Expropriere. Speță. Decizia 21/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul - II/b-apel Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 21/2009-
Ședința publică din data de 11 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Andrea Blidar | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanții pârâți și, ambii cu domiciliul în M,-, județul B și a cererii de aderare la apel formulată de intimații reclamanți, domiciliată în,-, județul B, domiciliat în M, str. -, nr. 12,. 8, județul B și, domiciliată în M, -,. 3,.B,. 37, județul B și intimații pârâți STATUL ROMÂN- COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în B,-, sector 1 și, domiciliat în, nr. 153, județul B, împotriva sentinței civile nr. 87/C din 13 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: expropriere.
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA este reprezentat de domnul procuror.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul intimaților reclamanți -lipsă, -personal și -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 03.08.2008, emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, precum și avocat, apelantul pârât -personal, reprezentantul intimatei pârâte COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA-avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/ emisă de Baroul București de Societatea civilă de avocați " și Asociații", precum și martorii încuviințați pentru reclamanți, respectiv și, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul apel este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosarul cauzei au parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 19.01.2009 note de ședință din partea intimatei COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, însoțite de copiile actelor solicitate la termenul anterior de judecată,după care:
Reprezentantul intimatei COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, depune la dosar copia hotărârilor nr. 12/2004 și respectiv nr.13/2004, emise de Ministerul Transporturilor, precum și documentația aferentă acestor hotărâri, acte care privesc exproprierea terenului în litigiu.
De asemenea, reprezentantul intimatei pârâte susmenționate arată că, în opinia sa, apelul declarat de apelanții este nedovedit.
După depunerea jurământului au fost audiați martorii încuviințați pentru apelanții reclamanți, respectiv martorii și, cele declarate fiind consemnate în procesul verbal separat atașat la dosarul cauzei.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită, în probațiune, obligarea intimatei Compania Națională de Drumuri din România să depună la dosar planul parcelar care cuprinde și terenul în litigiu.
Instanța, respinge proba solicitată de reprezentantul intimaților reclamanți, având în vedere că actul solicitat a fost întocmit pe baza documentației puse la dispoziția intimatei de Primăria.
De asemenea, instanța revine asupra probei privind întocmirea unei expertize în cauză, față de declarația martorilor la acest termen de judecată, nemaifiind necesară o asemenea probă.
Întrebați fiind, reprezentanții părților arată că nu mai au alte probe și solicită cuvântul asupra prezentei căi de atac.
Nefiind alte probe de solicitat sau cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Reprezentantul apelanților reclamanți solicită admiterea apelului declarat de părțile pe care le reprezintă, schimbarea în parte a hotărârii atacate și admiterea în întregime a acțiunii, să se constate împrejurarea că reclamanții au fost puși în posesie conform sentinței civile pronunțată de Judecătoria Marghita pe vechiul lor amplasament, în cadrul parcelei nr. top. 1157, fără suprapunerea parcelei lor de teren pe cea pusă în posesie în anul 1991 în favoarea lui, de la care a fost achiziționat imobilul, obligarea intimatei COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA să fie obligată la plata în favoarea acestora a despăgubirilor și dobânzilor care le se cuvin după terenul expropriat de pe noul amplasament, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA solicită respingerea apelului declarat, ca nefondat, și, deopotrivă, respingerea cererii de aderare la apel, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat în cauză, ca nefondat, și lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a cererii de aderare la apel.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 3 mai 2007 la Tribunalul Bihor reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții ȘI precum și COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, în reprezentarea Statului Român -în calitate de expropriator -solicitând instanței să constate nulitate absolută parțială a Hotărârii nr. 13 de stabilire a despăgubirilor emise la 6 septembrie 2004, privind acordarea despăgubirii aferente cotei de 1606/2879 părți din imobilul cu nr. cadastral 241 format din nr. top. 1157, să constate faptul că exproprierea cotei s-a efectuat dintr-o parcelă ce aparține reclamanților și dreptul acestora la despăgubiri, să stabilească cuantumul acestor despăgubiri și să oblige expropriatorul în favoarea reclamanților la această plată; în subsidiar, reclamanții au solicitat instanței să-i oblige pe pârâții și să le remită suma de 46.167,81 Ron, încasați nejustificat cu titlu de despăgubiri.
Pe parcursul procesului acțiunea a fost extinsă și față de, fiind completată și cu capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2558/22 iunie 2004 autentificat de.
Prin sentința civilă nr. 87/C din 13 martie 2008 Tribunalul Bihora admis în parte acțiunea, a constatat că exproprierea suprafeței de 1606 mp. din imobilul cu nr. cadastrat 241 s-a realizat din suprafața ce constituie proprietatea reclamanților, aceștia fiind îndreptățiți la despăgubirile corespunzătoare în cuantum de 46.167,81 lei, și constatând nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2558/2004 pentru suprafața din litigiu, i-a obligat instanța pe pârâții și, în solidar, să achite reclamanților suma de 46.167,81 lei, cu dobânzi legale începând din 3 mai 2007 și până la data plății efective. Au mai fost obligați pârâții să plătească reclamanților cheltuieli de judecată, fiind respinse ca nefondate restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamanții sunt moștenitorii defunctului, calitate în care au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate a unor terenuri, și că fost necesară intervenția instanței pentru a se putea obține eliberarea titlului de proprietate nr. 1451/2006.
Cum amplasamentul lucrării autostrăzii B-C- secțiunea 3 și cuantumul despăgubirilor au fost aprobate prin HG 1255/2004, reclamanții nu au putut să își exercite drepturile recunoscute prin titlul de proprietate emis la 6 februarie 2006, în temeiul unei sentințe civile din 26 octombrie 2005 Judecătoriei Marghita.
Această problemă și-a fi găsit rezolvarea în textul Legii nr. 198/2004 (art. 5 alin. 6) dar pe ea s-a grefat dreptul invocat de pârâtul, căruia i s-a eliberat titlul de proprietate 416/1995 și care la rândul său a înstrăinat porțiunea respectivă de teren prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2558/22 iunie 2004 de. În acest context, reclamanții au fost obligați nu doar să solicite recunoașterea calității lor de persoane îndreptățite la încasarea despăgubirilor ci să înlăture și efectele hotărârii nr. 13 emisă de COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, prin care despăgubirile respective au fost acordate dobânditorilor și.
Această din urmă problemă a fost relativ simplu soluționată prin invocarea art. 56 din Legea nr. 36/1995, în condițiile în care în cazul contractului autentificat la 22 iunie 2004 de, are calitatea de cumpărătoare a terenului soția notarului instrumentator, sancțiunea fiind la cererea reclamanților aplicată și determinând lipsirea de efecte a actului juridic.
Împotriva acestei hotărâri, pârâții și au declarat apel, solicitând schimbarea în întregime a sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea cererii lor apelanții arată că lipsirea de efecte juridice a contractului de vânzare-cumpărare prin care a cumpărat imobilul de la, este una pur formală, deoarece ca urmare a repunerii în situația anterioară oricum nu reclamanții devin automat proprietarii fâșiei expropriate ci vânzătorul intimat și că reclamanții nu pot invoca drepturi proprii câtă vreme la data identificării parcelelor care făceau obiectul exproprierii aceștia încă nu erau beneficiarii unui titlu de proprietate valabil.
Mai apreciază apelanții că, și în cazul în care s-ar pune problema nulității contractului de vânzare-cumpărare sancțiunea este nulitatea relativă și nu cea absolută, actul fiind în acest caz confirmat prin declarația vânzătorului, dată în fața Comisiei de expropriere, și, în plus, că acțiunea este prescrisă.
COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNI, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea apelului invocând faptul că intimata a făcut plățile aferente parcelei din litigiu și nu mai poate fi obligată încă odată la plată, urmând ca părțile să-și reglementeze raporturile juridice de drept privat.
Reclamanții au depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului, dar au formulat și o aderare la apel prin care au cerut instanței schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii acțiunii în întregime așa cum a fost formulată, deoarece, în opinia lor, întreaga documentație trebuie lipsită de efecte juridice, urmând a se întocmi o nouă documentație de expropriere în contradictoriu cu ei înșiși.
Intimata pârâtă a solicitat respingerea aderării de apel formulată de reclamanți, precizând că procedura de expropriere a urmat întocmai dispozițiile legale speciale și că plata s-a făcut față de proprietarul aparent care deținea la data elaborării documentației titlul pentru parcela din litigiu, astfel încât companiei nu i se poate imputa nici o culpă în generarea litigiului dintre reclamanți și apelanți.
Pârâtul intimat, prezent fiind în fața instanței la termenul din 3 decembrie 2008, a confirmat faptul că nu a fost pus în posesia terenului în momentul în care i s-a eliberat titlul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 și că anterior cooperativizării parcela pentru care pârâților apelanți li s-au achitat despăgubiri a aparținut în realitate familiei reclamanților.
În faza de apel au fost audiați și martorii și -acesta din urmă inginer agronom, care a făcut parte din anul 2001 din componența Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei -iar declarațiile acestora coroborată cu înscrisurile depuse și cu schițele elaborate în cauză permit următoarea concluzie:
Parcelele din zona arabilă, aferentă satului, au aparținut anterior Reformei Agrare Moșiei " " și în anul 1945 au fost împroprietărite un număr de aproximativ 59 de familii din această moșie
Ulterior apariției Legii nr. 18/1991, membrii comunității din au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate și concomitent au constituit o asociație agricolă, motiv pentru care nu au insistat în demersurile privind eliberarea titlurilor de proprietate, unii membrii ai comunității primind mai repede, iar alții mai târziu aceste titluri.
Reclamanții au făcut dovada că antecesorul lor a formulat cerere la 19 martie 1991 și în același an familia a și primit adeverința nr. 393 (filele 11-12 dosar fond). Ulterior, lucrurile au stat, din punct de vedere administrativ, în nelucrare până în momentul în care în comunitate s-a aflat că urmează să se facă exproprieri pentru construirea unei autostrăzi.
Acesta este momentul în care reclamanții au început să facă demersuri în vederea clarificării dreptului lor, fiind necesar să formuleze acțiune în justiție, la 24 septembrie 2004, cerere admisă prin sentința civilă nr. 672/26.10.2005 a Judecătoriei Marghita. Ulterior, în temeiul acestei hotărâri, reclamanților li s-a eliberat și titlul de proprietate nr. 1451/6 februarie 2006.
Conform declarației martorului, în anul 2005, în baza informațiilor obținute de la membrii comunității, a fost întocmit planul parcelar, în cuprinsul căruia au fost evidențiate parcelele obținute la împroprietărire de săteni, și ambii martori audiați de instanța de apel, confirmă că schița efectuată (fila 82 dosar apel) a avut în vedere elemente de identificare certe oferite de supraviețuitori ai perioadei împroprietării (de exemplu proprietarul este cel care a fost împroprietărit în anul 1945, parcela nr. 28 ce revine familiei reclamanților are o zonă mlăștinoasă și un alt punct fix l-a constituit casa familiei, existentă în anul 1945, față de care s-a putut face schița de amplasare.
Se constată pe această schiță, și martorii confirmă, faptul că avea parcela nr.32, care nu se confundă de parcela 28, ce aparținea familiei reclamanților.
însă a obținut o punere în posesie provizorie deoarece, obținând titlu de proprietate mai repede decât ceilalți membrii ai comunității, respectiv la 29 martie 1995, nu a dorit să-și lucreze terenul în comun cu ceilalți ci a vrut să-l lucreze singur, iar cazurile sătenilor care dispuneau de mijloace proprii de exploatare au fost rezolvate ce conducerea asociației agricole prin punerea în posesie în zone aflate la limita terenurilor lucrate în comun.
Pe de altă parte, intimatul a precizat că niciodată nu i-ar fi arătat apelantului că terenul al cărui proprietar este și îl înstrăinează ar fi cel din parcela 28, așa cum este ea evidențiată pe schiță, el știind că terenul lui este ceva mai sus.
Cu certitudine se poate stabili că aflându-se informații legate de exproprierile efectuate de COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA apelanții au profitat de faptul că reclamanții nu puteau să invoce un titlu pentru că acesta, nu era încă eliberat și au invocat propriul contract de vânzare-cumpărare, care făcea dovada că aceștia dețineau o cotă ideală din parcela cu nr. top. 1157, proprietate extrafunciară, încasând despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 13/6 septembrie 2004.
Ei au mai încasat, potrivit actelor depuse în fața instanței de apel, și în baza Hotărârii nr. 12/6 septembrie 2004 care însă nu fac obiectul prezentului litigiu.
Față de ansamblul probator administrat în apel, instanța a putut să ajungă la concluzia potrivit căreia, nu numai că în mod corect actul de vânzare-cumpărare a fost lipsit de efecte de către instanța de fond, dar și că odată părțile repuse în situația anterioară nici vânzătorul nu era îndreptățit la despăgubiri pentru porțiunea din litigiu, aceasta aparținând reclamanților.
În aceste condiții, instanța apreciază apelul pârâților și ca nefondat, urmând a-l respinge în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, cu mențiunea că nulitatea care afectează validitatea contractului de vânzare-cumpărare este una absolută, fiind vorba de o incapacitate specială de folosință impusă de legiuitor care protejează un interes public și nu unul privat, cum apreciază apelanții, caz în care nu operează nici confirmarea actului, nici termenul de prescripție.
La fel de neîntemeiată este și critica cuprinsă în cererea de aderare la apel, deoarece s-a stabilit cu certitudine că la data demarării procedurilor de expropriere reclamanții nu dețineau un titlu valabil pentru parcela din litigiu, acesta fiind obținut ulterior stabilirii și achitării despăgubirilor, astfel încât în mod corect instanța a reținut că COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA nu i se poate reține nici o culpă în situația creată și că ea s-a eliberat de executarea obligației impuse de lege, urmând ca raportul juridic să fie stins prin plata pe care pârâții și, trebuie să o facă în favoarea reclamanților.
În baza art. 276 Cod procedură civilă apelanții și vor fi obligați să plătească reclamanților intimați 650 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelului civil declarat de apelanții pârâți și, ambii cu domiciliul în M,-, județul B și cererea de aderare la apel formulată de intimații reclamanți, domiciliată în,-, județul B, domiciliat în M, str. -, nr. 12,. 8, județul B, domiciliată în M, -,. 3,.B,. 37, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN- COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în B,-, sector 1 și, domiciliat în, nr. 153, județul B, împotriva sentinței civile nr. 87/C din 13 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă părțile apelante și să plătească intimaților reclamanți, și suma de 650 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
- judecător fond -
- redactat decizie - judecător - 05.03.2009
- dactilografiat grefier - 05.03.2009-9 ex.
-comunicat 06.03.2009- 7 ex.
-
-, ambii cu domiciliul în M,-, județul B
-, domiciliată în,-, județul
-, domiciliat în M, str. -, nr. 12,. 8, județul
-, domiciliată în M, -,. 3,.B,. 37, județul
- STATUL ROMÂN- COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în B,-, sector 1
-, domiciliat în, nr. 153, județul
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Andrea Blidar
