Expropriere. Speță. Decizia 629/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1795/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR. 629
Ședința publică de la 26 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Negoescu Gândac
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta - reclamantă, împotriva sentinței civile nr.1002 din 10.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și CONSILIUL LOCAL SECTOR 3
are ca obiect - expropriere (Legea nr.33/1994).
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă apelanta-reclamantă și intimații-pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și CONSILIUL LOCAL SECTOR 3
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că pricina a fost suspendată la data de 16.10.2008, pentru lipsa nejustificată a părților, în baza dispoz.art.242 pct.2 Cod procedură civilă. La data de 22.10.2009, din oficiu, instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării excepției de perimare, acordând termen la 26.11.2009.
Curtea, reține cauza în pronunțare în ceea ce privește incidentul procedural al perimării, față de împrejurarea că pricina a rămas în nelucrare mai mult de un an de la data suspendării din vina părții, respectiv de la data de 16.10.2008, având în vedere dispozițiile art.248 Cod procedură civilă și art.254 Cod procedură civilă.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, precizată la data de 13.05.2008, reclamanta a chemat în judecată Municipiul B prin Primarul General solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună restituirea imobilului situat în B, fostă-, sector 3, compus din teren în suprafața de 307.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că terenul expropriat nu a fost utilizat potrivit scopului pentru care a fost expropiat și nici nu a primit despăgubiri.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.480 cod civil și art.35 din Legea nr.33/1994.
Municipiul B prin Primar General a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, susținând faptul că reclamanta avea posibilitatea de a formula acțiunea în temeiul art.2 din Legea nr.10/2001. De asemenea, excepția inadmisibilității a fost întemeiată și pe dispozițiile deciziei nr.52/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin sentința civilă nr.1002/10.06.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins cererea formulată de reclamantă, ca inadmisibilă.
Tribunalul a constatat că această excepție este întemeiată întrucât imobilul a cărui restituire se solicită de către reclamanta a fost expropriat prin Decretul nr.130/29.05.1989, așa cum rezultă din tabelul anexă la decret, fiind trecut la nr.442 din planul de situație. S-a apreciat că după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, retrocedarea imobilelor expropriate anterior anului 1990 poate avea loc numai în condițiile prevăzute în art.11 din Legea nr.10/2001.
Tribunalul a reținut că prin art.1 alin.(1) din Legea nr.10/2001 s-a prevăzut că: "imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr.139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi", iar prin dispozițiile din alineatele următoare sunt reglementate măsurile reparatorii în cazurile în care restituirea în natură nu mai este posibilă.
Instanța de fond a apreciat că această reglementare cu caracter special din Legea nr.10/2001 oferă cadrul juridic complet pentru restituirea în natură și prin măsuri reparatorii în echivalent. În această privință s-a mai reținut că art.11 alin.(1) din această lege prevede că: "imobilele expropriate și ale căror construcții edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui în natură persoanelor îndreptățite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispozițiilor legale", specificând că: "dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare".
Totodată, s-a reținut că dispozițiile din celelalte alineate ale art.11 și următoarele din Legea nr.10/2001 asigură realizarea în practică a întregii proceduri de restituire și, respectiv, a măsurilor reparatorii în echivalent, constituind cadrul juridic, cu caracter special, pentru cererile de retrocedare a imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, singurul ce poate fi invocat după intrarea în vigoare a dispozițiilor acestei legi.
Ca urmare, instanța de fond a considerat că atâta vreme cât Legea nr.10/2001 constituie o lege specială, reparatorie în cazul imobilelor preluate abuziv de stat, inclusiv prin expropriere, precum și de imediată aplicare, deoarece interesează ordinea publică, iar Legea nr.33/1994, care reglementează cadrul exproprierii pentru cauză de utilitate publică, are un caracter general față de Legea nr.10/2001, dispozițiile art.35 ale acestei din urmă legi nu sunt aplicabile acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 care au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând anularea sentinței civile nr.1002/2008 ca fiind nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
La termenul de judecată din 16.10.2008, Curtea a dispus suspendarea cauzei, în baza art. 242 pct.2 Cod procedură civilă.
La data de 22.10.2009, Curtea a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării excepției de perimare, acordându-se termen la data de 26.11.2009.
Apelanta a depus la data de 13.10.2009 o cerere prin care a solicitat suspendarea judecății cauzei motivat de faptul că obiectul acesteia este în curs de rezolvare pe cale administrativă. De asemenea, a învederat că rezolvarea administrativă are prioritate și că numai în situația în care această cale de rezolvare nu va duce la soluția dorită, urmează a se adresa instanței în vederea repunerii cauzei pe rol și continuarea judecății.
Din analiza acestei cereri depusă de către apelantă la dosar nu rezultă intenția de a repune cauza pe rol pentru continuarea judecății, această solicitare urmând să fie făcută, potrivit cererii depuse la data de 13.10.2009, numai în cazul în care nu va primi o rezolvare favorabilă pe cale administrativă.
La dosarul cauzei a fost depusă la data de 18.03.2009 prin serviciul registratură o cerere de intervenție a unei persoane, care a arătat că este proprietarul terenului în litigiu, cerere ce ar fi putut fi pusă în discuția părților numai în situația în care cauza ar fi fost repusă pe rol.
Curtea reține că în conformitate cu art.248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, perimarea fiind o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței un timp îndelungat în judecată.
În raport de aceste considerații și având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii, timp în care nici una din părțile din proces nu a solicitat repunerea pe rol a apelului și că, în această perioadă, nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Curtea, în temeiul art. 248 și următoarele Cod procedură civilă, va constata, din oficiu, perimată cererea de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat apelul formulat de apelanta - reclamantă, împotriva sentinței civile nr.1002/10.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și CONSILIUL LOCAL SECTOR 3
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- --- - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnored.
2 ex/03.12.2009
-------------------------------------------
- Secția a III-a -
Președinte:Mihai Negoescu GândacJudecători:Mihai Negoescu Gândac, Ionelia Drăgan
