Expropriere. Speță. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de: 17.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
GREFIER -- -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de către apelanta - pârâtă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și apelanta - reclamantă B împotriva sentinței civile nr. 322/15.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanta - pârâtă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, reprezentată de avocat -, cu împuternicire avocațială nr. -/16.04.2008, aflată la fila nr. 128 din dosar, apelanta - reclamantă B, reprezentată de avocat B, cu împuternicire avocațială nr. -/01.09.2008, aflată la fila nr. 137 din dosar. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care învederează Curții că la data de 11.12.2009 se depune prin serviciul registratură răspunsul solicitat de la Camera Notarilor Publici
Reprezentantul apelantei - pârâte Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, învederează că, în opinia sa, acest răspuns este eronat întrucât au comunicat relații cu privire la valori pentru zona rezidențială Băneasa, însă fiind vorba despre cartierul Băneasa, aceste valori sunt orientative și minimale. În consecință este clar că este o eroare, motiv pentru care solicită amânarea cauzei cu acordarea unui termen scurt de judecată pentru a prezenta instanței ghidul valorilor din anul 2006.
Reprezentantul apelantei reclamante B se opune categoric la acordarea unui nou termen de judecată, motivat de faptul că valorile comunicate sunt cele reale, nu este vorba despre nici o eroare astfel cum se susține. Față de împrejurarea că acestea sunt prețurile reale, apreciază că se dorește tergiversarea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se impune acordarea unui nou termen de judecată, întrucât mijlocul de probă efectuat prin emiterea adresei către Camera Notarilor Publici s-a făcut tocmai pentru că s-au admis obiecțiunile la raportul de expertiză, ori răspunsul dat de Camera Notarilor Publici pentru termenul de judecată de astăzi confirmă răspunsul experților în sensul că nu există o bază reală ci doar ghiduri. În consecință, apreciază că nu se impune a se reveni cu adresă către această instituție pentru că s-a arătat faptul că nu se poate indica valori exacte ale acestor terenuri.
Curtea, deliberând asupra solicitării de refacere a adresei către Camera Notarilor Publici o apreciază ca fiind neîntemeiată în sensul că în raport de relațiile concret solicitate răspunsul dat este complet, respectiv în ceea ce privește posibilitatea comunicării unor valori de tranzacționare a unor terenuri similare, precizările suplimentare făcute de Camera Notarilor Publici fiind peste ceea ce instanța a încuviințat această probă, nu pot constitui fundamentul unei noi solicitări.
Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererilor de apel.
Reprezentantul apelantei reclamante B solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței civile apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. În susținerea apelului solicită a se avea în vedere motivele de apel formulate în scris și faptul că instanța de fond trebuia să stabilească și data primirii despăgubirilor, zona este o zonă comercială cu prețuri foarte mari. Astfel, având în vedere faptul că instanța de fond nu s-a raportat la toate probele formulate, consideră că apelul este întemeiat solicitând a fi admis. Totodată solicită a se avea în vedere la soluționarea cauzei valorile indicate în raportul de expertiză efectuat și cele indicate în răspunsul dat de Camera Notarilor Publici. Cu privire la cheltuielile de judecată, arată că acestea vor fi solicitate în recurs.
Reprezentantul apelantei - pârâte Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România A solicită admiterea apelului formulat de Compania Națională și în raport de motivele de apel formulate în scris. Cu privire la apelul formulat de arată că într-adevăr instanța a dat ceva ce nu s-a cerut pe acest capăt de cerere solicită a fi admis, însă solicită respingerea celei de-a doua critică în sensul că nu s-a administrat un probatoriu pertinent în cauză. Totodată arată că apelul formulat de nu poate fi admis, întrucât nu se poate raporta la valorile indicate de Camera Notarilor Publici.
Reprezentantul apelantei reclamante B solicită respingerea apelului formulat de Compania Națională și arată că expropriatorul nu a achitat nici un fel de despăgubiri la acel moment, iar din actele depuse rezultă că are intabulare pe suprafața indicată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită admiterea apelului declarat de ca fiind întemeiat, modificarea sentinței civile și a se dispune obligarea apelantei pârâte la plata despăgubirilor, sumă determinată în raportul de expertiză la momentul întocmirii acestuia. Cu privire la valorile indicate în răspunsul dat de Camera Notarilor Publici acestea nu pot fi avute în vedere întrucât sunt valori orientative și sunt raportate la nivelul anului 2009. Cu privire la apelul formulat de Compania Națională solicită a fi respins ca nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererilor de apel formulate de către apelanta - pârâtă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și apelanta - reclamantă B împotriva sentinței civile nr. 322/15.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise urmează a,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 22.12.2009 în cauza ce are ca obiect soluționarea cererilor de apel formulate de către apelanta - pârâtă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și apelanta - reclamantă B împotriva sentinței civile nr. 322/15.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.234
Ședința publică din data de: 22.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - - -
GREFIER -- -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de către apelanta - pârâtă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și apelanta - reclamantă B împotriva sentinței civile nr. 322/15.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 17.12.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și întrucât Curtea a avut nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 22.12.2009 când în aceeași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. 20661/3/8.06.2006 reclamanta B - în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România -, a solicitat anularea parțială a hotărârii nr. 6 din 8.05.2006 de stabilire a despăgubirii aferente exproprierii și reevaluarea cuantumului despăgubirii stabilită prin hotărâre, în sensul majorării acestei despăgubiri conform valorii reale și actuale a imobilului expropriat.
În motivarea contestației, s-a arătat că prin hotărârea emisă de către pârât în calitate de expropriator s-a stabilit o despăgubire cu mult mai mică decât despăgubirea solicitată de către reclamantă și decât valoarea reală a terenului, având în vedere că la nivelul lunii august 2005, prețul unui de teren în aceeași zonă era de 479 Euro și a solicitat stabilirea unei despăgubiri la 600 de Euro pe, cu atât mai mult cu cât, prin hotărârea de expropriere s-a avut în vedere o evaluare realizată cu un an înaintea pronunțării hotărârii și nu o evaluare realizată efectiv la data stabilirii despăgubirii.
Pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România -, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității de reprezentant a administratorului, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active în promovarea contestației, excepții respinse în ședința publică de la 17.11.2006, de către instanță, pentru considerentele menționate în încheierea de ședință de la aceea dată.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că prin Legea 198/2004, au fost declarate de utilitate publică toate lucrările de construcție de autostrăzi, expropriator fiind Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - și că a fost emisă RG nr. 383/2006 privind declanșarea procedurilor de expropriere, fiind stabilit amplasamentul lucrării pe baza documentației tehnico-economice, precum și despăgubirile.
Pârâtul a susținut că toate prevederile Legii 198/2004 și ale Normelor de aplicare ale acesteia, au fost respectate, raportul de evaluare în baza căruia s-au stabilit despăgubirile aferente imobilelor expropriate, a fost întocmit de către un evaluator autorizat de către Ministerul Justiției, expert tehnic aflat pe lista Biroului Central pentru expertize tehnice judiciare și că evaluarea terenului a fost făcută și prin raportare la valoarea de piață, însă în cazul exproprierii nu se poate lua în calcul numai această valoare, pârâtul susținând că s-a avut în vedere o valoare specială a imobilelor, legate de un element extraordinar și anume, exproprierea, care oferă un supliment de valoare, mai mare decât valoare de piață.
Pârâtul a mai susținut că partea de teren rămasă neexpropriată și aflată în proprietatea reclamantei, va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, solicitând astfel ca la stabilirea cuantumului despăgubirii, instanța să aibă în vedere și acest aspect deosebit de important, reprezentat de sporul de valoare pe care proprietățile învecinate pe o latură cu DN 1, l-au dobândit în urma realizării obiectivului de investiții menționate.
Pe cale de consecință, pârâtul a solicitat respingerea. cererii reclamantei de stabilire a unei despăgubiri în cuantum de 600 Euro/, ca neîntemeiată.
În ședința publică de la 13.10.2006, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare a contestației, arătând că dorește o despăgubire aferentă exproprierii cu privire ia imobilul situat în B,-, sector 1, în valoare de 700 Euro/, dat fiind că prin hotărârea nr. 6/8.05.2006, s-au încălcat dispozițiile art. 1 și ale art. 26 din Legea 33/1994, în sensul că nu s-a stabilit o dreaptă despăgubire pentru acest teren, iar la calcularea cuantumului despăgubirii nu s-a ținut cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel, situate la adresa imobilului expropriat.
În aceeași cerere a învederat instanței că înțelege să se judece doar cu expropriatorul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - și că în subsidiar solicită obligarea acestuia la plata unei despăgubiri în valoare totală de 719.217 Euro, în RON la cursul BNR valabil la data efectuării plății.
În motivarea cererii precizatoare reclamanta a arătat că suprafața expropriată a fost de 1027,45. iar pârâtul a stabilit o despăgubire la 231,76 Euro/, o valoare care încalcă dispozițiile legale invocate, întrucât raportul de expertiză tehnică de evaluare imobiliară pentru terenuri nu a specificat clar investigațiile efectuate pentru a se stabili prețurile de piață pe, al terenurilor în zonă și prin urmare se impune reevaluarea terenului expropriat prin stabilirea unei Comisii de experți conform Legii 33/1994.
În ședința publică de la 10.11.2006, pârâtul a învederat în mod expres că nu înțelege să mai susțină excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinare, motiv pentru care tribunalul a avut în vedere doar apărările invocate pe fondul cauzei de către pârât.
Prin contestația înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII a, Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal, reclamanții și în contradictoriu cu Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - au solicitat să se constate că suma acordată cu titlu de despăgubire în baza hotărârii nr. 6/8.05.2006 nu respectă principiul stabilit în art. 1 din Legea 33/1994 privind o dreaptă despăgubire, solicitând obligarea expropriatorului la plata unei despăgubiri în sumă totală de 719.215 Euro, reprezentând echivalentul a 700 Euro/ pentru terenul situat în B, Șos. B - P nr. 40, sector 1, identificat cu nume cadastral nr. 4871/1/311.
Prin încheierea pronunțată la 17.10.2006 de Secția a VIII-a a Tribunalului București, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și repartizarea acesteia la una dintre Secțiile Civile ale Tribunalului București, reținându-se că potrivit disp. Legii nr. 33/1994 competența de soluționare a contestației formulate aparține Secției Civile a Tribunalului.
Pe rolul Tribunalului București - Secția a III a Civilă, contestația formulată de și a fost înregistrată sub nr-, dosar care în ședința publică de la 9.02.2007, a fost conexat la dosarul nr-, tribunalul constatând că cele două litigii au între obiect și cauză o strânsă legătură, aplicând dispozițiile art. 164.pr.civ.
În aceeași ședință publică, atât reclamanta B -, cât și reclamanții și au învederat în mod expres tribunalului că prin contestațiile formulate contestă doar cuantumul despăgubirilor stabilite prin hotărârea nr. 6/8.05.2006, despăgubiri care urmează a fi eliberate în condițiile art. 5 alin. 5 din Legea nr. 198/2004, tribunalul respingând cererea de suspendare formulată în cauză în baza art. 244 pct. 1.pr.civ. pentru considerentele menționate în încheierea de ședință de la aceea dată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere
În ședința publică de la 9.03.2007, instanța a încuviințat cererea reclamanților de efectuarea a unei expertize în conformitate cu art. 25 din Legea 33/1994, iar în ședința publică de la 23.03.2007, instanța a stabilit alcătuirea comisiei de experți și a stabilit obiectivele expertizei în conformitate cu art. 26 din Legea 33/1994, ulterior raportul de expertiză tehnică de specialitate, fiind întocmit de către Comisia de Experți alcătuită din experții, și.
În ședința publică de la 26.10.2007, reclamanții și au depus la dosar o declarație de renunțare la judecată în formă autentică, instanța luând act în baza art. 246.civ. de renunțare a reclamanților la judecată.
Prin sentința civilă nr. 322/15 februarie 2008, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a admis în parte contestația precizată formulată de reclamanta B, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România -, a dispus anularea parțială a hotărârii nr. 6/8.05.2006 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii 198/2004 B, numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite și a stabilit în sarcina expropriatorului o despăgubire în cuantum de 2.256.455 lei reprezentând echivalentul în lei a 681,626 Euro - valoare totală ce corespunde unui preț unitar al terenului de 2196,17 lei/mp sau echivalentul a 663 Euro/
A obligat pârâtul către reclamantă la 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru stabilirea despăgubirilor, instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii, despăgubirea fiind compusă din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
Potrivit art. 26 din lege, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Analizând prin prisma celor arătate mai sus, cererea de majorare a despăgubiri lor formulate de reclamantă, în cadrul prezentei contestații, astfel cum a fost precizată, tribunalul a reținut din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, de către comisia de experți desemnată potrivit Legii 33/1994, că valoarea unitară a terenului expropriat este de 663 Euro/, valoarea totală a terenului identică cu cuantumul despăgubirii totale fiind de 2.256.455 lei, echivalentul în lei a 681.626 Euro.
Judecătorul fondului a avut în vedere și dispozițiile art. 27 din Legea 33/1994, potrivit cărora primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferte și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî, reținând că în prezenta cauză reclamanta a solicitat majorarea despăgubirilor stabilite, urmând a se avea în vedere un preț de 1.500 Euro/, prin hotărârea contestată fiind stabilite despăgubiri prin raportare la 231,76 Euro/, iar raportul de expertiză a stabilit valoarea despăgubirilor prin raportare la 663 Euro/
Deși reclamanta a solicitat o despăgubire mult mai mare față de cea stabilită prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, față de valoarea cu care se vând în mod obișnuit terenurile în zonă, însă, tribunalul a reținut că și comisia de experți a avut în vedere acest criteriu, dar și alți indici specifici caracteristicilor terenului, respectiv existența instalațiilor sanitare, existența rețelelor de gaze și termoficare, de energie electrică și telefon, tipul de drum la care acces terenul, valoarea la amplasament, dovezile prezentate de reclamantă nefiind în măsură să determine modificarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin expertiză.
Pârâtul a susținut că valoarea stabilită prin expertiză nu este legală, deoarece aceasta trebuia calculată prin raportare la data emiterii hotărârii contestate (8.05.2006) și nu prin raportare la data/efectuării raportului de expertiză, însă tribunalul a apreciat această critică a pârâtului ca vădit neîntemeiată, față de dispozițiile exprese ale Legii 33/1994, potrivit cărora la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța se vor raporta la data întocmirii raportului de expertiză, valoarea astfel stabilită, respectând principiul cuprins în art. 1 din Legea 33/1994, potrivit cărora expropriere a se poate face pentru cauze de utilitate publică după o dreaptă despăgubire.
La data de 18.04.2008 reclamanta B, a formulat apel împotriva sentinței civile anterior menționată solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței și rejudecând admiterea cererii inițiale de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și precizată, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat apelanta-reclamantă faptul că sentința este nelegală având în vedere că instanța a acordat ceva ce nu s-a cerut și nu s-a pronunțat asupra a ceva cerut, întrucât depășind limitele cererii cu care a fost investită, a anulat în parte hotărârea nr.6/8.05.2006, fără ca pentru a dispune aceasta anulare să fie investită cu vreo cerere a apelantei, și fără să aibă la bază vreun temei legal, deoarece dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, nu prevăd nicăieri că instanța va anula hotărârea de expropriere, ci prevăd doar că aceasta va stabili cuantumul despăgubirii.
În al doilea rând, instanța de fond a stabilit în sarcina expropriatorului o despăgubire în cuantum de 2.256.455 lei reprezentând echivalentul a 681.626 euro - valoare totală ce corespunde unui preț unitar al terenului de 2.196,17 lei/mp sau echivalentul a 663 euro/mp. Decizia instanței de judecată de a stabili valoarea despăgubirii în lei, este nelegală având în vedere că instanța nu a ținut cont de petitul acțiunii în care reclamanta a solicitat ca plata să se facă în lei la cursul BNR din ziua plății.
Pe de altă parte, a susținut apelanta că instanța de fond, deși a stabilit o despăgubire mai mare decât cea prevăzută în hotărârea nr.6/8.05.2006, nu a obligat Statul Român prin reprezentantul său să-i plătească această despăgubire, acest lucru echivalând și cu nepronunțarea asupra capătului 2 al cererii noastre, instanța de fond încălcând astfel dispozițiile art.30 din Legea 33/1994.
Referitor la efectuarea calculului despăgubirilor apelanta-reclamantă a susținut că sentința civilă nr. 322/15.02.2008 este nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor art.1 și ale art. 26 al.2 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, în sensul că nu s-a stabilit o "dreaptă despăgubire" pentru acest teren, iar la calcularea cuantumului despăgubirii nu s-a ținut cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în. B - P, nr.40, sector 1.
A arătat apelanta că instanța și-a bazat sentința de fond pe o singură probă - raportul de expertiză efectuat în cauză, înlăturând celelalte probe din dosar, probă nelegală, întrucât la efectuarea acestei expertize comisia de experți nu a fost întrunită conform dispozițiilor art.25 din Legea 33/1994, având în vedere că expertul numit de intimata pârâtă era incompatibil, deoarece este cel care a efectuat și raportul de expertiză tehnică evaluări imobiliare - terenuri privind evaluarea terenului expropriat, raport în baza căruia, s-a acordat despăgubirea contestată în acest dosar.
Deși a solicitat ca instanța de fond să constate nulitatea raportului de expertiză și să dispună numirea unei alte comisii de experți, instanța de fond a respins cererea reclamantei, ori expertul avea obligația să se abțină de la efectuarea expertizei, în caz contrar, actul îndeplinit fiind nul, prin aplicarea cu analogie a dispozițiilor art.105 al. 1 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte apelanta-reclamantă a arătat că evaluarea terenului s-a făcut în baza Hotărârii nr.207/29.09.2005 a Consiliului General al Municipiului B, deși, instanța de judecată a stabilit prin obiectivul expertizei ca evaluarea să se facă conform dispozițiilor Legii 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică.
Comisia de experți, pe de o parte nu a ținut cont de valoarea reală a imobilului și nici de prețul cu care se vând terenurile de același fel în zonă, iar pe de altă parte, concluziile raportului de expertiză sunt contradictorii raportat chiar la actele depuse de experți în susținerea raportului, acte din care rezulta că cel mai mic preț pentru 1 mp de teren în zonă este de 1.100 euro.
S-a mai susținut că deși la instanța de fond reclamanta a solicitat reîntregirea raportului de expertiză, în sensul că experții să indice care este valoarea de piață (valoarea cu care se vând în mod obișnuit terenurile) la data efectuării raportului de expertiză, adică data de 27.04.2007, ținând cont de actele depuse de ea la dosarul cauzei precum și de prețul practicat pe piața imobiliară și instanța a admis obiecțiunile prin răspunsul la acestea experții nu au adus nici o lămurire cu privire la valoarea terenului, iar ulterior, instanța a respins cererile ambelor părți de efectuare a unui nou raport de expertiză astfel că se impune ca instanța de apel să dispună numirea unei noi comisii de experți și efectuarea unei noi expertize de evaluare a terenului.
Deasemenea, apelanta a susținut că sentința civilă nr. 322/15.02.2008 este nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor HG 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, în sensul că instanța nu a ținut cont de dispozițiile legale care prevăd care este valoarea la care societatea reclamantă plătește terenul expropriat (dobândit în baza HG 834/1991), respectiv criteriile nr. 2665/1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, prevăzute în art.17 și 18.
La data de 21.04.2008, și pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA -, a formulat în termen legal apel împotriva Sentinței civile nr. 322/15.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, prin care a solicitat admiterea apelului modificarea în parte a sentinței apelate și pe fond, modificarea cuantumului despăgubirii astfel cum a fost stabilit de către instanța de fond prin expertiză tehnică judiciară, în sensul menținerii valorii despăgubirii acordate prin Hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 6/08.05.2006, precum și respingerea cererii reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
A susținut apelanta-pârâtă că excepția lipsei calității de reprezentant a administratorului a fost respinsă greșit de instanța de fond ca urmare a prezentării de către reclamantă a mai multor înscrisuri la termenele de judecată anterioare datei de 17.11.2006, întrucât din actele existente în dosarul cauzei rezultă faptul că nu putea fi reprezentată în instanță de către administratorul, acesta neavând dreptul de a angaja societatea în mod valabil în raport cu terții, singurul care poate reprezenta societatea în mod valabil în raport cu terții fiind administratorul judiciar, MIRA
Mai arată apelanta că prin aceeași încheiere de ședință din data de 17.11.2006 instanța de fond a respins excepția lipsei de interes și a calității procesuale active a reclamantei în promovarea contestației reținând că interesul reclamantei este născut și actual, câtă vreme reclamanta este o persoană aparent îndreptățită să primească despăgubirea stabilită prin hotărâre și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire poate să atace un astfel de act.
Greșit a reținut instanța de fond că existența unor litigii pe rolul altor instanțe cu privire la terenul expropriat nu are nici o relevanță pentru stabilirea interesului în cauză, deoarece aceste litigii nu afectează dreptul de a solicita o despăgubire mai mare, ci doar amână plata despăgubirii, care se va elibera persoanei care își demonstrează dreptul prin decizii irevocabile, întrucât reclamanta B este doar un aparent proprietar, care va trebui să demonstreze (în condițiile Legii nr. 198/2004 și ale nr. 941/2004) că este îndreptățită la despăgubire pentru imobilul în litigiu, ea neavând un drept de creanță cert asupra statului român.
De asemenea, apelanta a arătat că cererea pârâtei de suspendare a judecării cererii introductive de instanță până la soluționarea litigiilor existente pe rolul instanțelor judecătorești era întemeiată.
Referitor la despăgubirile acordate intimaților pentru terenul expropriat, arată apelanta-pârâtă că raportul de evaluare în baza căruia s-au stabilit despăgubirile aferente imobilelor expropriate a fost întocmit de către evaluatori proprietăți agricole, autorizați de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, iar despăgubirile au fost verificate și aprobate de Guvern și nu se poate lua în calcul numai valoarea de piață.
Legea specială în materie de expropriere nr. 198/2004, prevede posibilitatea sesizării instanței de judecată numai cu privire la cuantumul despăgubirii propuse, fapt ale cărui implicații se răsfrâng și asupra obiectivului expertizei tehnice de specialitate dispuse în temeiul art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind expropriere a pentru cauză de utilitate publică, aceasta fiind stabilirea cuantumului despăgubirii pentru imobilul expropriat, prin raportare la dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și la momentul emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirii contestate, în speță momentul 08.05.2006.
Pentru termenul din data de 15.06.2007 apelanta-pârâtă a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică de specialitate dispus de instanță, și a solicitat instanței de fond să constate că diferența de la valoarea de amplasament a terenului, respectiv 320 lei/ la cuantumul despăgubirii, este nejustificată prin prisma indicilor reali specifici zonei, în special coeficientul privind utilizarea terenului, deoarece ofertele de vânzare pentru zona Băneasa reținute de experții tehnici ca probă a prețurilor practicate în zonă, nu fac dovada valorii reale de circulație a terenului, în condițiile în care nu s-a anexat o dovadă concretă, respectiv acte translative de proprietate.
În susținerea afirmațiilor apelanta a arătat că a depus odată cu obiecțiunile formulate valorile cuprinse în cu al Camerei Notarilor Publici, solicitând refacerea raportului de expertiză, solicitare respinsă de către instanța de fond la termenul din data de 26.10.2007.
Examinând sentința civilă apelată, prin prisma motivelor de apel, invocate de reclamantă, Curtea reține următoarele:
Primele trei motive ale apelului reclamantei constituie critici cu privire la tehnica redactării dispozitivului hotărârii atacate, care au fost apreciate de C ca nefondate deoarece, pe de o parte, susținerea potrivit căreia este inadmisibilă soluția tehnică a admiterii cererii de anulare a hotărârii, neprevăzută de lege, nu este întemeiată, întrucât nu există nici un impediment legal pentru folosirea acestei tehnici de redactare a dispozitivului sentinței, cât timp s-a constatat că despăgubirea acordată prin hotărâre nu a fost stabilită corect.
Pe de altă parte, stabilirea valorii reale a despăgubirilor pentru terenul care le-a fost expropriat constituie finalitatea urmărită de reclamanți prin acțiune, ori deoarece cererea privește partea din hotărâre prin care s-au stabilit despăgubirile, în ipoteza admiterii acțiunii trebuie dispusă o soluție tehnică ce poate consta în schimbarea, modificarea sau anularea acelei părți din hotărâre care privește cuantumul despăgubirilor.
Mai mult decât atât, prin tehnica de redactare a dispozitivului nu s-a produs vreo vătămare apelantei-reclamante, cât timp efectul soluției privește exclusiv despăgubirile.
Nefondată este și susținerea potrivit căreia este nelegală hotărârea judecătorului fondului de a stabili valoarea despăgubirilor în lei, întrucât potrivit Regulamentului BNR, moneda utilizată în plată la tranzacțiile încheiate pe teritoriul României este cea națională, prin raportare la moneda europeană.
Potrivit art. 137 alin. 2 din Constituția României, moneda națională este leul, iar în condițiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoaște circulația și înlocuirea monedei naționale cu aceea a Uniunii Europene.
Pe de altă parte, Curtea arată că instanța de judecată sesizată cu contestație împotriva unei hotărâri emise în baza Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, are competență să verifice temeinicia acesteia numai cu privire la cuantumul despăgubirii, actul normativ anterior menționat nepermițând și cenzurarea altor elemente ale dispoziției de expropriere.
Nefondată este și critica apelantei reclamante privind faptul că prima instanță nu a obligat Statul Român prin pârâtă, ca reprezentant al său, să plătească despăgubirea, deși a stabilit că aceasta este mai mare decât cea prevăzută în hotărârea nr. 6/8.05.2006, încălcând astfel dispozițiile art. 30 din Legea nr. 33/1994.
Aceasta deoarece, norma juridică mai sus-menționată conține dispoziții privitoare exclusiv la cuantumul despăgubirii, hotărârea judecătorească are efecte depline în privința acestora, iar expropriatorul are obligația, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004 să facă plata, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia.
În ceea ce privește criticile apelantei reclamante privind modul de stabilire a cuantumului despăgubirilor, Curtea arată că prin încheierea de dezbateri pronunțată la data de 16. octombrie 2008, s-a dispus de această instanță administrarea probei cu o nouă expertiză topografică, în condițiile art. 25 din Legea 33/1994, având ca obiectiv stabilirea despăgubirilor cuvenite pentru terenul supus exproprierii, în suprafață de 1027,45 mp în ambele variante, respectiv atât la data efectuării raportului de expertiză cât și la data emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 6 din 8.05.2006.
Comisia de experți tehnici formată din, și a întocmit și depus la dosarul cauzei raportul de expertiză, care arată valoarea de piață a terenului în litigiu atât la data de 8.05.2006 - respectiv 647.300 Euro, echivalent a 2.241.600 lei, cât și la data de 1.02.2009 (data întocmirii raportului de expertiză) - respectiv 1.027.450 EURO, echivalent a 4.395.000 lei.
Art. 9 din Legea nr. 198/2004 prevede că acțiunea formulată de expropriat se soluționează potrivit art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor.
Art. 26 prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite și că la calcularea cuantumului, experții și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.
Față de prevederile legale mai sus-menționate, Curtea apreciază că este just a se stabili că valoarea despăgubirilor, pentru ca aceasta să fie dreaptă și să reprezinte valoarea adevărată a bunului expropriat este aceea în raport de prețul de vânzare de la data întocmirii raportului de expertiză.
Prin omologarea acestei variante de către instanța de apel, se apreciază că sunt respectate și principiile statuate de jurisprudența contenciosului european, în virtutea art. 1 din Protocolul 1, că o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
Văzând criticile formulate prin motivele de apel ale pârâtei și examinând decizia atacată în limitele acestora, constatând dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul acesteia este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în mod corect a stabilit că reclamanta este reprezentată legal de administratorul social și că acesta are dreptul de a angaja societatea în mod valabil în raporturile cu terții, deoarece acest drept i-a fost recunoscut acestuia în perioada de derulare a producerii de insolvență prin sentința civilă nr. 2 din 17 ianuarie 2007 Tribunalului Brașov.
La 19.04.2007 în dosarul de insolvență ce viza societatea reclamantă a fost desemnat administrator judiciar CONT (prin înlocuirea administratorului inițial SC SRL) care la data de 5.06.2008 a adus la cunoștință instanței ( 127 dosar apel) că ratifică toate actele de procedură îndeplinite de reclamantă prin administratorul, în dosarul -, atât în fața instanței de fond, cât și a aceleia de apel.
Prin urmare, în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei.
Nefondate sunt susținerile apelantei pârâte și în ceea ce privește excepția lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a reclamantei întrucât prin chiar hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 6/8.05.2006, a cărei emitentă este apelanta-pârâtă, s-a stabilit că societatea reclamantă este persoană îndreptățită la despăgubiri și prin urmare își justifică legitimarea procesuală activă, având un interes născut și actual în promovarea acțiunii - obiect al cauzei de față, exercitat în baza prevederilor art. 9 din Legea nr. 198/2004.
Existența pe rolul instanțelor judecătorești a unor litigii cu privire la terenul expropriat nu constituie o cauză de înlăturare a dreptului pe care încearcă să îl valorifice reclamanta pe calea acțiunii de față.
În ce privește motivul de apel privitor la fondul cauzei, Curtea arată, în completarea considerentelor expuse cu ocazia analizei apelului reclamantei, faptul că art. 9 din Legea nr. 198/2004 prevede că acțiunea formulată de expropriat se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește stabilirea despăgubirii, criterii în raport de care comisia de experți care a efectuat expertiza dispusă de instanța de apel a ținut cont atunci când a stabilit cuantumul despăgubirii.
Experții au făcut trimitere la ofertele zonei în care este situat terenul în litigiu, prin societăți comerciale specializate, concluzia fiind în sensul abordării unei valori de 1000 EURO/mp.
În plus de aceasta, relațiile oferite de Camera Notarilor Publici B la solicitarea instanței de apel nu confirmă susținerea apelantei-pârâte în sensul că la nivelul anului 2006 imobilului expropriat îi corespunde o valoare de 150 Euro/mp, ci aceea de 800 Euro/mp la terenurile ocupate de construcții, respectiv de 1000 Euro/mp la terenurile libere (fila 358 dosar apel).
Pentru considerentele expuse, apelul pârâtei a fost respins, admis apelul reclamantei și, în baza disp. art. 296 Cod procedură civilă a fost schimbată în parte, în sensul că despăgubirea stabilită în sarcina expropriatorului este de 4.395.000 lei respectând echivalentul în lei a 1.027.450 Euro valoare totală ce corespunde unui preț unitar al terenului de 4.277,5 lei/mp sau echivalentul a 1000 Euro/mp.
Celelalte dispoziții ale sentinței apelate au fost menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de către apelanta - pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA cu sediul în B,-, sector 1 și cu sediul ales la Societatea Civilă de Avocați și Asociații, în-, sector 1, B împotriva sentinței civile nr. 322/15.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-.
Admite apelul formulat de apelanta - reclamantă B B, Șos. B - P, Km 8,5 sector 1 împotriva sentinței civile nr. 322/15.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că despăgubirea stabilită în sarcina expropriatorului, este în cuantum de 4.395.000 lei respectând echivalentul în lei a 1.027.450 euro - valoare totală ce corespunde unui preț unitar al terenului de 4.277,5 lei/mp sau echivalentul a 1000 euro/mp.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red. / Tehnored. AP, / 4 ex.
Secția a III-a Civilă
Jud. fond: I
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Antonela Cătălina Brătuianu
