Expropriere. Speță. Decizia 170/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 170
Ședința publică din data de: 29.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Andreea Vasile
GREFIER - - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de către apelantul - reclamant și de către apelantul - pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 337/10.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelantul - reclamant, reprezentat de avocat și apelantul - pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, reprezentat de avocat, care depune, în ședință publică, împuternicire avocațială nr. 67984/28.10.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prezenta cauză este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. Totodată, arată că au fost comunicate motivele de apel.
Reprezentantul apelantului - reclamant depune, în două exemplare, întâmpinare cu privire la apelul promovat de către partea adversă.
Precizează că în situația în care se va aprecia că întâmpinarea a fost depusă tardiv, înțelege să o depună ca și concluzii scrise.
Se procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării formulate de către apelantul - reclamant către reprezentantul apelantului - pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA
Reprezentantul apelantului - pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA învederează că nu solicită amânarea judecării pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării ce i-a fost comunicată în ședința publică de astăzi.
Continuând, solicită încuviințarea probe cu expertiza tehnică care să stabilească sporul de valoare pe care a dobândit-o partea din imobil ce nu a fost expropriată, în temeiul art. 26 alin. 4 din Legea nr. 33/1994.
Precizează că partea pe care o reprezintă a înțeles să solicite încuviințarea acestei probe, dat fiind faptul că instanța de fond a stabilit existența unui prejudiciu, dar nu a observat că în speță este vorba despre o expropriere parțială, restul de imobil rămas neexpropriat căpătând un spor de valoare.
Totodată, învederează că prejudiciul stabilit în faza procesuală a fondului trebuie micșorat cu cuantumul acestui spor de valoare.
Reprezentantul apelantului - reclamant învederează că la fond a fost efectuată o expertiză care a stabilit că există restricții de construire, că terenul este afectat de poluare fonică, astfel încât nu se putea înregistra un spor de valoare a terenului rămas neexpropriat.
De asemenea, precizează că partea pe care o reprezintă nu înțelege să mai solicite și alte probe în afară de cele deja aflate la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public solicită refacerea raportului de expertiză efectuat în faza procesuală a fondului.
Menționează că, potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, entru p. stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.
Arată că reclamantul a indicat ca expert, prin încheierea din data de 05.02.2008 (fila 40 din dosar), pe domnul, dar instanța a desemnat un alt expert, respectiv pe domnul expert Morel.
Mai învederează că expert din partea pârâtului a fost desemnat domnul, dar precizările cu privire la raportul de expertiză sunt semnate de către domnul expert.
Apreciază că precizările trebuiau formulate de către expertul care a efectuat inițial expertiza.
De asemenea, învederează că la efectuarea expertizei nu au participat în mod efectiv toți cei trei experți, motiv pentru care apreciază că se impune refacerea raportului de expertiză din faza procesuală a fondului.
Totodată, arată că, în situația în care Curtea va respinge solicitarea de refacere a raportului de expertiză efectuat la fond, înțelege să formuleze concluzii de admitere a probei cu expertiza solicitată de către apelantului - pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA
Reprezentantul apelantului - reclamant învederează că ambele părți și-au înlocuit experții în faza fondului.
Reprezentantul apelantului - pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA precizează că domnul expert l-a înlocuit pe domnul expert, ce se afla într-o situație specială, iar în ceea ce privește situația învederată în legătură cu domnii experți și Morel nu cunoaște detalii, motiv pentru care se abține de la a face comentarii.
Reprezentantul apelantului - reclamant învederează că în dosarul de fond există depusă cererea formulată la data de 07.02.2008, de către partea pe care o reprezintă, prin care apelantul - reclamant solicită înlocuirea domnului expert cu domnul expert Morel.
Reprezentantul Ministerului Public subliniază că expertul Morel nu a participat la efectuarea expertizei.
Curtea, deliberând asupra solicitării formulate de către reprezentantul Ministerului Public în sensul efectuării unei noi expertize din considerente ținând de modul de efectuare de către experți a expertizei în prima fază procesuală a cauzei, apreciază că această cerere formulată în fața instanței de apel vizează în drept invocarea unui motiv de nulitatea a primului raport de expertiză, nulitate ce nu a fost invocată în fața primei instanțe de către reprezentantul Parchetului și nici prin motive de apel, ca și cale de atac pe care Parchetul era în măsură să o exercite.
Așa fiind, expertiza fiind semnată de toți experții desemnați în cauză, nu există niciun motiv de a dispune în considerarea unei cauze de nulitate a acesteia, în apel.
În privința înlocuirii expertului, Curtea constată că aceasta s-a făcut ca urmare a unei împrejurări obiective, în raport de care expertul nu a mai putut să participe la efectuarea suplimentului de expertiză, părțile fiind de altfel, de acord cu înlocuirea acestuia cu expertul.
Deliberând asupra solicitării formulate de către apelantul - pârât, în sensul efectuării unui raport de expertiză care să stabilească sporul de valoare adus restului terenului rămas neexpropriat, ca urmare a lucrărilor de expropriere efectuate în cauză, Curtea constată că la cererea părților un asemenea obiectiv de expertiză a fost fixat și la prima instanță, toți cei trei experți desemnați spunându-și părerea la obiectivul suplimentar al expertizei, fără ca ulterior aceste concluzii să fie contestate.
Față de cele reținute, va respinge cererea de efectuare a unui nou raport de expertiză formulată de către apelantul - pârât, prin avocat.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererile de apel.
Reprezentantul apelantului - reclamant învederează că partea pe care o reprezintă apreciază că este necesar ca stabilirea cuantumului despăgubirilor să fie de 58.551 euro, echivalent la cursul BNR din data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
În ceea ce privește critica referitoare la termenul de plată, arată că este necesar a se stabili prin hotărârea ce se va pronunța și acest termen.
Menționează că potrivit dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 33/1994, plata despăgubirilor se face în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
Concluzionând, solicită admiterea apelului declarat de către apelantul - reclamant.
Reprezentantul apelantului - pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA formulează concluzii de respingere a apelului promovat de către partea adversă.
Precizează că dispozițiile art. 5 alin. 8 din Legea nr. 198/2004 se referă la despăgubiri la momentul prezentării unei cereri însoțite de hotărârea irevocabilă.
Subliniază că nu se poate face plata la momentul rămânerii definitive, ci la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În ceea ce privește apelul declarat de către partea pe care o reprezintă, formulează concluzii de admitere a acestuia.
Apreciază că instanța de fond a omologat în mod greșit raportul de expertiză și arată că nu există un prejudiciu real, raportul de expertiză neidentificând existența unor utilități pe terenul supus exproprierii.
Mai arată că suma de 33824,08 RON este deja consemnată pe numele apelantului - reclamant, astfel că se poate dispune obligarea Statului Român doar la plata diferenței dintre suma stabilită și cea deja consemnată.
Concluzionând, solicită admiterea apelului declarat de către apelantul - pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA și respingerea apelului promovat de către apelantul - reclamant, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul apreciază că motivele de apel reprezintă o copie a ceea ce a susținut partea adversă în fața Tribunalului București.
De asemenea, învederează că susținerile din motivele de apel formulate de către apelantul - pârât sunt contradictorii.
Concluzionând, solicită admiterea apelului declarat de către partea pe care o reprezintă și respingerea apelului promovat de către apelantul - pârât, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admitere în parte a apelului declarat de către apelantul - reclamant, apreciind că momentul care trebuie avut în vedere este acela al rămânerii irevocabile a hotărârii, în raport de dispozițiile OUG nr. 228/2009.
Totodată, solicită respingerea apelului declarat de către apelantul - pârât, reținând că experții au stabilit că nu se pune problema existenței unui spor de valoare.
Curtea, apreciind cauza lămurită, dispună încheierea dezbaterilor și reține cauza în vederea pronunțării asupra cererilor de apel formulate de către apelantul - reclamant și de către apelantul - pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 337/10.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București -Secția a IV a Civilă sub nr-, la data de 27.11.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România pentru ca instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să stabilească suma ce se acordă cu titlu de despăgubire prin procedura exproprierii la valoarea reală a imobilului, teren extravilan situat în localitatea, județul I, în suprafață totală de 2 122,235 mp, cu număr cadastral 1027/1 și a prejudiciului cauzat reclamantului, suma estimată fiind: echivalentul în lei a 53 050 Euro cu titlu de despăgubire și echivalentul în lei a 32 200 Euro, cu titlu de daune.
În motivarea cererii, a arătat că în fapt prin Hotărârea nr. 1546/ 2006 Guvernului României, s-a aprobat planul de amplasament al autostrăzii B-B, cu declanșarea procedurii exproprierii a imobilelor aflate pe amplasamentul lucrării amintite și aprobarea cuantumului despăgubirilor (suma globală estimată). În cursul lunii decembrie 2006, au fost afișate, la sediul Primăriei, cuantumul despăgubirilor acordate fiecărui expropriat.
Suma ce i s-a acordat cu titlu de despăgubire a fost inferioară valorii terenului al cărui proprietar a fost, având în vedere prețurile practicate de către agențiile imobiliare la data exproprierii; la evaluarea imobilelor nu s-a avut în vedere un preț unitar ci mai mult de atât, proprietarii unor terenuri extravilane agricole situate în one cotate defavorabil au primit sume considerabile în comparație cu reclamantul al cărui teren era introdus în intravilanul comunei. Pentru parcela de teren, ce va rămâne fără cale de acces și fără utilități în urma exproprierii, în suprafață de 2477,9 mp, consideră necesar a cere daune în valoare de 32 200 Euro (echivalent în lei la cursul BNR), întrucât valoarea acesteia a fost afectată în mod ireversibil.
Despăgubirea acordată nu este justă, ci derizorie în comparație cu valoarea reală a imobilului ce l-a deținut până la intervenția procedurii exproprierii.
Terenul a fost inclus în intravilanul localității prin nr. 4/1999 aprobat prin HCL nr. 14/2000, fapt confirmat de către primăria comunei prin adresa nr. 73 din 10.01.2007, având rețea de alimentare cu energie electrică, rețea telefonică, rețea de televiziune prin cablu, drum asfaltat și posibilitatea racordării la rețeaua de gaze.
Pe cale de întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii, arătând că reclamantul avea obligația de a solicita modificarea titlului său de proprietate, în sensul menționării faptului că terenul în cauză face parte din intravilan și nu din extravilan, după care reclamantul trebuia să solicite înscrierea în cartea funciară a acestei modificări de regim juridic.
Prin sentința civilă nr. 337/ 10.03.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV a Civilă în dosar nr-, a fost admisă în parte cererea, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 45461 Euro despăgubiri acordate pentru exproprierea imobilului teren situat în, județ I în suprafață de 2122,235 mp și a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, s-a reținut că prin raportul de expertiză întocmit în cauză, s-a stabilit că valoarea terenului la data efectuării expertizei este de 16 878 euro, iar la data consemnării sumei ce reprezenta despăgubiri această valoare era de 31 833 euro, iar valoarea prejudiciului terenului rămas este la data efectuării expertizei de 11 150 euro, iar la data consemnării sumei de 14 628 euro.
Tribunalul a constatat că, potrivit art. 9 alin. 3 din Legea nr. 198/2004, astfel cum aceasta a fost modificată, prin Legea nr. 184/2008, la calcularea cuantumului despăgubirii, experții și instanța de judecată se vor raporta la momentul transferului dreptului de proprietate, în condițiile art. 15 din lege, în speță la data consemnării acestora.
Tribunalul a mai constatat că potrivit art. 12 din Legea nr. 198/2004, sunt lovite de nulitate absolută doar actele juridice de trecere în intravilan a suprafețelor de teren expropriate, încheiate după data comunicării hotărârii de stabilire a despăgubirilor, ori în speță trecerea imobilului în intravilan este realizată mult anterior acestei date, motiv pentru care tribunalul nu va avea în vedere susținerea pârâtei, relativă la inexistența mențiunilor în cartea funciară a imobilului. Prin acr.26 din lege se stabilește că despăgubirile urmează a fi acordate la valoarea reală de piață a imobilului, această fiind dată de situația juridică existentă a acestuia și nu de cea opozabilă terților.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel la data de 09.07.2009 reclamantul, solicitând schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul stabilirii cuantumului despăgubirii la suma de 58 551 euro echivalent lei la cursul BNR de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și stabilirii unui termen de plată a despăgubirilor, respectiv 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
În motivarea cererii de apel, apelantul arată că era necesară stabilirea cuantumului despăgubirilor la suma de 58 551 euro, echivalent lei la cursul BNR din data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
Cât privește stabilirea termenului de plată, se arată că în varianta inițială, Legea nr. 198/2004 prevedea la art. 9 faptul că plata despăgubirilor se va face de către expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului despăgubirilor, însă legea a fost modificată prin Legea nr. 184/2008 și OUG nr. 228/2008, iar în ultima variantă acest text a fost exclus, motiv pentru care apelantul consideră că în speță se aplică dispozițiile legii cadru, respectiv art. 30 din Legea nr. 33/1994.
Cererea de apel a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 10 din Legea nr. 198/2004.
La aceeași dată, 09.07.2009, împotriva sentinței a formulat apel și pârâtulStatul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
În motivarea cererii de apel, se arată că în mod greșit instanța a omologat raportul de expertiză, deși acesta nu stabilește în mod corect sporul de valoare adus imobilului rămas neexpropriat.
Se arată că este evident sporul de valoare adus terenului rămas ca urmare a realizării proiectului pentru care s-a realizat exproprierea, întrucât este notoriu faptul că în prezent accesul către aceste terenuri este complet blocat din cauza traficului infernal generat de tranzitarea autoturismelor și camioanelor. Pentru acest motiv, niciun prezumtiv client cumpărător al reclamantului nu poate fi interesat în achiziționarea terenului deținut, de vreme ce accesul la fiecare proprietate este aproape imposibil de realizat. Pe de altă parte, prin realizarea proiectului-construcția autostrăzii B-B-se va descongestiona traficul și va aduce un spor de valoare loturilor rămase neexpropriate.
Se apreciază astfel că metoda de calcul a experților, care iau în calcul doar prejudiciul adus terenului, (raportându-se eronat la lipsa ulterioară a utilităților, la faptul că lotul rămas neexpropriat nu va avea decât un drum de acces, când acesta va avea deschidere practic direct la autostradă) fără a avea în vedere că acest teren va dobândi un spor de valoare ca urmare a exproprierii, este total eronată și absolut subiectivă, astfel încât se impune din acest punct de vedere refacerea raportului de expertiză. Se solicită obligarea expertului să precizeze care este sporul de valoare dobândit de către partea din imobil rămasă neexpropriată, și pe cale de consecință să procedeze la reducerea sumei calculate ca reprezentând contravaloarea imobilului.
În al doilea rând, instanța a dispus obligarea pârâtului la plata despăgubirilor calculate la momentul consemnării acestora și nu de la momentul efectuării raportului de expertiză.
Se arată că art. 9 alin. 2 din Legea nr. 198/2004 face trimitere la dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, potrivit cu care la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
În al treilea rând, se arată că nu există un prejudiciu suferit de reclamant în urma exproprierii, deoarece proiectul prevede o serie de drumuri secundare, care să permită accesul către proprietățile rămase neexpropriate. De fapt, planurile lucrările pentru care a fost dispusă exproprierea arată foarte clar faptul că suprafața expropriată este mai mare decât cea necesară construirii autostrăzii tocmai pentru că lucrarea în cauză se referă și la drumul de acces, nestabilirea cu claritate a acestui fapt în raportul de expertiză constituind un motiv serios pentru ca această probă să nu fie luată în considerare de către instanță.
Cu privire la costul relocării utilităților, se arată că prin raportul de expertiză s-a reținut că imobilul în discuție nu este branșat la utilități, ci ele se află în imediata vecinătate a imobilului expropriat. Numai în situația în care terenul expropriat beneficia de utilități, iar reclamantul ar fi nevoit să efectueze relocarea acestora, ar fi putut fi vorba despre un prejudiciu. Mai mult decât atât, se angajează să efectueze toate aceste lucrări de relocare a utilităților prezente pe terenul expropriat.
În al patrulea rând, se arată că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea pârâtului la plata integrală a despăgubirilor stabilite prin raportul de expertiză, fără a ține seama de faptul că suma de 33 824,08 RON fusese deja consemnată.
În drept, au fost invocate prev. art. 282 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Cererea de apel a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 10 din Legea nr. 198/2004.
Apelantul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de.
Cu privire la omologarea raportului de expertiză, criticile privind sporul de valoare a imobilului rămas neexpropriat, se arată că apelanta se contrazice chiar în conținutul motivelor de apel, uitând cu desăvârșire de faptul că se află în zona de protecție a autostrăzii, zona în care sunt interzise construcțiile civile sau industriale, datorită poluării fonice și atmosferice rezultată di eliminarea noxelor auto. Astfel, terenul intravilan rămâne fără obiect, putând fi folosit doar în agricultură. În aceste condiții, experții în mod corect au stabilit că nu se pune problema sporirii valorii terenului în cauză, rămas neexpropriat.
Analizând cauza de față prin prisma motivelor de apel formulate de apelanți, Curtea reține următoarele:
În fapt, prin HG nr. 1546/2006 s-a aprobat amplasamentul pentru utilitate publică de interes național "Construcția autostrăzii B-B", aprobându-se totodată și procedura exproprierii suprafeței de 2122,235 mp din terenul pe care reclamanta îl deținea în baza titlului de proprietate nr. 38575/ 09.12.1997 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate, din suprafața totală de 4557 mp.
Prin Hotărârea nr. 14/2000 a Consiliului Local al Comunei, I, a Planului Urbanistic General și a regulamentului local de urbanism, terenul deținut în baza titlului de proprietate mai sus amintit a fost trecut în categoria intravilan.
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 3/ 22.03.2007 s-a dispus exproprierea și s-a aprobat consemnarea despăgubirilor aferente în sumă totală de 33824,08 lei.
Nemulțumită de cuantumul despăgubirilor, reclamantul a formulat, în baza art. 9 din Legea nr. 198/2004, prezenta cerere, solicitând stabilirea cuantumului real al despăgubirilor.
1. Cu privire la apelul formulat de apelantul, într-un prim motiv de apel s-a arătat că în mod greșit instanța a omologat raportul de expertiză, deși acesta nu stabilește în mod corect sporul de valoare adus imobilului rămas neexpropriat.
Se arată că este evident sporul de valoare adus terenului rămas ca urmare a realizării proiectului pentru care s-a realizat exproprierea, întrucât este notoriu faptul că în prezent accesul către aceste terenuri este complet blocat din cauza traficului infernal generat de tranzitarea autoturismelor și camioanelor. Pentru acest motiv, niciun prezumtiv client cumpărător al reclamantului nu poate fi interesat în achiziționarea terenului deținut, de vreme ce accesul la fiecare proprietate este aproape imposibil de realizat. Pe de altă parte, prin realizarea proiectului-construcția autostrăzii B-B-se va descongestiona traficul și va aduce un spor de valoare loturilor rămase neexpropriate.
Cu privire la acest prim motiv de apel, Curtea reține faptul că prin răspunsul comunicat de comisia de experți s-a reținut că experții nu se pot pronunța privind estimarea sporului de valoare aferent părții de proprietate rămasă neexpropriată, deoarece este necesar ca mai întâi să se finalizeze autostrada și apoi să se constate efectiv, de pe piața imobiliară specifică, dacă există o creștere reală a valorii terenurilor rămase în urma exproprierii. Totuși, având în vedere amplasamentul terenului în cauză, situat în bucla de acces în autostradă, fapt ce presupune restricții de construire, poluare sonoră și chimică datorată noxelor eșapate de motoarele autovehiculelor, la care se adaugă inconvenientele precizate în raportul de expertiză, subcapitolul 3.4, experții au apreciat că nu se pune problema sporirii valorii terenului în cauză, rămas neexpropriat.
Astfel, instanța de fond a administrat probe pe aspectul sporului de valoare, solicitând experților în mod expres să se pronunțe cu privire la sporul de valoare adus terenului ca urmare a exproprierii. Față de imposibilitatea tehnică de evaluare, recunoscută de experți, la momentul actual nu se pune problema unui spor de valoare, tocmai pentru motivele arătate de aceiași experți. Or, experții nu pot calcula în mod fictiv care va fi sporul de valoare adus terenului rămas neexpropriat prin realizarea proiectului-construcția autostrăzii B-B, care va descongestiona traficul, deoarece stabilirea despăgubirii pentru expropriere trebuie să aibă în vedere numai valoarea efectivă de la data exproprierii, iar nu eventuale și necontrolabile scăderi sau creșteri ale acestei valori determinate chiar de îndeplinirea obiectivului exproprierii.
Astfel, acest motiv de apel este nefondat.
2. În al doilea motiv de apel, se arată că instanța a dispus obligarea pârâtului la plata despăgubirilor calculate la momentul consemnării acestora și nu de la momentul efectuării raportului de expertiză. Se arată că art. 9 alin. 2 din Legea nr. 198/2004 face trimitere la dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, potrivit cu care la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Cu privire la acest aspect, Curtea are în vedere dispozițiile OUG nr. 228 din 30 decembrie 2008 pentru modificarea și completarea unor acte normative, printre care și Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, care prin punctul 3 stabilit că alineatul 3 al art. 9 din Legea nr. 198/2004 va avea următorul cuprins: "acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii."
Or, conform dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, "la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia."
Potrivit art. 15 din Legea nr. 198/2004, ransferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condițiile prezentei legi.
Ca și succesiune a legilor civile în timp, la data producerii exproprierii, respectiv data stabilirii despăgubirilor prin Hotărârea nr. 3/ 22.03.2007, stabilirea despăgubirilor se făcea în raport de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
La data introducerii contestației de către contestator, respectiv 27.11.2007, se aplica aceeași regulă, din art. 26 din Legea nr. 33/1994.
De la data de 3.11.2008, a intrat în vigoare forma modificată a art. 9 alin. 3 din Legea nr. 198/2004, potrivit cu care evaluarea imobilului se raporta la momentul transferului dreptului de proprietate. Această regulă a fost însă modificată din nou, din 5.01.2009, revenindu-se la stabilirea ca moment de referință a valorii de la data efectuării raportului de expertiză.
Astfel, la data pronunțării sentinței, în mod corect, așa cum a indicat apelanta, stabilirea valorii trebuia să se facă în raport de momentul efectuării raportului de expertiză, respectiv martie 2008.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, de prima instanță, s-a reținut că valoarea despăgubirii la data consemnării sumei reprezentând despăgubirea este de 45 461 Euro, în timp ce valoarea despăgubirii de la data efectuării expertizei era de 58 551 Euro.
Instanța de fond a acordat valoarea despăgubirii de la data consemnării sumei de către expropriator (martie 2007), iar expropriatul nu a formulat motiv de apel pe acest aspect.
Având în vedere, pe de o parte, faptul că singura parte care avea interes să formuleze motiv de apel pe acest aspect era expropriatul, iar pe de altă parte, că nu se poate produce o agravare a situației apelantului-expropriator în propria sa cale de atac (fără a exista un motiv de apel paralel pe acest aspect), Curtea va respinge acest motiv de apel ca nefondat.
3. În al treilea motiv de apel, se arată de către apelantul că nu există un prejudiciu suferit de reclamant în urma exproprierii, deoarece proiectul prevede o serie de drumuri secundare, care să permită accesul către proprietățile rămase neexpropriate. De fapt, planurile lucrărilor pentru care a fost dispusă exproprierea arată foarte clar faptul că suprafața expropriată este mai mare decât cea necesară construirii autostrăzii tocmai pentru că lucrarea în cauză se referă și la drumul de acces, nestabilirea cu claritate a acestui fapt în raportul de expertiză constituind un motiv serios pentru ca această probă să nu fie luată în considerare de către instanță.
Cu privire la acest aspect, Curtea constată că prin raportul de expertiză întocmit în cauză, s-a reținut că restul de teren neexpropriat a rămas izolat, fără posibilitate de acces direct, întrucât pe fundul proprietății se găsește canalul de irigații iar drumul de exploatare existent se află situat la distanță de cca 25-30, iar între drumul de exploatare și terenul în cauză se află alte proprietăți. Ca urmare, pentru a se ajunge la terenul rămas este necesară servitute de trecere.
Or, așa cum s-a reținut mai sus, experții nu pot îndepărta în mod fictiv prejudiciul adus terenului rămas neexpropriat pentru existența unui plan viitor de asigurare a căilor de acces, deoarece stabilirea despăgubirii pentru expropriere trebuie să aibă în vedere numai valoarea efectivă de la data exproprierii, iar nu eventuale și necontrolabile scăderi sau creșteri ale acestei valori determinate chiar de îndeplinirea obiectivului exproprierii.
Cu privire la costul relocării utilităților, se arată de către apelantă că numai în situația în care terenul expropriat beneficia de utilități, iar reclamantul ar fi nevoit să efectueze relocarea acestora, ar fi putut fi vorba despre un prejudiciu.
Curtea constată că, prin raportul de expertiză s-a reținut că imobilul în discuție nu este branșat la utilități, ci ele se află în imediata vecinătate a imobilului expropriat
Or, Curtea reiterează aspectul că schimbarea situației terenului dintr-unul cu utilități "la gard" într-unul fără utilități reprezintă o prejudiciere a valorii imobilului. Aspectul că apelanta se angajează să efectueze toate aceste lucrări de relocare a utilităților prezente pe terenul expropriat nu poate fi cuantificat în prezent, pentru același argument că stabilirea despăgubirii pentru expropriere trebuie să aibă în vedere numai valoarea efectivă de la data exproprierii.
4. În al patrulea rând, se arată că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea pârâtului la plata integrală a despăgubirilor stabilite prin raportul de expertiză, fără a ține seama de faptul că suma de 33 824,08 RON fusese deja consemnată.
Or, Curtea reține că acest aspect poate fi invocat numai în cazul în care partea a și trecut la executarea simultană a celor două sume, fiind o problemă ce ține de executarea hotărârii. Prin prezenta procedură, instanța este ținută să stabilească cuantumul despăgubirii în totalitatea ei, indiferent de suma efectiv achitată din această despăgubire.
5. Cu privire la apelul formulat de apelantul, într-un prim motiv de apel se susține că era necesară stabilirea cuantumului despăgubirilor la suma de 58 551 euro, echivalent lei la cursul BNR din data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
Curtea constată că acest motiv de apel este întemeiat, deoarece principiul acordării unei drepte și prealabile despăgubiri, instituit de art. 44 din Constituție, cu ocazia privării dreptului de proprietate, impune acordarea întocmai a sumei stabilite de experți ca reprezentând contravaloarea acestui teren. Or, experții au stabilit această valoare în euro, fiind un criteriu mai obiectiv și realist de stabilire a despăgubirilor.
Cât privește stabilirea termenului de plată, apelantul a arătat că în varianta inițială, Legea nr. 198/2004 prevedea la art. 9 faptul că plata despăgubirilor se va face de către expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului despăgubirilor, însă legea a fost modificată prin Legea nr. 184/2008 și OUG nr. 228/2008, iar în ultima variantă acest text a fost exclus, motiv pentru care apelantul consideră că în speță se aplică dispozițiile legii cadru, respectiv art. 30 din Legea nr. 33/1994.
Cu privire la acest termen, Curtea reține că, într-adevăr, Legea nr. 198/2004 nu mai prevede un asemenea termen, dar potrivit art. 18 din Legea nr. 198/2004, "dispozițiile prezentei legi se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum și cu cele ale Codului civil și ale Codului d e procedură civilă, în măsura în care nu prevăd altfel."
Or, potrivit prev. art. 30 din Legea nr. 33/1994, plata despăgubirilor se va face în orice mod convenit între părți; în lipsa acordului părților, instanța va hotărî, stabilind și termenul de plată, care nu va depăși 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Astfel, Curtea va stabili ca termen de plată termenul de 30 de zile de la data prezentei hotărâri.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 din Codul d e procedură civilă va admite apelul declarat de apelantul-reclamant, va schimba în parte sentința în sensul că va obliga pârâta la plata despăgubirilor datorate în sumă de 45 461 Euro, în echivalent lei la data efectuării plații, în termen de 30 de zile de la data prezentei hotărâri; va păstra celelalte dispoziții ale sentinței; va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat în B,-, -. 2,. 2,. 30, sector 3 în contradictoriu cu apelanta-pârâtă Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotrivasentinței civile nr. 337/ 10.03.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV a Civilă în dosar nr-.
Schimbă în parte sentința în sensul că obligă pârâta la plata despăgubirilor datorate în sumă de 45 461 Euro, în echivalent lei la data efectuării plații, în termen de 30 de zile de la data prezentei hotărâri.
celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
4 EX
Red. Jud. AV
Sentința civilă nr. 337/ 10.03.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV a Civilă în dosar nr-
Judecător fond:
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Andreea Vasile
