Expropriere. Speță. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 19
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A OLTENIA A TG.J-SUBUBUNITATEA EXPLOATAREA MINIERĂ DE M ÎN NUMELE STATULUI ROMÂN în calitate de expropriator, cu sediul în M,-, județul G, împotriva sentinței nr. 282 de la 04 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții, toți cu domiciliul în comuna, județul G, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic reprezentând apelanta reclamantă SOCIETATEA NAȚIONALĂ A OLTENIA A TG.J-SUBUBUNITATEA EXPLOATAREA MINIERĂ DE M ÎN NUMELE STATULUI ROMÂN în calitate de expropriator, lipsind intimații pârâți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Consilier juridic reprezentând apelanta reclamantă a depus la dosarul cauzei împuternicire de reprezentare juridică și concluzii scrise însoțite de un set de înscrisuri, respectiv, în xerocopie, adresa nr. 11632/22.12.2006 emisă de - Subunitatea M adresată Consiliului Local al comunei, adresa nr. 11634/22.12.2006 emisă de - Subunitatea M adresată Consiliului Local al comunei, Anexa I și Anexa II, care au fost observate de reprezentantul Ministerului Public în ședința publică. A învederat că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic reprezentând apelanta reclamantă SOCIETATEA NAȚIONALĂ A OLTENIA A TG.J-SUBUBUNITATEA EXPLOATAREA MINIERĂ DE M ÎN NUMELE STATULUI ROMÂN în calitate de expropriator a pus concluzii de admitere a apelului, desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare. A susținut că titlurile de proprietate nu au fost emise până în prezent, iar procedura de expropriere s-a declanșat.
Reprezentantul Ministerului Publica pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat susținând că, instanța de fond pronunțat o sentință temeinică și legală.
La a doua strigare a cauzei, s-au prezentat intimații pârâți și care, având pe rând cuvântul, au învederat că au primit banii reprezentând pretul si despăgubiri de patru ani și sunt de acord cu convenția încheiată, iar cu privire la apelul declarat au lăsat la aprecierea instanței.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea adresată și înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr-, reclamantul STATUL ROMÂN ÎN CALITATE DE PRIN SOCIETATEA NAȚIONALĂ A OLTENIA SA TG-J - SUBUNITATEA Mas olicitat exproprierea terenului în suprafața de 756.p, categoria pășuni și tufăriș, situat pe raza comunei.
În motivarea cererii s-a arătat că prin nr 1678 din 29.11.2006 s-a declarat utilitate publică pentru interes național, deschiderea și punerea în exploatare a, jud. G, la o capacitate de - to/lignit/an, iar calitatea de expropriator o are Statul Român în calitate de expropriator prin Societatea Națională a Oltenia SA Tg-J - Subunitatea
Au mai arătat că au fost comunicate cu adresă Consiliului Local al com., planurile ce cuprind terenurile și construcțiile propuse spre expropriere, numele și prenumele proprietarilor,precum și ofertele de despăgubire în conformitate cu art. 12 din Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, că nu s-a formulat notificare în temeiul art. 13, însă s-a ajuns la un acord de voință asupra exproprierii și asupra cuantumului despăgubirilor prin convenție, încheiată de societate cu pârâții proprietari.
Prin sentința civilă nr.282 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul STATUL ROMÂN ÎN CALITATE DE PRIN SOCIETATEA NAȚIONALĂ A OLTENIA SA TG-J - SUBUNITATEA M, împotriva pârâților, și.
Potrivit disp. art. 2 din Legea 33/1994, pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea persoanelor fizice, sau persoanelor juridice, cu sau fără scop lucrativ, precum și cele aflate în proprietatea privată a comunelor, a orașelor, municipiilor și județelor.
În speța de față s-a constatat că există utilitate publică, potrivit legii, însă nu este dovedită proprietatea de către pârâți în condițiile legii, cu care societatea ce reprezintă expropriatorul a și încheiat convenția privind cuantumul despăgubirilor, convenție ce a fost depusă la dosarul cauzei.
S-a considerat astfel că în litigiul de față adeverința de proprietate și procesul verbal de punere în posesie eliberate, reprezintă acte premergătore eliberării titlului de proprietate, nefiind suficiente pentru dovedirea deplină, a proprietății de către expropriat.
Pentru considerentele arătate,cererea a fost apreciată a fi prematur formulată în lipsa titlului de proprietate pentru terenurile ce se cer a fi expropriate.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A OLTENIA A TG.J - SUBUBUNITATEA EXPLOATAREA MINIERĂ DE M ÎN NUMELE STATULUI ROMÂN, solicitând în conformitate cu dispozițiile Codului d e pr.civilă, admiterea apelului, întrucât sunt suficiente probe pentru a se dispune exproprierea pentru cauză de utilitate publică, pentru terenurile respective, situate în satul, comuna jud.G în numele Statului Român și în favoarea Oltenia SA Tg.J - prin subunitatea
A arătat că reclamanta Maf ăcut demersurile necesare în vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafața în litigiu, pârâților, dar faptul că Primăria comunei nu l-a eliberat până în prezent, nu reprezintă culpa reclamantei.
În speță, dovada proprietății s-a făcut cu procesul verbal de punere în posesie, adeverința de proprietate, convențiile din 2006, a SA TG.J din 2006 și cadastrală, iar instanța nu a luat în considerare că între părți a intervenit o convenție de vânzare la acest teren pentru care s-a achitat și prețul către vânzător.
Instanța se prevalează de faptul că nu s-a eliberat titlu de proprietate pârâților, însă există acte premergătoare emise și necontestate de nimeni, astfel că dreptul de proprietate este evident, necontestat, recunoscut de reclamantă și asumat de către pârâți, în acest caz, instanța încălcând dispozițiile art.129 alin.6 Cod pr.civilă, depășind limita obiectului cu care a fost investită prin invocarea din oficiu a calității de proprietar a pârâților, calitate necontestată de părți sau terțe persoane.
Instanța avea posibilitatea legală de a face aplicarea dispozițiilor Cod pr.civilă, privind suspendarea judecarii cauzei.
S-au depus la dosar: împuternicire de reprezentare juridică, adresa nr.7858/2006, adresa 11634/2006, anexa I și anexa II, concluzii scrise.
Apelul este fondat.
Potrivit art.2 din Legea nr.33/1994 la cap. "Dispoziții generale", "Pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea persoanelor fizice sau persoanelor juridice cu sau fără scop lucrativ, precum și cele aflate în proprietatea privată a comunelor, orașelor, municipiilor și județelor"
Această dispoziție legală folosește noțiunea de proprietate, dar nu trebuie privită și analizată trunchiat, separat, de restul normelor din lege, ci în mod coroborat cu acestea, respectiv privită împreună cu dispozițiile art. din cap.IV ce reglementează expres exproprierea și care în art.22 prevede că " Președintele instanței va fix termen și va dispune citarea proprietarilor, sau după caz, a posesorilor, a altor titulari de drepturi reale sau a oricăror persoane cunoscute care pot justifica un interes legitim asupra imobilelor propuse a fi expropriate".
Din interpretarea coroborată și logică a celor două texte legale reiese în mod indubitabil, că legiuitorul a avut în vedere nu numai proprietarii de drept, nu numai persoanele care dețin cert titlul sau acte de proprietate cu privire la imobil, ci și pe proprietarii de fapt, pe posesori sau orice alte persoane care justifică un interes legitim asupra imobilelor propuse a fi expropriate.
În acest caz, față de dispozițiile legale menționate, instanța, pronunțand o soluție în baza excepției prematurității acțiunii pe considerentul că nu a fost emis încă titlul de proprietate, și ca atare nu s-a dovedit calitatea de proprietar a pârâtului, aceasta soluție este nelegală,instanta neintrând în cercetarea fondului.
Aceasta întrucât, în raport de dispozițiile legale enunțate, legea nu cere în mod expres dovada calității numai de proprietar de drept, respectiv condiționarea, în astfel de situații, de emiterea titlului de proprietate, ci se are în vedere orice persoană fie proprietar, posesor,fie titular de drept real, și orice persoană care justifică un interes legitim și care ca atare în urma exproprierii, ar putea fi lezată în drepturile sale.
Ca un argument în plus este faptul că este de necontestat că acest teren este propus pentru expropriere, și declarat de utilitate publică de interes național prin HG 1678/2006,pentru lucrarea "Deschiderea și punerea în exploatare a, jud. G la o capacitate de 3.000.000 tone lignit/an ( în acest sens și procesul verbal de cercetare prealabilă), că acest teren a fost recunoscut de expropriator Statul Român și reclamantă ca aparținând pârâților care la rândul lor se prevalează de procesele verbale de punere în posesie, adeverința de proprietate, care chiar dacă nu reprezintă veritabile acte de proprietate în sensul dovedirii de necontestat a calității de proprietar de drept, atestă însă apartenența imobilului la pârâți, care-l stăpânesc ca proprietari de fapt, fapt recunoscut și confirmat de către ambele părți.
Mai mult între părți s-a încheiat și o convenție de vânzare cumpărare cu privire la acest teren în anul 2006, ce prevedea pretul si despăgubiri.
În aceste condiții, instanța trebuia în lumina dispozițiilor art.4 din Legea nr.33/1994 - să facă verificări în privința întrunirii acordului de voință al părților asupra modalității de transfer a dreptului de proprietate și a cuantumului, dacă acest acord exista sau nu în realitate, sau s-a revenit,dacă acest acord privește atât modalitatea de transfer cât și cuantumul.
Astfel art.4 prevede că " cei interesați pot conveni atât asupra modalității de transfer al dreptului de proprietate, cât și asupra cuantumului și naturii despăgubirilor, cu respectarea dispozițiilor legale privind condițiile de fond de formă și de publicitate, fără a se declanșa procedura exproprierii prevăzută de lege. În cazul când acordul de voință privește numai modalitatea de transfer al dreptului de proprietate, dar nu și cuantumul și natura despăgubirilor, instanțele de judecată vor lua act de înțelegerea părților și vor stabili numai cuantumul sau natura despăgubirilor potrivit cap.IV din prezenta lege".
Instanța trebuia să stabilească exact prin punerea în discuție a părților, raportat la voința părții, cu respectarea principiului disponibilității a scopului urmărit și a dispozițiilor legale invocate de aceasta- art.271-273 Cod pr.civilă, referitor la pronunțarea unei hotărâri de expedient în baza convenției părților dar și a dispozițiilor expres ale Legii nr.33/1994, pe care de asemenea le invocă prin acțiune, cu privire la declanșarea procedurii de expropriere, care este cadrul legal în privința obiectului expres al cererii și al temeiului acesteia.
In măsura în care, stabilind, după această verificare că nu sunt incidente dispozițiile art.4 din lege, atunci instanța trebuie să facă verificări prin prisma dispozițiilor art.21 și 23 din Legea nr.33/1994, fiind necesar a se verifica dacă sunt întrunite toate condițiile cerute de lege pentru expropriere. Va analiza relevanța convenției de vânzare cumpărare încheiate între părți, în condițiile în care prin acțiune, reclamanta recunoaște că nu a respectat dispozițiile art.13 din Legea nr.33/1994 și nu a notificat pârâții, și în lumina aplicării art.21 din lege.
La termenul de azi, reprezentantul apelantei a menționat că procedura de expropriere a fost declanșată. Prin urmare, trebuia ca instanța să stabilească clar, dacă procedura de expropriere nu s-a declanșat și reclamanta se prevalează numai de convenția încheiată în 2006 cu incidența art.4 din Legea nr.33/1994 sau procedura de expropriere s-a declanșat și reclamanta solicita exproprierea, în această situație și în acest caz verificările trebuiau făcute prin prisma dispozițiilor art.13,21,22,23 și urm. din Legea nr.33/1994.
Aceasta întrucât reclamanta invocă atât dispozițiile Codului civil privitoare la valabilitatea convenției și hotărârea de expedient cât și la dispozițiile referitoare expres la declanșarea exproprierii prevăzute de art.21,24,30 și 31 din Legea nr.83/1994.
Prin soluția pronunțată bazată pe excepția prematurității acțiunii circumscrisă pe ideea neemiterii încă a titlului de proprietate, aspect excesiv de formal, față de interpretarea dispozițiilor legale arătate, instanța nu a procedat la cercetarea fondului și ca atare văzând și dispozițiile art.297 alin.1 teza 1 Cod pr.civilă, se va admite apelul, se va desființa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A OLTENIA A TG.J-SUBUBUNITATEA EXPLOATAREA MINIERĂ DE M ÎN NUMELE STATULUI ROMÂN în calitate de expropriator, cu sediul în M,-, județul G, împotriva sentinței nr. 282 de la 04 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții, toți cu domiciliul în comuna, județul
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Gorj.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2010.
Președinte, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.- / 05.02.2010
Tehn.6 ex
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Tatiana Rădulescu
