Expropriere. Speță. Decizia 205/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr-
(145/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.205
Ședința publică de la 31.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanții-pârâți, și, împotriva sentinței civile nr.1645 din 31.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant MUNICIPIUL B PRIN DIRECȚIA TRANSPORTURI DRUMURI ȘI CIRCULAȚIEI și cu intimații-pârâți SC SRL, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelanta-pârâtă, personal și ca mandatar al apelanților-pârâți, în baza procurii autentificate sub nr.914 din 19.03.2007 și intimatul-reclamant Municipiul B, prin Direcția Transporturi Drumuri și Circulației, prin avocat, în baza delegației de substituire din data de 23.03.2009, pe care o depune la dosar, lipsind intimații-pârâți SC SRL, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că s-a depus, prin serviciul registratură, din partea apelantei-pârâte practică judiciară, în două exemplare, precum și din partea intimatului-reclamant, întâmpinare, în patru exemplare.
Curtea procedează la înmânarea a câte un exemplar al întâmpinării și a înscrisurilor atașate acesteia către apelanta-pârâtă și către reprezentantul Ministerului Public.
Avocatul intimatului-reclamant învederează instanței că au fost anexate, din eroare, întâmpinării, respectiv, la filele 64-65, din dosar, înscrisuri ce nu au legătură cu prezenta cauză și solicită restituirea acestora.
Curtea restituie apărătorului intimatului-reclamant înscrisurile de la filele 64-65 din dosar, înscrisuri ce au fost anexate din eroare întâmpinării.
Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Apelanta-pârâtă solicită admiterea apelului și desființarea sentinței apelate, fără cheltuieli de judecată.
Arată că hotărârea apelată este netemeinică și nelegală, întrucât instanța de fond nu a acordat despăgubiri conform valorii de piață a suprafeței de teren expropriat și nu a respectat dispozițiile art.27 din Legea nr.33/1994, ce stabilesc că despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau ală persoană interesată, sens în care solicită ca plata despăgubirilor să fie făcută conform raportului de evaluare întocmit de experții, respectiv de 1200 euro/mp și la plata unui procent de 10% din suma determinată, precum și la obligarea intimatului-reclamant la plata unei chirii de 2 euro/mp, având în vedere abuzul făcut de către acesta prin dezmembrarea terenului la 1 decembrie 2007.
Totodată, solicită, ca în cazul în care nu li se plătesc despăgubirile la valoarea solicitată, să se ia act de retragerea acordului cu privire la exproprierea terenului.
Avocatul intimatului-reclamant solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea hotărârii apelate, ca fiind legală și temeinică, având în vedere faptul că apelanții-pârâți au înțeles să formuleze apel numai în ceea ce privește suma acordată cu titlu de despăgubiri și nu și în ceea ce privește măsura exproprierii, fără cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește despăgubirile intimatul-reclamant arată că Legea nr. 33/1994 permite ca, înainte de declanșarea procedurii exproprierii, părțile să se înțeleagă și să încheie un contract de vânzare-cumpărare, după ce, în prealabil, acestea au fost notificate cu privire la propunerea de expropriere și suma propusă cu titlu de despăgubiri și s-au declarat de acord cu încheierea unui contract de vânzare-cumpărare.
Se mai arată că, în ceea ce privește cererea formulată în apel d e către apelanții-pârâți, privind obligarea intimatului-reclamant la plata unei chirii și a ridicării cadastrului, aceasta încalcă dispozițiile art.294 Cod procedură civilă și nu poate fi primită în fază procesuală a apelului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului, ca nefondat.
Arată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, având în vedere faptul că suma contestată de către apelanții-pârâți drept despăgubire nu îmbracă forma unei cereri de efectuare a unei expertize întocmită de către o comisie specială formată din 3 experți, astfel cum prevăd dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, instanța având în vedere doar raportul de evaluare întocmit de Municipiul B, nu și raportul de expertiză extrajudiciară prezentat de către apelanți, întrucât acesta se referă la un alt teren și nu la cel ce a făcut obiectul prezentului litigiu.
În ceea ce privește cererea formulată, în apel, de apelanții-pârâți privind obligarea intimatului-reclamant la plata unei chirii și a ridicării cadastrului, arată că aceasta încalcă dispozițiile art. 294 Cod procedură civilă și nu poate fi primită în fază procesuală a apelului.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22.04.2008, pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, sub nr-, reclamantul Municipiul B, prin Direcția Transporturi Drumuri și Circulației i-a chemat in judecata pe pârâții " " L, -, și, -, și, în calitate de expropriați, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a suprafeței de teren de 24 mp, cotă indiviză din proprietatea pârâților, situat în B,- D, sector 1 și trecerea imobilului menționat în proprietatea expropriatorului, cu obligarea sa la achitarea către pârâți a despăgubirilor în valoare de 56.136 lei.
La data de 5.09.2008, a formulat întâmpinare pârâta, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că a înstrăinat dreptul de proprietate aferent loturilor 1-6, prin contractele de vânzare-cumpărare aflate la dosar, precum și prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 2843/13.07.2004, nr. 3138/2.12.2004 și nr. 3253/12.12.2003, către ceilalți pârâți din cauză.
Excepția a fost admisă de instanță la termenul din 31.10.2008, pentru considerentele expuse la acel moment procesual.
Prin sentința civilă nr. 1645 din 31.10.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta BY, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Municipiul B, prin Direcția Transporturi, Drumuri și Circulației, în contradictoriu cu pârâții -, -, prin mandatar, și, a dispus exproprierea unei cote indivize de 19,2 mp din terenul în suprafață de 523,63 mp, având număr cadastral provizoriu 7568/6, respectiv o cotă indiviză de 4,8 mp de la pârâții și, o cotă indiviză de 4,8 mp de la pârâții și, o cotă indiviză de 4,8 mp de la pârâții lllnca și și o cotă indiviză de 4,8 mp de la pârâții, și, a obligat reclamantul să plătească pârâților și suma de 11.227,2 lei, pârâților și suma de 11.227,2 lei, pârâților - și suma de 11.227,2 lei și pârâților, și suma de 11.227,2 lei, cu titlu de despăgubiri, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii și a respins, ca nefondate, cererile privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin Hotărârea nr. 267 din data de 02.11.2006, emisă de Consiliul General al Municipiului B în conformitate cu art. 5 și 7 din Legea nr. 33/1994, în vederea realizării lucrării de interes public local "supralărgire str. G - - bd. - - de la B" a fost declarată de utilitate publică zona unde se află imobilul în litigiu, și anume B,- D, sector 1.
În ceea ce privește declararea utilității publice, a fost îndeplinită procedura prevăzută de art. 8-9 din Legea nr. 33/1994, respectiv, s-a efectuat cercetarea prealabilă, lucrarea de interes public local "supralărgire str.G - - bd. - - de la B" a fost înscrisă în planurile urbanistice și de amenajare a teritoriului. Rezultatele cercetării prealabile au fost consemnate în procesul verbal nr. -/11.10.2006.
În temeiul art. 13, pârâții au fost notificați în legătură cu propunerile de expropriere, ca titulari de drepturi reale. În acest sens, s-a reținut că, în calitate de proprietară, la acea dată, a terenului situat în B, Șos. G - nr. 11C, sector 1, având număr cadastral provizoriu 7568, a realizat un act de dezmembrare a acestuia în 6 loturi, care au dobândit numerele cadastrale provizorii 7568/1, 7568/2, 7568/3, 7568/3, 7568/4, 7568/5 și 7568/6. Din schița anexă a actului de dezmembrare, rezultă că lotul nr. 6 are destinația de drum acces betonat.
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 28.04.2005, a înstrăinat pârâtului -, căsătorit cu pârâta, terenul (lotul nr. 2) situat în B, Șos. G - nr. 11C, sector 1, având numărul cadastral provizoriu 7568/2, împreună cu o cotă indiviză de 1/5 din dreptul de proprietate asupra terenului (lotul nr. 6), având număr cadastral provizoriu 4568/6.
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 12.12.2003, a înstrăinat pârâților - și, terenul (lotul nr. 5) situat în B, Șos. G - nr. 11C, sector 1, având numărul cadastral provizoriu 7568/5, împreună cu o cotă indiviză de 1/5 din dreptul de proprietate asupra terenului (lotul nr. 6), având numărul cadastral provizoriu 4568/6.
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 16.09.2004, a înstrăinat pârâților și - llinca, terenul (lotul nr. 4) situat în B, Șos. G - nr. 11C, sector 1, având numărul cadastral provizoriu 7568/4, împreună cu o cotă indiviză de 1/5 din dreptul de proprietate asupra terenului (lotul nr. 6), având numărul cadastral provizoriu 4568/6.
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 2.12.2004, a înstrăinat pârâtei, căsătorită, terenul (lotul nr. 1) situat în B, Șos. G - nr. 11 C, sector 1, având numărul cadastral provizoriu 7568/1, împreună cu o cotă indiviză de 1/5 din dreptul de proprietate asupra terenului (lotul nr. 6), având numărul cadastral provizoriu 4568/6.
De asemenea, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 13.07.2004, a înstrăinat numitei, necăsătorită, terenul (lotul nr. 3) situat în B, Șos.G - nr. 11C, sector 1, având numărul cadastral provizoriu 7568/3, împreună cu o cotă indiviză de 1/5 din dreptul de proprietate asupra terenului (lotul nr. 6), având numărul cadastral provizoriu 4568/6.
Instanța de fond a reținut ca reclamantul a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, exproprierea numai a unei cote indivize de 24 mp din terenul deținut în coproprietate, care are numărul cadastral provizoriu 4568/6 și, potrivit actelor de proprietate, o suprafață totală de 523,63 mp.
Prin cele 5 contracte de vânzare-cumpărare, cumpărătorii au dobândit, în părți egale, un drept de proprietate asupra lotului nr. 6, ceea ce înseamnă că și exproprierea urmează a fi suportată in cote egale de către dobânditori, de la fiecare parte pârâtă, care mai deține, în prezent, terenul în proprietate, urmând a fi preluată, astfel, câte o cotă indiviză de 4,8 mp.
Tribunalul a mai reținut că, din probele administrate, nu rezultă că, în termenul legal de 45 de zile, prevăzut de art. 14 din Legea nr. 33/1994, pârâții ar fi formulat întâmpinări la Comisia de soluționare a întâmpinărilor din cadrul Primăriei Municipiului B, astfel încât, conform prevederilor art. 21 din Legea nr. 33/1994, reclamantul a sesizat tribunalul pentru a se pronunța cu privire la expropriere.
Potrivit art. 23 alin. 2 din Legea nr. 33/1994: "Instanța va verifica dacă sunt întrunite toate condițiile cerute de lege pentru expropriere și va stabili cuantumul despăgubirilor și suma cuvenită fiecărei părți".
În cazul în care părțile nu se învoiesc asupra despăgubirii, art. 25 din Legea nr. 33/1994 prevede că,pentru stabilirea despăgubirilor, instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.
Întrucât, în cauza de față, părțile au refuzat administrarea probei impuse de lege, în stabilirea despăgubirilor, instanța a avut de ales între raportul de evaluare depus de către reclamant, care, fiind întocmit de către un expert autorizat, are valoarea unei expertize extrajudiciare, și raportul de evaluare depus de pârâta.
În aceste condiții, tribunalul a dat preferință raportului depus de către reclamant, întrucât activitatea de expertiză tehnică extrajudiciară, efectuată de către experți autorizați, este recunoscută de legiuitor prin nr.HG 2/2000 și organizată prin același act normativ, constatările și concluziile acestora prezentând, astfel, mai multe garanții privind corectitudinea datelor furnizate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel pârâții, și, solicitând admiterea apelului și anularea sentinței civile apelate, urmând ca instanța de apel să acorde suma de 1200 euro/mp, ca despăgubire, în conformitate cu raportul de evaluare, întocmit de experții, în octombrie 2008, care a ținut seama inclusiv de metoda capitalizării, la această sumă, urmând să fie aplicat procentul de 10%, iar plata să fie făcută la cursul BNR, euro/leu, din ziua plății, totalul sumei fiind de 6.480 euro la cursul BNR din ziua plății.
Apelanții au solicitat ca Primăria Municipiului B, care a recurs la întocmirea cadastrului încă din 1.12.2007, să fie obligată la plata unei chirii de 2 euro/mp. lunar, începând cu data de 01.12.2007; să-și retragă cadastrul înscris pentru a-și putea folosi în deplină libertate terenul ce le aparține; să fie obligată Primăria Municipiului B să depună copia contractului încheiat cu firma de avocatură din H, pentru a vedea câți bani publici a fost dispusă aceasta să plătească centrului de consultanță în afaceri.
Au mai arătat apelanții că, în situația în care instanța de apel nu este de acord să ofere suma corectă pentru expropriere, având în vedere perioada de aproape trei ani de când s-a hotărât exproprierea, instanța va trebui să ia în calcul și să decidă retragerea acordului privind această expropriere.
În dezvoltarea motivelor de apel, după reiterarea situației de fapt, apelanții au criticat faptul că instanța de fond a dat preferință raportului de expertiză depus de către reclamant, ignorând raportul de expertiză efectuat de experții, care își desfășoară activitatea în conformitate cu nr.HG 1147/09.09.2004 și care folosesc standardele internaționale de evaluare.
În același sens, apelanții au arătat că instanța are obligația să compare oferta expropriatorului cu cererile de despăgubire formulate de titularii drepturilor reale principale, fiind suverană în stabilirea valorii despăgubirilor, care, potrivit art. 27 din Legea nr. 33/1997, nu vor putea fi mai mici decât cele oferite de expropriator și nici mai mari decât cele solicitate de expropriat sau de altă persoană interesată.
Apelanții au susținut că sentința instanței de fond este absolut imorală, având în vedere devalorizarea monedei naționale și împrejurarea că instanța nu a avut în vedere practica unitară în domeniu, neglijând decizia nr. 1423/1999 a Curții Supreme de Justiție, prin care se stabilea modul de calcul al despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 33/1994.
Apelanții au invocat și dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană privind Drepturile Omului și Libertățile Fundamentale, care precizează că o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un just echilibru între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărările drepturilor fundamentale ale individului, Constituția României stipulând expres, în art. 20, obligațiile statului de a îndeplini cu bună-credință tratatele internaționale la care România este parte.
În dovedirea cererii de apel, apelanții au depus un set de înscrisuri privind statutul, prețurile de vânzare ale imobilelor și extrase din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Intimatul Municipiul B, prin Direcția Transporturi Drumuri și Circulației a formulat întâmpinare, obligatorie în condițiile art. 289 alin. 2 Cod procedură civilă, prin care a solicitat respingerea apelului, ca neîntemeiat, arătând că unicul punct din motivele de apel care are legătură cu cauza dedusă judecății este cel referitor la acordarea despăgubirilor de către instanța de judecată, întrucât apelanții nu au atacat hotărârea instanței de fond în ceea ce privește măsura exproprierii, ci numai suma acordată cu titlu de despăgubiri.
Astfel, intimatul a susținut că, deși, în întâmpinarea formulată în fața instanței de fond, pârâta a solicitat o nouă expertiză evaluatoare, pe parcursul procesului, în cadrul administrării probatoriilor, aceasta a refuzat administrarea probei cu expertiza, situație în care instanța de judecată, motivat, a omologat raportul de evaluare depus de către reclamantă. În același sens, intimatul a arătat că susținerile apelanților, privitor la suma pe care o pretind cu titlu de despăgubiri, nesocotesc dispozițiile art. 30 din Legea nr. 33/1994, precum și împrejurarea că, pe teritoriul României, plățile se efectuează în moneda națională, oferta generală și notificarea cu privire la propunerea de expropriere și suma propusă cu titlu de despăgubiri fiind precizată în lei și nu în euro.
Intimatul a invocat și faptul că apelul încalcă dispozițiile art. 294 Cod procedură civilă, întrucât, în cadrul acestuia, se solicită obligarea intimatei - reclamante la plata unei chirii și la retragerea cadastrului, cereri ce nu au format obiectul unei cereri reconvenționale sau altei acțiuni separate și sunt ridicate, pentru prima oară, în apel.
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus un set de înscrisuri referitoare la negocierile derulate între părți privind exproprierea.
Intimata a formulat, la data de 30.03.2009, cerere precizatoare, prin care au învederat instanței că, prin sentința civilă nr. 1645/31.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, li s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât au înstrăinat dreptul de proprietate, aferent loturilor 1- 6, către ceilalți pârâți din cauză.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel formulate, care fixează limitele devoluțiunii în cauză, conform art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, și a dispozițiilor legale relevante în această materie, Curtea reține următoarele:
În fapt, prin Hotărârea nr. 267 din data de 02.11.2006, emisă de Consiliul General al Municipiului B în conformitate cu art. 5 și 7 din Legea nr. 33/1994, în vederea realizării lucrării de interes public local "supralărgire str. G - - bd. - - de la B", a fost declarată de utilitate publică zona unde se află imobilul în litigiu, B,- C, Sector 1.
În ceea ce privește declararea utilității publice, a fost îndeplinită procedura prevăzută de art. 8-9 din Legea nr.33/1994, in sensul ca s-a efectuat cercetarea prealabilă, lucrarea de interes public local "supralărgire str. G - - Bd. - - de la B" a fost înscrisă în planurile urbanistice și de amenajare a teritoriului, rezultatele cercetării prealabile fiind consemnate în procesul-verbal nr. -/11.10.2006.
În temeiul art. 13, pârâții au fost notificați în legătură cu propunerile de expropriere, ca titulari de drepturi reale. În acest sens, s-a reținut că, în calitate de proprietară, la acea dată, a terenului situat în B, Șos. G - nr. 11 C, sector 1, având număr cadastral provizoriu 7568, a realizat un act de dezmembrare a acestuia în 6 loturi, care au dobândit numerele cadastrale provizorii 7568/1, 7568/2, 7568/3, 7568/3, 7568/4, 7568/5 și 7568/6, din schița anexă a actului de dezmembrare rezultând că lotul nr. 6 are destinația de drum acces betonat.
La data de 31.10.2008, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, având în vedere că aceasta nu mai este proprietara bunului imobil supus exproprierii, ce a fost înstrăinat prin contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu pârâții, soluție ce nu a fost atacată în cauză, astfel încât a dobândit autoritate de lucru judecat.
In cauza, reclamantul a solicitat exproprierea numai a unei cote indivize de 24 mp din terenul deținut în coproprietate, ce are numărul cadastral provizoriu 4568/6 și o suprafață totală de 523,63 mp, prin cele 5 contracte de vânzare-cumpărare, cumpărătorii dobândind, în părți egale, un drept de proprietate asupra lotului 6, astfel încât, în mod temeinic, prima instanță a constatat că și exproprierea trebuie să fie suportată, în cote egale, de către dobânditori, de la fiecare parte pârâtă, care mai deține, în prezent, terenul în proprietate, urmând a fi preluată câte o cotă indiviză de 4,8 mp.
Curtea reține că, în speță, apelanții nu critică măsura exproprierii, ci modalitatea de acordare și cuantificare a despăgubirilor ce trebuie să însoțească această măsură, acestea fiind limitele controlului judiciar ce va fi exercitat de către instanța de apel.
Astfel, dispozițiile legii speciale reglementează competența instanței de judecată, în sensul că instanța va verifica dacă sunt întrunite toate condițiile cerute de lege pentru expropriere și va stabili cuantumul despăgubirilor și suma cuvenită fiecărei părți (art. 23 alin. 2), iar, în conformitate cu art. 25 din Legea nr. 33/1994, în cazul în care părțile nu se învoiesc asupra despăgubirii, instanța va constitui o comisie de experți, compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.
Curtea constată că, în cauza dedusă judecății, apelanții pârâți, și au refuzat administrarea probei impuse de lege, deși, inițial, prin întâmpinarea depusa la dosar, o solicitaseră, instanța de fond având de ales între raportul de evaluare depus de către reclamant, întocmit de către un expert autorizat și raportul de evaluare depus de apelanta - pârâtă, dând relevanță raportului depus de către reclamant, în considerarea faptului că activitatea de expertiză tehnică extrajudiciară, efectuată de către experți autorizați este recunoscută de către legiuitor, fiind reglementata de nr.OG 2/2000 și organizată prin același act normativ, astfel încât concluziile acestora prezintă mai multe garanții privind corectitudinea datelor furnizate.
În acest context, Curtea apreciază că, dacă apelanții pârâți, și ar fi fost nemulțumiți de nivelul despăgubirilor propus de către intimatul - reclamant, în calitate de expropriator, ar fi trebuit să recurgă la procedura specială reglementată de art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru a se constitui comisia prevăzută de lege, și care exprimă în cea mai bună măsură interesele celor implicați în cauză, asigurând, totodată, garanțiile obiectivității, prin participarea și a unui expert desemnat de instanță.
efectuarea unei expertize tehnice judiciare, în modalitatea descrisă de Legea nr. 33/1994, apelanta - parata, in nume propriu si in calitate de reprezentant, a acceptat, implicit, jurisdicția deplină a instanței de judecată, singura chemată să decidă, după cenzurarea îndeplinirii condițiilor legale pentru exproprierea imobilului in litigiu, cuantumul despăgubirilor și suma cuvenită fiecărei părți.
În același sens, reținând că, în cauză, acordarea despăgubirilor de către instanța de judecată a respectat condițiile impuse de dispozițiile art.27 din Legea nr. 33/1994, care prevăd că despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de o altă persoană interesată, Curtea apreciază că instanța a acordat, în mod legal, eficiență acestor dispoziții, care reglementează procedura specială a exproprierii, iar alegerea expertizei întocmită de expert evaluator autorizat ing. nu a fost una arbitrară, ci s-a întemeiat pe dispozițiile nr.OG 2/2000.
Procedând, însa, la analiza motivului de apel privind cuantumul despăgubirilor, stabilit prin raportul de expertiză menționat, Curtea reține că valoarea estimată de expert a fost exprimată după următoarea formulă:suprafață de teren X 700 euro/mp X 3,34 RON/EURO X 0,70 + PI +, astfel încât, prin raportare la faptul că valoarea imobilului a fost exprimată în moneda euro (iar nu invers), ce a fost transformată în moneda națională, la cursul de schimb euro/leu de la momentul efectuării raportului de expertiză, Curtea apreciază că este corectă susținerea apelantei, conform căreia, între perioada efectuării raportului de expertiză și momentul acordării efective a despăgubirilor, cursul euro/leu este diferit, valoarea monedei naționale scăzând în raport cu moneda euro.
În acest context, Curtea reamintește că măsura exproprierii reprezintă o privare de proprietate, în sensul paragrafului 1 al art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, care implică, în esență, pierderea de către titular a atributelor drepturilor de proprietate, în mod definitiv, în urma unui act al puterii de stat, iar, pentru ca privarea de proprietate să fie concordantă cu dreptul la respectarea bunurilor, aceasta trebuie să îndeplinească trei condiții, respectiv, legalitatea măsurii, justificarea măsurii de o cauză de utilitate publică și proporționalitatea măsurii cu scopul vizat, cerință dezvoltată pe cale pretoriană.
Astfel, conform jurisprudenței Curții Europene, în interpretarea condiției proporționalității impusă de art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, pentru a se putea păstra un just echilibru între interesele generale ale comunității și cele private, statele trebuie să aibă grijă să nu impună în sarcina indivizilor sarcini excesive, ținând seama de faptul că nu pot fi impuse unei persoane private costurile realizării utilității publice, cât timp acesta este preponderent rolul statului. În principiu, proporționalitatea în materia privării de proprietate este legată de obligativitatea stabilirii unor despăgubiri pentru bunul pierdut, calculate în funcție de pierderea suferită de către fostul proprietar. În stabilirea valorii de indemnizație, Curtea le recunoaște statelor o largă marjă de apreciere, apreciind cu destul de multă flexibilitate modalitățile de calcul alese de către acesta.
Totuși, Curtea reține, ca o condiție esențială de funcționare a clauzei derogatorii de la obligația generală negativă de a nu aduce atingere dreptului de proprietate, necesitatea caracterului just al despăgubirii stabilite. În ciuda marjei de apreciere extrem de largă, care este recunoscută în favoarea statelor, atunci când suma acordată, ca indemnizație, este departe de a fi rezonabilă față de valoarea bunului expropriat, se va reține o violare a art. 1 din Primul Protocol.
Pentru aceste argumente și pentru a se asigura cerința proporționalității măsurii privării de proprietate, Curtea, găsind întemeiata critica privind cuantumul despăgubirii ce trebuie acordată în cauză, consideră că se impune obligarea intimatului - reclamant MUNICIPIUL B, prin DIRECȚIA TRANSPORTURI, DRUMURI ȘI CIRCULAȚIEI să plătească apelanților - pârâți, și, cu titlu de despăgubiri, pentru suprafața expropriată de 4,8 mp teren, echivalentul în lei, la data plății, la cursul BNR, a sumei de 700 Euro/mp.
Asupra cererilor apelanților-pârâți, și de a fi obligată Primăria Municipiului B, care a recurs la întocmirea cadastrului încă din 01.12.2007, la plata unei chirii lunare de 2 euro/mp, începând cu data de 01.12.2007 și de a-și retrage cadastrul înscris pentru ca aceștia să-și poată folosi, în deplină libertate, terenul ce le aparține, Curtea retine că acestea reprezintă cereri noi, prin cauză și prin întinderea pretențiilor, formulate direct în etapa procesuala a apelului, inadmisibile în raport cu dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod procedura civilă, care prevăd că,în apel, nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi, având în vedere că obiectul cererii de apel îl formează sentința pronunțată în primă instanță, conform art.282 alin.1 Cod procedură civilă, iar această regulă este de natură să garanteze principiul dublului grad de jurisdicție, dispozițiile art.294 alin.1 Cod procedură civilă fiind de ordine publică.
În acest context, raportat la o altă cerere formulată de apelanți, Curtea apreciază că, în faza judecătorească a procedurii exproprierii reglementată de Legea nr. 33/1994, atunci când se critică doar cuantumul despăgubirilor, așa cum s-a reținut în cauza dedusă judecății, iar nu însăși măsura exproprierii, părțile nu mai pot reveni asupra acordului exprimat în ceea ce privește această măsură, fiind o manifestare de voință liberă și neechivocă, ce nu mai poate fi retrasă, pentru că a fost deja producătoare de efecte juridice.
În ceea ce privește cererea de a fi obligată intimata Primăria Municipiului B să depună copia contractului încheiat cu firma de avocatură din H, pentru a vedea câți bani publici a fost dispusă aceasta să plătească centrului de consultanță în afaceri, Curtea apreciază că aceasta este o cerere de probatorii, iar nu un motiv de apel distinct, cerere ce nu a mai fost reiterată în fața instanței de apel, atunci când s-a acordat cuvântul pentru propunerea probelor și care era, oricum, nerelevantă în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de cauza juridică a apelului.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 296 Cod procedura civila, va admite apelul declarat de apelanții, (ambii, prin reprezentant ) și, împotriva sentinței civile nr. 1645 din 31.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant MUNICIPIUL B, prin DIRECȚIA TRANSPORTURI, DRUMURI ȘI CIRCULAȚIEI și cu intimații - pârâți SC " " SRL, - și, schimbă, în parte, sentința apelată, în sensul că: obligă reclamantul să plătească pârâților, și, cu titlu de despăgubiri, pentru suprafața expropriata de 4,8 mp teren, echivalentul în lei, la data plății, la cursul BNR, a sumei de 700 Euro/mp, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții, (ambii, prin reprezentant ) și, toți cu domiciliul în B,-,.2,.3, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1645 din 31.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant MUNICIPIUL B, prin DIRECȚIA TRANSPORTURI, DRUMURI ȘI CIRCULAȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și cu intimații - pârâți SC " " SRL, cu sediul în B,-,.1,.2, sector 2, ambii cu domiciliul în B, nr.89,.12B,.1,.90, sector 1, ambii cu domiciliul în B,-, sector 1, - și, ambii cu domiciliul B,--23,.17D,.2,.4,.32, sector 1.
Schimbă, în parte, sentința apelată, în sensul că:
Obligă reclamantul să plătească pârâților, și, cu titlu de despăgubiri, pentru suprafața expropriata de 4,8 mp teren, echivalentul în lei, la data plății, la cursul BNR, a sumei de 700 Euro/mp.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact.
Ex.13/27.04.2009
Secția a V-a Civ. -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu