Expropriere. Speță. Decizia 21/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 21
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul, domiciliat în C, str. -, - 21,.1,. 3, D și intervenienta domiciliată în C, Drumul, nr. 7, D împotriva deciziei civile nr. 541 din data de 5 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în C,-, D, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - B, sector 5,-, DGFP D - C, D, CONSILIUL LOCAL C - C, D, PREFECTURA JUDEȚULUI D - COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR - C, D și COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR C - C, D, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant personal și asistat de avocat, apelanta intervenientă, reprezentată de același avocat, intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, DGFP prin consilier juridic și CONSILIUL LOCAL C, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR C, prin consilier juridic, lipsind intimatele pârâte și PREFECTURA JUDEȚULUI D - COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Avocat pentru apelantul reclamant și apelanta intervenientă, solicită completarea probatoriului cu efectuarea unei cercetări la fața locului, pentru a se constata că, terenul în litigiu este liber de orice construcție și nu este afectat de utilități publice.
Consilier juridic pentru intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și DGFP D, lasă la aprecierea instanței.
Consilier juridic pentru CONSILIUL LOCAL C și COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR C, se opune la cererea formulată de apărătorul apelantului reclamant și apelantei interveniente privind efectuarea cercetării la fața locului, motivată de faptul că, a fost efectuată o expertiză tehnică de specialitate în acest sens la instanța de fond.
Instanța respinge proba solicitată, având în vedere că, raportul de expertiză efectuat în stadiile procesuale anterioare a individualizat terenul aflat în litigiu și ca atare este lipsită de relevanță efectuarea unei cercetări locale.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat pentru apelantul reclamant și apelanta intervenientă, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în totalitate a hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii civile în revendicare și constatare nulitate act, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și DGFP D, pune concluzii de respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Dolj ca fiind temeinică și legală.
Consilier juridic pentru CONSILIUL LOCAL C și COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR C, achiesează la concluziile puse de reprezentantul intimaților pârâți, consilier juridic..
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
La data de 21.12.1998, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D, Consiliul Local al Municipiului C și SC Montaj 1 C (fost de D), pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați să-i retrocedeze terenul în suprafață de 910. situat în C,-.
In motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că terenul revendicat a fost dobândit prin moștenire de la autorii săi, că bunul a fost expropriat înainte de anul 1990 și că nu este afectată de detalii de sistematizare suprafața de 163. pe care o solicită a fi restituită, urmând ca pentru diferența de 747. sa-i fie atribuit un alt teren,într-o zonă similară a ".
Investită inițial cu soluționarea cauzei, Judecătoria Craiova, prin sentința civilă nr. 5189 din 30 aprilie 1999, respins acțiunea reclamantului, cu motivarea că acesta nu este singurul proprietar al terenului și că acțiunea în revendicare nu poate fi primită, cât timp nu s-a dispus ieșirea din indiviziune a celor trei coproprietari, asupra nemișcătorului.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamantul a fost admis de Tribunalul Dolj - Secția civilă, care, prin decizia nr. 4096 din 28 octombrie 1999, desființat hotărârea judecătoriei și reținut cauza spre rejudecare cu motivarea că potrivit art. 2 pct. 1 lit. "e" cod procedură civilă tribunalele sunt competente sa judece în primă instanță procesele și cererile în materie de expropriere.
In rejudecare, la data de 2 iunie 2000, reclamantul a chemat în judecată și pe pârâta, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea parțială a titlului de proprietate eliberat acesteia de Consiliul Local a Municipiului C, pentru suprafața de 81. teren ce ar fi aparținut reclamantului.
Prin sentința nr. 1077 din 15 decembrie 2000 Tribunalul Dolj Secția civilă a respins acțiunea precizată a reclamantului, soluție confirmată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția civilă, care, prin decizia nr. 18 din 28 februarie 2002, respins ca nefondat apelul reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut și motivat că terenul revendicat în proces face parte din suprafața de 910. ce a aparținut autoarei -, bunica reclamantului, teren ce a fost expropriat anterior anului 1989. Cu referire la succesiunea autoarei, de la care provine terenul în litigiu, instanțele au reținut din cele două certificate de moștenitor depuse la dosar, că atât reclamantul, cât și sora sa -, sunt coproprietari și, cum acțiunea a fost promovată numai de unul dintre ei, a fost calificată ca inadmisibilă deoarece, în cazul actelor de dispoziție asupra bunului aflat în coproprietate, operează principiul unanimității.
Instanțele au apreciat că acțiunea reclamantului este și neîntemeiată - întrucât din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că, din suprafața expropriată de 910. teren, o suprafață de 750. este ocupată de blocuri de locuințe, restul de 160. fiind teren liber, dar situat între blocuri, astfel că scopul exproprierii a fost îndeplinit.
Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a menținut sentința tribunalului, în termen legal a declarat recurs reclamantul.
Prin decizia nr.598/28.01.2004, ICCJ a admis recursul reclamantului, a casat decizia nr.18/18.02.2002 și sentința din 15.12.2000 și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
In rejudecare, cauza a fost înregistrată la data de 19.04.2004.
La data de 10.06.2004 s-a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului de către, sora reclamantului, comoștenitoare a defunctei, conf. CM nr.460/1970. Petenta a de pus in copie contract de cesionare drepturi litigioase din 17.07.2001, contract de vânzare cumpărare din 30.08.2001.
Pârâta a depus in copie TP 462/48049/06.10.1993 (21).
La termenul din 16.06.2004 s-a încuviințat în principiu cererea de intervenție accesorie.
Reclamantul a depus la dosar în copie act de partaj voluntar din 31.01.1929(29) act dotal din 25.01.1919.
La termenul din 07.07.2004, instanța s-a constatat investita si cu soluționarea capătului de cerere in anularea TP 462/48049/06.10.1993.
La data de 16.08.2004 s-au depus actele care au stat la baza emiterii TP (38-65).
La data de 04.10.2004 s-a depus la dosar refacerea raportului de expertiza (78).
La termenul din 03.11.2004 s-a respins cererea de recuzare a expertului.
Expertul a răspuns la obiecțiuni, în data de 02.12.2004.
Pârâta a depus la dosar in copie memoriu tehnic pentru construcție de la- (105).
La termenul din 15.12.2004 s-a încuviințat contraexpertiza topo.
Expertul a fost amendat pentru neefectuarea expertizei, la data de 23.02.2005.
La termenul din 16.03.2005 s-a înlocuit acest expert, prin tragere la sorti, cu expertul.
Expertul a solicitat înlocuirea sa, cererea fiind admisă și numit prin tragere la sorți, la data de 20.04.2005, expertul.
La termenul din 25.05.2005 s-a încuviințat pentru reclamant, expert asistent în persoana expertului.
La termenul din 22.06.2007 s-a admis cererea de înlocuire a expertului și, prin tragere la sorți, s-a numit expertul.
La data de 26.10.2005 si 25.01.2006, expertul a fost amendat pentru neefectuarea expertizei și a fost înlocuit prin tragere la sorti cu expertul.
Cererea de reexaminarea formulata de expertul a fost respinsa la data de 29.03.2006.
La termenul din 19.04.2006, instanța pus în discuția părților clarificarea obiectivelor expertizei topo în funcție de dispozițiile ICCJ, pentru a accelera efectuarea lucrării.
La termenul din 26.04.2006, reclamantul a arătat că nu poate preciza suprafața de teren trecută în proprietatea statului conform Legii nr.58/1974.
In perioada 14.06.2006-06.10.2006 cauza a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților.
La data de 27.09.2006 s-a amendat expertul.
La data de 25.10.2006, prin tragere la sorți a fost numit expert.
Expertul asistent a depus precizările și opiniile sale (f208-210).
La data de 18.04.2007 s-a depus la dosar raportul de expertiza (f217-224).
In baza art.129 pciv, instanța a dispus efectuarea unor adrese către Comisia locală pentru actele care au stat la baza emiterii TP contestat și pentru a comunica dacă reclamantul/ intervenienta accesorie au formulat cerere de reconstituire în baza legilor fondului funciar.
Pârâta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiza si adresa nr. 1348/1999 a Primăriei
La data de 07.05.2007, 25.05.2007, 31.05.2007, 13.06.2007 s-au depus relațiile solicitate Primăriei (f 236-265, 272-299, 304, 306).
Expertul a răspuns la obiecțiuni la data de 20.06.2007 (309).
În baza art 129.civ Cod Penal, instanța a dispus efectuarea adresei către Primărie pentru a înainta dispoziția Primarului nr. 10880/2006, prin care s-a rezolvat cererea formulată de reclamant în baza legii 10/2001, pentru terenul în litigiu.
La data de 3.07.2007 s-au depus la dosar în copie decizia 10880/2006, confirmare de primire a deciziei de către reclamant, adresa de înaintare către Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților, tabel.
Pârâta a depus obiecțiuni la răspunsul la obiecțiuni.
La termenul din 04.07.2007 s-au respins aceste obiecțiuni si s-a pus in discuția parților lipsa interesului si a obiectului acțiunii precizate față de răspunsurile si relațiile date de Primărie.
Prin decizia civilă nr.541 din 05 iulie 2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolja respins acțiunea precizată, formulată de reclamantul.
A respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta; a obligat pe reclamant și pe intervenienta accesorie la plata sumei de 300 lei RON, cheltuieli de judecată, către pârâta.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că este neîntemeiată acțiunea civilă în revendicare și constatare nulitate act formulată de reclamant și intervenientă.
Astfel, s-a reținut că potrivit deciziei de casare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, suprafața ce constituie obiectul litigiului și care a fost preluată de către stat prin efectul Decretului de expropriere nr.178 din 01 martie 1979, este de 360 mp. teren care nu a putut fi individualizat cu claritate prin cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză, în condițiile în care atât în actul dotal din anul 1919 cât și în actul de partaj voluntar din anul 1929, înscrisuri pe baza cărora reclamanții și-au întemeiat acțiunea în revendicare, nu este nominalizată suprafața aferentă construcției cu destinație de casă de locuit.
S-a concluzionat sub acest aspect că identificarea terenului revendicat s-a realizat în mod relativ, culpa revenindu-i reclamantului care, având sarcina probei, nu a procurat destule date referitoare la pretențiile sale.
S-a reținut în același timp că suprafața de 360 mp. teren revendicată este ocupată de blocul de locuit și alte detalii de sistematizare ( teren cu destinație de trotuar și carosabil - suprafața de 216,62 mp.) astfel încât scopul exproprierii a fost atins, nefiind necesar ca în întregime suprafața expropriată să fie ocupată de construcții, întrucât s-ar deturna rațiunea reglementărilor legale care rezidă din situația în care lucrările efectuate nu au ocupat în întregime terenul expropriat, normele edilitare, indiferent de natura construcției sau a amenajărilor neimpunând ocuparea în totalitate a terenului.
S-a învederat și faptul că reclamantul a urmat procedura specială prevăzută de Lg.10/2001, solicitând restituirea în natură sau despăgubiri pentru terenul situat în- Mun. C, cerere rezolvată prin emiterea deciziei nr.10880/27.06.2006, emisă de Primarul Mun. C, prin care s-au propus acordarea de despăgubiri, decizie neatacată în instanță de către acesta.
Pe de altă parte, s-a reținut că nu au fost respectate de către reclamant îndrumările date de către decizia de casare nr.598/28 ian.2004 a ICCJ, în sensul că acesta nu a depus la dosar titlul de proprietate în baza căruia a pretins că autoarea sa (bunica ) a dobândit în proprietate imobilul solicitat, în condițiile în care actul de partaj voluntar încheiat în anul 1929 este neautentificat și cu simplu caracter declarativ și nefăcând referire expresă la imobilul situat în Mun. C,-.
Referitor la acest aspect, instanța de apel a arătat că reclamantul a depus la dosar în copie actul dotal din 1919, înscris despre care se face vorbire în actul de partaj voluntar, însă nici în înscrisul respectiv nu se stabilește suprafața de teren aferentă construcției și nici nu face dovada dreptului de proprietate.
S-a concluzionat că este neîntemeiată acțiunea civilă în revendicare formulată de reclamantul alături de intervenienta, sora sa.
De asemenea, s-a constatat că este neîntemeiată și acțiunea civilă în constatare nulitate act, întrucât titlul de proprietate emis pârâtei nu este lovit de nulitate absolută, nefiind aplicabile dispoz. art.III pct.1 lit.a din Lg.169/1997.
S-a avut în vedere că titlul de proprietate eliberat pârâtei este legal, aceasta urmând procedura specială a lg.18/91, iar reconstituirea dreptului de proprietate s-a realizat în conformitate cu înscrisurile anterioare exproprierii de către stat, și în raport de sentința civilă nr.6931/1992 a Judecătoriei Craiova.
S-a învederat și faptul că reclamantul și intervenienta nu au urmat procedura specială prevăzută de legile fondului funciar, nesolicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren aflată în litigiu, astfel încât aceștia nu mai justifică un folos practic în a solicita constatarea nulității actului de proprietate emis pârâtei, atâta vreme cât nu mai au posibilitatea în prezent să obțină terenul aflat în litigiu.
Împotriva hotărârii respective, la data de 39 iulie 2007 au declarat apel reclamantul și intervenienta, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că în mod greșit Tribunalul Dolj le-a respins acțiunea civilă în revendicare și constatare nulitate act.
Prin motivele de apel depuse pe data de 17 oct.2007 s-a susținut în primul rând un motiv de ordin procedural, în sensul că instanța le-a încălcat dreptul la apărare, cauza fiind luată în pronunțate în lipsa apărătorului ales și amânându-se pronunțarea doar cu o zi pentru ca să se depună concluzii scrise.
În al doilea rând s-a arătat că în mod greșit Tribunalul Dolja reținut că terenul revendicat nu a fost identificat cu precizie, ci în mod relativ de către experții tehnici care au efectuat expertize de specialitate topografică, întrucât ultimul expert tehnic ( ) a identificat, concluzionându-se că pârâta ocupă suprafața de 143,38 mp. delimitată în schița anexă la raport, la efectuarea măsurătorilor expertul tehnic ținând cont de planurile de urbanizare anterioare și posterioare exproprierii; de actele de proprietate și anexele la decretul de expropriere.
Referitor la temeinicia pretențiilor sale s-a susținut că în mod greșit prima instanță a concluzionat că actul dotal din anul 1919 și actul de partaj voluntar din anul 1929, nu constituie acte de proprietate întrucât actul de partaj voluntar, deși neautentificat poartă girul autenticității prin vechime, starea hârtiei și calitatea redactării de către un specialist, datat la 31 ianuarie 1929, timbrat, vizat spre neschimbare și numerotat sub nr.274/21 ianuarie 1929, iar conținutul său face trimitere la actul dotal autentificat sub nr.256/1919 la Tribunalul Dolj, aceste înscrisuri făcând vorbire de bunurile atribuite autoarei.
S-a criticat și faptul că prima instanță nu a avut în vedere că i-a fost recunoscut dreptul de proprietate în baza Lg.18/91 de către comisiile implicate în aplicarea legilor fondului funciar, pe baza acelorași înscrisuri fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 800 mp. iar pe de altă parte, autoarea a continuat, conform actului de partaj voluntar, posesia asupra terenului aflat în litigiu, primit de la tatăl său, iar ulterior de către reclamant, în calitate de nepot de fiică, astfel încât a dobândit dreptul de proprietate prin efectul prescripției achizitive, conform dispoz.art.1846-1890 civ.
Referitor la capătul de cerere privind constatarea nulității titlului de proprietate emis pârâtei, s-a susținut că a fost soluționat în mod greșit de către Tribunalul Dolj, întrucât actul de proprietate respectiv este afectat de motivul de nulitate prevăzut în art.III pct.1 lit.a din Lg.169/1997, fiind emis în baza unei hotărâri judecătorești, respectiv sentința civilă nr.6931/1992 a Judecătoriei Craiova, profund nelegală.
S-a mai arătat sub acest aspect că suprafața de 81 mp. acaparată de pârâtă se regăsește în titlul ei de proprietate, însă ocupă și restul terenului rămas liber, până la totalul de 143,38 mp. solicitați, iar pe de altă parte, aceasta nu a justificat îndreptățirea sa la reconstituirea dreptului de proprietate, nestăpânind suprafața respectivă atât ea cât și înaintașii săi.
Apelul declarat de reclamant și intervenientă este neîntemeiat și se va respinge, avându-se în vedere următoarele considerente:
În primul rând, motivul de ordin procedural invocat de către apelanți este neîntemeiat, nefiind încălcat dreptul la apărare al acestora în cadrul Tribunalului Dolj, prin nesocotirea dispoz.art.156 pr.civ. Cauza a fost luată în pronunțare de către prima instanță pe data de 04 iulie 2007, în lipsa apărătorului ales al reclamantului, însă instanța a dispus amânarea pronunțării, dându-se posibilitatea de a se depune concluzii scrise, chiar dacă în acest scop s-a acordat un termen de 0 zi, termenul scurt justificându-se prin vechime dosarului aflat pe rolul Tribunalului Dolj.
În al doilea rând, în mod corect a reținut Tribunalul Dolj că terenul revendicat de către reclamanți nu a fost identificat cu claritate de către cei doi experți care au efectuat rapoartele de expertiză în cauză, în condițiile în care înscrisurile depuse la dosar în susținerea acțiunii nu au precizat suprafața de teren ce i-a aparținut în proprietate autoarei reclamantului, atât act dotal din 1919 cât și actul de partaj voluntar din anul 1929, neindividualizând suprafața de teren aferentă construcției cu destinație casă de locuit.
Sunt neîntemeiate în acest sens susținerile apelanților că expertul a individualizat terenul aflat în litigiu cu precizie, întrucât la fila 220 în dosarul Tribunalului Dolj, expertul tehnic arată că nu a putut identifica cu precizie suprafața de 360 mp. teren ce i-a fost expropriată prin decretul de expropriere nr.79/1979, întrucât nu a avut la dispoziție planurile decretului de expropriere, în concret, identificarea realizându-se de către expert pe baza considerentelor că terenul reclamantului a fost expropriat în două etape, fiindu-i expropriată întâi suprafața de 550 mp. iar ulterior, în anul 1979, în etapa II-a, suprafața de 360 mp.
În privința legitimării procesuale active a reclamantului sub aspectul dovedirii depline a dreptului revendicat în justiție se constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de către acesta, referitor la faptul că actul de partaj voluntar încheiat la data de 31 ian.1929 constituie titlu de proprietate.
În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.598 din 28 ian.2004, a statuat asupra problemei de drept aflată în discuție, concluzionând că actul respectiv este neautentificat și având un simplu caracter declarativ, nefăcând dovada dreptului de proprietate asupra terenului solicitat, recomandându-se ca să se depună la dosar titlul de proprietate în baza căruia s-a pretins că autoarea a dobândit terenul respectiv.
În urma rejudecării a fost depus la dosar actul dotal autentificat sub nr.251/1919 la Tribunalul Dolj, act unde se face vorbire de faptul că autoarea a fost înzestrată cu dotă cu ocazia căsătoriei, de către tatăl său, cu imobilul situat în Mun. C,-, imobil format din casele edificate pe teren și locul aferent.
Acest înscris fiind autentificat șui coroborat cu actul de partaj voluntar din anul 1929, conduce la concluzia, contrară celei reținute prin decizia apelată, că reclamantul nu și-a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului revendicat.
Sunt pertinente însă considerentele deciziei trib. D, potrivit cărora, suprafața de 360 mp. ce a aparținut autoarei reclamantului ( ) și expropriată de la acesta prin decretul de expropriere nr.78/1979, nu mai poate fi restituită în natură, atâta vreme cât scopul e4xproprierii a fost atins.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispoz.art.35 din Lg.33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică, însă pentru admisibilitatea unei asemenea cereri este necesar a se stabili dacă scopul exproprierii a fost atins în urma aplicării decretelor de expropriere, ținându-se cont de faptul că ICCJ prin admiterea unui recurs în interesul legii, a stabilit că dispozițiile art.35 din lg.33/1994 se aplică exproprierilor intervenite anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.
Sub acest aspect, se constată că acțiunea promovată de către reclamant a fost respinsă în mod corect, scopul exproprierii fiind atins, în urma aplicării decretului de expropriere nr.78/1979,d in suprafața totală de 360 mp. teren expropriată de la acesta, suprafața de 216,62 mp. fiind afectată în întregime de detalii de sistematizare, fiind ocupată de blocuri de locuințe, trotuar și carosabil. În acest sens, în mod întemeiat s-a stabilit că retrocedarea nu poate fi realizată pe terenul rămas liber dintre construcții, normele edilitare neimpunând, indiferent de natura construcțiilor sau amenajărilor, ocuparea în întregime a terenului expropriat.
Astfel, expertul tehnic, al cărui raport tehnic a fost agreat de către apelanți, a stabilit că din suprafața totală de 360 mp. suprafața de 178,90 mp. este ocupată de blocurile de locuit din zonă; suprafața de 37,72 mp. reprezintă trotuarul și carosabilul str.-, iar diferența de 143,38 mp. este ocupată de către pârâta, din această ultimă suprafață, terenul de 81 mp. fiind trecut în titlul de proprietate emis acesteia (TP nr.462-48049 din 06 oct.1993).
Se constată astfel că potrivit măsurătorilor efectuate de către expertul tehnic, suprafața de teren la care ar putea fi îndreptățit reclamantul, este de doar 63 mp. care însă nu poate fi restituită în natură, în condițiile în care din schița anexă se constată că acest teren este situat între blocuri și afectat de detalii de sistematizare, chiar dacă nu este ocupat de construcții sau alte utilități edilitare.
Aceasta întrucât suprafața de 81 mp. este ocupată de pârâta în mod legal, conform titlului de proprietate eliberat de Comisia jud. de fond funciar D, fiind irelevant că din punct de vedere al legitimării procesuale active a reclamantului, dacă pârâta ocupă în mod abuziv, diferența de teren de la 81 la 143,38 mp. În aceste sens este de datoria Primăriei Mun. C să acționeze și să obțină în instanță obligarea pârâtei de a elibera terenul respectiv, ținând cont de faptul că bucata respectivă de teren se află situată în spatele zonei de blocuri, făcând parte din zona de siguranță a acestor construcții.
De asemenea, în mod întemeiat a reținut prima instanță că reclamantul a urmat procedura specială prevăzută de Lg.10/2001, solicitând restituirea în natură sau despăgubiri pentru terenul situat în-, cerere soluționată prin emiterea deciziei nr.10880/27 iunie 2006 Primarului Mun. C, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri, decizie necontestată în instanță.
Sub acest aspect sunt nefondate susținerile apelantului că în cadrul lg.10/2001 i s-au acordat despăgubiri numai pentru terenul ocupat de blocuri, în realitate, prin decizia respectivă, aflată la fila 317 în dosarul Tribunalului Dolj, i s-au propus reclamantului, în condițiile titlului VII din Lg.247/2005, despăgubiri pentru întreaga suprafață de teren imposibil de restituit în natură, situată în Mun. C,-, conform notificării nr.381/N/2001.
Sunt nefondate motivele de apel formulate de reclamant și intervenientă, referitoare la respingerea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate emis pârâtei.
Actul respectiv a fost eliberat în mod legal, în condițiile în care pârâta a urmat procedura specială prevăzută de Lg.18/91 pentru reconstituirea dreptului de proprietate, iar această reconstituire finalizată prin emiterea titlului de proprietate a avut în vedere faptul că la adresa respectivă autorii acesteia au figurat cu teren în suprafață de 2799 mp. din care în perioada 1974-1986 fost expropriată suprafața de 1799 mp. rămânându-le în proprietate teren în suprafață de 970 mp.
Ulterior, în urma apariției și aplicării legii fondului funciar, pârâta, în calitate de moștenitor legal al autorilor săi, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, finalizată prin emiterea titlului de proprietate contestat, act de proprietate întemeiat însă pe o hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă nr.6931/1992 a Judecătoriei Craiova.
Hotărârea judecătorească respectivă a fost criticată de către apelanți prin motivele de apel, critică ce nu poate fi primită, în condițiile în care a intrat în puterea lucrului judecat, fiind prezumată că este în concordanță cu adevărul.
Se va constatat astfel că titlul de proprietate contestat de către reclamanți nu este afectat de către motivul de nulitate prev.de dispoz.art.III pct.1 lit.a din Lg.169/1997, pârâta având vocație la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren trecute în actul de proprietate, fiind persoană îndreptățită de a beneficia de Legea fondului funciar.
Față de considerentele arătate, și în baza dispoz.art.296 pr.civ. apelul declarat de reclamantul și interv. se privește ca fiind neîntemeiat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul, domiciliat în C, str. -, - 21,.1,. 3, D și intervenienta, domiciliată în C, Drumul, nr. 7, D, împotriva deciziei civile nr. 541 din data de 5 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- (nr.format vechi 1758/2004),în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în C,-, D, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - B, sector 5,-, DGFP D - C, D, CONSILIUL LOCAL C - C, D, PREFECTURA JUDEȚULUI D - COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR - C, D și COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR C - C, D, având ca obiect expropriere.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
15.02.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/10 ex.
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Dan Spânu
