Expropriere. Speță. Decizia 29/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A IX-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 29
Ședința publică din data de: 04.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Vasile
JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă
GREFIER - - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelantul-pârât Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA. împotriva sentinței civile nr. 49/15.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul -, în contradictoriu cu intimata - reclamantă
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelantul-pârât Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA. reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/23.11.2009, aflată la fila nr. 17 din dosar și intimata - reclamantă, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/28.10.2009, aflată la fila nr. 14 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la termenul de judecată anterior s-a dispus amânarea judecării cauzei pentru da posibilitatea apelantului-pârât să ia cunoștință de conținutul întâmpinării formulate de către intimata-reclamantă.
Reprezentantul apelantului-pârât solicită încuviințarea probei cu expertiza tehnică imobiliară, apreciind că expertiza efectuată în faza procesuală a fondului nu este concludentă. Învederează că, în opinia sa, o nouă expertiză cu aceleași obiective ca și cea efectuată în prima fază procesuală este utilă soluționării prezentei pricini.
Arată că evaluarea trebuie să se facă funcție de metoda costului prin bonitate și metoda comparației directe.
Reprezentatul intimatei-reclamante formulează concluzii de respingere a probei cu expertiza solicitată de către partea adversă, expertiză ce ar avea aceleași obiective cu expertiza deja efectuată în faza fondului.
În ceea ce privește metoda comparației directe, arată că nu se poate folosi prețul tranzacțiilor și menționează că expertiza de la fond a fost efectuată de o comisie, iar expertul parte al apelantului - pârât a ajuns la aceleași concluzii cu experții desemnați în cauză.
Concluzionând, solicită respingerea solicitării de a se reface expertiza efectuată în faza fondului, formulată de către reprezentantul apelantului - pârât.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea probei cu expertiza solicitată de către apelantul - pârât, prin avocat, arătând că la fond au fost formulate obiecțiuni la raportul de expertiză, iar membrii comisiei care au efectuat expertiza au ajuns la un consens.
Totodată, apreciază că nu ar fi utilă efectuarea unei noi expertize în cauză, expertiză care ar viza reluarea unor chestiuni lămurite în fața instanței de fond.
Curtea, deliberând, respinge ca neîntemeiată cererea formulată de către apelantul-pârât, de refacere a probei cu expertiza în evaluarea proprietății imobiliare, având în vedere faptul că nu se invocă criterii concrete care să fie puse la dispoziția experților și în funcție de care să se permită o reevaluare a imobilului.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de apel.
Reprezentantul apelantului-pârât Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA. solicită admiterea apelului declarat de către partea pe care o reprezintă, astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei-reclamante formulează concluzii de respingere a apelului promovat de către apelantul-pârât Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, urmând să se aibă în vedere concluziile raportului de expertiză efectuate în faza fondului; fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că hotărârea primei instanțe a respectat dispozițiile legale în materie, în faza procesuală a fondului fiind efectuată expertiza evaluatoare, iar instanța a pronunțat o hotărâre legală.
Concluzionând, solicită respingerea apelului declarat de către apelantul-pârât Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
Curtea reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de apel formulată de către apelantul-pârât Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva sentinței civile nr. 49/15.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul -, în contradictoriu cu intimata-reclamantă
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
rin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 03.10.2007, sub nr-, reclamanta - SRL HG a formulat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, plângere împotriva Hotărârii nr. 11/05.09.2007, de stabilire a despăgubirii pentru imobilul expropriat, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, Otopeni, I și cerere pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru imobilul expropriat, prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze hotărârea nr. 11/05.09.2007, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, Otopeni, I și să se stabilească, de către instanța, a cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat (amplasat în Calea nr. 21-25, 64, parcelele 2201, 2202, 2203, 2204, 2205, 2272, 2207/1, 2208/1, 2209, Otopeni, Jud. I și numărul cadastral 1627/2/1/, parte din corpul de proprietate cu numărul cadastral 1627), precizând că solicită suma de 600 Euro/m2 pentru imobilul expropriat, având în vedere faptul că aceasta reprezintă prețul real al pieței.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în fapt, prin nr.HG 755/2005, completata de nr.HG 688/28.06.2007, Guvernul a aprobat declanșarea procedurii de expropriere cu privire la imobilul proprietatea reclamantei situat în intravilanul orașului Otopeni, în suprafață de 40,33 m2, având amplasamentul în Calea nr. 21-25, 64, parcelele 2201, 2202, 2203, 2204, 2205, 2272, 2207/1, 2208/1, 2209, Otopeni, Jud. I și numărul cadastral 1627/2/1/, parte din corpul de proprietate cu numărul cadastral 1627 cu suprafața totală de 3.7894 mp.
Reclamanta are calitatea de proprietar al acestui imobil în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 632/10.03.2005, de către BNP și. Conform notificării transmise reclamantei de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cuantumul despăgubirilor propuse pentru suprafața de teren supusă exproprierii era de 24.700 RON (614,12 RON/m2).
Ca răspuns la această notificare, reclamanta a transmis Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale adresa nr. 950/10.08.2007 prin care și-a exprimat dezacordul față de suma stabilită drept despăgubire, menționând că suma de 24.700 RON nu reprezintă prețul real al pieței pentru imobilul expropriat.
În conformitate cu prevederile art.9 al. 7, 8 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr.198/2004, la 05.09.2007 a avut loc întâlnirea dintre reprezentantul reclamantei, administrator și Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004. Cu această ocazie, s-a încheiat un proces-verbal în care s-a menționat suma propusă ca despăgubire de către expropriator și s-a consemnat faptul că reclamanta și-a exprimat dezacordul față de cuantumul acesteia.
În baza art.7 din Legea nr.198/2004, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a emis Hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 11/05.09.2007, prin care s-a dispus acordarea de despăgubiri către subscrisa în cuantum de 24.700 RON (echivalent în lei a 7.038 euro).
Conform art.9 din Legea nr. 198/2004, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii. se poate adresa instanței judecătorești competente
Se mai arată că prejudiciul pe care îl suferă reclamanta este mai mare decât valoarea pe mp, deoarece, în condițiile în care îi este luată o parte dintr-o suprafață de teren, valoarea terenului rămas este diminuată, pentru că pe acesta nu mai poate fi realizată o investiție de aceeași valoare cu cea care ar fi fost făcuta dacă nu ar fi fost expropriată.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale; Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 198/2004; Legea nr. 33/1994 privind Exproprierea pentru cauza de utilitate publică.
La termenul de judecată din 15.11.2007, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și legală.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că în fapt procedura de expropriere a unei părți din imobilele reclamantei s-a demarat în baza Hotărârii Guvernului nr. 755/2005 publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I nr. 656 din 25 iulie 2005 completata prin Hotărârea nr. 688/28.06.2007.având în vedere proiectul de " trafic pe DN 1 km 11 + 938 - km 17 + 165 sector Băneasa-Otopeni" din cadrul etapei a II-a de reabilitare a drumurilor naționale.
Procedura propriu-zisă de expropriere s-a desfășurat punct cu punct conform textelor legale prevăzute în Legea nr. 198/2004 incidentă în cauza și a Normelor de aplicare a acesteia.
Față de cele solicitate de reclamantă prin cererea introductivă de instanță, pârâta invocă în primul rând excepția inadmisibilității capătului de cerere ce are ca obiect anularea hotărârii de expropriere întrucât nici un text de lege din normele legale aplicabile nu prevede posibilitatea acestei sancțiuni pentru vreun motiv anume.
În al doilea rând, cu privire la capătul de cerere privind stabilirea de către instanță a cuantumului despăgubirilor pentru imobilul expropriat la 600 euro/mp pârâta arată că acest capăt de cerere este netemeinic și nelegal pentru următoarele motive:
Despăgubirea acordată pentru suprafața de teren expropriată este cea stabilită printr-o expertiză de evaluare efectuată de un expert autorizat, fiind cea corectă, iar reclamanta nu a adus nici un motiv pentru care aceasta ar trebui ajustată.
În cadrul expertizei efectuate s-a avut în vedere pe lângă o reconciliere a rezultatelor între evaluarea terenurilor prin metoda comparației prin bonitate și evaluarea prin metoda capitalizării veniturilor în cazul optim ei utilizări, și o analiză a pieței bunurilor.
Solicitarea reclamantei de a se stabili de către instanță o despăgubire la o valoare de 600 euro/mp este pur gratuită, atât din perspectiva prețului real de piață, cât și din perspectiva prejudiciului suferit. reclamanta nu a indicat în motivarea cererii sale nici un aspect întemeiat care să poată fi susținut prin mijloace de probă în sensul temeiniciei necesității ajustării cuantumului despăgubirilor.
În drept pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 4 al. 1, art. 5 al. 2, art. 7, art. 9 din Legea 198/2004, art. 3 al. 3, art. 4 art. 7, art. 9, art. 0 din Normele metodologice de aplicare a legii, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
Prin sentința civilă nr.49/15.01.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins excepția inadmisibilității ca neîntemeiată, a admis cererea formulată de reclamanta - SRL HG în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a modificat în parte hotărârea de stabilire a despăgubiri lor nr. 11/05.09.2007, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, hotărâre prin care s-au stabilit despăgubiri privitoare la imobilul expropriat situat in Otopeni, județ I, Calea nr. 21-25, 64, parcelele 2201, 2202, 2203, 2204, 2205, 2272, 2207/1, 2208/1, 2209 în suprafață de 40,33 mp, în sensul că a stabilit valoarea despăgubirilor la suma de 22.827 euro, cu obligația de plată a acestora de către pârâtă la cursul BNR din ziua plății.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, motivat de faptul că nu se poate anula hotărârea de stabilire a despăgubirilor, tribunalul a constatat că excepția este neîntemeiată, întrucât, reclamanta a contestat hotărârea nr. 11/05.09.2007, prin care se stabilește despăgubirea pentru imobilul exproprietar, iar aceasta are posibilitatea legală să conteste la instanța de judecată, valoarea despăgubirilor propuse de către expropriator prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor, potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004, nu și transferul dreptului de proprietate asupra imobilului, iar în urma probelor administrate pentru stabilirea cuantumului real al despăgubirilor în fața instanței de judecată se poate modifica după stabilirea realei despăgubiri, ce presupune luarea în considerare atât a valorii reale a imobilului cât și a prejudiciului cauzat proprietarului în urma exproprierii, potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1974 la care art. 9 al. 3 din Legea 198/2004 face trimitere.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.11/05.09.2007, emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, s-au stabilit despăgubirile privitoare la imobilul situat în B, Orașul Otopeni, județul I, în suprafață de 40,33. imobilul proprietatea societății reclamante fiind expropriat pentru cauză de utilitate publică, respectiv pentru fluidizarea traficului pe 1, km. 11 + 938, km. 17 + 165, sector Băneasa - Otopeni.
Prin cererea de chemare în judecată de față, se contestă de către reclamantă cuantumul despăgubiri lor propus de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, valoarea despăgubirilor propusă în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 198/2004, fiind de 24.700 lei, echivalentul a 7.038 Euro.
Potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, expropriatorul nemulțumit de cuantumul despăgubiri, prevăzut la art. 8, precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de trei ani de la data afișării hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii sau în termen de 30 zile de data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii. Acțiunea se soluționează, potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1997.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit în cauză de către comisia alcătuită din expertul desemnat de către instanță și din experții desemnați de către părți, ținându-se cont de dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, s-a stabilit valoarea terenului expropriat la suma de 22.827 Euro, respectiv 572 Euro/
Tribunalul a constatat că potrivit concluziilor expertizei, concluzie la care a ajuns întreaga comisie de experți, valoarea imobilului stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, reprezintă valoarea reală a imobilului, acesta fiind prețul la care se vând în mod obișnuit imobile de același fel situate în aceeași unitate administrativ teritorială.
Pe de altă parte, reclamanta solicită stabilirea valorii reale a imobilului pentru justa despăgubire a imobilului ce a fost expropriat, iar instanța, în raport de probele administrate în cauză, trebuie să aibă în vedere la stabilirea despăgubirii care este valoarea reală a imobilului pentru justa despăgubire a reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul de a respinge obligarea apelantei la plata către intimată a sumei de 22.827 EURO, cu titlu de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 40,33 mp situat în oraș Otopeni, Județul I, expropriat pentru cauza de utilitate publică.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul-pârât a arătat că soluția instanței de fond are la bază un singur argument, pe care-l consideră total greșit și fără niciun fundament legal, respectiv instanța a reținut că, potrivit concluziilor expertizei dispuse în cauză, concluzie la care a ajuns întreaga comisie de experți, valoarea imobilului expropriat ce a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, reprezintă valoarea reală a imobilului, aceasta fiind prețul la care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel situate în aceeași unitate administrativ teritorială.
Este adevărat că dispozițiile legii (art.26 din Legea 33/1994) prevăd că la calculul despăgubirilor se va ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, însă această prevedere trebuie coroborată și cu veridicitatea și corectitudinea raportului de expertiză prin care se stabilește valoarea reală a terenului.
Tribunalul a stabilit despăgubirea pentru terenul expropriat, fără a analiza câtuși de puțin modalitatea de efectuare a raportului de expertiză și metodele de calcul adoptate de către experți, limitându-se a adopta pur și simplu suma regăsită în concluziile raportului.
Menționează și faptul că inițial, instanța de judecată a admis obiecțiunile formulate de împotriva raportului de expertiză privitoare la metodele de calcul și a dispus ca întreaga Comisie de experți să răspundă la aceste obiecțiuni. Ulterior, la termenul de judecată din 08.01.2009, când experții au depus un răspuns lacunar ce nu a ținut cont de solicitările din obiecțiunile formulate, instanța a respins cererea AD. de completare a expertizei cu un răspuns complet și pertinent, motiv pentru care a atacat cu apel și încheierea de ședință din 08.01.2009.
Niciuna din metodele folosite de comisia de experți (metoda costului prin bonitate și metoda comparației directe) nu a fost corectă, omițându-se intenționat indici și coeficienți ce ar fi condus la diminuarea valorii terenului.
Arată apelantul-pârât că, la calculul valorii terenului expropriat prin metoda comparației directe, nu trebuia să fie luate în considerare anunțurile publicitare din ziarul Anunțul, deoarece acestea nu conțineau informații suficiente pentru a putea concluziona că ele sunt de referință în zonă. În plus, nu s-a ținut cont nici un moment ele caracteristicile terenului supus exproprierii iar acest lucru a condus la o mărire exagerată a prețului terenului din acea zonă.
Conform jurisprudenței. nivelul real al prețurilor terenurilor, pentru a fi corect, trebuie raportat doar la prețul tranzacțiilor deja încheiate.
Prețurile regăsite în anunțurile publicitare sunt prețurile stabilite în general de agențiile imobiliare. Aceste valori ale agențiilor imobiliare au la bază tranzacțiile pe care le intermediază în cadrul activității pe care o desfășoară și care nu pot constitui un sistem de referință a fi valorificat în cadrul procedurii judiciare, câtă vreme aceste tranzacții sunt în mod considerabil influențate de subiectivismul părților contractante, de comisionul aplicat de agențiile imobiliare și de alți factori care conduc la supraevaluarea prețului imobilului vizat.
Chiar dacă instanța de fond a ordonat comisiei de experți să ia în calcul obiecțiunile formulate CNADNR și să stabilească o valoare a terenului și prin alte metode de calcul, decât cele prezentate inițial, acest lucru nu s-a întâmplat, iar instanța s-a resemnat și a primit ca pertinentă și concludentă expertiza incompletă și eronată a comisiei de experți evaluatori.
Față de toate motivele prezentate, consideră că valoarea despăgubirilor stabilite de instanța de fond nu este cea reală, deoarece ea are la bază un raport ce nu poate fi considerat a fi de a emite o concluzie adevărată și reală asupra valorii terenului expropriat, iar în consecință se impune efectuarea unui nou raport de expertiză care să fie în conformitate și realitatea.
În ceea ce privește valoarea terenului expropriat menționează că despăgubirea stabilită prin Hotărârea 11/05.09.2007, despăgubire în cuantum de 24.700 lei (echivalentul a 7,038 Euro) și acordată de statul român prin, intimatei, pentru suprafața expropriată este stabilită printr-o expertiză de evaluare efectuată de un expert autorizat, fiind cea corectă. În cadrul expertizei efectuate la cererea, s-a avut în vedere pe lângă o reconciliere a rezultatelor între evaluarea terenurilor prin metoda comparației prin bonitate și evaluarea prin metoda capitalizării veniturilor în cazul optimei utilizări, și o analiză a pieței bunurilor, așa cum se poate constata în raportul de expertiză ce a stat la baza stabilirii despăgubirii din Hotărârea 11/05.09.2007.
Cererea de apel, scutită de plata taxei judiciare de timbru, a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 282, și următoarele Cod Proc.Civ.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de dispozițiile art.295 Cod Proc.Civ. și de motivele de critică mai sus expuse, curtea constată căapelul este nefondat.
Astfel, singurul motiv de critică este legat de nemulțumirea apelantului-pârât față de cuantumul despăgubirilor reținut de prima instanță din concluziile raportului de expertiză efectuat de comisia constituită potrivit dispozițiilor speciale ale Legii nr.33/1994 și, implicit, față de conținutul acestei lucrări ce a fundamentat soluția tribunalului.
Curtea constată că motivele de critică nu cuprind nici o susținere concretă care să stea la baza îndepărtării concluziilor raportului de expertiză, și cu atât mai puțin care să indice necesitatea administrării unei noi probe cu expertiză în apel.
Astfel, în raport de exigențele art.295 alin.2 Cod Proc.Civ. instanța de apel putea încuviința administrarea unei noi probe cu expertiză în apel fie în condițiile contestării legalității primei expertize, fie dacă obiectivele propuse erau diferite sau dacă pentru aceleași obiective se aduceau argumente și criterii noi de evaluare.
Or, legalitatea efectuării expertizei nu a fost contestată, iar simpla afirmație că experții erau obligați a avea în vedere prețul unor tranzacții reale încheiate cu privire la terenuri similare, neînsoțită de o propunere de a se avea în vedere un aspect concret (sper exemplu, indicarea unei modalități de a pune la dispoziția experților a înscrisurilor necesare sau chiar depunerea la dosar a unor înscrisuri doveditoare ale unor astfel de tranzacții) nu poate conduce, de plano, la refacerea unei probe administrate în condiții procedurale.
De asemenea, fără a se indica ce indici sau coeficienți au fost omiși de către comisia de experți la evaluare, nu se justifica refacerea probei cu expertiză sau înlăturarea concluziilor acesteia.
Nu este fondat nici argumentul că instanța s-a resemnat a primi concluziile unei expertize incomplete, de vreme ce a solicitat acestora, la cererea pârâtei apelante, completarea lucrării, iar simpla nemulțumire a unei părți față de conținutul și concluziile unei lucrări de expertiză nu reprezintă un motiv de a considera o expertiză incompletă.
Fără a contesta că expertiza pe baza căreia au fost acordate despăgubirile în cuantumul propus de apelantul-pârât a fost efectuată de un expert atestat, nu este mai puțin adevărat că și expertiza judiciară a fost efectuată conform legii, de experți judiciari autorizați, dintre care doi au fost numiți în comisie la propunerea reclamantului și a pârâtului.
Pentru ansamblul acestor considerente, văzând că este nefondată critica adusă sentinței și că nu se identifică aspecte de ordine publică ce pot fi luate în discuție din oficiu, în temeiul art.295 alin.1 și art.296 Cod Proc.Civ. curtea va respinge apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.299 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de către apelantul-pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în B,-, sector 1,împotriva sentinței civile nr. 49/15.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul -, în contradictoriu cu intimata-reclamantă cusediul ales la Cabinetul de Avocaturăîn B,-,. 1047,. 3,. 50, sector 5, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnored. AP,
5 ex. / .
Secția a IV-a civilă - Jud.
Președinte:Andreea VasileJudecători:Andreea Vasile, Ileana Ruxandra Dănăilă
