Expropriere. Speță. Decizia 91/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 91/A/2008
Ședința publică de la 16 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de reclamanții, G și pârâții PRIMARUL MUN.D, și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H, împotriva sentinței civile nr.18 din 25 ianuarie 2008 în dosar cu nr.unic - având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamanții apelanți și G, și avocat pentru pârâtul apelant Primarul municipiului D, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelurile sunt motivate, s-au comunicat întâmpinările depuse la termenul anterior, iar apelantul Primarul mun.D nu s-a conformat dispozițiile instanței de a depune originalul taxei de timbru.
Se constată că la dosar s-au depus prin registratură: cerere de lăsare a cauzei la a doua strigare din partea av. și notă de cheltuieli, precum și precizări din partea DGFP H în sensul că Ministerul Economiei și Finanțelor și-a ales domiciliul procedural la sediul DGFP
Avocat pentru apelantul Primarul mun.D depune la dosar originalul chitanței nr.- în cuantum de 2 lei reprezentând taxa de timbru.
Avocat pentru reclamanții apelanți depune la dosar în probațiune adresa nr.106/133 din 28.12.2007 primită de la Primăria Mun. D și de la Consiliul local al mun.D- Compartimentul centru de informare a cetățenilor, cu care vrea să demonstreze că imobilul în litigiu este închiriat prin licitație publică unei societăți comerciale.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru reclamanții apelanți solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de retrocedare a imobilului în litigiu, precum și a cererii de restabilire a situației anterioare de CF. În continuare susține motivele de apel invocate în concluziile scrise pe care le depune la dosar, arătând, în esență, că instanța de apel a aplicat greșit legea întrucât imobilul nu a fost expropriat pentru motive de utilitate publică întrucât acum este închiriat unei societăți comerciale care a transformat într-un. Mai arată că imobilul alăturat a fost restituit proprietarilor chiar înainte de apariția legii dar între timp s-a schimbat practica Este de părere că în speță trebuie aplicate prevederile Constituției și legile europene. Nu solicită cheltuielile de judecată.
Avocat pentru pârâtul apelant Primarul municipiului D solicită respingerea apelului declarat de reclamanți. Arată că imobilul în litigiu nu a putut fi retrocedat reclamanților întrucât aceștia nu au uzat de prevederile legale.
Solicită admiterea apelului declarat de Primarul municipiului D, în principal modificarea sentinței și respingerea în totalitate a acțiunii.
În subsidiar solicită admiterea apelului și desființarea în parte a sentinței în sensul de a dispune disjungerea întregului capăt de cerere subsidiar din precizarea la acțiune a reclamanților. În continuare susține motivele de apel invocate în concluziile scrise. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru reclamanți solicită respingerea apelurilor declarate de pârâții Primarul municipiului D și H ca nefiind nefondate.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor civile de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.18/25 ianuarie 2008 Tribunalului Hunedoara, pronunțată în dosar nr.-, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta și G, și s-a constatat caducitatea Decretului de expropriere nr.99/1989 cu privire la imobilul înscris în CF nr.255 nr.top.862/2/2/1/1/2 în suprafață de 76,4 mp.
A fost respinsă cererea de retrocedare a imobilului, în temeiul art.35 din Legea 32/1994 și revenirea la situația anterioară de CF, și a fost disjunsă precizarea de acțiune privind retrocedarea imobilului în baza art.480 cod civil.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că imobilul situat în D--2A înscris în CF 255 D nr.top.862/2/2/1/1/2 și 862/2/2/1/1/3 compus din casă în intravilan și dependințe, în suprafață de 76,4 mp a fost dobândit prin cumpărare de antecesorii reclamanților în 1962 (3).
Prin Decretul nr.99/13.04.1989 emis de fostul Consiliu de Stat în scopul construirii unui număr de 65 de apartamente s-a prevăzut în art.3 alin.2 că se expropriază și se trec în proprietatea statului și în administrarea directă a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al municipiului D terenurile în suprafață de 1916 mp și construcțiile în suprafață de 1916 mp și construcțiile în suprafață de 1261,29 mp identificate potrivit planului de situație, în art.3 alineatul final aprobându-se demolarea construcțiilor.
Imobilul în litigiu a fost trecut pe tabelul cuprinzând proprietarii ale căror imobile se vor expropria (fila 8).
Decretul de expropriere a fost promulgat la 13.04.1989.
Până la revoluția din decembrie 1989 imobilele evidențiate în tabel n-au fost demolate, ulterior renunțându-se la realizarea apartamentelor preconizate.
Persoanele expropriate au reintrat în posesia imobilelor care au făcut obiectul Decretului nr.99/1989 al fostului Consiliu de Stat.
Prin sentința civilă nr.202/2000 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, irevocabilă, proprietarilor imobilului alipit celui în litigiu (aspect ce reiese din compararea numerelor topografice a fost constatată caducitatea decretului de expropriere nr.99/1989, s-a dispus retrocedarea imobilului înscris în CF 5029, nr.top.862/2/2/1/2 și restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Cu privire la imobilul solicitat de către reclamanți decretul de expropriere nu și-a produs efectele, deci este caduc.
Actul este ineficace deoarece nu și-a produs efectele nici măcar parțial până la data sesizării instanței cu constatarea caducității.
În expunerea de motive a decretului se arată că se expropriază acele suprafețe de teren și construcții în scopul construirii unui ansamblu de locuințe, program care nu a fost realizat (această stare de fapt este contestată de pârâtă).
Faptul că în intervalul aprilie-decembrie 1989 s-au dislocat elemente din interiorul apartamentului nu echivalează cu utilizarea acestuia în scopul pentru care a fost emis decretul.
Acțiunea reclamanților în constatarea caducității decretului nu poate fi apreciată ca fiind lipsită de interes deoarece aceștia au revendicat prin precizarea de acțiune imobilul în temeiul art.480 cod civil sau pot beneficia de disp.art.37 din Legea nr.33/1994, astfel că acest capăt de cerere a fost admis.
Cererea de restituire a imobilului în temeiul art.35 din Legea nr.33/1994 nu poate fi primită.
Prin Decizia civilă nr.53/2007 pronunțată de ICCJ B dată în recursul în interesul legii s-a statuat că disp.art.35 din Legea nr.33/1994 se interpretează în sensul că acțiunile întemeiate pe dispozițiile textului de lege menționat având ca obiect revendicarea imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 nu mai pot fi întemeiate pe dispozițiile acestui act normativ, după intrarea în vigoare a legii speciale.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții șu G, și pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor prin DGFP H și Municipiul D prin Primar, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În apelul lor reclamanții au solicitat retrocedarea imobilului în litigiu, motivat de faptul că acesta a fost închiriat unor terți prin licitație publică, astfel că acesta este disponibil, invocând Decizia nr.53/4 iunie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect revendicarea imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Că interpretarea dată de instanța supremă nu poate fi aplicată în speță deoarece acțiunea a fost introdusă anterior emiterii acestei decizii, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile deciziilor 1590/2003, 2287/2005 și 4614/2005 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Or, până la data introducerii acțiunii, în speță erau aplicabile dispozițiile Deciziei nr.VI/1999 a Curții Supreme de Justiție. Că în acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâții au solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii motivând că reclamanții nu au făcut dovada că decretul de expropriere a devenit caduc și că în mod nelegal a fost disjunsă precizarea de acțiune.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocată, cât și din oficiu în baza art.295 cod procedură civilă, se constată că Tribunalul a pronunțat o sentință legală și temeinică.
În mod corect și pe baza materialului probator, Tribunalul a reținut că persoanele expropriate au reintrat în posesia imobilelor care au făcut obiectul Decretului 99/1989 a fostului Consiliu de Stat. Că prin sentința civilă nr.2002/2000 a Tribunalului Hunedoara, care este irevocabilă, proprietarilor imobilului alipit celui din litigiu, s-a dispus restituirea imobilului înscris în CF nr.5029 nr.top.862/2/2/1/2 și restabilirea situației anterioare de CF și că imobilul în litigiu nu este afectat de scopul pentru care a fost expropriat (construirea unui ansamblu de locuințe).
Faptul că în intervalul aprilie -decembrie 1989 s-au dislocat elemente din interiorul apartamentului, nu echivalează cu utilizarea acestuia în scopul în care a fost emis decretul de expropriere.
De asemenea, instanța de fond în mod corect a invocat dispozițiile Deciziei nr.53/2007 a ICCJ dată în recurs în interesul legii prin care s-a statuat că dispozițiile art.35 din Legea 33/1994 se interpretează în sensul că acțiunile întemeiate pe dispozițiile textului de lege menționat, având ca obiect revendicarea imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, nu mai pot fi invocate în dispozițiile acestui act normativ, după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, astfel că în mod corect a fost disjuns și capătul de cerere4 privind revendicarea imobilului potrivit art.480 cod civil.
Față de aceste considerente, apelurile se privesc a fi neîntemeiate, urmând ca în baza art.296 cod procedură civilă să fie respinse.
Pentru aceste motive,
(continuarea deciziei civile nr.91/A/2008)
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de reclamanții și G și de pârâții Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP H și Municipiul D reprezentat prin Primar împotriva sentinței civile nr.18/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr.-.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16.05.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.8ex/20 Mai 2008
.fond
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean
