Expropriere. Speță. Decizia 591/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 591/R/2009
Ședința publică din 12 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Eugenia Pușcașiu Ioan
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 585 din 31.10.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul, precum și pe pârâtul STATUL ROMÂN prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent personal și reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, procuror, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, instanța constată că prin registratura instanței, la data de 9 martie 2009, pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a depus întâmpinare (2 ex.), prin care, în primul rând, solicită anularea recursului declarat de reclamant, pentru că motivele de recurs nu au fost depuse în condițiile art. 3021și art. 303. proc. civ. în al doilea rând, solicită respingerea recursului, ca fiind nefondat, iar în al treilea rând, să fie anulat recursul ca netimbrat.
Instanța pune în discuția reclamantului recurent și a reprezentantei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj excepțiile invocate prin întâmpinarea depusă de pârâtul intimat, în sensul că, odată cu susținerea concluziilor asupra recursului, să-și exprime poziția și asupra acestor excepții.
Întrebat fiind de către instanță, reclamantul recurent arată că nu a contestat despăgubirile stabilite prin Hotărârile de expropriere nr. 7 și 8 din 21 aprilie 2008, fiind de acord cu suma stabilită cu titlu de despăgubire, arătând că, dealtminteri, a și formulat cerere pentru acordarea acestor despăgubiri. Arată, de asemenea, că nu refuză nici exproprierea, însă, după cum a putut constata personal la fața locului, practic cei care construiesc autostrada au ocupat și terenul despre care în hotărârea de expropriere se menționează că a rămas la proprietarul expropriat.
Instanța aduce la cunoștință reclamantului recurent prevederile din fiecare din cele două hotărâri de expropriere, explicându-i-se reclamantului, prin raportare expresă la dispozițiile din cele două hotărâri, ce suprafețe de teren sunt menționate ca fiind expropriate, precum și faptul că în Hotărârea nr. 8/21.04.2008 se menționează că rămâne în proprietatea proprietarului expropriat suprafața de 1.070 mp. teren.
Recurentul arată că ceea ce îl nemulțumește este clauza atipică din hotărâri, conform căreia "despăgubirea reprezintă contravaloarea imobilului și tot ce se încorporează și se unește cu acesta la data exproprierii, excepție făcând construcțiile, așa cum sunt definite de lege", susținând că în baza acestei clauze, în realitate, pentru aceeași despăgubire, s-a expropriat faptic și suprafața de 1.070 mp. teren.
Reclamantul recurent precizează că îl deranjează clauza atipică menționată în cele două hotărâri, deoarece se arată că în urma exproprierii a rămas cu zero mp. deși trebuia să rămână cu cei 1070 mp. despre care se menționează că au rămas în proprietatea sa, prin Hotărârea nr. 8.
Întrebat fiind, reclamantul recurent arată că a dat în judecată Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, deoarece apreciază că în fapt a fost expropriată și suprafața de 1070 mp. și arată că prima instanță i-a spus că pentru exproprierea suprafeței de 1070 mp. trebuie să formuleze o acțiune separată.
Față de susținerile făcute azi în instanță de către reclamantul recurent, Curtea pune în discuția părților prezente două chestiuni prealabile, care s-ar putea constitui în motive de recurs de ordine publică, respectiv, pe de o parte, incidența în cauză a prevederilor art. 24 alin. final din Legea nr. 33/1994, iar pe de altă parte, incidența în speță a prevederilor art. 14 raportat la art. 20 alin. 1 din Legea nr. 33/1994, aducându-se la cunoștința părților prezente de către instanță ce anume prevede fiecare din dispozițiile legale invocate.
Față de eventuala incidență în cauză a textului art. 24 alin. final din Legea nr. 33/1994, reclamantul recurent solicită efectuarea unei expertize prin care să se stabilească linia de amplasare a pilonilor și dacă lucrările demarate pentru expropriere afectează și suprafața de teren rămasă teoretic neexpropriată prin cele două Hotărâri nr. 7 și 8 din 21 aprilie 2008, de 1.070 mp. și dacă pe acest teren există sau nu amplasate trei balastiere ale celor care construiesc autostrada.
Reclamantul recurent depune la dosar xerocopii după următoarele înscrisuri: contestația înregistrată sub nr. 12.696/21.08.2006 la Direcția Regională Drumuri și Poduri C; adresele nr. 93/15426/20.09.2006 și nr. 93/1831/02.02.07 emise de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, o cerere formulată de recurent și înregistrată sub nr. 2834/06.02.2007 la Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, adresa nr.93/5006/16.03.2007 emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, adresa nr. 493/10.01. 2008 emisă de recurent către Direcția Regională Drumuri și Poduri C-N,; adresele nr. 39 și nr. 40 din 27.03.2008 emise de Consiliul Local al Comunei, precizări înregistrate la Comuna sub nr. 2735/21.01.2008, o adresă emisă de reclamantul recurent la data de 13.06.2008 către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, o schiță cu terenul în litigiu, două confirmări de primire emise de către Serviciul Exproprieri către recurent, trei tabele cu suprafețele de teren expropriate. Raportat la una din schițele depuse azi la dosar, reclamantul precizează, prin indicarea efectivă pe schiță a respectivei porțiuni de teren, că a fost expropriată și suprafața de 1070 mp.
Curtea, pune în discuția părților prezente dacă, prin raportare la prevederile art. 24 alin. final din Legea nr. 33/1994, în cauză ar fi sau nu incidente prevederile art. 312 alin. 5. proc. civ. raportat la art. 2 alin. 1 lit. f proc. civ. respectiv, dacă prin raportare la prevederile art. 14 coroborat cu art. 20 alin. 1 din Legea nr. 33/1994, în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 304 pct. 3. proc. civ.
Părțile arată că își vor spune părerea cu privire la cele puse în discuție de către instanță odată cu cuvântul asupra recursului.
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul părților prezente asupra celor două chestiuni puse în discuție de către instanță și asupra recursului.
Reclamantul recurent arată că ceea ce îl deranjează este clauza atipică prin care faptic s-a ajuns la exproprierea celor 1070 mp. și solicită admiterea recursului, și în cazul în care în fapt s-a expropriat și terenul de 1.070 mp. solicită să-i fie acordate despăgubiri și pentru acest teren.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, cu referire la incidența în cauză a prevederilor art. 14-20 din Legea nr. 33/1994, coroborat cu art. 304 pct. 3. proc. civ. arată că, în opinia sa, aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în cauză, întrucât vizează acte administrative premergătoare, emise în etapa preliminară exproprierii, anterioară emiterii hotărârii de expropriere, iar în cauză exproprierea s-a finalizat, prin emiterea Hotărârilor 7 și 8 din 21.04.2008.
În ceea ce privește fondul recursului, solicită respingerea recursului, ca fiind nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 585/31.10.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-,s-a respins acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale B; s-a respins acțiunea față de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale B, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestei pârâte.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
"Prin Hotărârea nr. 7/21.04.2008, emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România de sub autoritatea Ministerului Transportului, Construcțiilor și Turismului, s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat situat în localitatea, categoria de folosință arabil extravilan, tarlaua 41, parcela 15, în suprafață de 754,00 mp, identificat prin numărul cadastral 940/1 (art. 1).
Conform art. 2 alin. 1 din hotărâre, cuantumul despăgubirilor a fost stabilit la suma de 18.491,76 lei, reprezentând echivalentul sumei de 5.127,20 euro, în temeiul art. 6 din Legea nr. 198/2004. În cuprinsul alin. 2 al art. 2 s-a consemnat că despăgubirea reprezintă contravaloarea imobilului și tot ce se încorporează și se unește cu acesta la data exproprierii, excepție făcând construcțiile, așa cum sunt definite de lege.
Tribunalul reține, de asemenea, că prin Hotărârea nr. 8/21.04.2008, emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România de sub autoritatea Ministerului Transportului, Construcțiilor și Turismului, s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat situat în localitatea, categoria de folosință arabil extravilan, tarlaua 41, parcela 15, în suprafață de 27,00 mp, identificat prin numărul cadastral 940/2/1 (art. 1). Potrivit art. 2 alin. 1 din hotărâre cuantumul despăgubirilor a fost stabilit la suma de 662,17 lei, reprezentând echivalentul sumei de 183,60 euro, în temeiul art. 6 din Legea nr. 198/2004.
Atât din cererea de chemare în judecată, cât și din precizările făcute de către reclamantul, rezultă că nu se contestă cuantumul despăgubirilor stabilite prin hotărârile examinate.
În ceea ce privește suprafețele expropriate, în considerentele ambelor hotărâri s-a menționat că cele două suprafețe expropriate reprezintă parte din tarlaua nr. 41, parcela nr. 15, cărei suprafață totală este de 11.500 mp.
Referitor la mențiunile din procesele verbale nr. 7 și 8 din data de 21 aprilie 2008 se impun următoarele constatări: s-a consemnat clar că ambele suprafețe - 754 mp. și 27 mp. - reprezintă o parte din parcela întreagă, având datele cadastrale menționate; în primul proces verbal s-a consemnat că în proprietatea persoanelor expropriate rămâne suprafața de 0,00 mp. din cea expropriată, adică din 754 mp. Constatarea se impune, deoarece în cuprinsul celui de-al doilea proces verbal - nr. 8 -, care a stat la baza hotărârii de expropriere a suprafeței de 27 mp. s-a precizat că din suprafața de 1.097 mp. rămâne în proprietate 1.070 mp. În aceste condiții, se poate reține C mult o formulare imprecisă și nu o eroare cu privire la suprafețele expropriate, de unde rezultă că nu se impune constatarea nulității absolute a celor două procese verbale. În proprietatea statului au trecut cu titlu de expropriere cele două suprafețe evidențiate în dispozitivul hotărârilor analizate.
De altfel, prin cererea pentru plata despăgubirii, reclamanții, și numita - au solicitat plata despăgubirilor pentru cele două suprafețe cuprinse în hotărârile contestate.
Tribunalul constată, totodată, că prin întâmpinarea formulată de către pârât se arată că din suprafața totală de 11.500 mp. a fost expropriată anterior o suprafață de 9.705,66 mp. prin Hotărârea nr. 300 din 29 noiembrie 2004, cuantumul despăgubirilor fiind de 2.639.705.807,71 ROL. Reclamanții nu au contestat susținerile pârâtei.
În altă ordine de idei, în ipoteza în care s-a ocupat o suprafață mai mare decât cea efectiv expropriată prin cele două hotărâri care formează obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, reclamanții au posibilitatea de a solicita reglementarea acestei situații pe calea dreptului comun. De altfel, pe rolul Judecătoriei Turda este înregistrat dosarul nr-, prin care se tinde la clarificarea suprafeței ocupate prin expropriere.
Cu referire la al doilea motiv de nulitate invocat de către reclamanți, constând în nelegala constituire a comisiei, se constată că și acesta este nefondat. Potrivit art. 9 alin. 6 din Normele de aplicare a Legii nr. 198/2004, aprobate prin nr.HG 941/2004, comisia este legal constituită în prezența a Cp uțin 3 membri, prezența reprezentanților expropriatorului fiind obligatorie. In cuprinsul celor două procese verbale - nr. 7 și nr. 8 din 21 aprilie 2008 - rezultă că a fost legal constituită comisia.
Pentru considerentele arătate, Tribunalul apreciază că acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.
Față de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale acțiunea va fi respinsă ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Excepția invocată în acest sens a fost admisă având în vedere prevederile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 198/2004, care dispune în sensul că expropriator este statul român. În același timp, art. 12 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a legii menționate, aprobate prin nr.HG 941/2004, dispune că procesele în materie de expropriere se judecă în contradictoriu cu statul român reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantularătând că el nu a contestat nici valoarea acordată ca despăgubire pentru expropriere și nici nu refuză exproprierea, dovadă fiind cererea pentru plata despăgubirilor pentru cele două suprafețe de teren expropriate, însă ceea ce-l nemulțumește este formularea imprecisă din clauza atipică, prin care se prevede că se expropriază tot ce se unește și se încorporează cu imobilul expropriat la data exproprierii, în opinia recurentului această clauză "mirosind a viclenie", conform art. 960 și art. 961.civ. întrucât, prin această clauză se încearcă deposedarea recurentului de suprafața de 1070 mp. rămasă neexpropriată, în mod gratuit în contul aceleiași despăgubiri.
În opinia recurentului, într-un contract nu poate fi introdusă o clauză atipică decât cu acordul ambilor semnatari ai convenției, pentru că altfel acea clauză nu poate fi aliniată prevederilor art. 970, art. 984 și art. 983.civ.
S-a mai arătat de către recurent că a încercat să discute cu Comisia de expropriere toate aceste nemulțumiri, însă nu s-a ajuns la nici un rezultat favorabil recurentului.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a solicitat instanței ca, în principal, să dispună anularea recursului, în baza art. 3021și 303. proc. civ. ca fiind nemotivat, iar în subsidiar, să respingă recursul ca nefundat, întrucât suprafața de teren rămasă neexpropriată prin Hotărârile nr. 7 și 8 din 21.04.2008, a rămas în proprietatea privată a reclamanților, iar, așa cum corect a statuat și instanța de fond, în ipoteza în care expropriatorul a ocupat o suprafață mai mare de teren decât cea efectiv expropriată prin cele două hotărâri care formează obiectul prezentei cereri, reclamanții au posibilitatea de a solicita reglementarea acestei situații pe calea dreptului comun.
S-a mai invocat prin întâmpinare faptul că reclamantul nu și-a timbrat cererea de recurs, impunându-se anularea acesteia conform art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Examinând prezentul recurs prin prisma motivelor invocate, a actelor dosarului și a dispozițiile legale aplicabile în speță, precum și în conformitate cu prevederile art. 3041. proc. civ. Curtea constată, cu majoritate de voturi, că acesta este fondat, pentru motivele ce urmează a fi expuse:
În ceea ce privește starea de fapt, aceasta a fost corect expusă în considerentele hotărârii primei instanțe, motiv pentru care instanța de recurs nu va proceda la reiterarea acesteia.
Datorită faptului că recursul a fost promovat direct de către reclamant, persoană fără pregătire juridică de specialitate, și fără ca acesta să fi fost asistat de un apărător calificat, la termenul de judecată din data de 12.03.2009, Curtea, în virtutea rolului activ conferit de art. 129. proc. civ. și în temeiul art. 3041. proc. civ. - care permite instanței, învestită cu soluționarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, să examineze cauze sub toate aspectele -, a solicitat recurentului să precizeze exact care este nemulțumirea sa față de hotărârea primei instanțe, acesta învederând Curții împrejurarea că, deși în cele două Hotărâri de expropriere nr. 7 și 8 din 21.04.2008 s-a stabilit că se expropriază doar o parte din terenul reclamanților, rămânând neexpropriată scriptic suprafața de 1.070 mp. teren, totuși, în realitate, expropriatorul a ocupat faptic și această suprafață de 1.070 mp. amplasând pe acest teren trei piloni de kilometraj pentru autostradă, precum și trei balastiere, în opinia recurentului nefiind vorba despre o expropriere parțială, ci despre una totală, în condițiile în care despăgubirea a fost stabilită raportat la o expropriere parțială. Practic, în opinia recurentului, se ajunge în situația în care, în contul aceleiași despăgubiri, se ajunge la o expropriere totală a terenului aflat în proprietatea sa.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004, acțiunea formulată în baza prevederilor acestui articol, se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
În conformitate cu dispozițiile art. 24 aliniat final din Legea nr. 33/1994, în cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți de teren, iar proprietarul cere instanței exproprierea totală, instanța va aprecia, în raport cu situația reală, dacă exproprierea în parte este posibilă, în caz contrar urmând să dispună exproprierea totală.
Raportat la susținerile recurentului, conform cărora, în fapt s-a expropriat și suprafața de 1.070 mp. despre care în Hotărârea nr. 8/21.04.2008 se face mențiunea că ar fi rămas proprietarului, Curtea apreciază că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. final din Legea nr. 33/1994, respectiv, că în cauză, deși afirmativ a fost vorba despre o expropriere parțială, în realitate, faptic, a fost operată o expropriere totală, inclusiv a suprafeței de 1.070 mp. teren.
Însă, față de împrejurarea că în fața primei instanțe nu s-a administrat nicio probă în acest sens, pentru a se dovedi cu certitudine că într-adevăr în fapt s-a expropriat total terenul aflat în proprietatea recurentului, sau, dimpotrivă punerea în practică a hotărârilor de expropriere nr. 7 și 8 din 21.04.2008, a fost făcută cu respectarea strictă a dispozițiilor acestor hotărâri, Curtea constată că hotărârea primei instanțe intră sub incidența art. 312 alin. 5. proc. civ. impunându-se așadar admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare pe fond la aceeași instanță, urmând ca instanța de rejudecare să administreze probele pe care le va considera utile și concludente soluționării cauzei (expertiză de specialitate, cercetare la fața locului, etc.), în vederea lămuririi acestei chestiuni litigioase.
Întrucât art. 3041. proc. civ. permite instanței învestită cu soluționarea unui recurs, promovat în temeiul acestui text legal, să analizeze cauza sub toate aspectele, atât de nelegalitate cât și de netemeinicie, Curtea urmează să respingă excepția nulității recursului invocată de pârât prin întâmpinare.
În temeiul art. 10 din Legea nr. 198/2004 - care prevede expres scutirea de la plata taxelor de timbru a cererilor adresate instanțelor judecătorești pentru stabilirea, în contradictoriu cu Statul Român, a dreptului la despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acesteia -, raportat la art. 11 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 republicată, Curtea urmează să respingă excepția netimbrării cererii de recurs, invocată de pârât prin întâmpinare.
Cheltuielile de judecată ocazionate părților vor fi avute în vedere de instanța de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu majoritate de voturi:
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 585 din 31.10.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecare la același Tribunal.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./dact.MM
3ex./17.03.2009
Jud.primă instanță:
OPINIE SEPARATĂ
JUDECĂTOR 2: Eugenia Pușcașiu Ioan
Consider că soluția ce trebuia dată în cauză ar fi fost admiterea în parte a recursului, casarea în parte a sentinței și trimiterea cauzei spre competentă judecată în primă instanță Curții de Apel Cluj - Secția de contencios administrativ în ce privește capătul de cerere prin care se solicită a se constata exproprierea suprafeței de 1.070 mp teren și menținerea dispozițiilor sentinței în ce privește anularea clauzei așa-zis atipică din hotărâri și procese verbale, conform căreia "despăgubirea reprezintă contravaloarea imobilului și tot ce se încorporează și se unește cu acesta la data exproprierii, excepție făcând construcțiile, așa cum sunt definite de lege".
Cu privire la expropriere și la măsurile prealabile există trei categorii de norme de procedură care reglementează competența materială a instanțelor: prima, cea prevăzută de art. 12-20 din Legea nr. 33/1994 în ce privește măsurile prealabile exproprierii, a doua, cea prevăzută de art. 21-29 din Legea nr. 33/1994 și art. 9 din Legea nr. 198/2004 ce reglementează chestiuni legate de expropriere dar numai în ce privește despăgubirile, și cea de a treia prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. f Cod procedură civilă care prevăd că tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de expropriere.
Prin urmare, chestiunile legate de măsuri prealabile exproprierii se judecă după procedura prevăzută de art. 12-20 din Legea nr. 33/1994, care se finalizează cu o cerere adresată Secției de contencios administrativ a curții de apel.
Apoi, problemele legate de despăgubiri sunt dezlegate de tribunal, în temeiul art. 21-29 din Legea nr. 33/1994 și art. 9 din Legea nr. 198/2004.
Toate celelalte chestiuni legate de expropriere și care nu pot fi încadrate în cele două categorii de mai sus sunt de competența tribunalului, potrivit art. 2 alin. 1 lit. f Cod procedură civilă.
Din acțiunea formulată și din lămuririle aduse în fața instanței de recurs reiese că reclamanții erau nemulțumiți de inserarea în procesele verbale nr. 7 și 8 din 21 aprilie 2008 și în hotărârile nr. 7 și 8 din 21 aprilie 2008 clauzei conform căreia "despăgubirea reprezintă contravaloarea imobilului și tot ce se încorporează și se unește cu acesta la data exproprierii, excepție făcând construcțiile, așa cum sunt definite de lege".
De asemenea, reclamanții arată că în fapt le-a fost expropriată și suprafața de 1.070 mp teren, din numărul cadastral 940/2/1 parte din 41 parcela 15, teren care teoretic le-ar fi rămas în proprietate dar în fapt va fi ocupat de autostradă. Mai arată că nu se opun acestei exproprieri dar solicită să se constate că terenul va fi ocupat de autostradă și, bineînțeles, să li se plătească despăgubiri și pentru exproprierea acestui teren.
În ce privește primul petit, anume excluderea clauzei conform căreia "despăgubirea reprezintă contravaloarea imobilului și tot ce se încorporează și se unește cu acesta la data exproprierii, excepție făcând construcțiile, așa cum sunt definite de lege", trebuie sesizat că în Legea nr. 198/2004 și în Legea nr. 33/1994 nu există o procedură de atacare a actelor emise în procedura exproprierii cu privire la astfel de clauze.
Prin urmare devin aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. f Cod procedură civilă care prevăd că tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de expropriere, astfel că tribunalul era instanța competentă să judece acest petit.
În ce privește temeinicia cererii formulate de către reclamanți pentru excluderea clauzei conform căreia "despăgubirea reprezintă contravaloarea imobilului și tot ce se încorporează și se unește cu acesta la data exproprierii, excepție făcând construcțiile, așa cum sunt definite de lege", trebuie constatat că aceasta este o aplicație a textului art. 28 alin. 2 și 3 din Legea nr. 33/1994 care prevăd că dezmembrămintele dreptului de proprietate se sting ca efect al exproprierii, fiind și o particularizare a textului art. 482 și 483 Cod civil.
Aceste texte, ca și clauza în discuție, sunt o aplicație a principiului că accesoriul urmează principalul și se referă și la fructele naturale, civile și industriale, dacă acestea există, cum ar fi vreo recoltă sau altele asemenea. Prin urmare clauza este prefect valabilă iar temerea reclamanților că în temeiul acesteia li se va expropria fără plata despăgubirilor și restul terenului în suprafață de 1070 mp, este neîntemeiată.
Legea nr. 198/2004 la art. 9 prevede doar o procedură de atacare a hotărârii de stabilire a despăgubirilor iar Legea nr. 33/1994 prevede două proceduri prin care o persoană se poate adresa instanței pentru chestiuni legate de expropriere, una ce privește despăgubirile, potrivit art. 21-29 și cealaltă în ce privește măsuri prealabile exproprierii, potrivit art. 12-20.
Procedura prevăzută de art. 12-20 din Legea nr. 33/1994 se referă la măsuri prealabile exproprierii, aceasta fiind o etapă administrativă, urmată eventual de una administrativ-jurisdicțională, dacă este cazul.
În cauză reclamanții au fost convocați de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 cu propunerea de expropriere și de acordare a despăgubirilor. Cu privire la aceasta reclamanții au formulat întâmpinare, intitulată de aceștia "contestație", la data de 21.08.2006 (fila 23 dosar recurs) în care arată că întreg terenul lor este ocupat de autostradă, iar nu doar C propus spre expropriere, cerere reiterată la data de 21.04.2008 (fila 12 dosar fond) când se arată că valoarea din invitație înglobează întreaga suprafață de 1.800 mp nu numai cei 781 mp.
Fiind o chestiune prealabilă exproprierii, soluționarea cererii ce privește terenul ce urmează să fie efectiv expropriat, trebuie să urmeze procedura prevăzută de art. 13-20 din Legea nr. 33/1994.
Faptul că întâmpinarea reclamanților nu a urmat procedura prevăzută de textele legale anterior citate, în sensul că nu a trecut în prealabil prin filtrul comisiei prevăzută de art. 15 din Legea nr. 33/1994, este o chestiune care trebuie apreciată de instanța competentă, anume de secția de contencios administrativ a curții de apel, ca de altfel orice chestiuni ce țin de regulata sau neregulata, cum este în cauză, parcurgere a procedurii, ca și cu privire la temeinicia fondului pretențiilor.
Cererea reclamanților în ce privește terenul nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 24 alin. 4 din Legea nr. 33/1994 deoarece acest text prevede că "În cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți de teren sau din construcție, iar proprietarul cere instanței exproprierea totală, instanța va aprecia, în raport cu situația reală, dacă exproprierea în parte este posibilă. În caz contrar, va dispune exproprierea totală.".
Acest text presupune ca ocuparea terenului să nu fi avut loc iar intenția expropriatorului să fie doar pentru exproprierea unei părți a terenului, iar nu cum este în speță, când se pretinde că terenul a fost ocupat în întregime, prin urmare cerința este ca suprafața expropriată sau expropriabilă să nu fie discutabilă. În cauză proprietarul nu a cerut exproprierea totală ci a solicitat să se constate că de fapt expropriatorul i-a ocupat întreg terenul și că se cuvine să îi plătească despăgubiri aferente exproprierii acestui teren.
de, dactilografiat de
În 2 ex. la data de 20.03.2009
JUDECĂTOR - --
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Eugenia Pușcașiu Ioan
