Expropriere. Speță. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - expropriere -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA Nr. 44

Ședința publică din 18 februarie 2009

PREȘEDINTE: Timofte Cristina

JUDECĂTOR 2: Ciută Oana

JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel

Grefier - -

Ministerul publica fost reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA

Pe rol, judecarea recursului declarat de Compania națională de autostrăzi și drumuri naționale din România - SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri I cu sediul în municipiul I,-, județul I, împotriva sentinței civile nr.1823 din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-

La apelul nominal au lipsit reprezentantul recurentei Compania națională de autostrăzi și drumuri naționale din România SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri I, reprezentanții pârâților intimați Statul Român prin Compania națională de autostrăzi și drumuri naționale din România SA - Ministerul Transporturilor, Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 și reclamanta intimată.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, dată fiind lipsa părților, cauza s-a lăsat la a doua strigare.

La reluarea cauzei s-a prezentat reclamanta intimată, lipsă fiind celelalte părți.

Instanța constatând cauza în stare de judecată, față de împrejurarea că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, a dat cuvântul la dezbateri.

Reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului.

Procuror a precizat că sentința recurată este legală și temeinică, având în vedere prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, și a solicitat respingerea recursului.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată:

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Compania națională de autostrăzi și drumuri naționale din România SA - Ministerul Transporturilor B și Prefectura S - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, modificarea Hotărârii nr. 18/20.02.2006, emisă de pârâtă în sensul majorării despăgubirilor la suma de 11570 euro.

În motivare, a arătat că s-au aprobat despăgubiri în cuantum de 3012,83 RON pentru o suprafață de 1157 mp. teren supus exproprierii, situat în localitatea, jud. S, cuantumul acestor despăgubiri fiind vădit disproporționat în raport de valoarea de circulație a terenului. Reclamanta a susținut că suma a fost stabilită în contradicție totală cu dispozițiile art. 41 din Constituția României și ale Legii nr. 33/1994.

Pârâtul Statul Român prin Compania națională de autostrăzi și drumuri din România - SA a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, motivat de faptul că aceasta nu a depus documentația din care să rezulte dreptul său de proprietate, excepție respinsă prin încheierea din 30.05.2006.

Prin sentința civilă nr. 427 din 27.02.2007, Tribunalul Suceavaa admis cererea și a desființat Hotărârea nr. 18 de stabilire a despăgubirilor din data de 20.02.2006, stabilind ca despăgubiri pentru imobilul expropriat suma de 41362,75 lei RON, în loc de 3011,82 lei. a fost obligat să plătească reclamantei suma de 1150 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin Hotărârea nr. 18 din 20.02.2006 de stabilire a despăgubirilor, emisă de Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, s-au aprobat în favoarea reclamantei despăgubiri pentru imobilul expropriat situat, în loc., în suprafață de 1157 mp. având nr. cadastral 227/21, în cuantum de 3012,83 lei RON. În speță au fost efectuate două expertize, una de către experții și, care au arătat că prețul de circulație al terenului este de 41.362,75 lei, și cealaltă de către expertul care a stabilit cuantumul valorii despăgubirii la suma de 1388 euro (4979 RON). Experții desemnați nu au ajuns la o notă comună în ceea ce privește valoarea despăgubirilor, iar prima instanță a apreciat că valoarea precizată de experții și este cea mai apropiată de realitate, expertiza acestora reprezentând media a mai multor metode de evaluare.

Împotriva sentinței civile mai sus arătate, a formulat recurs Compania națională de autostrăzi și drumuri naționale din România - SA prin Direcția regională de drumuri și poduri

În motivarea recursului se arată că s-a invocat în fața instanței de fond nulitatea raportului de expertiză întocmit de experții -, motivat de încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 208 din Codul d e procedură civilă, prin necitarea părților la deplasarea în teren a experților, dar instanța nu s-a pronunțat cu privire la aceasta. Prin acest mod de lucru s-a cauzat părții o vătămare, în conformitate cu art. 105 al. 2 din Codul d e procedură civilă. Recurenta a criticat și stabilirea valorii despăgubirilor de către instanță, fără o argumentare serioasă în această privință.

Prin decizia civilă nr. 267 din 15 iunie 2007, Curtea de APEL SUCEAVAa admis recursul pârâtei, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că experții și nu au îndeplinit cerința legală cu privire la citarea părților la data și ora la care urma a avea loc deplasarea în teren, iar prima instanță, deși a fost sesizată cu această încălcare a normelor procedurale, nu a răspuns recurentei, neanalizând nici obiecțiunile depuse la dosar. Prin această modalitate, prima instanță a pronunțat hotărârea cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 al.2 din Codul d e procedură civilă, vătămarea părții fiind dovedită tocmai prin reținerea de către instanță a variantei de expertiză desfășurate cu nesocotirea art. 208 al. 1 din Codul d e procedură civilă.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 1823 din 14 noiembrie 2008, Tribunalul Suceavaa admis plângerea reclamantei, a desființat Hotărârea nr. 18 de stabilire a despăgubirilor din data de 20.02.2006, stabilind ca despăgubiri pentru imobilul expropriat suma de 35.820 lei RON, în loc de 3011,82 lei.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că despăgubirile acordate proprietarului terenului supus exproprierii se compun din suma reprezentând valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat, apreciind că acestea au fost corect stabilite de expertul desemnat de reclamantă, având un cuantum între prețul minim calculat de experta desemnată de pârâtă și prețul maxim calculat de expertul, preț acceptat de reclamantă. Instanța a înlăturat opinia evaluatorului desemnat de pârâtă, întrucât acesta a utilizat metode ce nu respectau dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, precum și obiecțiunile formulate de aceasta cu privire la raportul întocmit de cei doi experți, apreciindu-le ca nefiind pertinente, în condițiile în care vizau aspecte generale și nu aspecte punctuale din raportul contestat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Compania națională de autostrăzi și drumuri naționale din România - SA prin Direcția regională de drumuri și poduri I care a susținut că în sentință nu sunt detaliate motivele ce au condus la reținerea valorii exprimate de experții și ca fiind corespunzătoare realității, cu atât mai mult cu cât nu s-a observat că terenul expropriat reprezintă o cu laturi neregulate. Recurenta a invocat că la calcularea despăgubirilor s-au reținut coeficienți incorecți, fără a exista justificări pentru reținerea acestora, coeficienții corecți fiind cei reținuți de expertul desemnat de pârâtă.

Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța urmează a-l admite pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică "Pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii." În cauza de față, cei trei experți nu au ajuns la o concluzie comună, valorile prezentate instanței ca reprezentând valoarea de circulație a terenului diferind în mod substanțial.

Astfel, în ceea ce privește stabilirea valorii de circulație a terenului supus exproprierii prin metoda comparației prin bonitare, instanța constată că în cele două rapoarte întocmite în cauză s-au stabilit valori diferite, ca urmare a aplicării de valori distincte coeficienților utilizați la calcul. Față de cuprinsul lucrărilor experților, instanța nu poate aprecia cu privire la corectitudinea coeficienților prezentați și a calculelor efectuate, singurele detalieri în acest sens fiind expuse în motivarea cererii de recurs, demers cu un pronunțat caracter subiectiv.

Instanța se găsește în fața a două lucrări ale căror concluzii sunt contradictorii, fără a avea la dispoziție elemente obiective ce ar putea justifica reținerea uneia sau alteia dintre cele două lucrări. Conform doctrinei și practicii judiciare în materie, în cazul existenței a două lucrări de specialitate având concluzii contradictorii, instanța va putea accepta una din ele și înlătura pe cealaltă, motivat, sau va putea să le înlăture pe amândouă, recurgând la alte mijloace de probă.

În prezentul litigiu, instanța va înlătura concluziile celor două rapoarte de expertiză, în ceea ce privește valoarea de circulație a terenului stabilită prin metoda comparației prin bonitare, urmând a apela la valoarea stabilită prin alte metode de evaluare.

Cea de a doua metodă folosită de experți la evaluarea terenului este metoda comparației directe, experta propusă de pârâtă folosind 3 exemple de comparație (filele 75-79), în timp ce experții numiți de instanță și reclamantă au utilizat un singur exemplu de comparație (fila 88). Apreciind că raportul întocmit de experta desemnată de pârâtă este mai detaliat, făcând și o analiză calitativă a ofertelor reținute pentru comparare, instanța va înlătura concluziile raportului de expertiză întocmit de experții - cu privire la evaluarea terenului prin metoda comparației directe.

Față de aceste aspecte, instanța va constata că valoarea despăgubirilor datorate reclamantei pentru terenul expropriat este cea stabilită de experta prin metoda comparației directe, respectiv de 25.106 lei (RON), fiind respectate dispozițiile art. 26 al. 2 din Legea nr. 33/1994, care impun ca valoarea despăgubirilor să aibă în vedere "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză".

În consecință, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă și art. 23-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și art. 201-213 din Codul d e procedură civilă, instanța urmează a admite recursul, a modifica în parte sentința civilă nr. 1823 din 14 noiembrie 2008 Tribunalului Suceava, în sensul că stabilește despăgubirile pentru imobilul teren expropriat în localitatea, în suprafață de 1157 mp, nr. cadastral 227/21, la suma de 25106 RON, în loc de 3012,83 lei, menținându-se dispozițiile de admitere a plângerii formulate de reclamantă și a desființării Hotărârii nr. 18 de stabilire a despăgubirilor, din 20 februarie 2006, în ceea ce privește cuantumul acestora.

Pentru aceste motive,

În numele Legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de Compania națională de autostrăzi și drumuri naționale din România - SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri I cu sediul în municipiul I,-, județul I, împotriva sentinței civile nr.1823 din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.

Modifică în parte sentința civilă nr. 1823 din 14 noiembrie 2008 Tribunalului Suceava, în sensul că:

Stabilește despăgubiri pentru imobilul teren expropriat în localitatea, în suprafață de 1157 mp, nr. cadastral 227/21 la suma de 25106 RON, în loc de 3012,83 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

2 ex. /19.03.2009

Președinte:Timofte Cristina
Judecători:Timofte Cristina, Ciută Oana, Andrieș Catrinel

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Expropriere. Speță. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Suceava