Expropriere. Speță. Decizia 17/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 17/A/2010
Ședința publică din 22 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos
GREFIER: - -
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul apelant STATUL ROMÂN prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA împotriva sentinței civile nr. 660/27.10.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe intimații, ȘI COMUNA, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtului apelant Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale de România SA, avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta reclamanților intimați și, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, procuror, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este declarat și motivat în termenul legal și a fost comunicat intimaților.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 19 ianuarie 2010, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamanților intimați și întâmpinare prin care solicită menținerea hotărârii primei instanțe, un exemplar fiind comunicat cu reprezentanta reclamanților intimați.
Reprezentanta pârâtului apelant arată că își susține excepția netimbrării cererii astfel cum a fost formulată prin motivele de apel.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea excepției netimbrării, apreciind că le sunt aplicabile prevederile alin. 1 ale art. 10 din Legea nr. 198/2004.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ solicită respingerea excepției raportat la temeiul de drept invocat.
Curtea, în urma deliberării, respinge excepția netimbrării având în vedere prevederile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 198/2004, având în vedere că obiectul acțiunii constă tocmai în stabilirea dreptului la despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acesteia, în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri din România, cerere care este scutită de la plata taxei de timbru.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Curtea constată încheiată faza cercetări judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra apelului formulat.
Reprezentanta pârâtului apelant solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate și pe fond, respingerea capătului al doilea din cererea introductivă de instanță ca fiind în principal inadmisibilă și, în subsidiar, ca fiind neîntemeiată. Totodată solicită, în principal, respingerea cererii reclamanților de obligarea a apelantei la plata cheltuielilor de judecată și, în subsidiar, admiterea cererii intimaților parțial, proporțional cu măsura în care au căzut în pretenții. Solicită a se constata că nu li se poate reține culpa procesuală a apelantei și pe cale de consecință se impune respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, neexistând nici un suport legal pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea sentinței ca temeinică și legală. Arată că nu se poate susține că acțiunea ar fi neîntemeiată din moment ce prevederile art. 9 alin. 2 din Legea nr. 198/2004 le sunt aplicabile.
În replică, reprezentanta pârâtului apelant arată că au avut în vedere adresa emisă de Primăria comunei și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară, neputându-se reține culpa apelantei.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ solicită admiterea în parte a apelului, modificarea sentinței în sensul trimiterii spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize tehnice și stabilirea corectă a despăgubirilor. De asemenea, arată că nu există nici un temei pentru revenirea asupra procedurii exproprierii.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 660 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții ȘI, împotriva pârâților STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA și COMUNA și, în consecință s-a dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 49/22 Aprilie 2008 de stabilire a despăgubirilor emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a județului C, Consiliul local, în privința suprafeței de 1.600 mp.
Pârâtul Statul Român prin Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a județului C, Consiliul local a fost obligat să emită o nouă hotărâre prin care să acorde pentru suprafața de 1.600 mp. înscrisă în Titlul de proprietate nr. 27.990/633/15 Martie 2000, eliberat de Comisia județeană C, 9, parcela 1192/1 despăgubiri corespunzătoare conform art. 6 din Legea nr. 198/2004, în favoarea reclamanților și.
Pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, a fost obligat să achite reclamanților suma de 2760 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Titlul de proprietate nr. 27.990/633/15 martie 2000, s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea lui St. și, în calitate de moștenitori ai defunctului asupra suprafeței de 1 ha și 6.088 mp. pe teritoriului satului în care se include și suprafața de 1.600 mp. parcela 1192/1 din 9.
Prin sentința civilă nr. 3152/13 2006, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr. 3498/2006, s-a admis cererea formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu și și stabilindu-se că prin titlul de proprietate menționat s-a reconstituit dreptul de proprietate pe seama pârâtei și a numitului, în calitate de moștenitor a defunctului, decedat la data de 23 august 1963, în cote de câte parte fiecare, s-a constatat că masa succesorală după defunctul, decedat la data de 11 august 2001, se compune din cota de parte din dreptul de proprietate cu privire la imobilele din titlul în discuție și că moștenitori sunt reclamantul și pârâtul, în calitate de fii, pe seama cărora se dispune predarea moștenirii în cote egale de parte pentru fiecare.
Totodată, s-a luat act de învoiala părților, în sensul sistării parțiale a indiviziunii cu privire la imobilele înscrise în titlul de proprietate, prin formare a două loturi, în lotul care s-a atribuit reclamantului și pârâtului, intrând și parcela în suprafață de 1.600 mp. 9, cu nr. 1192/1, în cote de parte fiecare.
Prin Hotărârea nr. 49/22 Aprilie 2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a aprobat despăgubirea pentru imobilul expropriat, situat în localitatea, categoria de folosință arabil, extravilan din tarlaua 9, în suprafață de 1.630 mp. identificat prin număr cadastral 3258, în cuantum de 33.113,12 lei, reprezentând echivalentul sumei de 9.291 Euro raportat la cursul Euro/leu al din data de 21 aprilie 2008, care va fi consemnată, în temeiul art.5 alin. 4 din Legea nr. 198/2004 pe numele persoanei identificate ca titulară a dreptului, persoană aparent îndreptățită să primească despăgubiri, fiind Comuna.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, rezultă că terenul care face obiectul hotărârii în discuție se identifică în parcela 1192/1, din 9, în suprafață de 1.600 mp. din Titlul de proprietate nr. 27.990/633/15 martie 2000.
În consecință, existând o suprapunere între terenul care face obiectul exproprierii și C care se află în proprietatea reclamanților, tribunalul a apreciat că aceștia sunt îndreptățiți la despăgubire pentru exproprierea terenului potrivit art. 9 alin. 2 din Legea nr. 198/2004, conform căruia"în cazul în care hotărârea nu a fost comunicată, orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului, se poate adresa instanței judecătorești competente, în termen de 3 ani de la data afișării hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, în condițiile art. 7, sub sancțiunea decăderii",situație în care se impune anularea parțială a Hotărârii nr. 49/22 aprilie 2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, obligând pârâtul Statul Român prin Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a județului C, Consiliul local să emită o nouă hotărâre prin care să acorde pentru suprafața de 1.600 mp. înscrisă în Titlul de proprietate nr. 27.990/633/15 Martie 2000, eliberat de Comisia județeană C, 9, parcela 1192/1 despăgubiri corespunzătoare, conform art. 6 din Legea nr. 198/2004, în favoarea reclamanților și, în limitele petitelor cu care a fost investită potrivit principiului disponibilității părților.
Drept urmare, reclamanții vor beneficia de prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004, în sensul că se va putea contesta cuantumul despăgubirii ce urmează să fie consemnat în condițiile art. 5 din Legea nr. 198/2004, în termen de 30 de zile de la data la care le va fi comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii.
Ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea faptului că terenul din tarlaua 9, identificat cu număr cadastral 3258, în suprafață de 1.600 mp. se suprapune cu terenul 9, parcela 1192/1, în suprafață de 1.600 mp. acțiunea promovată a fost admisă în parte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta COMPANIA NAȚIONALA DE AUTOSTRAZI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA -, în calitate de reprezentantă legală a Statului Român, solicitând respingerea cererii introductive de instanță ca fiind inadmisibilă și neîntemeiată; precum și cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului arată că instanța de fond în mod eronat a respins cererea pârâtei prin care a solicitat obligarea reclamanților la plata taxei de timbru și timbrajului judiciar, deoarece unica cerere exceptată de la rigorile timbrajului este cea privind constatarea calității reclamanților de persoane îndreptățite la despăgubire, ori cele două cereri, transcend acestui caz reglementat expres de legiuitor.
Referitor la cererea de constatare a nulității relative parțiale a Hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii în privința suprafeței de 1600 mp, arată că în mod nelegal prima instanță s-a pronunțat în sensul admiterii acesteia.
Hotărârea Comisiei este un act unilateral, iar potrivit dispozițiilor art. 10 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 198/2004, "hotărârea comisiei poate fi revocată pentru motive temeinice. În acest caz titularul cererii va fi notificat". Astfel, cererea de anulare parțială este inadmisibilă, în materia exproprierii pentru cauză de utilitate publică nefiind prevăzută o asemenea posibilitate de către legiuitor.
În realitate, nu există nici un temei legal pentru a se anula parțial Hotărârea nr. 49/22.04.2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul local, hotărârea fiind emisă cu respectarea tuturor prevederilor Legii nr. 198/2004.
Terenul expropriat care face obiectul Hotărârii nr. 49/22.04.2008 a fost identificat de reprezentanții expropriatorului în baza documentației tehnico-cadastrale înregistrate și recepționate de ICs ub nr. 15064/27.09.2007, este situat în tarlaua 9, încadrat în categoria de folosință arabil extravilan și identificat cadastral cu nr. 3258 și are suprafața de 1630 mp.
Potrivit adeverinței nr. 4468/26.09.2007 emise de Primăria. comunei terenul expropriat se afla la momentul exproprierii la dispoziția comunei și nu a făcut obiectul vreunei cereri de revendicare în baza legilor de reconstituire a dreptului de proprietate.
Faptul că ulterior, același emitent modifică conținutul adresei, prin adeverința nr. 3770/15.08.2008 și confirmă identitatea dintre terenul expropriat și C aflat în proprietatea reclamanților nu poate conduce decât la, C mult, culpabilizarea acestuia, iar nu a pârâtei.
Referitor la cererea de obligare a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 la emiterea unei noi hotărâri, arată că în mod nelegal prima instanță s-a pronunțat în sensul admiterii acesteia.
Acest capăt de cerere a fost formulat în contradictoriu cu Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 și că în privința acesteia, în ședința de judecată din data de 15.10.2008, instanța fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și prin urmare a respins cererea formulată în contradictoriu cu Comisia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cu toate acestea, instanța de fond a admis cererea reclamanților prin care solicită obligarea la emiterea unei noi hotărâri de stabilire a cuantumului despăgubirii și a obligat pârâtul Statul Român prin Comisia de aplicarea Legii nr. 198/2004 la emiterea unei noi hotărâri, or, în cauză pârât este Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și nu Statul prin Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.
Reclamanții și-au întemeiat cererea pe Titlul de proprietate nr. 27990/633/15.03.2000, sentința civilă nr. 3152/13.11.2006 și o adeverință emisă aceiași primar și secretar, adeverința nr. 3770/15.08.2008 al cărei conținut contrazice adeverința emisă anterior cu nr. 4468/26.09.2007. Astfel, potrivit adeverinței nr. 3770/2008, între terenul expropriat și terenul proprietatea reclamanților ar exista corespondență în ciuda faptului că între acestea există deosebiri atât în privința suprafeței 1630/1600) cât mai ales în privința categoriei de folosință (arabil/fânețe).
Consideră că primăria nu este competentă să stabilească (adeverească/confirme) corespondențe și identități între anumite suprafețe de teren, acesta fiind un atribut al comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate.
Arată că a expropriat și ulterior a efectuat plata/consemnarea despăgubirilor în strictă conformitate cu titlurile de proprietate și cu posesia, conform ordinii punerii în posesie (planul parcelar), semnată și ștampilată de primarul comunei.
În aceste condiții, la data emiterii hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 49/22.04.2008, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 a ținut cont de situația existentă la acel moment, exproprierea operând în raport de actele de proprietate ale celor implicați și planul parcelar aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 37/21.03.2002, semnat și ștampilat.
Din cele menționate anterior, contrar adeverinței emise de Primăria com., nu se poate desprinde concluzia că între terenurile expropriate și C cuprins TP nr. 27990/2000, există corespondență. Din conținutul Titlului de Proprietate ar. 27990 din data de 15.03.2000, rezultă că reclamanții sunt deținătorii mai multor suprafețe de teren, localizate în tarlaua 9, respectiv parcelele cu nr. topo 1172/13, 1200/1 și 1192/1 situate în localitatea, sat.
În conformitate cu planul parcelar aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 37/21.03.2002, terenul expropriat de pârâta în baza nr.HG 245/2008 și a Hotărârii nr. 49/22.04.2008 se află în imediata vecinătate a parcelei cu nr. topo 1200/1 menționată anterior, expropriată reclamanților în temeiul nr.HG 245/2008 și al Hotărârii nr. 7/18.04.2008, celelalte parcele aflate în proximitatea sa având nr. topo diferite (nr. topo 1200/2, 1205/1, 1193/7).
Arată că a expropriat 1630. teren având categoria de folosință arabil stabilind în acest sens o despăgubire de 5.7 euro/mp, or terenul reclamanților are categoria de folosință "fânețe"- inferioară valoric și calitativ, sens în care și cuantumul despăgubirii va suferi o diminuare la 5,1 euro/ - potrivit raportului de evaluare întocmit de către expropriator, propriu zonei în care se află terenul expropriat.
Consideră că instanța de fond a fost în eroare atunci când a afirmat că ulterior emiterii unei noi hotărâri de stabilire a cuantumului despăgubirii și comunicării acesteia reclamanții vor beneficia de prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004, în sensul că se va putea contesta cuantumul despăgubirii ce urmează să fie consemnat în condițiile art. 5 din Legea nr. 198/2004, în termen de 30 de zile de la data la care va fi comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii. Reclamanții au beneficiat de prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004 în calitate de persoane care s-au considerat a fi îndreptățite la despăgubire pentru un teren expropriat și pe cale de consecință au beneficiat de termenul de 3 ani, care este un termen de decădere conform legii, pentru a solicita inclusiv majorarea cuantumului despăgubirii.
Mai solicită respingerea cererii reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea de la 20-22, intimații și au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează.
Un prim motiv de apel constă în acela că instanța de fond în mod eronat a respins cererea pârâtei prin care a solicitat obligarea reclamanților la plata taxei de timbru și timbrajului judiciar, deoarece unica cerere exceptată de la rigorile timbrajului este cea privind constatarea calității reclamanților de persoane îndreptățite la despăgubire, ori cele două cereri, transcend acestui caz reglementat expres de legiuitor.
Curtea constată că potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 198/2004, cererile pentru stabilirea dreptului la despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acesteia, în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri din România sunt scutite de la plata taxei de timbru.
Chiar dacă primele două petite sunt formulate, primul ca un petit de constatare că două terenuri cu datele de identificare se suprapun iar al doilea petit are în vedere anularea unei hotărâri emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a județului C, Consiliul local și abia în petitul trei se solicită expres emiterea unei hotărâri pentru acordarea despăgubirilor în temeiul Legii nr. 198/2004 pentru expropriere, este evident că primul petit are în vedere constatarea unei suprapuneri cu un teren al reclamanților expropriat în temeiul Legii nr. 198/2004, iar al doilea petit se referă tocmai la anularea unei hotărâri de acordare către un terț a despăgubirilor în temeiul Legii nr. 198/2004, în vederea acordării acelor despăgubiri către reclamanți, potrivit petitului trei. Prin urmare primele două petite nu se încadrează în excepțiile de la netimbrare prevăzute de art. 10 alin. 2 din Legea nr. 198/2004, și au în vedere ca finalitate tocmai crearea posibilității stabilirii dreptului la despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acesteia.
Referitor la cererea de constatare a nulității relative parțiale a Hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii în privința suprafeței de 1600 mp, arată că în mod nelegal prima instanță s-a pronunțat în sensul admiterii acesteia dat fiind că hotărârea Comisiei este un act unilateral, iar potrivit dispozițiilor art. 10 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 198/2004, "hotărârea comisiei poate fi revocată pentru motive temeinice. În acest caz titularul cererii va fi notificat". Astfel, cererea de anulare parțială este inadmisibilă, în materia exproprierii pentru cauză de utilitate publică nefiind prevăzută o asemenea posibilitate de către legiuitor.
Curtea reține că nici acest motiv de apel nu poate fi primit dat fiind că apelanta citează trunchiat dispozițiile art. 10 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004, aprobate prin nr.HG 941/2004 dat fiind că acest text prevede întradevăr la alin. 3 că hotărârea comisiei poate fi revocată pentru motive temeinice dar la alin. 1 lit. h) prevede că "În toate cazurile prevăzute de lege și în prezentele norme metodologice, comisia va emite o hotărâre de stabilire a despăgubirilor, care va cuprinde mențiuni privitoare la: calea de atac împotriva hotărârii și termenul în care poate fi exercitată."
Or, dacă o cale de atac împotriva hotărârii emise de comisie poate fi exercitată este absurd să se susțină că această cale de atac nu poate avea nici un efect cu privire la hotărârea atacată, ba mai mult comisia poate ea însăși să își revoce propria hotărâre dar instanța în fața căreia se atacă nu poate să o desființeze. În ipoteza susținută de către apelantă s-ar ajunge la coexistența simultană a două hotărâri emise de către comisie cu efecte contrarii, atât timp cât hotărârea emisă de către comisie pe numele unei alte persoane nu a fost revocată de către comisie și nici nu a fost anulată de către instanță, iar terța persoană poate invoca în favoarea ei hotărârea atâta timp cât nu a fost anulată sau revocată.
Mai susține apelanta că nu există nici un temei legal pentru a se anula parțial Hotărârea nr. 49/22.04.2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul local, hotărârea fiind emisă cu respectarea tuturor prevederilor Legii nr. 198/2004.
Acest motiv de apel nu poate fi primit dat fiind că motivul de nelegalitate al hotărârii comisie este tocmai stabilirea de despăgubiri pentru expropriere în favoarea unei persoane neîndreptățite, după cum recunoaște chiar apelanta, ori stabilirea despăgubirilor în favoarea reclamanților nu este posibilă fără anularea unei hotărâri a comisiei prin care se stabilesc despăgubiri în mod eronat în favoarea unei persoane care nu are acest drept.
Apelanta mai susține că terenul a fost expropriat în baza documentației tehnico-cadastrale înregistrate și recepționate de ICs ub nr. 15064/27.09.2007, iar potrivit adeverinței nr. 4468/26.09.2007 emise de Primăria. comunei terenul expropriat se afla la momentul exproprierii la dispoziția comunei și nu a făcut obiectul vreunei cereri de revendicare în baza legilor de reconstituire a dreptului de proprietate și abia ulterior, același emitent modifică conținutul adresei, prin adeverința nr. 3770/15.08.2008 și confirmă identitatea dintre terenul expropriat și C aflat în proprietatea reclamanților dar aceasta nu poate conduce decât la, C mult, culpabilizarea acestuia, iar nu a pârâtei.
Curtea reține că acest motiv de apel nu poate fi primit dat fiind că potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004 " nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8, precum si orice persoana care se considera indreptatita la despăgubire pentru exproprierea imobilului, se poate adresa instanței judecătorești competente in termen de 3 ani de la data intrării in vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 4 alin. (1) sau in termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicata hotărârea comisiei prin care i s-a respins, in tot sau in parte, cererea de despăgubire. Acțiunea formulata in conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, in ceea ce privește stabilirea despăgubirii. In acest caz, plata despăgubirii se face de către expropriator in termen de 30 de zile de la data solicitării, pe baza hotărârii judecătorești definitive si irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia."
Or, dacă orice persoana care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului, se poate adresa instanței judecătorești competente, rezultă că se poate adresa cu o pretenție concretă, anume de a i se stabili în favoarea sa despăgubiri pentru imobilul expropriat, indiferent de faptul că există o culpă în efectuarea documentației tehnico-cadastrale ce a stat la baza acestei exproprieri și indiferent cui aparține această culpă, atâta timp cât nu este a reclamanților.
Cât timp s-a dovedit că există o eroare în documentația tehnico-cadastrale ce a stat la baza emiterii hotărârii comisiei rămâne ca această hotărâre eronată să fie anulată și să se emită una corectă iar dacă apelanta are pretenții legate de culpa emitentului adeverințelor sus arătate atunci nu are decât să formuleze o acțiune în despăgubiri față de acesta bazată pe această culpă.
Apelanta, la fond, pe lângă că nu acceptă să emită o hotărâre corectă, se opune admiterii acțiunii.
Referitor la cererea de obligare a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 la emiterea unei noi hotărâri, apelanta arată că în mod nelegal prima instanță s-a pronunțat în sensul admiterii acesteia. Acest capăt de cerere a fost formulat în contradictoriu cu Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 și că în privința acesteia, în ședința de judecată din data de 15.10.2008, instanța fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și prin urmare a respins cererea formulată în contradictoriu cu Comisia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cu toate acestea, instanța de fond a admis cererea reclamanților prin care solicită obligarea la emiterea unei noi hotărâri de stabilire a cuantumului despăgubirii și a obligat pârâtul Statul Român prin Comisia de aplicarea Legii nr. 198/2004 la emiterea unei noi hotărâri, or, în cauză pârât este Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și nu Statul prin Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.
Nici acest motiv de recurs nu poate fi primit dat fiind că potrivit rt. 6 alin. 1 și 2 din Legea nr. 198/2004 "expropriatorul (Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, nota noastră)numeșteocomisiecare verifică dreptul de proprietate ori alt drept real în temeiul căruia cererea a fost formulată și constată acceptarea sau, după caz, neacceptarea cuantumului despăgubirii de către proprietar sau titularii altor drepturi reale asupra imobilului supus exproprierii. La cerereacomisieiprevăzute la alin. (1), solicitantul are obligația să completeze documentația depusă privind calitatea de titular al dreptului real pentru care solicită despăgubirea, în termen de 15 zile. În caz contrar, comisia prevăzută la alin. (1) va consemna despăgubirea pe numele solicitantului, însă eliberarea acesteia se va face numai la data la care solicitantul își va dovedi dreptul în condițiile prezentei legi."
Mai apoi, art. 10 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004, aprobate prin nr.HG 941/2004 prevăd că "În toate cazurile prevăzute de lege și în prezentele norme metodologice,comisia va emite o hotărârede stabilire a despăgubirilor, care va cuprinde mențiuni privitoare la: "
Din aceste texte legale rezultă că această comisie este o entitate care nu are personalitate juridică, fiind doar un aparat de lucru constituit de către expropriator, și că atâta timp cât nu are personalitate juridică nu are nici calitate procesuală dar cât timp comisia este constituită de către apelantă iar hotărârea se emite de către comisie atunci în mod corect acțiunea este admisă doar în contradictoriu cu expropriatorul iar hotărârea se va emite de către comisie ca și modalitate tehnică de acordare a despăgubirilor prin aparatul de lucru al expropriatorului.
Celelalte motive de apel se subsumează acelorași critic la care li s-a răspuns anterior și nu au mai fost repetate aici fiind expuse atunci când s-au consemnat mai sus criticile aduse sentinței atacate.
Mai solicită apelanta respingerea cererii reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține că cererea de chemare în judecată a fost admisă în întregime, nefiind incidente dispozițiile art. 276 Cod procedură civilă, iar pârâta nu a recunoscut pretențiile reclamanților la prima zi de înfățișare, prin urmare nu sunt incidente nici dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, prin urmare în mod corect prima instanță a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 Cod procedură civilă.
În temeiul prevederilor art. 296 Cod procedură civilă cât și al art. 282 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 660 din 27.10.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o va menține.
Cererea intimaților și, de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, va fi respinsă ca nedovedită, dat fiind că aceștia nu au depus acte din care să rezulte efectuarea unor cheltuieli de judecată cu prezentul proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 660 din 27.10.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Respinge cererea intimaților și. de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
de, dactilografiat de Sz.
În 6 ex. la data de 27.01.2010
Judecător fond -, Tribunalul Cluj
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Marta Carmen Vitos
