din Constituție.
Pârâta a depus prin reprezentantul său o cerere reconvențională prin care a solicitat ca reclamantul să fie obligat să restituie suma de bani reprezentând contravaloarea imobilelor expropriate, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, în condițiile în care va fi admisă acțiunea reclamantului, solicitând în același timp declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Tg. J, având în vedere precizarea la acțiune.
Prin sentința civilă nr. 335 din 10 octombrie 2007 fost admisă excepția invocată de pârâta SC Energetic, și a fost declinată competența soluționării cauzei formulată de reclamantul împotriva pârâtei Energetic, în favoarea Judecătoriei Tg.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a avut în vedere precizarea ulterioară la acțiune, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 111.civ.
Cod PenalJudecătoria Tg-J, prin sentința civilă nr. 7933 din 12.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, a admis excepția de necompetentă materială invocată de reclamant, declinând competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, constatând totodată ivit conflictul negativ de competență, înaintând cauza la Curtea de Apel Craiova în vederea stabilirii competenței.
Prin decizia civilă nr. 5 din 19 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, s-a stabilit competența soluționării cauzei, având ca obiect judecarea acțiunii civile formulată de reclamantul V, în favoarea Tribunalului Gorj, apreciindu-se că în raport de acțiunea și precizarea ulterioară, și de cererea reconvențională formulată în cauză de către pârâtă s-a constatat că scopul final al acțiunii tinde către restituirea imobilului ce a aparținut autorului reclamantului ce a fost expropriat prin Decretul nr. 193/1997, întrucât nu s-a realizat scopul exproprierii.
Reluându-se judecarea cauzei, s-a format la Tribunalul Gorj dosarul nr-.
Pârâta SC Energetic SA a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada martie 1945-22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar în situația în care va fi respinsă excepția invocată, solicitat respingerea pe fond a acțiunii.
La cererea reclamantului s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice, fiind numit expert inginer.
Din concluziile raportului de expertiză a rezultat că terenul în suprafață de 497 mp. este proprietatea SC Energetic, iar contravaloarea sumelor primite cu ocazia exproprierii este de 11.280,484 lei.
La raportul de expertiză, reclamantul a formulat obiecțiuni, la care expertul a răspuns printr-un supliment la raportul de expertiză.
Reclamantul a depus concluzii scrise, arătând că nu și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 35 din L 33/1994, ci pe dispozițiile art. 42 alin.2 și 3 din Constituția României, în baza art. 1 din Protocolul 1 al CEDO, depunând la dosar sentințele civile nr. 54/2008, 318/2007 și 371/2007, ale Tribunalului Gorj și decizia civilă nr. 3480/2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin sentința civilă nr.12 din 23 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta SC Energetic SA.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul V împotriva pârâtei SC Energetic SA.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă SC Energetic SA.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că acțiunea formulată este întemeiată pe dispozițiile legii 33/1994, așa cum a reținut și Curtea de Apel Craiova prin decizia civilă nr. 5/2008, pronunțată în regulator de competență, astfel că, față de decizia în interesul legii nr. 53/2008, s-a apreciat că după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, dispozițiile art. 35 din Legea 33/1994 sunt inoperante, iar acțiunea promovată în temeiul acestor prevederi legale este inadmisibilă, partea interesată având posibilitatea să-și valorifice drepturile pe calea unei acțiuni în realizare, doar în procedura Legii 10/2001.
Cererea reconvențională fost respinsă ca efect al respingerii acțiunii principale, având în vedere caracterul subsidiar la acesteia.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A susținut că prima instanță a interpretat și aplicat în mod greșit textele de lege pe care apelantul reclamant le-a invocat, și a reținut ca fondată o excepție care nu există în Codul d e procedură civilă, încălcând totodată flagrant principiul disponibilității, care conferă părții dreptul de a dispune de obiectul litigiului și de a determina limitele acestuia.
Apelantul reclamant a arătat că art. 35 din legea 33/1994 conține două teze, prima cu referire la termenul de 1 an în care decretul de expropriere trebuie să-și producă efectele pentru a nu deveni caduc, iar a doua cu referire la posibilitatea fostului proprietar de a solicita retrocedarea imobilului, în cazul în care nu a fost folosit potrivit scopului pentru care a fost preluat și nu a intervenit o nouă declarare de utilitate publică, iar decizia nr. 53 secțiilor unite ale ÎCCJ are în vedere tocmai aceasta a doua teză.
S-a mai arătat că, deși inițial cererea introductivă a fost întemeiată în drept pe prevederile art.35 din legea 33/1994, ulterior reclamantul și-a precizat acțiunea, pe care a înlocuit-o, potrivit art.132 alin.2 pct.4 Cod pr.civ. dintr-o acțiune în realizare într-o acțiune în constatare, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 111 din Codul d e pr.civ., art.1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, și art.44 din Constituția României, solicitând să se constate caducitatea decretului de expropriere, referirea la art. 35 din legea 33/1994 făcându-se doar în dezvoltarea primei teze privind termenul de 1 an în care un act de expropriere trebuie să-și producă efectele pentru a nu deveni ineficace.
În esență, s-a susținut că cererea este întemeiată pe considerentul că reclamantul nu a pierdut niciodată posesia imobilului, așa cum reiese din raportul de expertiză întocmit, terenul nefiind afectat de lucrări miniere nici după 20 ani de la data preluării. Nu a intervenit o nouă declarare a utilității publice, iar reclamantul plătește impozitul aferent dreptului de proprietate.
Apelantul reclamant a mai susținut că conceptul de retrocedare la care face referire instanța de fond nu este incident speței, întrucât retrocedarea presupune pierderea prealabilă a posesiei, or reclamantul a exercitat în mod continuu acest atribut al dreptului de proprietate.
De altfel, practica instanței supreme s-a modificat cu privire la această problemă de drept, acțiunile având acest obiect, întemeiate pe dispozițiile art.11 Cod pr.civ, fiind apreciate ca admisibile, în condițiile în care reclamantul nu a pierdut niciodată posesia nemișcătorului.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru a se pronunța asupra fondului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 297 alin.1 Cod pr civ.
La dosarul cauzei s-au depus: hotărâri judecătorești pronunțate în spețe similare, împuternicire avocațială și chitanțe privind plata onorariului de avocat.
La data de 21.04.2009, intimata pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.
Apelul este fondat.
Prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat, în temeiul prevederilor art. 35 din legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, retrocedarea unui imobil expropriat.
Ulterior, la data de 29.08.2007 ( fila 73), reclamantul și-a precizat acțiunea, potrivit art. 132 alin2 pct.4 Cod pr.civ, și a arătat că înțelege să înlocuiască acțiunea inițială în realizarea dreptului cu o acțiune în constatare, întemeiată pe dispozițiile art. 11 Cod pr.civ, art. 42 alin2 și 3 din Constituția României și art. 1din Protocolul nr. 1 CEDO, solicitând să se constate caducitatea decretului de expropriere și calitatea sa de proprietar asupra imobilului expropriat - teren și construcție -, având în vedere faptul că decretul de expropriere este ineficace din punct de vedere juridic, în condițiile în care lucrările pentru care imobilul a fost expropriat în anul 1987 nu au fost demarate nici până în prezent, reclamantul rămânând în continuare în posesia bunului.
Astfel, deși acțiunea introductivă a fost promovată ca o acțiune în retrocedare, întemeiată pe dispozițiile art. 35 din legea 33/1994, față de precizarea ulterioară, instanța a devenit legal investită cu o acțiune în constatare, fondată pe dispozițiile art. 111 Cod pr. civ.
Este adevărat că prin decizia nr. 5/19 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, în soluționarea unui conflict negativ de competență, rămasă irevocabilă prin nerecurare, s-a statuat că în speță sunt incidente dispozițiile legii 33/1994, iar acțiunea dedusă judecății este o acțiune în materie de expropriere.
În raport însă de obiectul acțiunii precizate și de scopul urmărit prin formularea acesteia, constând în constatarea caducității decretului de expropriere și a calității reclamantului de proprietar al imobilului expropriat, și de motivele de fapt subsumate susținerii acesteia, potrivit cărora reclamantul a rămas în posesia bunului și după expropriere, bunul nefiind preluat efectiv de expropriator în vederea realizării scopului exproprierii, acțiunea se impunea a fi calificată ca o acțiune în constatare încadrabilă în drept în prevederile art. 111 cod pr. civ.
Prima instanță a calificat greșit acțiunea precizată dedusă judecății ca o acțiune în retrocedare supusă dispozițiilor art. 35 din legea 33/1994, și a reținut în consecință că este inadmisibilă în raport de dispoziția nr. 53/4.06.2007, pronunțată de Secțiile Unite ale ÎCCJ, în recursul în interesul legii referitor la interpretarea dispozițiilor art. 35 din Legea 33/1994.
În considerentele deciziei nr. 53/2007, ÎCCJ a stabilit că dispozițiile art. 35 din legea 33/1994 nu sunt aplicabile acțiunilor în retrocedarea imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, deoarece legea 10/2001, ca lege specială înlătură aplicabilitatea legii generale în materie de expropriere, Legea 33/1994, ceea ce conduce la inadmisibilitatea acțiunilor în retrocedare întemeiate pe dispozițiile art. 35 din legea 33/1994, introduse după intrarea în vigoare a legii 10/2001.
Cum însă, în speță, acțiunea dedusă judecății este o acțiune în constatare, aplicarea în cauză a deciziei nr. 53/4.06.2007 a ÎCCJ este eronată, și a determinat pronunțarea unei hotărâri afectată de nelegalitate.
Nu se poate reține că acțiunea în constatare ar fi inadmisibilă, dat fiind caracterul subsidiar al acesteia, întrucât partea ar avea deschisă calea acțiunii în realizarea dreptului.
Reclamantul are posesia bunului imobil, pe care a păstrat-o și după data exproprierii, or acțiunea în revendicare / retrocedare are ca premisă tocmai pierderea posesiei, iar ca finalitate, redobândirea acesteia.
Constatând astfel că prima instanță a soluționat greșit acțiunea precizată în temeiul excepției inadmisibilității, fără a intra în cercetarea fondului, Curtea apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 297 alin.1 Cod pr. civ. potrivit cu care se va admite apelul, se va desființa sentința civilă și se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj pentru examinarea în fond a acțiunii precizate și a cererii reconvenționale.
Soluția se impune și în raport de jurisprudența constantă a Curții europene a drepturilor omului, în materia respectării dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din CEDO și de dreptul la respectarea proprietății, enunțat de art. 1din Protocolul nr. 1 la CEDO,căci în caz contrar, reclamantul nu ar mai avea deschisă nicio cale pentru a-și valorifica dreptul său de proprietate în fața unui tribunal, câtă vreme nu ar putea să justifice motive independente de voința sa, care l-au împiedicat să uzeze în termenele legale de procedura Legii 10/2001.
Cererea accesorie formulată de apelantul reclamant având ca obiect obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 Cod pr. civ. se va soluționa odată cu fondul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul cu domiciliul în Tg.J, str. -,. 12,. 1,. 20, județul G, împotriva sentinței civile nr. 12 de la 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâră SC SA, cu sediul în,-, județul
Desființează sentința civilă și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored.jud.-/ 4ex./ 1.06.2009
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Oana Ghiță
