Expropriere. Speță. Decizia 91/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 91
Ședința publică de la 28 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 21 februarie 2008 privind judecarea apelului formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 539 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR OCOL, PRIMĂRIA COMUNEI OCOL, COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR M, PREFECTURA JUDEȚULUI M, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 21 februarie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pt. deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 28 februarie 2008.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu S sub nr. 3457/225/07.05.2007, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar de pe lângă Primăria de Ocol și Comisia Județeană de Fond Funciar M de pe lângă Prefectura M, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care pârâtele să fie obligate să-i plătească următoarele sume: 158.000 Euro reprezentând c/val. terenurilor și investițiilor pe care statul i le-a preluat în anul 1951; 20.000 RON reprezentând cota de produse datorată pentru anii 2006 și 2007 și 50.000 Euro reprezentând daune morale prin nerespectarea legilor funciare.
De asemenea, a solicitat ca Prefectura M să fie obligată conform art.4 din Titlul VI al Legii 247/2005 să-i plătească 102.000 EURO și 20.000 RON reprezentând c/val. produselor pe care le-ar fi putut obține de pe terenurile luate abuziv în anul 1951 și nu i-au fost restituite.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în fapt, în anul 1951 i-au fost preluate de către stat suprafața de 40.000 mp teren în zona viticolă Dealul, 35.000 mp plantație nouă din care 22.500 mp vie nobilă aflată pe rod și 12.500 mp plantație de pomi fructiferi, un și anexe gospodărești (grajd de cărămidă, casă paznic) și împrejmuirea construcțiilor.
A solicitat să-i fie restituite aceste terenuri la legile fondului funciar, iar pentru construcții despăgubiri, însă nici până în prezent nu i s-au restituit deși, Administrația Domeniilor Statului susține în scris că terenul pe care l-a solicitat reclamantul a fost predat prin protocol către Primăria Ocol.
Fiindcă au trecut doi ani de când Prefectura trebuia să achite despăgubirile pentru construcții conform 247/2005, solicită obligarea acesteia la plata a 2/3 din valoarea acestor despăgubiri până la data de 01 august 2007.
Judecătoria Drobeta Turnu S prin sentința civilă nr. 2951/08 iunie 2007, declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți în conformitate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. f Cod pr. civilă, reținând că despăgubirile solicitate de reclamant privesc un imobil expropriat de stat prin Decretul 151/1950 și care a fost demolat în anul 1990 de fosta SCHI Dealul.
La tribunal cauza a fost înregistrată la 02.07.2007 sub nr-.
Tribunalul Mehedinți, constatând că, despăgubirile solicitate de reclamant sunt fondate pe dispozițiile legilor fondului funciar, și nu pe legea 10/2001,(fiindcă imobilele sunt situate în extravilan) a reținut cauza pentru aoj udeca sub aspectul despăgubirilor în raport de valoarea cuantumului pretențiilor care este mai mare de 5 miliarde lei.
Prin sentința civilă nr.539 din 12 noiembrie 2007, Tribunalul Mehedinția respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtelor Comisia Locală de Fond Funciar Ocol, Comisia Județeană M de Fond Funciar, Primăria Comunei Ocol și Prefectura Județului
S-a reținut că reclamantul împreună cu alți moștenitori au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după autorul lor asupra terenului de 4 ha. amplasat în perimetrul fostului IAS Dealul, solicitând și despăgubiri pentru construcțiile care au existat pe această suprafață.
S-a mai reținut că prin hotărârea Comisiei Județene M de Fond funciar nr.219 din 13 iunie 2002, reclamantul a fost validat cu suprafața de teren solicitată.
În ceea ce privește despăgubirile pentru construcții, deși au fost solicitate de reclamant în baza Legii nr.18/1991 și Legii nr.169/1997, completată prin Legea nr.1/2000,acesta nu au făcut obiect al soluționării pe calea procedurii prealabile finalizată prin hotărârea comisiei de fond funciar, astfel că reclamantul trebuia să conteste hotărârea sub acest aspect.
S-a reținut că reclamantul a formulat cerere de despăgubiri pentru construcții și în baza Legii nr.10/2001, însă nu a făcut dovada modalității de soluționare a acestei cereri.
Instanța de fond a reținut de asemenea, că reclamantul a fost pus în posesie de Comisia Locală Ocol cu suprafața de 1,3 ha. pentru diferența de teren urmând a fi pus în posesie în momentul în care Agenția Domeniilor Statului B va preda comisiei comunale suprafața de 366 ha.
Că, în condițiile în care până în prezent nu s-a predat această suprafață de către ADS B, cererea reclamantului pentru acordarea despăgubirilor constând în contravaloarea recoltelor, nu se justifică.
S-a mai reținut că abia după finalizarea procedurii prevăzută de art. 10 și următoarele din Legea nr.1/2000, prin emiterea titlului definitiv de proprietate în favoarea reclamantului pentru întreaga suprafață de 4 ha. acesta este îndreptățit să-și valorifice dreptul la despăgubiri împotriva persoanelor care i-ar încălca proprietatea.
În ceea ce privește cererea pentru acordarea daunelor morale, s-a reținut că este neîntemeiată, întrucât reclamantul nu a solicitat măsuri de constrângere sau de sancționare prevăzute de legile speciale, pentru întârzierea emiterii titlului de proprietate.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel reclamantul, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că în mod eronat instanța de fond a examinat acțiunea ca pe o cerere în expropriere, în realitate aceasta fiind o cerere în despăgubiri întemeiată pe dispozițiile art. 4 alin.13din Titlul VI al Legii nr.247/2005.
A arătat că a solicitat despăgubiri pentru suprafața de 4 ha. plantație cu vie nobilă și pomi fructiferi și pentru conacul și anexele gospodărești preluate în mod abuziv de stat în anul 1951.
Că, decizia civilă nr.420/1997 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA și decizia nr.19/F/1998 emisă de Comisia Județeană M de Fond Funciar, prin care i s-a stabilit calitatea de acționar, reprezintă o recunoaștere atât de către justiție, cât și de Prefectura Mat erenului preluat abuziv, cât și a investițiilor pentru care aceasta a efectuat și o echivalare.
Prin urmare, motivarea instanței de fond bazată pe faptul că reclamantul nu a contestat hotărârea nr.219/13 iunie 2002 emisă de asemenea de Comisia Județeană de Fond Funciar M este nefondată, câtă vreme acesta a contestat validarea anterioară.
A învederat că pentru terenul pentru care a primit acțiuni la SA Dealul a primit cota - parte în produse până în anul 1999 inclusiv, iar pentru perioada 1999 - 2005 există hotărâre judecătoreasă și o hotărâre a administratorului judiciar al SCHI Dealul, societate intrată în faliment pentru o creanță de urmează să fie plătită după valorificarea activelor societății.
A susținut că a solicitat obligarea Prefecturii M la plata contravalorii cotei în produse, deoarece terenul nu a fost retrocedat nici după falimentarea SCHI Dealul, Prefectura M fiind aceea care monitorizează activitatea comisiei de fond funciar și care potrivit art. 4 alin. 16din Legea nr.247/2005, are obligația să plătească arenda pentru cele 4 ha., până la achitarea despăgubirilor.
A mai susținut că Primăria Ocol nu a preluat nici până în prezent suprafața de 366 ha. teren de la ADS
Cu privire la procesul - verbal de punere în posesie pentru suprafața de 1,3 ha. a arătat că acesta a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 33 și 34 din HG nr.890/2005 și art.81 din HG nr.1172/2001.
A învederat că nu a fost de acord cu punerea în posesie pentru suprafața de 1,3 ha., solicitând comisiei comunale de fond funciar să fie trecut în anexa pentru despăgubiri, cerere soluționată favorabil de către comisie.
Apelul este nefondat.
Observând lucrările dosarului, se constată că instanța de fond a examinat cauza în limitele investirii făcute prin acțiunea precizată, respectând întocmai prevederile art. 129 alin. 6 Cod pr. civilă.
Astfel, prin cererea formulată la data de 3 octombrie 2007 ( fila 29 dosar nr- al Tribunalului Mehedinți ) reclamantul a precizat acțiunea introductivă, în sensul că aceasta nu reprezintă o cerere de expropriere, ci o cerere de despăgubiri fundamentată pe dispozițiile fondului funciar.
Prin sentința civilă supusă controlului în cadrul apelului de față, instanța de fond a examinat litigiul ținând seama de precizările făcute de reclamant la data de 3 octombrie 2007, reținând în mod corect că acțiunea promovată de reclamant este o acțiune în despăgubiri, și nu o cerere de expropriere.
Din considerentele sentinței ( fila 2,3 ) rezultă indubitabil că cererea de chemare în judecată a fost examinată conform investirii făcute, respectiv ca o cerere de despăgubiri, nicidecum ca o cerere de expropriere.
Prin urmare, critica reclamantului sub acest aspect nu poate fi reținută.
Referitor la fondul cauzei, criticile apelantului reclamant sunt de asemenea, nefondate.
Prind decizia civilă nr.420 din 02 septembrie 1997, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.187/A/1997, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtelor Prefectura M și SC SA Dealul - Dr. Tr. S, a fost anulată decizia nr.894/24 mai 1992 emisă de Comisia Județeană M de Fond Funciar, fiind obligată pârâta să emită o nouă decizie de acționar pe numele reclamantului, pentru 10 ha. echivalent arabil la SCHI Dealul.
S-a reținut că nu au fost respectate criteriile de echivalare prevăzute de art. 21 din HG nr.131/1991 de punere în aplicare a Legii nr.18/1991, astfel că pentru suprafața de 3 ha. plantată cu nobilă, reclamantul este îndreptățit la acțiuni reprezentând valoarea a 10 ha. echivalent arabil.
Din dispozitivul deciziei civile nr.420/2 septembrie 1997 Curții de APEL CRAIOVA nu rezultă că instanța ar fi dispus vreo măsură cu privire la construcțiile existente pe teren, în momentul preluării.
Chiar dacă în considerentele acestei hotărâri s-a făcut referire la faptul că imobilul - a fost demolat, cu ocazia soluționării litigiului instanța s-a pronunțat numai cu privire la cererea privind suprafața de teren preluată, cerere cu care instanța a fost legal investită.
În vederea punerii în aplicare a deciziei civile nr.420/2 septembrie 1997 Curții de APEL CRAIOVA, Prefectura Mae mis decizia nr.19/F/31 martie 1998, prin care reclamantului și celorlalți moștenitori ai autorului Gh. li s-a stabilit dreptul la acțiuni pentru 10 ha. echivalent arabil la SCHI Dealul.
În calitate de acționari la această societate, reclamantul și ceilalți moștenitori au primit o cotă - parte din produse până în anul 1999 inclusiv, după această dată arenda nemaifiind acordată, întrucât societatea a intrat în procedura falimentului, aspecte confirmate de reclamant prin motivele de apel.
După deschiderea procedurii falimentului, reclamantul s-a adresat Comisiei Locale de Fond Funciar Ocol cu cerere în vederea restituirii terenului în suprafață de 4 ha. pentru care s-au acordat acțiuni la SCHI Dealul, cererea sa fiind soluționată favorabil.
Prin hotărârea Comisiei Județene M de Fond Funciar nr.219/13 iunie 2002 fost validată hotărârea comisiei comunale de împroprietărire, reclamantul și ceilalți moștenitori ai autorului fiind practic reconfirmați cu suprafața de teren recunoscută inițial.
Deși, li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4 ha. teren reclamantului și celorlalți moștenitori nu li s-a emis titlul definitiv de proprietate.
De altfel, nu se putea trece la emiterea titlului definitiv de proprietate, câtă vreme nu s-a efectuat punerea în posesie a reclamantului și a celorlalți moștenitori cu terenul pentru care s-a făcut reconstituirea.
Din lucrările dosarului rezultă că s-a făcut punerea în posesie parțial, numai pentru suprafața de 1,3 ha. ( fila 48 dosar nr- al Judecătoriei Dr. Tr. S ), reclamantul fiind încunoștiințat de comisia de împroprietărire că pentru diferența de teren se va face punerea în posesie în momentul în care Agenția Domeniilor Statului va preda suprafața de 366,45 ha. Comisiei Locale Ocol de aplicare a Legii nr.18/1991.
Din înscrisul aflat la fila 74 din dosarul nr- al Tribunalului Mehedinți rezultă că, atât Comisia Locală de Fond Funciar Ocol, cât și Prefectura Județului M au depus diligențele necesare pentru ca suprafața de 366,45 ha. teren aflată în administrarea Agenției Domeniilor Statului să fie predată comisiei locale de fond funciar, în vederea restituirii foștilor proprietari.
Operațiunea de tergiversare a punerii în posesie cu întreaga suprafață de teren nu a fost contestată în instanță de către reclamant, astfel încât procesul - verbal de punere în posesie pentru suprafața de 1,3 ha. rămâne un act valabil până la anularea sa.
Susținerea reclamantului referitoare la faptul că emiterea procesului verbal s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 33, 34 din HG nr.890/2005 și art. 81 din HG nr.1172/2001, excede cadrului procesual, câtă vreme instanța de fond nu a fost investită cu o cerere din partea reclamantului prin care să se conteste valabilitatea acestui proces - verbal de punere în posesie.
Mai mult, reclamantul susține că în urma cererilor sale formulate la Primăria Ocol, comisia de aplicare a Legii nr.18/1991 a acceptat ca pentru suprafața de 1,3 ha. pentru care s-a emis proces - verbal de punere în posesie, să fie acordate despăgubiri.
Într-adevăr, la fila 46 din dosarul nr- al Judecătoriei Dr. Tr. este atașată adresa nr.1138/3 martie 2004 emisă de Primăria Ocol, prin care i se comunică reclamantului că cererea sa privind terenul deținut în acțiuni la SCHI Dealul a fost aprobată de comisia de fond funciar, fiind înscris alături de ceilalți moștenitori în anexa de despăgubiri.
La dosarul cauzei nu există alte dovezi care să susțină această ipoteză.
Dimpotrivă, prin întâmpinarea formulată Primăria Ocol ( fila 66 dosar fond ) învederează instanței că reclamantului și celorlalți moștenitori li s-a reconstituit dreptul pentru suprafața de 4 ha. teren, că au fost puși în posesie cu suprafața de 1,3 ha. urmând ca pentru diferența de teren să se facă punerea în posesie după preluarea suprafeței de 366,45 ha. de la Agenția Domeniilor Statului.
În aceste condiții, Curtea reține că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren solicitată, fiind emisă în acest sens Decizia nr.219 din 13 iunie 2002 de Comisia Județeană M de aplicare a Legii nr.18/1991.
Că, pentru a beneficia de drepturile recunoscute prin această decizie, procedura declanșată prin formularea de către reclamant a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, trebuia finalizată prin emiterea titlului definitiv de proprietate.
Câtă vreme Comisia Locală de Fond Ocol și Comisia Județeană M au tergiversat punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate, reclamantul trebuia să uzeze de calea acțiunii la instanța de judecată, pentru ca aceste comisii să se conformeze prevederilor art. 64 din Legea nr.18/1991, respectiv să efectueze punerea în posesie și să emită titlul definitiv de proprietate.
Reclamantul nu a uzat de o astfel de acțiune și mai mult, nici în prezenta cauză nu a formulat cerere în acest sens.
Dimpotrivă, interpelat de instanța de apel în ședința de judecată din 21 februarie 2008, acesta a precizat expres că solicită obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor în cuantumul menționat prin acțiunea introductivă.
Or, în condițiile în care reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață solicitată, acesta nu mai poate pretinde despăgubiri, primând operațiunea de restituire în natură a terenului.
De altfel, chiar în ipoteza în care reclamantului și celorlalți moștenitori nu li s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate în natură, rămânând înscriși în anexa pentru despăgubiri, sumele la care aceștia ar fi îndreptățiți nu pot fi pretinse pe calea unei acțiuni directe, cum este acțiunea de față, acestea urmând a fi stabilite și achitate după procedura prevăzută în art. 3 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin urmare, susținerile reclamantului întemeiate pe dispozițiile art.4 alin.13și alin.16din Titlul VI al Legii nr.247/2005 sunt nefondate, aceste dispoziții nefiind incidente în cauză.
Cât privește solicitarea reclamantului de a i se acorda despăgubiri reprezentând contravaloarea construcțiilor existente pe teren în momentul preluării de către stat, Curtea constată că aceasta a fost rezolvată în mod legal de către instanța de fond.
Deși reclamantul a formulat pretenții cu privire la și anexele existente pe terenul în suprafață de 4 ha. plantat cu de vie nobilă prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, cererea sa nu a fost soluționată prin hotărârea emisă de comisia comunală de împroprietărire și nici prin hotărârea nr.219/13 iunie 2002 emisă de Comisia Județeană M de aplicare a Legii nr.18/1991.
Hotărârea comisiei județene nu a fost contestată în procedura specială a Legii nr.18/1991, din acest punct de vedere.
Mai mult, reclamantul a formulat notificare și în baza Legii nr.10/200( fila 60 dosar - al Judecătoriei Dr. Tr. S ), solicitând despăgubiri bănești pentru imobilele construcții preluate de stat în baza Decretului nr.151/1950.
Notificarea formulată de reclamant în baza Legii nr.10/2001 nu a fost soluționată printr-o decizie sau dispoziție, așa cum prevede expres art. 25 din acest act normativ, iar reclamantul nu a contestat în instanță tergiversarea soluționării notificării formulate.
În atare situație, capătul de cerere în despăgubiri pentru contravaloarea construcțiilor în litigiu este nefondat, așa cum corect a reținut și Tribunalul Mehedinți.
Legile cu caracter reparator și anume Legea nr.18/1991 cu modificările ulterioare, cât și Legea nr.10/2001 republicată, au prevăzut proceduri speciale pe care persoanele ce se consideră îndreptățite fie la restituirea în natură, fie la despăgubiri, trebuie să le parcurgă în mod obligatoriu.
Aceste proceduri trebuie însă până la capăt, respectiv până la momentul emiterii actului ce constituie titlul de proprietate, astfel încât în final partea interesată să-și recâștige drepturile pretinse.
În speță, reclamantul atât în cadrul procedurii prevăzută de Legea nr.18/1991, cât și în cazul procedurii prevăzută de Legea nr.10/2001 a demarat acțiunile în restituire, respectiv în despăgubiri, fără să parcurgă toate etapele prevăzute de normele speciale.
Or, este indubitabil că pretențiile sale își pot găsi rezolvarea numai în cadrul acestor proceduri, nicidecum pe calea unei acțiuni directe în despăgubiri.
Sentința instanței de fond este legală și temeinică.
Pentru considerentele expuse apelul este nefondat, așa încât în conformitate cu prevederile art. 296 Cod pr. civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr. 539 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR OCOL, PRIMĂRIA COMUNEI OCOL, COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR M, PREFECTURA JUDEȚULUI
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./7 ex.
04.03.2008
Jd.fd.
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Paula Păun
