Expropriere. Speță. Decizia 239/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 239/
Ședința publică din 29.09.2009
PREȘEDINTE: Irina Alexandra Boldea vicepreședintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea apelurilor civile declarate de către pârâții Primarul Mun. și Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 438 din 05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, Al. și Al., în acțiunea civilă având ca obiect expropriere.
La apelul nominal au răspuns; pentru apelantul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, consilier juridic, în baza delegației depusă la dosarul cauzei, respectiv dosarul instanței de fond( fila 17) și pentru intimații-reclamanți, și Al.Petrum avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind apelantul-pârât Primarul Mun.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că: procedura este legal îndeplinită, după care;
Reprezentantul apelantului-pârât B și apărătorul intimaților-reclamanți, având pe rând cuvântul precizează că nu au cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul apelantei-pârâtă, în susținerea apelului arată faptul că prin sentința pronunțată instanța de fond nu a motivat în nici un fel respingerea excepției invocată de partea pe care o reprezintă.
nu are calitate procesuală pasivă în cauză motivat de faptul că nu a fost și nu este proprietarul suprafeței de teren, reclamanții fiind cei care au obligația de a indica care sunt actualii deținători ai imobilului revendicat. Mai mult, reclamanții nici nu au făcut dovada existenței vreunui raport juridic cu pentru ca acesta să poată fi obligat în raportul juridic dedus judecății.
În concluzie, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Apărătorul intimaților-reclamanți, arată faptul că motivarea sentinței pronunțată de instanța de fond este o copie fidelă a expertizei efectuată în cauză.
Cu privire la motivul de apel formulat de, arată faptul că în baza art. 28 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 în mod corect reclamanții au chemat în judecată întrucât nu era identificată unitatea deținătoare a imobilului iar la momentul la care s-a stabilit ce anume s-a întâmplat cu imobilul nu mai are calitate procesuală pasivă în cauză.
În combaterea motivelor de apel, arată faptul că temeiul deposedării este Decretul 679/1963 pentru exproprierea în Municipiul Gat erenurilor în suprafață de 159.835,50. necesare construirii ansamblului de blocuri II iar temeiul acțiunii îl reprezintă art. 35 raportat la art. 37 din Legea nr. 33 din 27.05.1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Motivul invocat ca temei al retrocedării îl constituie înstrăinarea de către expropriator a terenului litigios prin contractul de schimb autentificat sub nr. 856 din 02.06.1998 încheiat de Consiliul Local al Mun. G condus de primarul cu firma SC C- proprietatea aceluiași.
Reclamanții își justifică acțiunea referindu-se la momentul 02.06.2998, dată la care li s-a nesocotit dreptul de restituire prevăzut de art. 37 din Legea nr. 33/1994.
Acțiunea reclamanților nu este o cerere pentru reparațiuni solicitate în baza Legii nr. 10/2001, situația evocată nereferindu-se la "imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989", iar decretul de expropriere nr. 179/1963 nu este considerat a fi nelegal de vreme ce ca urmare a acestuia urma să se realizeze " de locuințe II".
De asemenea, arată faptul că reclamanții au urmat inițial și procedura instituită de Legea nr. 10/2001 pentru a nu li se reproșa că nu au făcut toate demersurile necesare pentru îndreptarea actului de injustiție la care au fost supuși.
Toate actele ilegale erau și sunt cunoscute de către Primăria Mun. G, împotriva fostului primar existând formulată chiar și plângere penală împotriva acestuia.
Așa cum a arătat mai sus, reclamanții au formulat acțiune și în baza Legii nr. 10/2001, finalizată de Primăria G în sensul emiterii Dispoziției nr. 2248/SR din 28.11.2005 despre care au aflat în timpul acestui proces, fiind depusă în copie de către reprezentantul Primăriei Mun.
Dispoziția emisă, este nelegală deoarece se bazează pe Raportul nr. 669 din 21.10.2005, raport care atestă situații nereale și propune ca din bugetul Primăriei Mun.G, deci din banii contribuabililor, să se plătească un imobil de care nu a profitat în nici un fel, dar care a venit să îmbogățească pe fostul primar.
În concluzie, solicită respingerea apelurilor, ca nefondate. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 438/05.03.2009, Tribunalul Galați - Secția civilă a admis acțiunea formulată de reclamanții, Al., Al. în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului G, Ministerul Finanțelor Publice B; a dispuns anularea Dispoziției nr. 2248/SR din 28.11.2005 emisă de Primăria Municipiului G; a respins excepțiile formulate și a dispus restituirea în natură a suprafeței de 494,20 mp. situați în G, B-dul. - - nr. 97, proprietatea autorului decedat către reclamanții Al., Al. și Al. de către Primăria Municipiului G (Municipiul G) și Ministerul Economiei și Finanțelor prin dispoziție.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 31.05.2007 pe rolul Tribunalului Galați - Secția civilă, reclamanții, Al., Al. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul G reprezentat de Primar și Ministerul Finanțelor Publice B restituirea în natură a suprafeței de 494,20 mp. situați în G, B-dul. - nr. 97.
În motivarea acțiunii arată că sunt succesorii lui decedat la data de 13 iulie 1998 pentru care s-a emis Certificatul de Moștenitor nr. 5 din 28 ianuarie 2004 de către BNP "" din G,-.
Autorul reclamanților a fost proprietarul imobilului din G, B-dul. - - nr. 97, format din teren curte în suprafață de 494,20 mp. și construcția edificată pe aceasta, "compusă din 2 camere, antreu, geamlâc, bucătărie, și magazie" dobândite prin actul de vânzare-cumpărare și donație autentificat sub nr. 2531-373 din 11 1959 de notariatul de Stat Principal G și transcris sub nr- în Registrul de al Grefei Tribunalului Galați.
Prin Decretul Consiliului de Stat al nr. 679 din 23 octombrie 1963 s-a expropriat în centrul orașului G suprafața de teren de 159.835,50 mp. cu construcțiile edificate pe acesta, fără a se arăta care este utilitatea de ordine publică ce ar fi determinat această măsură și fără acordarea unor despăgubiri prealabile și echitabile.
Cu acea ocazie familia a fost deposedată și de locuința sa și de terenul care reprezenta curtea casei, acestea fiind trecute la poziția 52 din anexa Decretului de expropriere.
Deși casa a fost demolată, în timp nu s-a construit nimic pe terenul de care au fost deposedați.
După 1990 autorul decedat cât și reclamanții au solicitat să se restituie terenul, deoarece acesta nu a fost folosit scopului pentru care a fost expropriat și de fapt nu a fost folosit în nici un mod.
De aceea "dacă proprietarul manifestă dezinteres față de bunul expropriat și nu materializează scopul exproprierii, iar de la expropriere a trecut cel puțin un an și nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică, se naște, firesc, în favoarea expropriatului, dreptul de retrocedare a bunului" (Buletin Casație nr. 2/2005 - Doctrină - Judecător - - Secția civilă și de proprietate intelectuală, fila 38, coloana 2, al.2).
S-au invocat ca temei de drept dispozițiile art. 351raportat la art. 37 din Legea nr. 33/1994.
În dovedirea și combaterea acțiunii s-a folosit de proba cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză tehnică topometrică.
Pârâtul Municipiul G nu a depus întâmpinare ci note de concluzii prin care a ridicat excepția inadmisibilității, iar pe fond consideră că atât timp cât Notificarea nr. 669/N/2001 formulată de către reclamanți a fost soluționată prin emiterea Dispoziției nr. 2248/28.11.2005 de către Primarul Municipiului G și reclamanții nu au înțeles să o conteste în termenul legal de 30 de zile de la comunicare, culpa nu aparține instituției și față de acțiunea formulată de către reclamanți, învederează instanței că aceasta este inadmisibilă.
Tribunalul Galați, analizând probele, reține următoarele:
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Curtea de la Strasbourg a statuat că o privare de proprietate nu poate fi justificată decât dacă se demonstrează în special, că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege. Trebuie menținut un just echilibru între criteriile interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
Art. 1 din Protocolul nr. 1 cere, înainte de toate și mai ales, ca ingerința autorității publice în dreptul de proprietate asupra bunurilor să fie legală.
În speță, prin contractul de vânzare-cumpărare și procesul-verbal 2531-373 încheiate în data de 11.09.1959, cumpără pentru fiul său imobilul din B-dul.- - nr. 97, format din teren de construcție în suprafață de 494,20 mp. și una casă.
Prin Decretul Consiliului de Stat al nr. 679 din 23.10.1963, privind exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unor imobile situate în orașul G, în scopul construirii ansamblului de locuințe II, s-a expropriat și s-a trecut în proprietatea statului, dându-se în administrarea Comitetului Executiv al Sfatului Popular al orașului G, terenuri în suprafață totală de 159.835,5 mp.
În Tabelul cu proprietarii a căror imobile au fost expropriate la poziția 52 figurează, adresa imobilului expropriat: G,-, având teren 470,47 mp. și construcții 110,51 mp.
În planul de la Arhivele statului privind proprietatea lui din. - nr. 97, care a fost expropriată, dimensiunile imobilului sunt deschiderea la stradă de 11. și lungimea imobilului de 42,77. nordic a locuinței se află pe hotarul comun cu imobilul din str. - 99 proprietatea lui și OG (conform schiței de la expropriere). În Anexa 1 la expertiză s-a prezentat planul de zonă privind imobilul revendicat - plan fotogrametric întocmit în anul 1962.
Din raportul de expertiză rezultă că locuința existentă din - în anul 1963 la data exproprierii, în anul 1978 apare ca fiind demolată, demolată fiind și locuința care se afla în imobilul de la sud, proprietar.
În planul fotogrametric din anul 1978 hotarul de la nord al fostului imobil din strada - nr. 97 nu este figurat pe plan, hotar comun cu fostul imobil din - nr. 99 ulterior nr. 103.
În urma notificării făcute în baza Legii 10/2001 privind restituirea în natură a imobilului situat în G, str. - nr. 97, prin Raportul nr. 669/21.10.2005 întocmit de Comisia internă a Primăriei mun. G s-a constatat că "imobilul nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de lucrări de sistematizare în vederea cărora a fost expropriat" și s-a propus acordarea de despăgubiri în echivalent.
În urma suprapunerii conturului imobilului revendicat cu situația actuală existentă la data efectuării expertizei s-a constatat că terenul revendicat este cuprins în imobilul actual din str. - nr. 101-103, proprietate SC.
Din concluziile raportului de expertiză dispus a fi efectuat în cauză terenul revendicat de reclamanți în suprafață de 494,2 mp. din mun. G, B-dul. - nr. 97, actual - nr. 101 este deținut de SC SA.
Pe terenul identificat se află construite o clădire stație - corp administrativ și comercial, pompe carburanți și o copertină.
Tribunalul a admis acțiunea, a dispus anularea Dispoziției nr. 2248/SR din 28.11.2005 emisă de Primăria Municipiului
A respins excepțiile formulate.
A dispus restituirea în natură a suprafeței de 494,20 mp. situați în G, B-dul. - - nr. 97, proprietatea autorului decedat către reclamanții Al., Al. și Al. de către Primăria Municipiului G (Municipiul G) și Ministerul Economiei și Finanțelor prin dispoziție.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, au declarat apel pârâții Primarul Municipiului G și Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie prin prisma soluționării greșite a excepțiilor invocate, respectiv cea a inadmisibilității acțiunii invocate de către Primarul Municipiului G și cea a lipsei calității procesuale pasive invocate de către Ministerul Finanțelor Publice.
Mai mult, susțin apelanții că instanța de fond nu a argumentat în vreun fel modalitatea de soluționare a excepțiilor invocate.
Prin întâmpinarea formulată, intimații-reclamanți au solicitat respingerea apelurilor susținând că pârâtul Ministrul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă prin prisma art. 28 alin. 3 din Legea 10/2001 iar obligarea pârâtului Primarul municipiului G la restituirea imobilului este justificată de existența Decretului de expropriere nr. 679/1963 prin care autorul reclamanților a fost deposedat de imobilul în litigiu și astfel, dispozițiile art. 35 și 37 din Legea nr. 33/1994 devin incidente în cauză.
Apelurile declarate sunt fondate pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea hotărârii este o cerință de ordine publică prin care se asigură respectarea dreptului de apărare al părților, ale căror susțineri trebuie examinate de Curtea Supremă a Drepturilor Omului (cazul Albina vs. România) și să ofere instanțelor de control judiciar posibilitatea de a-și exercita prerogativele.
Motivarea trebuie să vizeze toate argumentele aduse de părți, iar în cazul respingerii acestora, să specifice rațiunea care a determinat această soluție.
În speță, instanța de fond se limitează la "respinge excepțiile formulate" fără să specifice rațiunea care a determinat această soluție.
Simpla referire la decretul de expropriere și la un raport de expertiză tehnică efectuat nu poate constitui o motivare convingătoare pentru anularea unei dispoziții emise în baza Legii 10/2001 și, în același timp, pentru restituirea unui imobil, de această dată în baza Legii 33/1994.
Respingând în bloc excepțiile invocate de către pârâți, fără a examina susținerile acestora, instanța de fond le-a încălcat practic dreptul la apărare, poziția acestora nefăcând obiectul unei verificări judiciare.
Cum din considerentele hotărârii criticate nu rezultă motivele care au stat la baza luării hotărârii, simpla afirmare a unor fapte, concluzii sau paragrafe din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale neputând echivala cu analiza pe care instanța era obligată să o facă înainte de a hotărî, Curtea va admite apelurile și, apreciind că instanța de fond s-a pronunțat fără a intra în cercetarea pe fond a cauzei, va desființa hotărârea astfel pronunțată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, făcând în cauză aplicarea dispozițiilor art. 297 pct. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile civile declarate de către pârâții Primarul Mun. și Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 438 din 05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Desființează sentința civilă nr. 438 din 05.03.209 a Tribunalului Galați și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red. /09.10.2009
decizie AP/12.10.2009
7 ex/12.10.2009
Fond: Tribunalul Galați: judecător
Com. 5 ex/12.10.2009
- Primarul mun.
- Ministrul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor public
-
- Al.
- Al.
Președinte:Irina Alexandra BoldeaJudecători:Irina Alexandra Boldea, Viorica Mihai Secuianu
