Expropriere. Speță. Decizia 183/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2455/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 183
Ședința publică din 23.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta revizuentă, împotriva sentinței civile nr. 1322 din 20.10.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - și Consiliul General al Municipiului
La apelul nominal se prezintă apelanta revizuentă, asistată de avocatul, în baza împuternicirii nr. -/2008, eliberată de Baroul București și lipsesc intimații - și Consiliul General al Municipiului
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, că Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor a comunicat instanței relații legate de actul de identitate al revizuentei, iar apelanta a depus la dosar, prin registratura instanței, o petiție intitulată "cerere pentru asigurarea dovezilor" la care a anexat copii ale unor înscrisuri, enumerate în petiția respectivă.
Avocatul apelantei face precizarea că petiția depusă la dosar de parte și intitulată "cerere pentru asigurarea dovezilor" reprezintă, de fapt, o cerere de probe, iar înscrisurile depuse nu sunt acte noi, fiind deja depuse la dosar.
Arată că nu are alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocatul apelantei revizuente depune concluzii scrise, pe care le susține și verbal.
Solicită admiterea apelului, trimiterea cauzei pentru judecare pe fond, deoarece prima instanță s-a pronunțat numai cu privire la excepția tardivității și a inadmisibilității.
Susține că - a recunoscut, prin declarația dată la poliție, că nu a avut cunoștință despre actul pe care l-a semnat intimata în locul acesteia.
Prin decizia nr. 89 A/17.01.1997, ambele părți au renunțat la apel pentru că constatase că terenul a fost vândut. Ulterior, - a promovat o altă acțiune, de care nu a avut cunoștință.
În subsidiar, solicită ca instanța Curții de apel să soluționeze cauza, în sensul admiterii apelului, modificării sentinței, admiterii cererii de revizuire și respingerii acțiunii în revendicare.
Cu privire la excepția tardivității, solicită respingerea acesteia, deoarece, potrivit art. 322 pct. 1 din Codul d e Procedură Civilă, revizuirea se poate formula în termen de o lună de la data comunicării hotărârii definitive, însă revizuenta nu a avut cunoștință de sentința a cărei revizuire o solicită.
În cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 322 pct. 3 din Codul d e Procedură Civilă legate de executare, deoarece terenul era deja înstrăinat, așa încât nu poate fi vorba despre un ultim act de executare.
Precizează că terenul a fost preluat de autoarea revizuentei, cu plata despăgubirilor.
Solicită, de asemenea, respingerea și a excepției inadmisibilității, ținând seama de faptul că nu a avut cunoștință de proces, deci nu a putut să producă înscrisuri în apărare.
În concluzie, solicită admiterea apelului, precum și obligarea intimatei - la plata cheltuielilor de judecată pentru dovedirea cărora depune la dosar chitanța în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 21.06.2006, revizuienta a solicitat, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B și, revizuirea sentinței civile nr.535/08.09.1997 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă.
În motivarea cererii s-a arătat că prin sentința sus-menționată s-a dispus admiterea acțiunii formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B și a fost obligat pârâtul să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 192,2 mp, situat în B,-, sector 5, constatându-se calitatea de proprietari.
Susține revizuienta că în urma cercetărilor s-a dovedit că realitatea este alta, întrucât reclamanta a prezentat în instanță dovezi incomplete, ceea ce a condus la inducerea în eroare a instanței care a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită.
Astfel, intimata a formulat acțiunea ce a format dosarul civil nr.3311/1996, incluzând-o și pe sora ei, revizuienta, împotriva voinței acesteia, falsificându-i toate semnăturile de pe documentele din dosar, inclusiv cele pentru legalizarea sentinței, aspecte care rezultă din înscrisurile aflate la dosar și din declarația scrisă dată de în fața organelor de anchetă penală și în care recunoaște faptele.
Revizuienta s-a împotrivit deschiderii acțiunii respective prin declarația scrisă prezentată în fața instanței de judecată în dosarul nr.10365/1996 al Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, fapt confirmat prin decizia civilă nr.89 A/1997, dar care a fost sustrasă de la dosar și distrusă, motiv pentru care instanța a pronunțat hotărârea judecătorească la data de 06.05.2005, confirmând aceste fapte.
Revizuienta a mai arătat că în baza sentinței susmenționate, Primarul General al Municipiului Bae mis dispoziția nr.23/1998, prin care a atribuit terenul lui și. Prin această dispoziție a inclus terenul respectiv în masa partajabilă ce se judeca în dosarul nr.10410/1994 al Judecătoriei Sectorului 5 B și în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1512/1999, prin care s-a atribuit revizuientei terenul în suprafață de 192,2 mp, iar în compensație lui i s-a atribuit un alt teren în suprafață de 5.000 mp. Când a încercat să intre în posesia terenului revizuienta a constatat că acesta este ocupat, descoperind ulterior că este proprietatea de fapt și de drept a societății SC SA H încă din anul 1995.
De asemenea, s-a mai arătat că terenul în litigiu a aparținut mamei revizuiente, fiind trecut în proprietatea statului nr.225/1972 și nr.500/1973, fiind plătite și despăgubiri.
Ca atare, nu era îndreptățită să ceară retrocedarea terenului din str.-, iar prin admiterea respectivei acțiuni s-a ajuns la o suprapunere de titluri de proprietate, fapt ce o pune pe revizuientă în imposibilitatea de a beneficia de proprietatea sa, deși este plătitoare de impozite.
Se mai invocă și adresa nr.9996/2006 a Administrației Fondului Imobiliar, care completează dovezile ce stabilesc situația juridică a terenului din-, înscrisuri ce nu au putut fi prezentate de revizuientă întrucât nu a avut cunoștință de desfășurarea procesului și nu era în posesia acestor acte.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.322 pct.1, 3, 5, 8 Cod procedură civilă.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin sentința civilă nr.1322/20.10.2006 a admis excepția tardivității cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.1 și 3 Cod procedură civilă, respingând cererea de revizuire întemeiată pe aceste dispoziții, ca tardiv formulată. A respins ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 și pct.8 Cod procedură civilă și ca neîntemeiată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.4 Cod procedură civilă.
În considerentele sentinței s-a arătat, în ceea ce privește motivul prevăzut de art.322 pct.1 Cod procedură civilă, că revizuirea este admisibilă doar dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
Termenul de exercitare a acestei cereri este de o lună socotit de la comunicarea hotărârii definitive.
În cauză hotărârea judecătorească ce se cere a fi revizuită s-a comunicat către reclamantă la 14.10.1997, potrivit dovezii de comunicare - fila 24, rămânând definitivă prin neapelare. De asemenea, s-a mai reținut că această hotărâre a fost depusă și în dosarul de partaj succesoral, finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr.1512/26.02.1999, derulat între petentă și intimată, cererea întemeiată pe acest temei fiind tardivă.
Referitor la dispozițiile art.322 pct.3 Cod procedură civilă, s- reținut că în temeiul sentinței civile nr.535/08.09.1997 s-a emis dispoziția Primarului General nr.23/1998, prin care s-a restituit terenul, fiind întocmit și procesul - verbal de executare nr.518/1998, prin care s-a procedat la punerea în posesie, terenul fiind descris în planul de amplasament topografic.
În cauză, actele de executare ale sentinței nr.535/1997 s-au executat în anul 1998, respectiv la 28.06.1998, iar cererea de revizuire s-a introdus cu mult peste termenul legal prevăzut de art.324 pct.2 Cod procedură civilă, respectiv la 21.06.2006, motiv pentru care și în ceea ce privește această cerere, s-a admis excepția tardivității.
De asemenea, s-a mai reținut că cererea nu este nici admisibilă sub acest aspect, deoarece terenul nu a dispărut fizic.
Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 și 9 Cod procedură civilă a fost considerată inadmisibilă, deoarece nu s-au îndeplinit condițiile cumulativ prevăzute de pct.5 al art.322 Cod procedură civilă, înscrisul neîndeplinind aceste condiții și reținându-se că a fost eliberat pe baza actelor deja existente în arhiva autorităților administrative, putând fi solicitat oricând în cursul procesului.
În ceea ce privește inadmisibilitatea cererii întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.8 Cod procedură civilă, s-a arătat că revizuienta nu s-a putut prezenta și nici înștiința instanța de judecată, fiind împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa, fiind o situație de fapt, această chestiune trebuie dovedită.
Instanța de fond a reținut că deși s-a invocat falsul privind identitatea în ceea ce privește pe reclamanta, pe parcursul dezbaterilor ce au avut loc în litigiul în care s-a pronunțat sentința civilă ce se cere a fi revizuită, revizuienta nu a făcut dovada susținerilor sale.
În ceea ce privește netemeinicia pretențiilor întemeiate pe dispozițiile art.322 pct.4 Cod procedură civilă, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada existenței unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care să stabilească falsul, iar în urma cercetării în cadrul prezentului dosar s-a reținut următoarea situație de fapt:
Potrivit raportului de expertiză efectuat de expertul în faza de cercetare penală se constată că semnăturile de la rubrica " " de pe nota formulată de reclamantă în dosarul nr.3311/1997 și de pe cererea de legalizare sunt și au fost executate de reclamanta și, faptul că nu se poate stabili dacă semnăturile de pe cererea adresată Judecătoriei Sectorului 3 B, de pe adresa către Parchetul Sector 5 B, adresată către Tribunalul București și cea de a doua filă a interogatoriului, dacă au fost realizate de sau de.
S-a mai reținut că și în dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr.535/1997, reclamanta a participat la dezbateri, împrejurarea că a avut cunoștință de litigiul desfășurat rezultând și din faptul că a participat la întocmirea raportului de expertiză întocmit de expertul, iar în calea de atac a apelului împotriva sentinței de declinare a acțiunii în revendicare în favoarea Tribunalului București, s-a înfățișat la judecată, fiind legitimată de instanța de apel.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuienta, susținând că instanța a greșit atunci când a respins cererea de revizuire, motivarea fiind eronată.
A arătat că situația juridică a terenului din str.- a existat la momentul judecării dosarului nr.3311/1997, dar numita a avut interes să nu prezinte situația reală.
Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie prin decizia civilă nr.408/14.06.2007 a respins ca nefondat apelul reținând în considerente că revizuirea fiind o cale extraordinară de atac poate fi exercitată numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, nefiind permisă repunerea în discuție a unor probe, fapte și împrejurări care au fost cercetate cu ocazia rezolvării litigiului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuienta, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr.2191/01.04.2008 a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că decizia pronunțată în apel nu este motivată.
Rejudecând cauza după casare, Curtea a dispus, în cadrul probatoriului, emiterea unei adrese către Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, prin care a solicitat să se comunice seria și numărul actului de identitate eliberat numitei și pe care aceasta l-a avut la data de 17.01.1997.
Ministerul Administrației și Internelor a comunicat instanței relațiile solicitate prin adresa nr.-/11.03.2009.
Analizând actele și lucrările dosarului și motivele de apel formulate, Curtea va respinge apelul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Într-un prim motiv de apel apelanta a invocat faptul că intimata, prin uz de fals, a falsificat semnăturile apelantei, care este și sora sa, și a inclus-o fără știrea și fără voința acesteia în dosarul nr.3319/1997.
Datorită acestei situații și necunoscând de existența procesului nu a putut prezenta situația juridică corectă a terenului, astfel cum rezultă din adresa nr.9996/19.05.2006, respectiv că terenul revendicat prin respectiva acțiune nu trebuia restituit în natură, întrucât mama petentelor primise despăgubiri în schimbul exproprierii. Acest înscris a intrat în posesia revizuientei la 25.05.2006, iar cererea de revizuire a fost formulată la 21.06.2006, adică în termenul legal.
S-a mai arătat că prevederile art.322 pct.1, 3 și 8 Cod procedură civilă au fost invocate în context, că dispozițiile art.322 pct.4 Cod procedură civilă nu au fost invocate de revizuientă, scopul prezentei cereri fiind acela al desființării sentinței nr.535/1997 și înlăturarea acestui titlu de proprietate de care apelanta nu se poate bucura întrucât asupra terenului mai există un titlu de proprietate al SC SA.
În ceea ce privește critica referitoare la pretinsul fals săvârșit de către intimata, cu ocazia judecării cauzei finalizate prin sentința supusă revizuirii, Curtea reține că temeiul de drept care poate fi subscris acestei cereri, având în vedere și motivele de fapt invocate de către petentă, sunt atât dispozițiile art.322 pct.8 Cod procedură civilă, dar și art.322 pct.4 Cod procedură civilă.
Din acest punct de vedere, instanța de fond corect a calificat și a analizat în funcție de aceste temeiuri cererile și susținerile apelantei, aplicând în mod legal dispozițiile art.129 Cod procedură civilă.
Se impune a se preciza, de asemenea, că cererea întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă a fost respinsă ca inadmisibilă și nu ca tardiv formulată, astfel încât critica referitoare la faptul că această cerere a fost introdusă în termenul legal este lipsită de obiect.
Referitor la împrejurarea de fapt pretinsă de revizuientă, că nu a avut cunoștință de procesul ce a făcut obiectul dosarului nr.3311/1997, Curtea reține că nu a fost dovedită, dimpotrivă, din actele și probele dosarului rezultă fără dubiu că revizuienta a cunoscut de existența acestui litigiu, mai mult a participat personal la ședințele de judecată dezbătute în cauză și la diverse acte procesuale, aspect rezultat și din adresa Ministerului Administrației și Internelor.
Potrivit acestui înscris, numitei i s-a eliberat la data de 06.10.1984 de către Secția 18 Poliție buletinul de identitate cu seria - nr.-.
Același număr al actului de identitate apare consemnat și în decizia civilă nr.89/17.01.1997 din dosarul nr.10365/1996 al Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, când apelanta - reclamantă a fost legitimată cu ocazia renunțării la judecarea cererii de apel împotriva sentinței civile nr.5249 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul nr.3130/1995, fiind de altfel, singura dintre cele două reclamante care a fost prezentă la dezbaterea cauzei.
În egală măsură sunt reținute și concluziile raportului de expertiză efectuate de cu ocazia cercetării penale a săvârșirii infracțiunii de fals, care a constatat că semnăturile de la rubrica " " de pe nota formulată de aceasta în dosarul nr.3311/1997, cât și de pe cererea de legalizare a sentinței pronunțată în această cauză, sunt și au fost executate de.
Ca atare, motivele de apel referitoare la netemeinicia și nelegalitatea soluției pronunțate de instanța de fond sunt vădit nefondate.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel referitor la greșita respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă, Curtea consideră că hotărârea este legală și temeinică întrucât având cunoștință și participând la procesul finalizat prin sentința civilă nr.535/1997, revizuienta putea să intre în posesia relațiilor referitoare la plata despăgubirilor acordate mamei sale, neexistând nicio împrejurare mai presus de voința sa, ori o rea-credință din partea pârâtei care să fi fost dovedită în cauză.
În ceea ce privește interesul, rațiunea promovării cererii de revizuire, Curtea apreciază că acesta se poate realiza în cadrul unei acțiuni specifice materiei revendicării și este irelevant sub aspectul condițiilor imperative, limitative și cumulative necesare revizuirii unei sentințe în condițiile art.322 Cod procedură civilă.
Astfel fiind, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta - revizuientă, domiciliată în B, șos.S nr.247, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1322/20.10.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații, domiciliată în B,-,.1, sector 5 și CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
.
5 ex./29.04.2009
TB-4 -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea
