Expropriere. Speță. Decizia 165/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 165
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanții (.. ), (.. ), (.. ), toți cu domiciliul în comuna Măneciu, sat, nr. 31, județul P, (.. ) domiciliat în, str.-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1463/16 nov. 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții COMUNA - PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna Măneciu, județul P și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE- DIRECȚIA APELOR B-, cu sediul în B,- Bis, județul B, cauză venită spre rejudecare după casare potrivit Deciziei civile nr. 5582/7 oct. 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții-reclamanți, toți prin avocat potrivit împuternicirii avocațiale nr. 1/2009 din Baroul Prahova, lipsă fiind intimații Comuna Măneciu prin Primar și Administrația Națională Apele Române- Direcția Apelor B-
Procedura îndeplinită.
S- a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, revine cerinței timbrajului, în sensul că cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și nu trebuie timbrată așa cum din eroare s-a menționat în măsurile dispuse de complet( fila 2 dosar apel).
Avocat având cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul susține că sentința civilă nr. 146/16 nov. 2007 este neîntemeiată și nelegală întrucât instanța de fond a respins acțiunea pentru considerentul că apelanții nu ar fi făcut dovada posesie suprafeței de teren ce a făcut obiectul exproprierii.
Mai arată apărătorul apelanților că, în opinia sa nu era necesar să se facă dovada posesie deoarece legiuitorul nu cere acest lucru, ori dacă instanța ar fi vrut să se lămurească și cu privire la acest aspect, atunci în baza art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă putea să pună în discuție necesitatea administrării unei probe care să lămurească acest aspect. Se putea elucida acest lucru și prin stabilirea unui obiectiv în acest sens expertului topografic.
Mai susține avocat că practica Curții Europene este în sensul ca imobilele expropriate în baza unui decret de expropriere asupra cărora nu s-a realizat scopul exproprierii urmează a fi restituite foștilor proprietari.
Coroborând susținerile părților cu materialul probator rezultă că apelanții au făcut dovada neacordării unei despăgubiri juste, iar referitor la proprietate sunt de reținut următoarele: în conformitate cu dispozițiile art. 20 și 11 din Constituție care stipulează expres obligațiile statului de a îndeplini cu bună credință tratele internaționale la care România este parte și care fac astfel parte din dreptul intern, este de observat că în cauză s-au încălcat dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului care prevede că o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Cu alte cuvinte, exproprierea trebuie să fie în același timp convenabilă pentru realizarea țelului ei legitim, dar și nedisproporționată față de acesta.
Mai susține avocat că există o parte din terenul în litigiu care nu este ocupat de intimata Administrația Națională Apele Române-Direcția Apelor B- Arată că apelanții au înțeles să se prevaleze de Legea 33/1994, care este o lege specială ce se referă numai la exproprieri.
Solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii.
În subsidiar dacă se va trece peste aceste susțineri, solicită admiterea apelului, casare cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea probei testimoniale privind dovada posesiei. Fără cheltuieli de judecată.
La solicitarea curții, avocat precizează că nu s-a dezbătut succesiunea de pe urma defuncților și, astfel că nu avea cum să se depună la dosar vreun certificat de moștenitor. Totodată arată că la acest termen de judecată nu este în posesia certificatului de deces privind pe defuncta.
Curtea, față de împrejurarea că apărătorul apelanților este prezent la acest termen de judecată și acesta a arătat că nu mai are alte cereri de formulat și că a fost prezent la Înalta Curte de Casație și Justiție, întreabă recurentul dacă este în măsură să depună certificatul de deces al defunctei și certificatul de atestare a calității de moștenitori, așa cum s-a dispus a fi citați cu această mențiune apelanții-reclamanți prin încheierea de ședință din data de 9 iunie 2009.
Avocat având cuvântul încă odată precizează că nu s-a dezbătut succesiunea de pe urma defunctei astfel că nu este în măsură să depună certificat de atestare a calității de moștenitori al apelanților.
Curtea,cu privire la dispozițiile date prin încheierea de ședință din data de 9 iunie 2009 mergând pe îndrumările Înaltei Curți de Casație și Justiție, ia act că la acest termen de judecată,apărătorul apelanților-reclamanți, avocat a invederat că nu s-a dezbătut succesiunea de pe urma defunctei și nu este în măsură să depună copia certificatului de deces al defunctei sus menționate și nici certificatul de atestate a calității de moștenitori a apelanților-reclamanți.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de admiterea excepției de tardivitate al apelului declarat de reclamanții, și și în consecință respingerea acestuia ca tardiv. Cu privire la apelul declarat de reclamantul, solicită respingerea ca nefondat.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova la nr-, reclamanții si ( fosta ), au chemat in judecata comuna Măneciu - prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să oblige pârâta să le retrocedeze suprafața de 4070. expropriată în baza Decretului nr. 247/13.08.1980.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin Decretul 247/1980 li s-a expropriat suprafața de 4070. pentru cauza de utilitate publică, teren ce nu a fost utilizat în termen de 1 an potrivit scopului pentru care a fost preluat, este nefolosit, nu este afectat de detalii de sistematizare și nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică și nici nu au primit niciun fel de despăgubiri pentru acest teren, motiv pentru care sunt îndreptățiți să solicite retrocedarea lui.
La termenul de judecata din data de 20.04.2007, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă a Administrației Naționale Apele Române-Direcția Apelor B-I, față de susținerea pârâtei comuna Măneciu-prin Primar, in sensul că aceasta a avut calitatea de expropriator.
La data de 08.06.2007 pârâta ANAR-Direcția Apelor B-I a depus întâmpinare prin care a arătat pe de o parte că acțiunea este inadmisibilă deoarece reclamanții aveau posibilitatea să solicite restituirea în natură în baza Legii 10/2001, iar pe de altă parte este neîntemeiata întrucât, scopul exproprierii a fost îndeplinit prin realizării acumulării Măneciu.
La termenul din 16.11.2007, având în vedere că reclamantul a decedat pe parcursul procesului, respectiv la data de 20.09.2007 conform certificatului de deces depus la dosar, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de reclamanți, pe moștenitorii acestuia, și.
În cauză s-a administrat proba cu acte, interogatoriu și expertiză tehnică topometrică.
Prin sentința civilă nr. 1463/12 oct. 2007, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea formulată de reclamanții, și, care a decedat pe parcursul procesului, având ca moștenitori pe, și, în contradictoriu cu pârâții comuna MANECIU - prin PRIMAR și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE-DIRECȚIA APELOR B -I, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, potrivit actelor existente la dosar ( adeverința nr.2711/2007, Decretul de expropriere nr.247/1980 și tabelul anexă, răspunsul pârâtei Administrației Naționale Apele Române-Direcția Apelor B-I la interogatoriu, actele de stare civilă) a rezultat că autorii părților și. au deținut în proprietate suprafața totală de cca.4070, teren expropriat pentru cauza de utilitate publică în scopul realizării obiectivului de investiții " Maneciu".
Potrivit raportului de expertiză tehnică topo, inclusiv completare, întocmit de expert, terenul in litigiu are suprafața de 4064. din care suprafața de 1451. este afectată de detalii de sistematizare privind lacul de acumulare, restul de 2613. nefiind afectat de asemenea detalii.
Potrivit art.35 din Legea 33/1994, dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor daca nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică.
Pe de alta parte, art.1 al.1 din Legea 10/2001 prevede că imobilele preluate in mod abuziv de stat sau de orice alte persoane juridice in perioada 06.03.1945-22.12.1989 și nerestituite, se restituie în natură în condițiile acestei legi.
Totodată, art.11 din aceeași lege, asigură realizarea în practica a întregii proceduri de restituire, precum și a măsurilor reparatorii prin echivalent, constituind cadrul juridic cu caracter special pentru cererile de retrocedare a imobilelor expropriate în perioada sus-menționată.
Așadar, din actele și lucrările dosarului, a rezultat că autorii reclamanților au deținut în proprietate suprafața de cca.4070 ce a fost expropriată în baza Decretului 247/1980 în scopul realizării obiectivului de investiții "a Maneciu" reclamanții primind în schimb despăgubiri.
Ori, in condițiile în care terenul a fost expropriat pentru cauza de utilitate publică, iar cererea de restituire a fost formulata după apariția Legii 10/2001, însemnă că devin aplicabile în cauză, dispozițiile acestei legi care reprezintă reglementarea cu caracter special și oferă cadrul juridic pentru restituirea în natură și prin măsuri reparatorii prin echivalent, ceea ce înseamnă ca disp.art.35 din Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica în cazul acțiunilor având ca obiect imobilele expropriate în perioada 06.03.1945-22.12.1989 introduse după intrarea in vigoare a Legii 10/2001 nu-și mai găsesc aplicarea, dispozițiile Legii 33/1994 având un caracter general față de Legea 10/2001 care constituie o lege specială, reparatorie, în cazul imobilelor preluate în mod abuziv de stat.
Ca atare, atât timp cât reclamanții nu au făcut dovada că se încadrează in categoria persoanelor exceptate de la Legea 10/2001 sau că din motive independente de voința lor nu au putut utiliza procedura acestei legi în termenele legale, ei nu mai pot pretinde restituirea în baza art.35 din Legea 33/1994, cu atât mai mult cu cât nu au făcut în niciun mod dovada că exproprierea nu și-a produs efectul pentru care a fost dispusă, respectiv că, de la data exproprierii, terenul a fost stăpânit în continuare de către ei, adică s-a aflat permanent în posesia lor.
Faptul că în raportul de expertiza topo completare s-a arătat că suprafața de 2613. nu a fost afectată de detalii de sistematizare, nu a însemnat în mod automat că în cauza sunt aplicabile disp.art.35 din /1994, cât timp reclamanții nu au făcut dovada că terenul s-a aflat în posesia lor și nu ar fi în administrarea pârâtei Administrația Națională Apele Române-Direcția Apelor B-I.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, a respins acțiunea ca neîntemeiata și nu ca inadmisibilă, întrucât reclamanții pot formula în principiu, acțiune de restituire a imobilului, dispozițiile legale invocate respectiv, art.35 din Legea 33/1994, negăsindu-și însă aplicarea, cererea fiind formulată după apariția Legii 10/2001.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, și ( toți în calitate de moștenitori ai defunctului ), invocând dispozițiile art. 35,38 din Legea 33/1994, iar Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia civilă nr. 31/5 februarie 2008 a admis excepția de tardivitate invocată de intimata Administrația Națională Apele Române-Direcția Apelor B- A respins apelul ca tardiv introdus, formulat de reclamanții, moștenitori ai defunctului și -moștenitor al defunctului, împotriva sentinței civile nr. 1436/16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții Comuna Măneciu-prin Primar și Administrația Națională Apele Române-Direcția Apelor B-
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, și în calitate de moștenitori ai defuncților și,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, recurs admis de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 5582/7 octombrie 2008, apreciind că apelul declarat de nu a fost tardiv, deoarece, într-adevăr, comunicarea hotărârii atacate s-a făcut la 20 decembrie 2007, prin urmare apelul a fost formulat în termen de către acest moștenitor. S-a casat decizia civilă nr. 31/5 februarie 2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI și s-a trimis cauza pentru judecarea apelului la aceeași instanță.
Dosarul a fost reînregistrat la Curtea de APEL PLOIEȘTI, pentru rejudecare, ocazie cu care s-au avut în vedere îndrumările curții, dar și criticile formulate de apelanți.
Astfel, prin încheierea de ședință din data de 9 iunie 2009, s-a dispus citarea apelanților-reclamanți, lipsă la acest termen, cu mențiunea de a depune pentru termenul din 8 septembrie 2009 când s-a amânat cauza, certificatul de deces al defunctei și certificatul de atestate a calității de moștenitori a reclamanților, la dosar neexistând asemenea acte.
De asemenea, este de reținut că motivele de apel au fost depuse decât acum cu ocazia rejudecării cauzei, apărătorul apelanților prezentându-se la sfârșitul ședinței de judecată din data de 9 iunie 2009, depunând împuternicire avocațială și motivele de apel în două exemplare.
Criticile practic sunt preluate din conținutul acțiunii, reiterându-se faptul că judecătorul fondului nu a manifestat rol activ, iar pentru faptul că terenul expropriat nu a fost folosit pentru scopul propus poate fi restituit invocând art. 481 cod civil și art. 20 și 11 din Constituție.
Deși au avut cunoștință atât de îndrumările Înaltei Curți de Casație și Justiție date prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare cât și de dispoziția dată de instanța de apel prin încheierea de ședință din data de 9 iunie 2009, părțile, prin apărător au invederat instanței că nu mai au alte cereri de formulat și au solicitat cuvântul pentru susținerea apelului.
Cu toate acestea, instanța de apel, având în vedere că primul motiv de recurs a fost acela că reclamanta nu a mai fost citată, mergând pe linia îndrumărilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare, ca de altfel și prin dispozițiile încheierii de ședință din data de 9 iunie 2009, a insistat să se depună la dosar eventualul certificat de deces( dacă între timp a decedat) și dovada calității de moștenitori a apelanților, de pe urma mamei ( fostă ),însă apărătorul apelanților a menționat că nu este în măsură să depună aceste acte întrucât părțile pe care le reprezintă, nu le posedă.
În baza rolului activ, conform art. 129 Cod procedură civilă, totuși instanța a stăruit, arătând că în cererea de recurs se precizează că toți cei patru reclamanți în calitatea lor de moștenitori ai celor doi defuncți și, formulează în termen legal recursul, în care prima critică este legată de necitarea numitei. Chiar și așa stând lucrurile, apărătorul care a formulat recursul și a reprezentat reclamanții-recurenți nu a fost în măsură să lămurească acest aspect, solicitând cuvântul pentru susținerea apelului.
Conform art. 296 Cod procedură civilă, apelul formulat de urmează a fi respins pentru următoarele motive:
Acțiunea a fost introdusă la data de 20 martie 2007, după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, modificată, iar obiectul cererii a constat în obligarea pârâtelor la retrocedarea suprafeței de teren de 4070 mp. expropriată în baza Decretului 247/3 august 1980. Temeiul de drept indicat de părți îl reprezintă art. 35; art.38 din Legea 33/1994.
Reglementarea cu caracter special al Legii 10/2001, mai exact dispozițiile sale, oferă cadrul juridic pentru restituirea în natură sau prin echivalent, persoanelor îndreptățite, mai puțin a celor cărora terenul le-a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, conform art. 35 din Legea 33/1994, temei de drept pe care părțile și-au întemeiat acțiunea de față.
Apelantul nu a făcut dovada că este exceptat de la Legea 10/2001 și nici că din motive independente de voința sa nu a urmat procedura impusă de legea specială, Legea 10/2001, astfel încât este evident că nu mai poate promova o acțiune în baza Legii 33/1994, după apariția Legii 10/2001.
Referirea în motivele de apel la prevederile art. 481 Cod civil, la art. 11 și 20 din Constituție, dar mai ales la dispozițiile art.1 din Protocolul nr. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, rămâne fără suport atâta timp cât părțile practic invocând propria culpă, nepromovând acțiune după procedura specială a Legii 10/2001 caută vinovații în altă parte, mai exact în justiția română care în opinia eronată a acestora, nu oferă garanția apărării dreptului la proprietate al cetățenilor, consfințit de Constituție dar și de normele dreptului comunitar.
Total greșită viziunea părților din prezentul litigiu, care oricum nu pot invoca necunoașterea legii, mai clar spus, introducerea acțiunii având ca temei de drept Legea 33/1994-art- 35 și 38, după intrarea în vigoare a Legii 10/2001 a fost corect respinsă ca neîntemeiată și nu ca inadmisibilă de Tribunalul Prahova, întrucât dispozițiile legale invocate nu-și mai găsesc aplicarea oricum după intrarea în vigoare a acestei legi.
În considerarea celor ce preced, curtea va aprecia că dimpotrivă instanța de fond a manifestat rol activ, a dispus administrarea probelor în cauză( acte, expertiză) însă conform practicii unitare în materie, dar mai ales că acțiunea de retrocedare în baza Legii 33/1994 s-a promovat după apariția Legii 10/2001, sentința pronunțată este corectă, dispozițiile art. 35 din Legea 33/1994 nefiind aplicabile în speță, acțiunea așa cum am mai arătat fiind promovată după apariția Legii speciale.
Cât privește apelul celorlalte părți, urmează ca, față de termenul în care s-a promovat, curtea să admită excepția tardivității și să-l respingă ca atare.
Concluzionând, curtea conform art. 296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul și ca tardiv apelul declarat de reclamanții,.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de tardivitate a apelului declarat de apelanții-reclamanți, ȘI (moștenitori ai defunctului ) toți domiciliați în comuna Măneciu, sat nr.31, județul, împotriva sentinței civile nr. 1463 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții COMUNA - PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna Măneciu, județul P și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR B -, cu sediul în B,- bis, județul B și în consecință îl respinge ca tardiv formulat.
Respinge apelul declarat de reclamantul ( moștenitor al. ), domiciliat în comuna, str. -, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1463 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții COMUNA - PRIN PRIMAR, cu sediul în com.Măneciu, județul P și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR B -, cu sediul în B,- bis, județul B, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./grefier
8 ex./ 5 noiembrie 2009.
f-- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin
