Expropriere. Speță. Decizia 377/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 377
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanții, domiciliată în Tg J, str. -,. 221,.4,. 3, G și cu domiciliul în Tg J,-, G împotriva sentinței civile nr. 234 din data de 14 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE - B, sector 5,-, DGFP G - Tg J,-, G, PREFECTURA G - Tg J,--4, G, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG J - Tg J, b-, nr. 19, G și PARCHETUL JUDEȚEAN G - Tg J, str. -, G, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții reclamanți, ambii reprezentați de avocat, consilier juridic, pentru intimata pârâtă, PREFECTURA G, lipsind intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, DGFP G, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG J și PARCHETUL JUDEȚEAN
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat, pentru apelanții reclamanți, susține că procurorul trebuia să participe la judecarea apelului, arătând că nici la instanța de fond acesta nu a participat în cauză și că fiind vorba de o expropiere este obligatorie participarea procurorului.
Instanța constată din referatul grefierului de ședință că s-a adus la cunoștința procurorului de ședință existența pe rol a cererii de expropiere de față, acesta declarând că nu participă la judecarea cauzei, fiind vorba de expropiere ce a avut loc anterior apariției Legii 33/1994.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Apărătorul apelanților reclamanți susține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii 33/1994, cu atât mai mult cu cât Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o decizie anterioară, decizia 6/1999, a stabilit că dispozițiile acestei legi sunt aplicabile atât expropierilor făcute anterior intrării în vigoare a legii, cât și celor făcute după intrarea în vigoare a acestei legi.
Apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art. 21-27 din Legea 33/1994 privind acordarea despăgubirilor.
Arată că atâta timp cât nu au fost plătite despăgubiri pentru terenul ce a făcut obiectul decretului de expropiere, acestea trebuie să fie achitate, apreciind că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 10/2001.
Susține că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică, în mod greșit aceasta apreciind că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 33/1994 și solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
Reprezentantul intimatei pârâte Prefectura G arată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 33/1994, Legea 10/2001 fiind cea care stabilește măsuri reparatorii pentru imobilul preluat abuziv în perioada 1945-1989.
Pune concluzii de respingere a apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Statul român prin Ministerul Finanțelor, Direcția Generală Finanțelor Publice G, Prefectura G, Parchetul Județean G, Primăria Municipiului Tg-J, solicitând obligarea pârâtelor în solidar la plata contravalorii terenului în suprafață de 1325 mp. și 450 mp., ambele situate în Tg-J,-, obligarea acelorași pârâte la restituirea în natură a suprafeței de 542 mp. cu aceeași situare, obligarea pârâtelor la plata prejudiciului cauzat prin lipsa folosinței terenurilor de la data exproprierii până la data acordării despăgubirilor, cât și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a arătat că terenurile sunt proprietatea reclamanților și că prin Decretul de expropriere nr. 328/1981 li s- expropriat fără despăgubiri suprafața de 1775 mp. și li s-a preluat fără titlu suprafața de 542 mp. care este liberă de utilități și solicită să fie retrocedată.
Pentru dovedirea cererii reclamanții depun acte de filiație, respectiv certificate de naștere, de deces și de căsătorie, certificatul de moștenitor 756/1982, contract de vânzare - cumpărare din 10 mai 1958.
În drept, reclamanții își întemeiază cererea pe disp. Legii nr. 33/1994, precizând în mod expres că nu solicită despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001.
În cauză formulează întâmpinare Primăria Municipiului Tg-J, prin care solicită respingerea acțiunii reclamantei cu motivarea că pentru terenul expropriat reclamanții nu au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 33/1994, anexând întâmpinării dispoziția nr. 69 din 10.01.2007 privind construcțiile, notificarea depusă de reclamanți, decretul de expropriere și schițele anexe, tabel nominal privind ridicarea despăgubirilor.
Apărătorul reclamanților solicitat prin cererea depusă la data de 14.06.2007 să se ia act că aceștia renunță la soluționarea capătului de cerere privind restituirea suprafeței de 542 mp.
Prin sentința civilă nr.234 din 14 iunie 2007, Tribunalul Gorja respins cererea formulată de reclamanți cu privire la suprafața de 1775 mp. și a luat act de renunțarea reclamanților la capătul de cerere pentru suprafața de 542 mp.
astfel, instanța a reținut că dispozițiile Legii 33/1994 pe care reclamanții și-au fundamentat cererea introductivă în instanță, nu-și găsesc aplicabilitatea în speță.
S-a reținut că prin acest act normativ, nu se reglementează acordarea de despăgubiri pentru imobilele expropriate, ci se prevede că dacă aceste imobile nu au fost utilizate în termen de 1 an, potrivit scopului pentru care au fost ridicate de la expropriat, foștii proprietari pot cere retrocedarea lor dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică conf.art.35, cuantumul despăgubirilor primite de expropriați stabilindu-se potrivit art.36.
A apreciat instanța că bunurile din litigiu, respectiv supraf.de 1775 mp.dispusă în două suprafețe de 1325 m,p. și 450 mp. au fost expropriate prin Decretul de expropriere nr.328/1981, în speță găsindu-și aplicabilitatea dispozițiile Lg.10/2001, fiind bunuri preluate de stat și reglementate de dispoz.art.10 și 11 din această lege, însă reclamanții au precizat în mod expres că nu înțeleg să se judece pe acest temei și de altfel, din notificarea depusă de reclamanți precum și din dispoziția emisă de primarul Mun.Tg.J, reiese că reclamanții au formulat notificare pentru imobilul reprezentând construcții, nedepunându-se la dosar o altă notificare privind terenul.
Cum reclamanții nu au solicitat retrocedarea imobilelor expropriate pe acest temei, al Lg.10/2001, ci au cerut despăgubiri pentru acestea în condițiile Lg.33/1994, instanța de fond a apreciat că ținându-se seama de principiul disponibilității părților care guvernează procesul civil, acțiunea părților nu poate fi calificată de instanță peste voința acestora.
În consecință, instanța a procedat la respingerea cererii privind petitul referitor la suprafața de 1775 mp. respectiv plata despăgubirilor și a uzufructului, iar cu privire la restituirea în natură a terenului care nu a fost expropriat în suprafață de 542 mp. s-a luat act de renunțarea reclamanților la acest capăt de cerere, conform art.246 pr.civ.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen reclamanții, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, invocând faptul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispoz.art.35 din Lg.33/1994, în ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1775 mp.
Apelanții reclamanți susțin că de vreme ce procedura prevăzută de art.21-27 din Lg.33/1994 se referă la acordarea despăgubirilor la instanța de judecată, în cauză sunt aplicabile aceste dispoziții, fiind vorba de proceduri date exclusiv în atribuția instanței de judecată.
Arată că nu au solicitat retrocedarea imobilelor expropriate, ci au cerut despăgubiri pentru acestea, potrivit Lg.33/1994, întrucât nu mai puteau solicita retrocedarea imobilelor expropriate care nu mai pot fi restituite în natură.
Apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Verificându-se sentința supusă apelului, se constată că instanța de fond a procedat la respingerea cererii formulată de reclamanți, pentru acordarea de despăgubiri cu privire la terenul expropriat prin Decretul de expropriere nr.328/1981 în suprafață de 1775 mp. reținând că dispozițiile Legii 33/1994 pe care aceștia și-au fundamentat acțiunea introductivă, nu sunt incidente și că reclamanții trebuiau să promoveze cererea în condițiile Legii 10/2001.
Deși la data sesizării instanței de către reclamanți, 19 martie 2007, erau în vigoare dispozițiile Legii 10/2001, lege specială de reparație pentru imobilele preluate abuziv, inclusiv prin expropriere, în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, se constată că la acea dată, referitor la dreptul la reparație pentru imobilele expropriate, în perioada de referință a Lg.10/2001, practica judiciară nu era unitară.
Astfel, au fost pronunțate atât soluții prin care s-a recunoscut valorificarea acestui drept în baza art.35 din Lg.33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică, în aplicarea Deciziei nr.VI din 27 septembrie 1999 dată în recurs în interesul legii de Curtea Supremă de Justiție, cât și soluții în sensul că dispozițiile art.35 din Lg.33/1994 nu pot constitui temei al acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă aceste cereri au fost promovate după intrarea în vigoare a Lg.10/2001, act normativ aplicabil și imobilelor expropriate.
Existența unei practici judiciare neunitare sub aspectul legii aplicabile acțiunilor având ca obiect imobile expropriate, în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989 a constituit motivul pentru care la data de 04 iunie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție -Secțiile Unite, a luat în examinare recursul în interesul legii promovat de procurorul general, hotărând cu putere obligatorie pentru viitor, prin decizia nr.53 din 4 iunie 2007, că în cazul acestor acțiuni, dispoz.art.35 din Lg.33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică nu se aplică după intrarea în vigoare a Lg.10/2001.
Întrucât însă acțiunea promovată de apelanții reclamanți a fost introdusă anterior apariției acestei decizii, în mod greșit instanța de fond a reținut că reclamanții nu-și pot valorifica dreptul la reparație pe motiv că despăgubirile bănești nu pot fi acordate în baza Lg.33/1994, ci numai potrivit Lg.10/2001.
În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală prin decizia nr.1425 din 14 martie 2008 statuat că admiterea unei asemenea teze este de neacceptat, venind în contradicție cu jurisprudența CEDO, potrivit căreia incertitudinea jurisprudențială, care are ca efect lipsirea reclamanților de orice posibilitate de a obține beneficiul recunoscut altei persoane în situații similare, constituie o încălcare a art.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului din perspectiva principiului securității juridice, ca parte componentă a dreptului la un proces echitabil (cauza Beian contra României, hotărârea din 06 decembrie 2007).
Ca atare, dacă reclamanților nu le-ar fi recunoscut dreptul la reparație bănească conform Lg.33/1994 s-ar ajunge în speță tocmai la o asemenea situație, întrucât calea Lg.10/2001 indicată prin hotărârea instanței de fond nu mai poate fi utilizată de aceștia, întrucât termenul prevăzut de lege în acest scop a expirat.
reclamanți nu li se poate imputa vreo culpă în faptul că nu au uzat în termen de calea Lg.10/2001 câtă vreme incertitudinea jurisprudențială a existat până la data de 4 iunie 2007 când s-a pronunțat decizia din recursul în interesul legii nr.53, creându-le acestora legitimă că-și pot valorifica dreptul la reparație pentru imobilul preluat abuziv prin expropriere și pe calea acțiunii în justiție, întemeiată pe dispoz.Lg.33/1994.
Rămânerea apelanților reclamanți în continuare lipsiți de proprietate - retrocedarea imobilelor expropriate nemaiputând fi dispusă în natură, aspect pe care chiar aceștia îl susțin- fără însă a fi încasat vreo despăgubire, ar conduce la ruperea echilibrului rezonabil dintre măsura exproprierii și consecințele acesteia, încălcând în acest mod și dispoz.art.481 civ. care arată că "nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire".
Așa fiind, se constată că în mod nelegal prima instanță a procedat la soluționarea acțiunii pe excepția inadmisibilității cererii reclamanților, fundamentată pe dispozițiile Legii 33/1994.
În temeiul dispoz.art.297 alin.1 pr.civ. se va admite apelul reclamanților, desființându-se sentința cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Gorj când se va examina pe fond legalitatea și temeinicia cererii reclamanților, așa cum a fost precizată de aceștia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții, domiciliată în Tg J, str. -,. 221,.4,. 3, G și cu domiciliul în Tg J,-, G împotriva sentinței civile nr. 234 din data de 14 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE - B, sector 5,-, DGFP G - Tg J,-, G, PREFECTURA G - Tg J,--4, G, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG J - Tg J, b-, nr. 19, G și PARCHETUL JUDEȚEAN G - Tg J, str. -, G, având ca obiect expropriere.
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.-
Tehn.MC/9 ex.
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Maria Cumpănașu
