Expropriere. Speță. Decizia 43/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.43
Ședința publică din data de 2 martie 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de reclamanta domiciliată în comuna, nr. 326, jud. P și intimatul STATUL R prin COMPANIA NAȚIONALA DE AUTOSTRAZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA, cu sediul în B,-, sector 1, ales pentru comunicarea actelor de procedură la Societatea Civilă Profesională de Avocați " și Asociații", cu sediul în B, Calea 13 nr. 214, - 45,.8, sector 5 împotriva sentinței civile nr.1399 pronunțată la data de 14 mai 2008 de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 23 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea pentru azi, 2 martie 2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Prahova sub nr- reclamanta in contradictoriu cu pârâtul STATUL R PRIN COMPANIA NATIONALA DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE a formulat contestatie impotriva hotararii de stabilire a despagubirilor nr. 316/17.12.2007 si a solicitat stabilirea despagubirilor pentru terenul in suprafata de 1836,313 situat in comuna, sat, tarlaua 37, parcela 604/88 mp. la suma de 128.590 lei (echivalentul a 36740 euro- 20 euro )
In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca prin hotararea nr. 316/17.12.2007 s-a dispus exproprierea terenului in suprafata de 1836,313. proprietatea sa, situat in comuna, sat, tarlaua 37, parcela 604/88 mp.si s-au stabilit despagubiri in cunatum de 23141,40 lei - echivalentul a 6600 euro (3,6 euro/)
A mai aratat reclamanta ca despagubirea stabilita este derizorie si nu tine cont de pretul de circulatie al terenului in zona, de amplasamentul acestui teren, aflat in vecinatatea casei sale, in prelungirea terenului curti constructii, de pagubele produse, pe acest teren aflandu-se o livada, legume si cereale ce constituie sursa de hrana a familiei reclamantei.
Un alt motiv pentru care reclamanta nu este de acord cu oferta propusa de parat este acela ca despagubirile au fost stabilite diferentiat si fara un criteriu stabilit, astfel ca altor persoane ale caror terenuri se aflau la o distanta mai mare fata de gospodaria acestora si exproprierea nu le producea prejudicii mari le-au fost acordate despagubiri de 4 ori mai mari.
In drept au fost invocate dispozitiile Legea nr. 198/2004, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, nr.HG 686 /2007, nr.HG 941/2004.
In sustinerea actiunii reclamanta a depus la dosar urmatoarele acte: hotarârea de stabilire a despagubirilor nr. 316 din 17.12.2007, proces-verbal nr. 316 /26.09.2007.
Parata Statul R prin Compania Nationala de Autostrazi și Drumuri Nationale a formulat intampinare conform art.115 Cod pr.civilă prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata intrucat despagubirile stabilite in favoarea reclamantei de 12,60 lei/, adica 3, 6 euro / au avut in vedere raportul de evaluare din data de 31.05.2006 efectuat de expert evaluator imobiliar, expert agreat de expropriator, astfel ca despagubirea acordata a tinut cont de toate criteriile impuse de lege si anume: valoarea reala a imobilului, prejudiciul cauzat proprietarului si pretul cu care se vand in mod obisnuit imobilele de aceeasi categorie de folosinta aflate pe teritoriul comunei.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 115.pr.civ.
In sedinta publica din data de 21.01.2008 tribunalul, la solicitarea partilor, a incuviintat proba cu inscrisuri si expertiza tehnica de specialitate, avand ca obiectiv evaluarea terenului in litigiu, incuviintand pentru parti numirea si a cate unui expert consilier.
La data de 14.05.2008 Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința civilă nr.1399 prin care a admis în parte acțiunea, stabilind dreptul reclamantei la despăgubiri în cuantum de 73445 lei pentru terenul în suprafață de 1836,313. situat în com. sat, jud.P, tarlaua 37, parcela 604/88, respectiv de 40 lei/ ( aproximativ 11 euro) supus exproprierii.
Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului a reținut ca prin hotărârea de stabilire a despagubirilor nr. 316 din 17.12.2007, reclamantei i s-a propus acordarea unei despagubiri in cuantum de 23141,40 lei pentru terenul in suprafata de 1836,313. detinut de aceasta impreuna cu numitii, si
, conform titlului de proprietate nr. 3530/29.06.1994 eliberat in temeiul Legii nr. 18/1991 de Comisia judeteana P pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor si a certificatului de mostenitor nr. 110/16.02.1998 eliberat de BNP.
Primind rezultatul expertizei tehnice de specialitate intocmita de expert topo instanta, comparându-l cu oferta paratei și cu pretențiile formulate de părți a apreciat ca oferta efectuata de parata nu exprima valoarea reala a terenului, în raport de comuna în care este situat, de pozitionarea acestuia in extravilanul localitatii, dar in continuarea gospodariei reclamantei, de categoria de folosinta, de suprafata relativ mare a terenului expropriat, de daunele propriu-zise care s-ar aduce proprietarilor prin expropriere, in conditiile in care din constatarile expertului reiese ca pe teren se afla o plantatie de pomi si o amenajare de instalatie pentru irigat.
Tribunalul a apreciat ca expertul tehnic judiciar a stabilit reala valoare de circulatie a terenului, avand in vedere atat preturile de circulatie orientative pe piata libera pentru aceasta localitate in ceea ce priveste terenurile situate in extravilan - 8-15 euro / cat si hotararile anterioare ale Comisiei alcatuita in temeiul Legii nr. 198/2004 si a Hotararii Guvernului nr. 1546/2006 de stabilire a despagubirilor pentru alti proprietari.
S-a apreciat că cererea reclamantei de acordare a unei despăgubiri în cuantum de 281,41 lei conform raportului de expertiză întocmit de ing. nu este fondată, întrucât este mai mare decât valoarea reală a terenului, iar calculul s-a realizat prin raportare la o despăgubire primită de un alt proprietar de terenuri din aceeași comună.
Referitor la cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, tribunalul a stabilit că nu poate fi avută în vedere, întrucât a fost formulată prin concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor, cu atât mai mult cu cât prin concluziile orale apărătorul reclamantei a declarat că nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței au declarat apel, în termenul legal prev. de art.284 alin.1 Cod pr.civilă părțile, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Apelanta- reclamantă a susținut că este nemulțumită de cuantumul despăgubirilor acordate de instanța de fond, care refuzat să valideze suma stabilită cu acest titlu de expertul și nu a ținut cont de prețul de circulație al terenului, de amplasamentul său - în prelungirea curții sale, de pagubele produse - pe acest teren a plantat cereale, legume și o livadă, care asigura hrana familiei sale; respectiv de scăderea considerabilă a valorii proprietății sale.
În cel de-al doilea motiv de apel s-a criticat soluția de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, precizându-se că o astfel de cerere s-a formulat atât prin concluziile orale, cât și în scris, la data de 12.05.2008, înainte de pronunțarea soluției (14.05.2008).
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii contestației și acordării cheltuielilor de judecată, precum și a despăgubirilor în cuantumul stabilit de expertul.
S-a mai solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Apelul nu a fost motivat în drept.
În ceea ce îl privește pe apelantul-pârât, acesta a criticat hotărârea instanței de fond, arătând că expertiza întocmită de ing. nu a respectat dispozițiile instanței, neavându-se în vedere valoarea imobilului la data emiterii hotărârii nr.316/2007.
Precizează apelantul că instanța le-a respins neîntemeiat obiecțiunile formulate sub acest aspect și nu a avut în vedere că nu s-a indicat metodologia în baza căreia expertul a stabilit cuantumul de 40 lei/, care este exagerat de mare, că acesta nu a depus acte justificative în acest sens, iar investițiile menționate de expert nu au fost dovedite de către reclamantă, ca de altfel nici scopul pentru care aceasta pretinde că folosea terenul expropriat.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii contestației.
Apelul nu a fost motivat în drept.
La termenul de judecată din data de 22 2000, constatând că la instanța de fond raportul de expertiză nu a fost întocmit cu respectarea disp.art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, de o comisie formată din trei experți, în temeiul disp.art.129 alin.4 Cod pr.civilă, rap. la art.295 alin.2 Cod pr.civilă, Curtea a pus în discuția părților necesitatea refacerii probatoriilor prin efectuarea unui nou raport de expertiză, cu respectarea disp.art. 25-26 din Legea nr.33/1994, de o comisie formată din trei experți, unul desemnat de instanță, unul de expropriat și unul de expropriator.
Luând act de acordul exprimat de părțile legal reprezentate, instanța a dispus la acest termen de judecată efectuarea noului raport de expertiză, având ca obiectiv calcularea, în conformitate cu disp.art.25-26 din Legea nr.33/1994 a cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei-apelante, pentru terenul expropriat.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a normelor procedurale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Ambele apeluri conțin critici la adresa expertizei de evaluare efectuată la instanța de fond, însă aceste aspecte nu mai pot fi analizate în prezentul apel, în condițiile în care Curtea, constatând că raportul de expertiză din dosarul de fond nu a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 25 și 26 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, a dispus, conform art.295 alin.2 Cod pr.civilă refacerea probatoriilor prin efectuarea unui raport de expertiză evaluare, de data aceasta cu respectarea dispozițiilor legale menționate.
Prin raportul de expertiză întocmit în apel d e comisia formată din cei trei experți- unul desemnat de instanță, unul de către expropriat și unul de expropriator s-a concluzionat că despăgubirile cuvenite apelantei-reclamante trebuie calculate fie prin raportare la suma de 22,30 euro/- concluzia expertului, desemnat de expropriator, fie la 40 Euro/- concluzia experților și, experți desemnați de instanță și respectiv de expropriat.
Totodată, în raportul menționat, experta desemnată de instanță a stabilit o valoare unitară de 31,50 Euro/ calculată ca medie între valorile de 22, 30 și 40,00 ale celor trei experți( filele 70,71 dosar).
Solicitarea formulată de intimat în apelul său de a se avea în vedere la stabilirea despăgubirilor valoarea imobilului la data emiterii hotărârii nr.316/2007 nu poate fi validată de către C, în condițiile în care, în art. 26 din Legea nr.33/1994 se prevede expres, că la calcularea cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța trebuie să țină seama de prețul de vânzare al bunului expropriat, " la data întocmirii raportului de expertiză ".
În ceea ce privește metodologia folosită de expert la stabilirea cuantumului despăgubirilor- susținere formulată de apelantul-intimat, atât ca motiv de apel, cât și ca obiecțiune la raportul mde expertiză efectuat în faza procesuală a apelului - se constată că a fost amplu detaliată în raportul de expertiză întocmit în apel, existând un capitol întreg, aflat la fila 68-70, în care se descriu pe larg metodele folosite, materialul documentar avut în vedere și argumentele care i-au determinat pe cei trei experți să achieseze la valorile menționate în raportul de expertiză.
În ceea ce privește investițiile și scopul pentru care apelanta-reclamantă folosea terenul, critica ce constituie ultimul motiv de apel al intimatului, Curtea constată că aprecierea intimatului, în sensul că aceste obiective nu ar fi fost dovedite de către partea adversă este nefondată, întrucât toți cei trei experți au constatat, în raportul de expertiză întocmit în apel că la data evaluării, proprietatea imobiliară în suprafață de 1836,313. este generatoare de venituri, categoria de folosință fiind teren agricol productiv, în mare parte folosit pentru grădinărit și obținerea de legume.
Precizează experții, că terenul este irigat (prin țeava metalică de la alimentarea cu apă a gospodăriei) și a fost plantat, în parte, cu pomi fructiferi.
Deasemenea, în expertiză se arată că, urmare a exproprierii, suprafața de teren rămasă în proprietatea reclamantei-apelante este de doar 445,931. iar pentru a fi folosit în scop economic vor fi necesare investiții pentru utilitare și căi de acces și, fiind situat la traversarea viitoarei construcții a autostrăzii peste vechiul traseu al drumului național,va constitui o zonă poluată sonor și cu reziduuri gazoase, care, din punct de vedere ecologic sunt dăunătoare atât omului, cât și activității agricole (fila 69 dosar).
În acest context, Curtea apreciază, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor cuvenite apelantei-reclamante pentru terenul expropriat, că valoarea stabilită de instanța de fond nu poate fi avută în vedere, întrucât are la bază un raport de expertiză care a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art.25 din Legea nr.33/1994 și, în această situație, suma cuvenită reclamantei trebuie stabilită conform disp art.27 din Legea nr.33/1994 între limitele minime și maxime determinate de valoarea oferită de expropriator( 12,60 lei) și cea solicitată de către expropriat (281,41 lei) și, prin raportare directă la sumele stabilite în raportul de expertiză efectuat în apel.
În ceea ce privește suma solicitată de reclamantă, ca reper pentru stabilirea limitei maxime a despăgubirilor, se impune se preciza că, deși prin acțiune aceasta a solicitat ca despăgubirile să fie calculate la prețul de 20 Euro/, ulterior, după depunerea raportului de expertiză de către ing. și-a majorat câtimea
pretențiilor la suma de 281,41 lei (filele 71,78 dosar fond) și, în această situație, neexistând nicio prevedere contrară și expresă în Legea 33/1994, Curtea, în conformitate cu disp.art. 132 alin.2 pct.2 Cod pr.civilă, va reține ca limită maximă a despăgubirilor suma de 281,41 lei/
Prin urmare, ținând cont că în speță terenul expropriat se află situat în extravilanul localității, dar pe de altă parte, se află în continuarea curții reclamantei-apelante și este folosit de aceasta pentru cultura de plante și pomi, reținând și împrejurarea că, urmare directă a exproprierii, valoarea terenului rămas în proprietatea reclamantei expropriate se diminuează considerabil, ca de altfel și eventualele posibilități de exploatare agricolă a sa, Curtea stabilește că despăgubirile ce se cuvin apelantei-reclamante trebuie calculate la prețul stabilit de expertul propus de expropriator, de 22,30 euro/
Curtea nu a validat suma de 40 euro/ propusă de ceilalți doi experți, întrucât în raport de categoria de folosință a terenului extravilan, agricol, o astfel de sumă apare ca exagerată, depășind cu mult valoarea reală a unui astfel de teren.
Deasemenea, nu se poate avea în vedere nici valoarea de 31,15 euro/, întrucât aceasta a fost stabilită artificial de către experta desemnată de către instanță, ca o medie între valorile furnizate de experți - 22,30 euro/ și 40 euro/
Curtea va constata că este fondat și cel de-al doilea motiv de apel formulat de către reclamantă, referitor la cheltuielile de judecată, întrucât acestea au fost solicitate la instanța de fond prin concluziile orale formulate de apărătorul reclamantei, astfel cum se menționează expres în încheierea de amânare a pronunțării, aflată la fila 78 dosar fond.
În acest context se constată că în mod greșit instanța de fond a considerat că reclamanta nu ar fi solicitat cheltuieli de judecată până la încheierea dezbaterilor și, în consecință, în mod greșit a dispus respingerea acestui capăt de cerere.
Totodată, se impune a se preciza că la exercitarea controlului de către instanța de apel s-au avut în vedere, în ceea ce-l privește pe apelantul pârât, doar motivele formulate de acesta în cadrul termenului legal prevăzut de disp. art. 284 alin.1 și 287 alin.2 și 4 Cod pr.civilă, criticile formulate de acesta prin concluziile orale la termenul de judecată din data de 23.02.2009 fiind invocate în afara termenului legal stipulat de textele de lege menționate.
În considerarea celor menționate în precedent, Curtea urmează ca în baza disp.art. 296 Cod pr.civilă să respingă ca nefondat apelul declarat de pârât și să admită apelul reclamantei.
Pe cale de consecință, urmează a se schimba în parte sentința, în sensul că se va admite în totalitate acțiunea, iar cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru terenul de 1836,313. expropriat va fi de 22,20 euro/ conform valorii stabilite de expertul, desemnat de expropriat.
Potrivit disp.art.30 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, plata despăgubirilor se va face în termen de 30 de zile de la data prezentei hotărâri, la cursul BNR din ziua plății.
Deasemenea, în temeiul disp.art.274 Cod pr.civilă raportat la disp.art.38 din Legea nr.33/1994, potrivit cărora, toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere înaintea instanțelor de judecată, se suportă de expropriator, va fi obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la instanța de fond, reprezentând onorariu experți și onorariu avocat (filele 29, 34 și 69 dosar fond).
Curtea va menține dispozițiile sentinței cu privire la admiterea primului capăt de cerere, dar în cuantumul stabilit în apel.
În temeiul art.274 Cod pr.civilă, raportat la art.38 din Legea nr.33/1994, Curtea va obliga pe apelantul-intimat să plătească apelantei-reclamante suma de 1950 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu experți și onorariu avocat conform actelor aflate la filele 31,52 și 79 dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta, domiciliată în comuna, nr. 326, jud. P împotriva sentinței civile nr.1399 pronunțată la data de 14 mai 2008 de Tribunalul Prahova și în consecință:
Schimbă în parte sentința civilă nr.1399/14.05.2009 a Tribunalului Prahova, în sensul că admite în totalitate acțiunea.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafață de de 1836,313 situat în com. tarlaua 37, parcela 604/88 în cuantum de 22,30 Euro/, conform valorii stabilite în apel d e expert și cheltuieli de judecată în sumă de 2200 lei.
Plata despăgubirilor se va face în termen de 30 de zile de la data prezentei hotărâri, la cursul BNR din ziua plății.
Menține dispozițiile sentinței cu privire la admiterea primului capăt de cerere din acțiune, dar în cuantumul stabilit în apel.
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin COMPANIA NAȚIONALA DE AUTOSTRAZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA, cu sediul în B,-, sector 1 împotriva sentinței civile nr.1399 pronunțată la data de 14 mai 2008 de Tribunalul Prahova.
Obligă pe apelantul-pârât să plătească apelantei-reclamante suma de 1950 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 2 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
--- - - -
GREFIER,
- -
/VM
5 ex/04.03.2009
nr- Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu
