Expropriere. Speță. Decizia 191/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 191/2008-
Ședința publică din 02 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Roman Florica | R - | - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel |
- - | - JUDECĂTOR 3: Igna Dorel | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant, cu domiciliul în O-. 4 județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL municipiului O, CONSILIUL LOCAL al municipiului O, ambii cu sediul în O p-ța - nr. 1 județul B, împotriva sentinței civile nr. 266/C/2008 din 11 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: expropriere,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru apelantul reclamant, lipsă, reprezentanta sa av. în baza împuternicirii avocațială nr. 47/2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind intimații pârâți.
Ministerul Public este reprezentat de dl., procuror în cadrul PARCHETULUI de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că apelul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, că intimatul pârât PRIMARUL municipiului Oad epus întâmpinare la dosar prin registratura instanței, la data de 02.12.2008,după care:
La întrebarea instanței, reprezentanta apelantului pârât arată că s-a dat înapoi întregul teren, inclusiv strada.
- baza articolului 150 Cod procedură civilă, nefiind alte cereri sau probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul pentru concluzii asupra apelului.
Reprezentantul PARCHETULUI de pe lângă Curtea de Apel Oradea solicită admiterea apelului.
Reprezentanta apelantului pârât solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și obligarea CONSILIULUI LOCAL al municipiului O la expropriere, iar în subsidiar solicită casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.139/C/2008 din 29 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost respinsăacțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Primarul Municipiului O și Consiliul Local al Municipiului
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Dispoziția de restituire nr. 1723/24.05.2006, reclamantului i s-au restituit în natură apartamentele nr. 1, 2, 3 și spațiul comercial din imobilul situat în O-. Cu ocazia întocmirii documentației necesară înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară, s-a constatat prin schița de orientare și identificare vizată de către OCPI B că o parte din imobilul restituit în natură este afectat de strada - -. Dat fiind că o parte din imobil este afectat unei utilități publice, este parte a străzii - -, această porțiune din imobil nu putea fi restituită în natură, reclamantul fiind îndreptățit la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001. Eroarea s-a produs în cadrul procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 10/2001, repararea acesteia se poate face în cadrul acestei proceduri și nu în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea, întrucât situația existentă nu este una nouă, ce ar fi apărut după emiterea dispoziției de restituire și care ar fi reclamat exproprierea unor terenuri private pentru realizarea unor obiective de utilitate publică, ci este o situație care putea fi cunoscută și preîntâmpinată printr-o atentă aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe, în termen a formulat apel reclamantul, care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii și admiterea acțiunii cum a fost formulată.
- motivare s-a arătat că în anul 1946, Statul a preluat abuziv de la reclamant imobilul înscris în nr. 2593
Prin Dispoziția de restituire nr. 1723/2006 emisă de Primarul Municipiului O, a fost restituit în baza Legii nr. 10/2001, imobilul înscris în coala arătată, în întregime.
- fapt, o parte din imobil este stradă, astfel că, privitor la această suprafață de 254 mp. reclamantul nu a fost despăgubit în nici un fel.
Intimatul Primarul Municipiului O s-a opus admiterii apelului, invocând Decizia nr. 53/2007 dată în interesul de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că acțiunile întemeiate pe Legea nr. 33/1994 sunt inadmisibile, după apariția Legii nr. 10/2001.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub aspectul tuturor nulităților de ordine publică, curtea reține următoarele:
Imobilul din litigiu, identificat sub nr. top. 698 și 699, înscris în nr. 2593 O, a fost preluat abuziv de la antecesorii reclamantului, mai precis unchiul acestuia, cu titlul prescripție.
Prin Dispoziția de restituire nr. 1723/2006, i s-au restituit reclamantului apartamentele libere și suprafața de teren de 822 mp. Din această suprafață, 254 mp. reprezintă o porțiune a străzii - -, aspect ce nu a fost contestat de pârât.
- speță, pârâtului nu i se putea restitui această suprafață în natură, cât timp ea este afectată de o utilitate publică. Pentru suprafața respectivă, reclamantului trebuia să i se acorde măsuri reparatorii prin echivalent.
Chiar dacă dispoziția de restituire nu a fost atacată, reclamantul este lipsi și în prezent de folosința întregului teren, astfel, se impune ca acestuia să i se acorde o justă despăgubire pentru lipsirea sa de proprietate.
Decizia dată în interesul Legii nr. 53/2007, a statuat că este inadmisibilă acțiunea foștilor proprietari, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994, dacă aceștia nu au uzat de dispozițiile legii speciale de retrocedare, legea nr. 10/2001, ori pârâtul a urmat procedurile instituite de legea specială.
Curtea apreciază că indiferent de calificarea juridică pe care instanța o dă cererii reclamantului, acesta trebuie să fie indemnizat pentru suprafața de teren de care a fost deposedat abuziv (aspect reținut prin însăși dispoziția de restituire), încălcarea dreptului său de proprietate continuând și în prezent.
- concluzie, apreciem că indiferent de calificarea juridică dată acțiunii acestuia, Legea nr. 10/2001 ori Legea nr. 33/1994, în speță reclamantul a fost victima unei încălcări a articolului 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, sens în care se impune ca pentru înlăturarea încălcării, acestuia să i se plătească despăgubiri echitabile.
- acest sens, România a fost condamnată repetat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului: cazurile Străin c/a României, Portean c/a României, Păduraru c/a României, etc. hotărâri prin care s-a reținut că lipsirea de proprietate a foștilor proprietari, combinată cu absența despăgubirilor echitabile, se constituie într-o violare a art. 1 Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și astfel Statul Român a fost obligat la despăgubiri în favoarea foștilor proprietari.
De altfel, prin hotărârea din 9 decembrie 2008, în cauza Viașu c/a România, a statuat că lipsirea reclamantului mai mulți ani de proprietatea sa, deși aceasta i-a fost recunoscută printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, combinată cu absența oricărei despăgubiri, se constituie într-o violare a art. 1 Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului Mai mult, în temeiul art. 46 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea constatând că urmare a supralegiferării și modificărilor repetate ale legilor de retrocedare, care s-au dovedit a fi lipsite de efect în plan practic și creatoare de incertitudine juridică, sistemul de despăgubire a foștilor proprietari este ineficient, și astfel a fost obligat Statul Român să adopte de urgență un regim de calculare și plată a despăgubirilor, eficace și util.
Cum potrivit art. 20 din Constituție dispozițiile din Convenția Europeană și practica Curții se aplică prioritar față de dreptul intern, ținând seama de aceste considerente, instanțele urmează a proceda la cuantificarea despăgubirilor față de foștii proprietari și să oblige Statul la plata acestora.
Aceasta fiind calificarea corectă a acțiunii reclamantului, în lipsa unor dispoziții procedurale exprese, competența fiind una de drept comun, și cum Tribunalul Bihor nu a cercetat fondul cauzei, în baza art. 297 Cod procedură civilă, se va admite apelul, se va desființa sentința și se va trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
ADMITE ca fondat apelul civil declarat de apelantul reclamant, cu domiciliul în O-. 4 județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL municipiului O, CONSILIUL LOCAL al municipiului O, ambii cu sediul în O p-ța - nr. 1 județul B, împotriva sentinței civile nr. 266/C/2008 din 11 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o desființează și trimite cauza la Judecătoria Oradeapentru o nouă judecare.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi, 02 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
R - - - - -
decizie: Fl./17.12.2008
Complet fond:
în 5 ex.:./18.12.2008
3 comunicări cu: | |
apelant reclamant: | 1.,cu domiciliul în O-. 4 județul B, |
intimat pârât | 2.PRIMARUL municipiului O, 3.CONSILIUL LOCAL al municipiului O, |
Judecători:Roman Florica, Pantea Viorel, Igna Dorel
