Expropriere. Speță. Decizia 183/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.183
Ședința publică din data de: 12.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
GREFIER -- -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 427/20.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimata reclamantă.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă apelantul pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA prin avocat care depune împuternicirea avocațială nr.68118/11.09.2009, intimata reclamantă prin avocat care depune împuternicirea avocațială nr.62/12.11.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care învederează că motivele de apel au fost comunicate către intimata reclamantă.
Reprezentantul intimatei reclamante învederează Curții că nu a primit motivele de apel, astfel că solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul acestora de la dosarul cauzei.
Curtea dispune lăsarea cauzei la ordine, constatând că aceasta nu se află în stare de amânare fără discuție.
La strigarea cauzei la ordine, reprezentantul apelantei pârâte STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA solicită efectuarea unei noi expertize tehnice imobiliare motivat de faptul că expertiza efectuată la instanța de fond nu a respectat obiectivele stabilite, astfel prin noua expertiză solicită a se stabili valoarea reală a terenului și sporul de valoare al imobilului rămas neexpropriat, urmând ca prețul ce va fi avut în vedere să fie cel de la momentul efectuării expertizei. Totodată precizează că nu mai sunt alte probe de administrat.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea acestei expertize, cu motivarea că toate probele au fost administrate corect la instanța de fond, iar cu privire la sporul de valoare experții au constatat că nu există.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a probei cu expertiză solicitată la termenul de judecată de astăzi întrucât pe de o parte nu este utilă pentru soluționarea cauzei iar pe de altă parte simpla împrejurare că una dintre părți nu este de acord cu valoarea imobilului nu este suficientă pentru a se readministra această probă. Mai adaugă, că readministrarea acestei probe duce la tergiversarea cauzei.
Curtea, în urma deliberării, respinge această probă, motivat de faptul că nu sunt indicii că experții ar fi avut la dispoziție tranzacții efective, revenind părții sarcina de a prezenta instanței asemenea elemente, și nu se impune ca experții să compare prețul pe care l-au stabilit cu cel indicat în tranzacție. Pe aspectul legat de sporul de valoare, consideră că nu este utilă proba cu expertiză pentru soluționarea apelului declarat, întrucât în această cale de atac nu se aduc în discuție împrejurări noi, iar raportul de expertiză nu a fost criticat la instanța de fond.
Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de apel.
Reprezentantul apelantei pârâte STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței civile apelate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. În susținerea apelului solicită a se avea în vedere că nu s-a adus nici un prejudiciu reclamantei prin expropriere, dimpotrivă prin construirea unei autostrăzi s-a adus un spor de valoare terenului, astfel că prețurile de ofertare au crescut. Totodată solicită a se avea în vedere motivele de apel formulate în scris și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică. Cu privire la cheltuielile de judecată solicită a se avea în vedere că vor fi solicitate pe cale separată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat cu motivarea că în mod corect instanța de fond a stabilit cuantumul despăgubirilor.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererii de apel formulată de apelantul pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 427/20.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimata reclamantă.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr. 15344/3/22.04.2008, reclamanta, a solicitat în temeiul dispozițiilor prevăzute de art.9 și 10 din Legea nr. 198/2004, art.21-27 din Legea nr.33/1994 și nr.HG 1546/2006, în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN, prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, ca prin hotărârea ce se va pronunța, urmare a exproprierii suprafeței de teren de 1.800,443. mp, cu număr cadastral 1101/1, situată în Comuna, județul I, să se stabilească suma ce i se acordă reclamantei cu titlu de despăgubire, sumă pe care o estimează provizoriu la echivalentul în lei a sumei 86.605 Euro (fiind compusă, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, din suma de 45.011 Euro reprezentând valoarea reală a imobilului-teren expropriat și din suma de 41.594 Euro reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei).
În motivarea cererii, s-a arătat că prin Hotărârea Guvernului României nr.1546/2006 s-a aprobat planul de amplasament al autostrăzii B-B, cu declanșarea procedurii exproprierii a imobilelor aflate pe respectivul amplasament al lucrării și aprobarea cuantumului despăgubiri lor (suma globală estimată).
În cursul lunii decembrie 2006, fost afișată la sediul Primăriei lista cuprinzând cuantumul despăgubiri lor acordate fiecărui expropriat, reclamantei acordându-i-se o despăgubire în cuantum total de 28.695,37 lei.
În aprecierea rec1amantei, această despăgubire stabilită prin Hotărârea de Guvern (de aprox. 4,5 Euro/mp) este net inferioară valorii reale a terenului expropriat având în vedere prețurile practicat de către agențiile imobiliare la data exproprierii, respectiv de 25 euro/mp. In plus, după cum rezultă din despăgubirile acordate altor persoane, la evaluarea imobilelor nu s-a avut în vedere valoarea reală a terenului supus exproprierii, ci au fost avute în vedere criterii abstracte, care au condus la stabilirea unor despăgubiri ce nu au nicio legătură cu valoarea reală a imobilului expropriat. Astfel, proprietarii unor terenuri extravilane agricole situate in zone cotate defavorabil au primit cu titlu de despăgubire sume cu mult superioare celei stabilite în favoarea rec1amantei, cu toate că terenul proprietatea sa a fost introdus în intravilanul Comunei, fiind situat la drumul județean și beneficiind de rețea electrică, telefonică, etc.
Mai mult, contrar prevederilor art.26 din Legea nr.33/1994, la stabilirea despăgubirii nu a fost avută în vedere diminuarea valorii de circulație a restului de teren neexpropriat, în suprafață de 3.199,474 mp, ce a rămas fără cale de acces și fără utilități în urma exproprierii, diminuare ce reprezintă prejudiciul adus reclamantei prin expropriere. Drept urmare, reclamanta a precizat că înțelege să solicite contravaloarea acestui prejudiciu ce constă în diminuarea valorii de circulație a restului de teren neexpropriat în valoare de 41.594 Euro (în echivalent lei la cursul BNR) întrucât valoarea acestuia este afectată grav și ireversibil urmare a exproprierii suprafeței de 1.800,443 mp, prin pierderea căii de acces și a utilităților.
Terenurile intravilane situate în comuna, conform grilei minime de taxare a actelor notariale, sunt evaluate la prețuri cuprinse între 15-80 Euro/mp. în funcție de zonă și de utilitățile de care beneficiază, iar în aceste condiții, reclamanta a refuzat cuantumul despăgubiri lor acordate de către expropriator în cursul lunii ianuarie 2007, considerând și estimând că o justă despăgubire, conform prevederilor art.44 alin.3 din Constituția României, se situează la echivalentul în lei al sumei de 86.605 Euro, fiind compusă din valoarea de piață a imobilului expropriat, respectiv echivalentul in lei al sumei de 45.011 Euro și din daunele corespunzătoare diminuării valorii restului de teren neexpropriat, respectiv echivalentul în lei al sumei de 41.594 Euro.
Reclamanta a susținut că valoarea stabilită de către expropriator pentru terenul al cărui proprietar a fost este de 15,93 lei/mp, respectiv aproximativ 4,5 euro/mp, nu poate fi corectă nici măcar în cazul terenurilor agricole din câmp, situate în zone fără perspective de dezvoltare.
Este de notorietate faptul că în perioada anilor 2005-2006, ofertele de vânzare a terenurilor similare în zonă, respectiv cele introduse în intravilanul localității și cu utilități, se situau la un preț cuprins între 20-40 Euro/mp.
Terenul în cauză a fost inclus în intravilanul localității prin OUG4/1999 aprobat prin HCL nr.14/2000, fapt confirmat de către Primăria Comunei prin adresa nr.73 din data de 10.01.2007, având rețea de alimentare cu energie electrică, rețea telefonică, rețea de televiziune prin cablu, drum asfaltat și posibilitatea racordării la rețeaua de gaze. Pentru lotul rămas în proprietate, în suprafață de 3.199,474 mp, rămas fără drum de acces și fără utilități și a cărui valoare reală de circulație a scăzut drastic urmare a exproprierii suprafeței de 1.800,443 mp, reclamanta a precizat că înțelege să solicite contravaloarea prejudiciului mai sus indicat (echivalentul în lei al sumei de 41.594 Euro), care fac parte integrantă, conform prevederilor art.26 din Legea nr.33/1994, din despăgubirea totală ce i se cuvine urmare a exproprierii.
Pârâtul a foemulat întâmpinare, prin aceasta arătând în esență că terenul având numărul cadastral 1101/1, în suprafață de 1.800,443. a fost menționat în Anexa 2 HG 1546/2006, urmând să fie expropriat în vederea construirii Autostrăzii B-B, segmentul B- În conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2124/21.10.2005 de BNP din, terenul supus exproprierii aparține reclamantei.
Pârâtul a solicitat a se constata că susținerile reclamantei, în sensul că suma oferita drept justă despăgubire pentru expropriere ar fi mult mai mică față de valoarea reală a imobilului sunt neîntemeiate, aceasta încercând doar să se îmbogățească fără justa cauză pe seama Statului Român.
Astfel, așa cum rezultă din Raportul de Evaluare, la stabilirea despăgubirilor expertul tehnic a respectat toate exigentele impuse de dispozițiile Legii nr. 33/1994 cu privire la exproprierea pentru cauza de utilitate publică. Expertul tehnic a respectat dispozițiile Legii nr. 33/1994, acesta stabilind în mod întemeiat că valoarea totală a despăgubirilor este în suma de 28.695,37 RON.
În plus, din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2124/21.10.2005 de BNP din, aceasta a plătit pentru terenul în cauză un preț de 7,5 RON/mp. Or, Statul Român prin CNADNR - SA a înțeles să ofere drept despăgubire pentru exproprierea aceluiași teren suma de 15,93 RON, adică dublul sumei plătite de reclamantă pentru achiziționarea terenului în cauză.
De asemenea, s-a solicitat a se constata că susținerile reclamantei potrivit cărora terenul sus-menționat, supus exproprierii, ar fi situat în intravilanul localității sunt vădit neîntemeiate. Reclamanta nu a atașat la cererea de chemare în judecată hotărârea de consiliu local prin care acest teren ar fi fost trecut într-adevăr din extravilan în intravilanul localitatea.
Chiar și în situația în care HCL nr. 14/2000 ar fi stabilit că terenul înregistrat sub nr. cadastral 1101/1 a fost trecut în intravilanul acestei localități, această hotărâre nu poate fi opozabilă pârâtului, întrucât reclamanta nu a îndeplinit formalitățile legale referitoare la publicitatea imobiliară. Reclamanta avea obligația să solicite înscrierea în cartea funciară a acestei modificări de regim juridic, respectiv a faptului că terenul nu mai face parte din extravilanul localității, ci din intravilanul acesteia.
Totodată, documentul utilizat la întocmirea documentației cadastrale și a Raportului de Evaluare, respectiv Fișa corpului de proprietate, vizat de către Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și Topografie I, a confirmat faptul că terenul în cauză se află în extravilanul localității și nicidecum în intravilanul acestei localități, așa cum neîntemeiat afirma reclamanta.
Prin sentința civilă nr. 427/20.03.2009, a fost admisă acțiunea astfel formulată, dispunându-se obligarea pârâtului la plata către reclamantă, cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat (în suprafață de 1800,443. cu nr. cadastral 1101/1) din com., jud. I, suma de 52.006 euro, în echivalent lei la data plății, compusă din suma de 36.009 euro valoare reală a imobilului expropriat și suma de 15.997 euro reprezentând prejudiciu cauzat prin expropriere.
A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.500 lei.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Reclamanta a chemat în judecată pârâtul STATUL ROMÂN, prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA A, fiind nemulțumită de stabilirea despăgubirilor în cuantum de 28695,37 lei pentru terenul expropriat ca urmare a Hotărârii Guvernului României nr.1546/2006 prin care s-a aprobat planul de amplasament al autostrăzii B-
În cauză s-a efectuat o expertiză pentru a se verifica dacă aceste despăgubiri au fost corect stabilite în condițiile prevăzute de art.21-27 din Lg.33/1994.
Expertul a stabilit că terenul expropriat are o valoare de piață de 36000 euro (la data evaluării, 30/09.2009).
Totodată, din raportul de expertiză tehnică imobiliară a rezultat că prin diminuarea terenului proprietatea expropriatului, valoarea terenului rămas neexpropriat a scăzut producându-se un prejudiciu în patrimoniul reclamantului în valoare de 15.997 de euro.
Tribunalul a avut în vedere că plata despăgubirilor se acordă, potrivit art.5 pct.1, pentru imobilele expropriate la data când persoanele îndreptățite - titulari drepturilor reale - au formulat cererea astfel că, în condițiile în care hotărârea de stabilire a despăgubirilor nu a fost comunicată niciodată expropriatului, și acesta nu a formulat cerere de despăgubire adresându-se direct instanței de judecată și contestând cuantumul acestor despăgubiri, despăgubirile vor fi cele stabilite prin raportul de expertiză la data efectuării acesteia.
De asemenea s-a avut în vedere că, potrivit art.26 din Lg. 33/1994 la care face trimitere în mod expres art.9 din Lg 198/2004, la calcularea cuantumului despăgubirilor se ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unitățile administrativ teritoriale, la data întocmiri raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului.
În cazul exproprierii parțiale se va avea în vedere valoarea imobilului stabilită în funcție de această împrejurare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul.
În motivarea apelului se susține în esență că:
Nu există un prejudiciu suferit de reclamantă în urma exproprierii, având în vedere că proiectul prevede o serie de drumuri secundare, care să permită accesul către proprietățile rămase neexpropriate.
De altfel, planurile lucrării pentru care a fost dispusă exproprierea arată foarte clar faptul că suprafața expropriată este mai mare decât cea necesară construirii autostrăzii tocmai pentru că lucrarea în cauza se referă și la drumul de acces menționat mai sus, nestabilirea cu claritate a acestui fapt în raportul de expertiză constituind - în susținerea apelantului - un motiv serios pentru ca această probă să nu fie luată în considerație de către instanță.
În privința costului relocării utilităților, se precizează că CNADNR se angajează să efectueze toate aceste lucrări de relocare a utilităților prezente pe terenul expropriat.
Consideră apelanta că susținerile experților în sensul că valoarea terenului rămas neexpropriat a scăzut sunt absolut neîntemeiate în condițiile în care simpla construcție a autostrăzii a determinat o creștere substanțială a valorii terenurilor și în această zonă. Mai mult decât atât, este evident că, pe terenul rămas neexpropriat vor putea fi dezvoltate diverse proiecte, putându-se construi numeroase spații comerciale.
Astfel, prejudiciul invocat de către reclamantă nu este cert și nici actual.
Se mai reproșează instanței de fond că în mod nelegal a omologat raportul de expertiză pentru că acesta nu stabilește în mod corect sporul de valoare adus imobilului și nici nu ține seama de prevederile art. 26 alin (1) din Legea 33/1994, conform cărora despăgubirile se compun din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului în urma exproprierii.
Deși prin încheiere instanța a stabilit printre obiectivele expertizei, stabilirea sporului de valoare pe care îl înregistrează partea din imobil rămasă neexpropriată în urma realizării lucrării de utilitate publică, totuși comisia de experți nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a evaluat acest spor de valoare ce urma a fi scăzut din valoarea prejudiciului suferit de către proprietar în urma exproprierii.
Expertiza efectuată în dosarul de fond nu are în vedere valoarea reală de tranzacționare a terenului supus exproprierii.
Pentru efectuare unei expertize pertinente era absolut necesar ca experții să pornească de la valorile reale de tranzacționare și nu de la ofertele imobiliare apărute în diverse publicații.
Față de aspectelor expuse, consideră apelanta că raportul de expertiză efectuat în cauză este absolut irelevant în ceea ce privește valoarea imobilului expropriat.
O altă critică adusă sentinței apelate este în sensul că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata contravalorii terenului de la data efectuării expertizei, și nu a valorii de la data consemnării.
Chiar dacă dispozițiile exprese ale Legii nr. 198/2004 relative la momentul calculării despăgubiri lor au fost abrogate, nu trebuie aplicate prin analogie dispozițiile Legii nr. 33/1994 de vreme ce situațiile reglementate de cele două acte normative sunt diferite, respectiv: în cazul exproprierilor efectuate în temeiul Legii nr. 198/2004 transferul dreptului de proprietate operează la momentul plății/consemnării despăgubirilor; în schimb, în cazul exproprierilor efectuate în temeiul Legii nr. 33/1994, transferul dreptului de proprietate are loc după pronunțarea unei hotărâri judecătorești și îndeplinirea obligațiilor impuse prin hotărâre.
În situația în care s-ar aprecia ca valoarea despăgubirilor trebuie să fie cea de la momentul efectuării expertizei, această valoare ar depinde de poziția persoanei expropriate.
Argumentele instanței de fond cu privire la momentul calculării despăgubirilor sunt - în susținerea apelantului - contrare dispozițiilor legale și situației de fapt. Astfel, instanța reține faptul că reclamanta nu a formulat cerere de acordare a despăgubirilor, prin urmare acestea ar trebui calculate la momentul efectuării expertizei.
Pe de o parte, reclamanta a formulat cerere de acordare a despăgubirilor, iar pe de altă parte, momentul ce trebuie avut în vedere este acela al transferului dreptului de proprietate și nu acela al formulării cererii de acordare a despăgubirilor.
Mai arată apelanta că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata integrală a despăgubirilor stabilite prin raportul de expertiza, fără a ține seama de faptul că suma de 28.695,37 RON fusese deja consemnată.
În drept, s-au invocat prevederile art. 282 si urm. pr.civ.
Apel scutit de taxa de timbru.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Nu s-au administrat probe noi în apel.
Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 295 alin. 1.pr.civ. Curtea constată caracterul nefundat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Susține apelanta că nu ar exista un prejudiciu pe care reclamanta-intimată să îl fi suferit în urma exproprierii, argumentând această susținere prin aceea că a arătat instanței faptul că planurile lucrării pentru care a fost dispusă exproprierea, respectiv proiectul prevăd o serie de drumuri secundare menite să permită accesul la partea de teren rămasă neexpropriată, totodată făcând referire la angajamentul asumat de către CNADNR de a efectua toate lucrările necesare relocării utilităților existente pe terenul expropriat.
Pe de o parte se impune a se constata că pârâtul-apelant nu a formulat asemenea apărări pe parcursul dezbaterilor purtate în fața primei instanțe, și nici nu a administrat un probatoriu să susțină poziția ce rezidă din motivul de apel menționat.
Altfel spus, nu numai că apelanta nu a expus în fața instanței de fond situația potrivit căreia neajunsul (creat urmare a exproprierii suprafeței de 1800,44.) constând în lipsirea terenului rămas neexpropriat de deschidere către drumul județean precum și de acces imediat la utilități ar fi compensat prin drumurile secundare ce s-ar crea potrivit proiectului/planurilor lucrărilor pentru care s-a făcut exproprierea, dar nu a depus - nici chiar în faza apelului - proiectele/planurile la care face referire.
Potrivit art. 129 alin. ultim pr.civ. instanța este ținută a se pronunța numai asupra cererilor și apărărilor formulate de părți în timpul procesului, hotărârea instanței de fond respectând întru totul exigențele acestei norme.
Pe de altă parte, apelantul pretinde că "CNADNR se angajează să efectueze toate aceste lucrări de relocare a utilităților prezente pe terenul expropriat", fără însă a menționa care este valoarea juridică a angajamentului astfel invocat.
Nu numai că referirea apelantului la menționatul angajament este una care nu este susținută de suport probator, dar chiar în ipoteza în care o atareobligație viitoarea CNADNR s-ar regăsi în conținutul unui act juridic determinat, ea nu ar putea primi vreo eficiență în ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite intimatei-reclamante pentru că ar fi contrară principiului care rezidă din prevederile art. 481.civ. cât și din dispozițiile art. 40 alin. 3 din Constituția României, și anume acela că, în cazul exproprierii, despăgubirea acordată trebuie să fie prealabilă.
Afirmă apelantul că "simpla construcție a autostrăzii a determinat o creștere substanțială a valorii terenurilor din această zonă", cât și că "este evident că, pe terenul rămas neexpropriat vor putea fi dezvoltate diverse proiecte, putându-se construi numeroase spații comerciale" și pentru aceste motive consideră neîntemeiate concluziile experților în sensul că valoarea terenului neexpropriat ar fi scăzut.
Potrivit art. 1069.civ. cel care face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească.
În condițiile în care apelantul nu a administrat vreo probă în sprijinul afirmațiilor menționate, ele nu pot constitui elemente care - corespunzător exigențelor impuse de norma menționată - să fie apte a permite înlăturarea probei științifice administrate în fața primei instanțe, probă prin care s-a stabilit faptul că terenului rămas neexpropriat i s-a diminuat valoarea.
Se cuvine a fi evidențiat faptul că expertizele judiciare în litigiile având ca obiect stabilirea despăgubirilor în caz de expropriere se efectuează - potrivit art. 25 din Legea 33/1994 - de o comisie de experți având o compunere specială, respectiv de o comisie formată dintr-un expert desemnat de instanță, unul desemnat de expropriator și un altul desemnat de persoana expropriată. Astfel, opinia fiecăruia dintre membrii comisiei de experți are o valoare egală în întocmirea raportului de expertiză, părțile care i-au desemnat având în acest fel o garanție suplimentară asupra obiectivității concluziilor ce rezidă din raportul final, dar și posibilitatea de a comunica - prin expertul pe care l-au desemnat - în condiții mai lesnicioase cu comisia constituită.
În condițiile în care toți cei trei experți care au întocmit raportul efectuat la judecata în fond a pricinii au prezentat instanței - corespunzător obiectivelor stabilite pentru expertiză - concluziile pe care aceasta le-a avut în vedere la soluționarea pricinii, și au conchis (printre altele) în sensul că "valoarea terenului rămas neexpropriat a scăzut", nu se poate reține că nu au răspuns obiectivului care viza stabilirea împrejurării dacă respectivul teren a înregistrat sau nu un spor de valoare ca urmare a exproprierii.
Din cuprinsul raportului de expertiză reiese faptul că experții, deși au pornit de la valori ale unor oferte de vânzare pentru terenuri având situații similare cu cel expropriat, au aplicat corecții specifice raportului dintre cererea de cumpărare și ofertele de vânzare, stabilind în acest mod valoarea de circulație a imobilului.
Curtea apreciază că nu este fondată critica prin care se susține că expertiza efectuată în speță nu ar avea în vedere valoarea reală a terenului în condițiile în care nu există o bază de date în care să se regăsească informații certificate oficial cu privire la tranzacții efectiv realizate, iar pârâtul-apelant nu numai că nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză (deși instanța fondului i-a încuviințat o cerere de amânare spre a avea posibilitatea de a lua cunoștință de raportul de expertiză și de a-și exprima ulterior eventualele obiecțiuni), dar nici nu a produs el însuși eventuale dovezi care să ateste vânzarea-cumpărarea de terenuri similare celui în litigiu la prețuri mai mici decât cele stabilite prin expertiză - astfel cum avea posibilitatea în baza art. 26 alin. 2 teza finală din Legea 33/1994.
Dealtfel apelantul însuși, formulând această critică, se limitează la a teoretiza greșeala imputată experților - și implicit primei instanțe - fără însă a evoca un reper valoric ce ar constitui - în opinia sa - "valoarea reală" care ar trebui să primească eficiență în litigiul pendinte.
În ce privește momentul prin raportare la care instanța a stabilit valoarea terenului în litigiu, Curtea constată că acesta a procedat în acord cu prevederile art. 9 alin. 3 din Legea 198/2004 raportat la art. 26 alin. 2 din Legea 33/1994, reglementare în raport de care "a calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".
Prin dispozițiile art. 9 alin. 3 din Legea 198/2004 se face în mod expres trimitere la procedura reglementată prin art. 21-27 din legea 33/1994, în ce privește soluționarea litigiilor referitoare la despăgubirile pentru imobilele expropriate, așa încât nu este vorba de o aplicare prin analogie a prevederilor acestui din urmă act normativ, cum susține apelantul. Stabilirea despăgubirilor prin raportare la momentul la care s-au consemnat despăgubirile stabilite de către expropriator ar fi constituit o încălcare nejustificată a prevederilor legale menționate, conținutul lor fiind unul care nu lasă loc vreunui echivoc pe acest aspect.
Deși pretinde apelantul că reclamanta-intimată a depus cerere pentru acordarea despăgubirilor, nu a produs vreo probă care să ateste un asemenea demers al reclamantei, sau/și soluționarea ei printr-o hotărâre emisă și comunicată conform cu exigențele art. 5 și 7 din Legea 198/2004.
Cum, potrivit art. 1069.civ. apelantul avea obligația de a dovedi faptul că ar fi primit de la reclamantă și ar fi soluționat cererea despăgubire pretins formulată de aceasta, iar asemenea dovezi nu au fost produse, Curtea reține că este nefondată această susținere.
Prin hotărârea primei instanțe s-a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei ca urmare a exproprierii terenului cu număr cadastral 1101/1 din com. județ I, și aceasta în cadrul procedurii judiciare în contextul căreia reclamanta a contestat despăgubirile oferite de către pârâtă.
În condițiile în care această procedură judiciară este una în care se realizează un control de legalitate și temeinicie în privința despăgubirilor oferite de către expropriator - astfel cum rezidă din economia prevederilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 - Curtea apreciază că instanța avea a stabili ( în raport de probatoriul administrat) cuantumul final al acestor despăgubiri, iar nu numai diferența între suma acordată de către pârât și cea rezultată din expertiza efectuată în condițiile art. 9 alin 2 din Legea nr.198/2004 raportat la art. 21-25 din Legea nr.33/1994.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefondat al criticilor aduse de către apelant sentinței atacate, urmând a dispune, în conformitate cu prevederile art. 296.pr.civ. respingerea apelului astfel susținut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul pârâtSTATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIAcu sediul în B,-, sectorul 1 și cu sediul ales la și Asociații, în B,-, sectorul 6 împotriva sentinței civile nr. 427/20.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimata reclamantă cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat - în B,-, -.2,.2,30, sectorul 3, ca nefondat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red. GS
Tehnored. AP
5 ex./03.12.2009
Secția a IV-a civilă
Judecător fond:
Președinte:Ileana Ruxandra DănăilăJudecători:Ileana Ruxandra Dănăilă, Georgeta Stegaru
