Expropriere. Speță. Decizia 32/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 32
Ședința publică de la 08 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț președinte instanță
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de reclamantul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C - PRIN PRIMAR, cu sediul în C, str. -, nr. 7, jud. D, și pârâta, domiciliată în C, cart. lui, -. 1,. 2, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 349 din 06 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic, reprezentându-l pe apelantul reclamant CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C - PRIN PRIMAR, și avocații și, reprezentând-o pe apelanta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că apelurile au fost declarate în termenul legal și au fost motivate.
La interpelarea instanței, reprezentanții părților au precizat că a fost respectată procedura prealabilă, neexistând probleme în ceea ce privește declarațiile de publicitate și de expropriere. Totodată, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile exproprierii.
Avocat, pentru apelanta pârâtă, a arătat că ceilalți proprietari nu au fost expropriați, în timp ce imobilul pârâtei a fost deja demolat.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelurilor.
Consilier juridic, pentru apelantul reclamant, a susținut oral motivele de apel formulate în scris, arătând că în mod eronat a fost reținută de către prima instanță starea de indiviziune. Bunul imobil ce se expropriază este indivizibil, așa cum rezultă și din actul de proprietate al pârâtei. A pus concluzii de admitere a apelului și schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii și a cererii reconvenționale, cu stabilirea despăgubirilor rezultate din expertiză.
Avocat, pentru apelanta pârâtă, a precizat că apelanta nu mai înțelege să susțină și cea de-a două teză a motivelor de apel, ci doar pe prima.
Astfel, a arătat că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a sintagmei "a folosi în indiviziune" cuprinsă în contractul de donație, confundându-se sarcina convențională impusă de donator, donatarului, cu o stare de indiviziune. Donatoarea a transmis dreptul de proprietate exclusiv asupra imobilului și terenului în suprafață de 165. aferent, instituind doar o servitute acestui teren. Așadar, pârâta are un drept de proprietate ce nu a fost contestat nici de ceilalți proprietari. A pus concluzii de admitere a apelului, schimbarea sentinței civile și admiterea cererii de chemare în judecată și a cererii reconvenționale.
A solicitat și admiterea apelului declarat de reclamantul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI
Avocat, pentru apelanta pârâtă, a considerat că trebuie avută în vedere hotărârea 501/2005 a Curții de APEL CRAIOVA, prin care au fost analizate în mod irevocabil condițiile exproprierii imobilului, reținându-se că etapa prealabilă și administrativă s-au derulat conform legislației în vigoare. Astfel, instanța a stabilit împrejurarea că procedura prealabilă s-a desfășurat față de o persoană care este proprietarul bunului imobil ce se va expropria. În cazul în care s-ar considera că a operat un transfer de proprietate, situația ar putea fi rezolvată între coproprietari pe calea unei acțiuni în pretenții. A pus aceleași concluzii de admitere a apelului declarat de pârâtă, fără cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
Consilier juridic, pentru apelantul reclamant, a solicitat admiterea apelului declarat de pârâta.
CURTEA
Asupra apelurilor de față:
Prin cererea înregistrată la 17.09.2008, reclamantul Consiliul Local al Mun.C a chemat în judecată pe pârâta pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate îndeplinite condițiile exproprierii și să se dispună transferul dreptului de proprietate asupra imobilului situat în C, str.-, nr.26 (fost 36) de la expropriat la expropriator.
În motivarea acțiunii, a arătat că s-a efectuat cercetarea prealabilă din care rezultă necesitatea demolării imobilului pentru lărgirea străzii, au fost executate planurile pentru expropriere, pârâtei fiindu-i transmisă notificarea 4056/2005 ce cuprindea oferta de despăgubiri de 122.324,44 lei. dreptului de proprietate a formulat întâmpinare, care a fost respinsă prin hotărârea nr.8/2005 a Comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor, împotriva căreia aceasta a formulat contestație la instanța de contencios administrativ, respinsă prin sentința civilă nr.501/2005 a Curții de APEL CRAIOVA.
La 07.11.2008 pârâta a formulat întâmpinare, arătând că nu este de acord cu cuantumul despăgubirilor propuse și că, atâta vreme cât despăgubirile nu au fost plătite, nu poate opera transferul dreptului de proprietate.
La aceeași dată pârâta a depus și o cerere reconvențională, prin care a arătat că solicită exproprierea totală a proprietății sale din C, str.-, nr.26 (fost 36), diferența de teren de aproximativ 100 mp. neafectată de măsura exproprierii propusă de către autorități, făcând imposibilă exploatarea sau valorificarea ulterioară a imobilului.
Prin sentința civilă nr.349 din 6 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins acțiunea precizată, formulată de reclamantul CONSILIUL LOCAL C- PRIN PRIMAR, împotriva pârâtei .
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă.
S-a respins cererea pârâtei reclamante privind introducerea în cauză a altor persoane, ca inadmisibilă.
S-a reținut că imobilul din C str.I - nr.26 (fostă 36), compus din construcții și teren de 352,96 mp. a aparținut în proprietate numitei, care, prin contractul de donație autentificat sub nr.12066/1971 a donat strănepoatei sale apartamentul nr.1 (sau C1) în suprafață construită de 86,90 mp. și terenul loc de casă de 165,12 mp. prin contractul nr.12068/25.12.1971 a vândut soților și locuința C2, cu o suprafață construită de 56,66 mp. și terenul de 106 mp. iar prin contractul nr.12067/15.12.1971 a vândut numitului construcțiile C3 și C4, în suprafață construită de 75,53 mp. și terenul de 81,24 mp. în toate cele 3 acte de înstrăinare făcându-se mențiunea că suprafețele de teren înstrăinate vor fi folosite în indiviziune de coproprietari.
S-a concluzionat că prin contractele respective, s-a dobândit proprietatea exclusivă numai asupra construcțiilor, terenurile rămânând în indiviziune, atâta timp cât nu s-a făcut o delimitare a proprietăților transmise către fiecare din cei 3 dobânditori.
În această situație, transferul dreptului de proprietate asupra unei porțiuni de teren determinată, către stat, nu poate fi făcut de către un singur coproprietar, fiind necesar, conform regulii unanimității acordul tuturor coproprietarilor, și ca atare procedura prealabilă de expropriere trebuie îndeplinită față de toți.
Prima instanță a pus în discuția părților necesitatea lărgirii cadrului procesual și în privința celorlalți doi coindivizari, în temeiul dispozițiilor art.57 Cod pr.civilă, reclamantul pârât relevând că nu înțelege să formuleze o astfel de cerere și mai mult, s-a opus solicitării pârâtei reclamante de introducere în cauză a acestora, formulată prin precizarea la reconvențională, depusă la fila 195 din dosar.
Cererea pârâtei a fost apreciată ca inadmisibilă, în lipsa unei reglementări legale care să permită unui pârât introducerea în cauză a altei persoane în calitate de pârât, alături de el, or, conform art.21 și 24 din Legea nr.33/1994, cererea de expropriere poate fi formulată doar de expropriator, în timp ce persoana expropriată are la îndemână numai cererea prin care să solicite transferul dreptului de proprietate și cu privire la diferența de teren ce nu s-a cerut a fi expropriată.
Cererea reconvențională cu acest obiect, formulată de pârâtă în cauză, depinde de soluția dată acțiunii principale și numai în măsura în care se admite cererea expropriatorului pentru o anumită suprafață, se poate admite și cererea reconvențională pentru diferența de teren pentru care nu s-a solicitat exproprierea.
În baza art.282 Cod pr.civilă, împotriva sentinței a declarat apel pârâta reclamantă și reclamantul pârât.
Pârâta-reclamantă a arătat că prin contractele de donație și respectiv vânzare cumpărare, terenul în suprafață totală de 362 mp. nu a fost transcris în coproprietate, prima instanță interpretând greșit sintagma " a folosi în indiviziune", folosită în contracte, ceea ce denotă confuzia între natura proprietății și folosință, ca atribut al dreptului de proprietate.
celor trei apartamente pe suprafața de 362 mp. unul în spatele celuilalt, evidențiază caracterul de bun în proprietate exclusivă a celor 165 mp.
În teză subsidiară, pârâta reclamantă a susținut temeinicia cererii de introducere în cauză a numiților și, în calitate de pârâți, calitatea conferită de formularea cererii reconvenționale permițându-i să facă o astfel de solicitare.
Acest motiv de apel nu a mai fost susținut prin concluziile orale.
În apelul Consiliului local al municipiului C s-a invocat greșita reținere a situației de fapt și interpretarea eronată a dispozițiilor legale referitoare la prerogativele dreptului de proprietate în raport de legea specială în materia exproprierii.
Din conținutul actelor de proprietate rezultă fără putință de tăgadă că bunurile au fost individual determinate, fiecare act translativ de proprietate având înserată concret suprafața de teren transmisă în proprietate.
Imobilul în litigiu a fost înscris distinct în cartea funciară, fiind identificat prin dimensiuni și vecinătăți în concurs cu celelalte corpuri de proprietate.
Îndeplinirea condițiilor exproprierii, în raport de prevederile Legii nr.33/1994 a fost analizată prin sentința civilă nr.501/2005 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, atât în privința procedurii cât și a fondului, așa încât în cauză, Tribunalul avea competența să analizeze numai condițiile referitoare la exproprierea totală sau parțială, stabilirea cuantumului despăgubirilor și transferul dreptului de proprietate la expropriator.
Regula unanimității în raport de care s-a examinat transmiterea dreptului de proprietate este specifică raporturilor dintre coindivizari și terți, în cazul acțiunii în revendicare, nefiind aplicabilă acțiunii în expropriere, care are un caracter autonom, derivat din dispozițiile generale ale art.481 Cod civil, raportat la reglementările speciale din Legea nr.33/1994.
În consecință, s-a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și a cererii reconvenționale, dispunerea transferării dreptului de proprietate de la expropriat la expropriator pentru întreaga suprafață de teren, și stabilirea valorii despăgubirilor conform expertizei efectuată la instanța de fond.
Examinând criticile invocate, se constată fondate ambele apeluri, pentru următoarele considerente:
Scopul adoptării Legii nr.33/1994, rezultat din preambulul actului normativ, este de a asigura cadrul legal adecvat procedurilor de expropriere și stabilire a despăgubirilor, cât și apărarea dreptului de proprietate privată.
Legea stabilește în cadrul acestei proceduri mai multe etape de realizare a exproprierii, în capitolele II-V, și anume declararea utilității publice, măsuri premergătoare exproprierii și etapa judiciară, delimitând în cadrul acestora și competențele instanței de judecată, distinct pentru etapa administrativă și cea judiciară.
Cu privire la imobilul în litigiu, dobândit în proprietate de pârâta reclamantă prin actul de donație autentificat sub nr.12066/24.12.1971, procedura prealabilă exproprierii s-a derulat în perioada 2002-2005, prin sentința nr.501/24.11.2005 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția contencios administrativ și fiscal, constatându-se îndeplinite condițiile exproprierii, prevăzute de dispozițiile art.5-11 din Legea nr.33/1994 pentru declararea utilității publice și de art.12-20 din lege pentru etapa administrativă.
Ca atare, tribunalul a fost sesizat cu soluționarea cererii de expropriere, în raport de prevederile art.21 și următoarele din lege, având obligația de a verifica întrunirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru expropriere, conform art.23 alin.(2) și stabilirea cuantumului despăgubirilor și suma cuvenită fiecărei părți.
Din succesiunea actelor a căror îndeplinire este cerută de lege pentru expropriere, rezultă că atâta timp cât actul de declarare a utilității publice se aduce la cunoștință publică, potrivit art.11, iar după efectuarea măsurilor premergătoare exproprierii și notificarea persoanelor fizice sau juridice, titulari de drepturi reale, acestea pot face întâmpinare, conform art. 14, cărei soluționare este supusă controlului instanței de contencios administrativ, art.23 alin.(2), referindu-se la competențele instanței civile investită cu soluționarea acțiunii în expropriere, are în vedere respectarea condițiilor exproprierii sub aspectul parcurgerii celor două etape anterioare.
Dacă etapa măsurilor premergătoare exproprierii a fost finalizată prin pronunțarea unei hotărâri irevocabile a instanței de contencios administrativ asupra întâmpinării formulate de titularul dreptului de proprietate, cum este cazul în speță, instanța investită cu soluționarea cererii de expropriere nu are competența de a face o nouă apreciere cu privire la respectarea condițiilor deja analizate prin hotărârea respectivă, întrucât s-ar încălca puterea lucrului judecat.
De altfel, din observarea actelor de înstrăinare a imobilului din C str. - nr.26 (fost 36) rezultă fără dubiu că atât donatarei, cât și cumpărătorilor și - și, li s-au transmis în proprietate părți determinate din imobil, atât în ce privește construcțiile cât și terenurile aferente.
Prin contractul nr.12066/1971, numita a donat pârâtei, apartamentul nr.1 în suprafață construită de 86,90 mp. și terenul loc de casă de 165,12 mp. care făcea parte din suprafața totală de 352,96 mp. deținută în proprietate de donatoare, diferența fiind înstrăinată prin cele două contracte de vânzare cumpărare, în care de asemenea s-au menționat suprafețe distincte de teren.
Așadar, prin actul de donație nu s-a transmis pârâtei o cotă parte indiviză din suprafața totală de teren deținută de donatoare, pentru a se considera justificată calitatea de coproprietar asupra terenului, alături de ceilalți doi cumpărători, ci un drept exclusiv, individualizat, concretizat, prin indicarea suprafeței de teren donată.
Stabilirea modului de exercitare a uneia din prerogativele dreptului de proprietate și anume dreptul de folosință asupra bunului, nu conduce în mod implicit la modificarea formei dreptului de proprietate, transformându-l dintr-un drept exclusiv, determinat, într-unul indiviz, așa cum s-a reținut prin sentința apelată.
Prin urmare, terenul în litigiu aparține în proprietate exclusivă pârâtei reclamante, așa încât regula unanimității nu are aplicabilitate în cauză.
În situația în care cumpărătorii celorlalte construcții și a diferenței de teren ar fi fost prejudiciați prin modul de îndeplinire a procedurii de expropriere, dată fiind publicitatea acesteia, aveau posibilitatea, conferită de lege, de a-și valorifica propriile drepturi, în condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.33/1994.
Față de considerentele expuse, apelurile sunt fondate, urmând să fie admise conform art.296 Cod pr.civilă, să se schimbe sentința și să se admită acțiunea, așa cum a fost precizată, și cererea reconvențională formulată de pârâtă conform art.24 alin.(4) din lege.
Se va dispune exproprierea imobilului din C str. - nr.26 (fost 36), aparținând pârâtei, imobil compus din apartament cu 3 camere, 2 holuri, baie și WC, în suprafață construită de 86,90 mp și teren loc de casă de 165,12 mp, dobândit prin contractul de donație autentificat sub nr.12066/1971 cu consecința transferului dreptului de proprietate de la expropriat la expropriator, în condițiile art.28 din Legea nr.33/1994.
Se va constata că valoarea despăgubirilor pentru imobil este de 592.966 lei, stabilită prin expertiza întocmită conform art.25-27 din lege și se va obliga Consiliul local C la plata acestei sume către pârâtă.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile formulate de reclamantul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C - PRIN PRIMAR, cu sediul în C, str. -, nr. 7, jud. D, și pârâta, domiciliată în C, cart. lui, -. 1,. 2, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 349 din 06 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-.
Schimbă sentința, în sensul că admite acțiunea precizată și cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Dispune exproprierea imobilului din C str. - nr.26 (fost 36), aparținând pârâtei, imobil compus din apartament cu 3 camere, 2 holuri, baie și WC, în suprafață construită de 86,90 mp și teren de 165,12 mp, dobândit prin contractul de donație autentificat sub nr.12066/1971, cu consecința transferului dreptului de proprietate de la expropriat la expropriator, în condițiile art.28 din Legea nr.33/1994.
Constată că valoarea despăgubirilor pentru imobil este de 592.966 lei, și obligă Consiliul local C la plata acestei sume către pârâtă.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.4 ex
25.02.2010
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Costel Drăguț
