Expropriere. Speță. Decizia 282/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 282
Ședința publică din data de: 21.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 3: Melania
GREFIER -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenții - reclamanți și - împotriva sentinței civile nr. 269/26.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B și MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenții - reclamanți și -, reprezentați de avocat, reprezentați de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/10.02.2009, aflată la fila nr. 4 din dosar și intimații - pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B și MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL reprezentați de avocat, care depune, în ședință publică delegație de substituire a doamnei avocat și împuternicirea avocațială nr. -/20.05.2009 a avocatului titular.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenții nu au depus timbru judiciar și nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță, deși au fost citați cu mențiunea de a-și îndeplini această obligație. Totodată, arată că au fost comunicate motivele de recurs către intimați.
Reprezentantul recurenților - reclamanți și - depune timbru judiciar în valoare de 0,30 lei și dovezile de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, respectiv chitanțele seria - nr. - și seria - nr. -, eliberate la data de 21.05.2009 de către Unitatea Bank.
Curtea ia act de îndeplinirea de către recurenții - reclamanți și - a obligației stabilite în sarcina acestuia, prin rezoluția pusă la primirea dosarului, de a depune timbru judiciar și de a achita taxă judiciară de timbru în cuantumul fixat de către instanță.
Reprezentantul intimaților - pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B și MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL depune, în două exemplare, întâmpinare.
Se procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării formulate de către intimații - pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B și MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL către reprezentantul recurenților - reclamanți și -.
Reprezentantul recurenților - reclamanți și - precizează că nu solicită amânarea judecării cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării ce i-a fost comunicată în ședința publică de astăzi.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de recurs.
Reprezentantul recurenților - reclamanți și - formulează concluzii de admitere a apelului promovat de către părțile pe care le reprezintă, apreciind că în mod greșit Tribunalul București și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
De asemenea, învederează că trebuie respectată Decizia nr. 3477/15.10.2008 a Înalte Curți de Casație și Justiție, care este obligatorie, prin care a fost admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 2377/03.10.2007, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios Administrativ și Fiscal și a fost casată sentința pentru motivul că această instanță, respectiv Curtea de Apel București, nu este competentă să judece în primă instanță și nici să stabilească cuantumul pretențiilor reclamanților constând în prejudiciu și daune din chirii, ca urmare a exproprierii pentru cauză de utilitate publică.
Concluzionând, apreciază că nu este competentă Curtea de Apel București să judece această pricină în fond și solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul București, spre competentă soluționare, cu cheltuieli de judecată. Totodată, depune chitanța nr. 030/18.03.2009.
Reprezentantul intimaților - pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B și MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL apreciază că recursul promovat de către părțile adverse este tardiv, fiind declarat la data de 03.04.2009.
Reprezentantul recurenților - reclamanți și - apreciază că recursul promovat de către părțile pe care le reprezintă nu este tardiv formulat și a fost declarat la data de 04.03.2009.
Reprezentantul intimaților - pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B și MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL învederează că s-a aflat în eroare cu privire la data declarării recursului de către partea adversă și, având în vedere că aceasta este declarat la data de 04.03.2009, arată că renunță la excepția invocată anterior.
Totodată, solicită respingerea recursului formulat de către recurenții - reclamanți și - și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de către Tribunalul București.
Precizează că dispozițiile art. 20 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile în speța de față, stabilind competența de soluționare a contestațiilor împotriva deciziilor Comisiei de soluționare a întâmpinărilor conform Legii nr. 33/1994 în favoarea Curții de Apel în raza căreia se află situat imobilul.
Concluzionând, apreciază că Tribunalul București nu este competent a soluționa pricina de față, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului promovat de către recurenții - reclamanți, menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțate de către Tribunalul București.
De asemenea, învederează că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestație formulată împotriva hotărârii Comisiei de soluționare a întâmpinărilor conform Legii nr. 33/1994.
Totodată, apreciază că în speța de față sunt incidente dispozițiile art. 20 din Legea nr. 33/1994 și prin urmare competența de soluționare a pricinii revine Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Mai arată că hotărârea pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție nu are rolul unui regulator de competență.
Curtea reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de către recurenții - reclamanți și - împotriva sentinței civile nr. 269/26.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B și MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ sub numărul 2536/2/06.04.2007, reclamanții și -, în calitate de proprietari ai imobilului situat în B,-, sector 6, în contradictoriu cu Comisia pentru Soluționarea Întâmpinărilor conform Legii nr.33/1994 a Primăriei Municipiului B, au contestat Decizia nr.30/16.03.2007 prin care au fost acordate despăgubiri pentru exproprierea imobilului din-.
Contestatorii au solicitat să se dispună anularea respingerii cererii privind daunele (ca fiind nedovedite) întrucât prin întâmpinarea nr.-/03.11.2006 au solicitat daune interese (venituri din chirii) în valoare de 1.248.832 Euro conform raportului de evaluare întocmit de un expert; prin procesul-verbal încheiat la data de 09.03.2007 cu comisia pârâtă, s-a acceptat numai contravaloarea terenului și a construcției edificate pe acesta și, prin decizia nr.30/16.03.2007, Comisia în mod nejustificat și neîntemeiat a respins solicitarea reclamanților privind daune (prejudicii), această solicitare nefiind discutată, respectiv fiind în mod evident omisă la încheierea procesului verbal din 09.03.2007.
Astfel, reclamanții au solicitat instanței obligarea Primăriei B în temeiul Legii nr.33/1994 să le acorde suma de 1.248.832 Euro pentru prejudiciu și daune venituri din chirii.
Reclamanții nu au indicat temeiul de drept al acțiunii.
Comisia pentru Soluționarea Întâmpinărilor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată în raport de dispozițiile art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Rec1amanții și-au modificat acțiunea, chemând în judecată și pe pârâtul Municipiul
Prin sentința civilă nr. 2377/03.10.2007, Curtea de Apel București a respins, ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
În baza art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin ne soluționarea în termen legal al unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Or, în pricina dedusă judecății nu ne aflăm în niciuna din situațiile prevăzute la art. 1 alin. 1 din legea precizată.
Municipiul B, în calitate de expropriator, a făcut cunoscut reclamanților notificarea nr.359/04.10.2006, privind exproprierea imobilului proprietatea acestora situat în B,-, compus din teren în suprafață de 277,82. și construcție, cu despăgubirea aferentă stabilită de evaluator autorizat în cuantum de 2.774.871 RON, contestatorii având posibilitatea să facă întâmpinare în condițiile Legii nr.33/ 1994.
Urmare a întâmpinării formulate de către contestatori la data de 09.03.2007 și a negocierilor desfășurate de către cele două părți, acestea au convenit cu privire la cuantumul despăgubirilor la suma de 1.075.000 Euro, sens în care la data de 30.03.2007 a fost perfectat și contractul de vânzare-cumpărare a imobilului, fără a se face referire la o eventuală despăgubire cu titlu de daune (chirie).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și.
Prin decizia civilă nr.3477/15.10.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza la Tribunalul București -secția civilă, ca instanță competentă a soluționa cauza.
Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a reținut în esență că soluționarea pricinii de către Curtea de Apel București - secția de contencios administrativ s-a făcut în temeiul art. 20 din Legea 33/1994.
În condițiile în care recurenții-reclamanți au solicitat, prin întâmpinarea formulată, și daune interese derivând din "chirii", Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor nefăcând vreo mențiune referitoare la acest aspect în procesul verbal încheiat la data de 09.03.2007, iar potrivit art. 26 din Legea 33/1994 despăgubirea se compune din "valoarea reală a imobilului și din contravaloarea eventualului prejudiciu cauzat proprietarului și altor persoane îndreptățite", a apreciat instanța de recurs că sunt incidente prevederile art. 21 din Legea 33/1994, în temeiul cărora s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul București - secția civilă spre a se pronunța asupra acestor pretenții ale reclamanților.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul București secția a III.-a civilă sub numărul -.
Prin sentința civilă nr. 269/26.02.2009 pronunțată în acest din urmă dosar, a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, dispunându-se declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Dispozițiile art. 12-20 din Legea nr. 33/994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică instituie anumite măsuri premergătoare exproprierii.
Conform art. 20 din actul normativ menționat, "în cazul în care și noile propuneri vor fi respinse, expropriatorul, precum și proprietarii sau celelalte persoane titulare de drepturi reale asupra imobilului propus spre expropriere pot contesta hotărâre a comisiei, constituită potrivit art. 15, la Curtea de apel în raza căreia se află situat imobilul, în termen de 15 zile de la comunicare. potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. Contestația este scutită de taxă și se soluționează de urgență și cu precădere.
Față de obiectul pricinii, respectiv contestarea Decizia nr.30/16.03.2007 a Comisiei pentru Soluționarea Întâmpinărilor conform Legii nr.33/1994, prin raportare la prevederile legale expuse, instanța a constatat întemeiată excepția.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții.
În motivarea recursului se susține în esență că:
Instanța de fond trebuia sa se supună Deciziei nr. 3477/15.10.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - prin care a fost admis recursul împotriva sentinței civile nr.2377 din 03.10.2007 pronunțată de către Curtea de Apel București - Secția A VIII-A Contencios Administrativ și Fiscal și a casat aceasta din urmă sentință pentru motivul că, Curtea de Apel București nu este competentă să judece în prima instanța și nici să stabilească cuantumul pretențiilor reclamanților constând în prejudiciu și daune din chirii ca urmare a exproprierii pentru cauză de utilitate publică.
Legea nr.33/1994 reglementează în detaliu etapele - administrativă și judiciară - precum și procedura exproprierii.
În cauză, instanța de fond trebuia să aibă în vedere că prin procesul verbal întocmit la data de 09.03.2007 părțile din prezentul litigiu au convenit doar cu privire la valoarea imobilului și la încheierea actului de vânzare cumpărare, solicitările privind daune interese constând în venituri din chirii fiind respinse în mod neîntemeiat de comisie.
Procedând în modul arătat și ignorând caracterul contenciosului administrativ instituit prin Legea nr. 554/2004 care permite persoanei vătămate să ceară nu numai anularea actului administrativ, ci și recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate, Tribunalul București în mod greșit și-a declinat competența către Curtea de Apel București.
Mai precizează recurenții că, în conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 33/1994, soluționarea cererilor de expropriere este de competența Tribunalului București care va administra probe, prin care exproprietarul să facă dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 11 și 13 al Legii nr. 33/1994 și prin urmare acest capăt de cerere trebuie judecat în primă instanță de Tribunal.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 și 9; art. 3041proc.civ.
Recurs legal timbrat.
Intimata a formulat întâmpinare, prin aceasta susținând în esență că instanța de fond a apreciat în mod corect asupra competenței materiale, reținând că nu are o atare competență în cauza pendinte față de obiectul litigiului și de prevederile art. 20 din Legea 33/1994.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele prevăzute prin art. 304 ind. 1 coroborat cu art. 129 alin. ultim pr.civ. Curtea reține următoarele:
Instanța de fond, a cărei hotărâre a fost atacată prin recursul pendinte, a fost investită ca urmare a casării hotărârii prin care - într-un prim ciclu procesual - cauza fusese soluționată (pe fond, în primă instanță) de către secția de contencios administrativ a Curții de Apel București.
Instanța de casare a reținut (prin dec. civ. nr. 3477/15.- pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ) nelegalitatea sentinței pronunțată în primul ciclu procesual tocmai pentru considerentul necompetenței secției de contencios administrativ a Curții de Apel București, stabilind totodată că instanța căreia îi revine competența materială de soluționare a pricinii este secția civilă a Tribunalului București, în temeiul prevederilor art. 21 din Legea 33/1994.
Chiar prin dispozitivul deciziei de casare se subliniază natura civilă a cauzei, fiind indicată atât instanța competentă material (tribunalul), cât și specializarea secției care urmează a se pronunța în cauză.
Astfel, constatând că singurul motiv pentru care s-a reținut nelegalitatea sentinței pronunțate în primul ciclu procesual a fost reprezentat de nerespectarea reglementărilor procedurale (imperative) relative la competența materială a instanțelor, hotărârea instanței de casare era - în puterea prevederilor art. 315.pr.civ. - obligatorie pentru instanța căreia pricina i-a fost trimisă spre competentă soluționare, astfel încât aceasta din urmă nu putea proceda la o dezinvestire în favoarea instanței a cărei necompetență materială deja se stabilise.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată că sentința recurată a fost pronunțată cu neobservarea prevederilor artz. 315.pr.civ. (normă ce are un caracter imperativ), astfel încât devin incidente prevederile art. 304 pct. 5.pr.civ.
Pe cale de consecință, în conformitate și cu prevederile art. 312 alin. 5.pr.civ. Curtea va admite recursul și va casa sentința, urmând a trimite cauza aceluiași tribunal pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de către recurenții - reclamanți și - împotriva sentinței civile nr. 269/26.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B și MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
Casează sentința și trimite cauza Tribunalului București în vederea continuării judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red. GS
.red. AP
2 ex./21.05.2009
Judecător fond - Secția a III-a Civilă
Președinte:Carmen Georgeta NegrilăJudecători:Carmen Georgeta Negrilă, Georgeta Stegaru, Melania
