Fond funciar. Speta. Decizia 10/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 10
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 3: Cristiana
Grefier
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de, și împotriva deciziei civile numărul 1666 din 16.09.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat - pentru recurenți și avocat pentru intimata, lipsă fiind intimata și reprezentantul intimatei Comisia Județeană I de fond funciar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților inadmisibilitatea căii de atac formulate împotriva deciziei civile numărul 1666/16.09.2008 a Tribunalului Iași.
Avocat solicită respingerea excepției invocate. Arată că, prin încheierea de ședință prin care tribunalul a stabilit că instanța a fost investită cu administrarea unui recurs și nu a unui apel, a dispus calificarea căii de atac ca fiind recurs prin raportare la prevederile Legii numărul 273/2004 privind Organizarea oficiului național de adopții ce nu are nici o legătură cu prezenta cauză. Consideră că singura variantă de cenzură a instanței o reprezintă admiterea recursului.
Arată că, dacă instanța ar fi considerat că pricina de față este supusă doar căii de atac a recursului, avea obligația să soluționeze calea de atac sub toate aspectele sub care a fost invocată, raportat la autoritatea de lucru judecat, ingnorând că acea cale a fost declarată împotriva unei încheieri în raport de existența titlurilor și de hotărârea de finalizare a cauzei pe fond precum și față de alte hotărâri neincidente în cauză. Calea de atac formulată de recurenții pe care îi reprezintă a vizat și încheierea și hotărârea pronunțate de tribunal, s-a dat o completare a hotărârii, fiind discutabil dacă această situație poate fi rezolvată de Curtea de APEL IAȘI odată ce tribunalul a făcut o raportare la texte fără aplicabilitate.
Consideră că instanța nu poate să admită excepția inadmisibilității, cauza are ca obiect fond funciar ce are ca și cale de atac, în conformitate cu prevederile Legii numărul 247/2005, recursul.
Avocat solicită admiterea excepției, în mod corect Tribunalul Iașia calificat calea ca fiind recurs,iar faptul că s-a specificat în încheiere o altă lege reprezintă doar o eroare materială. În mod corect a fost formulată de către recurenți o cerere completatoare.
Solicită admiterea excepției invocate, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar copia chitanței numărul - reprezentând onorariu avocat de 2000 lei.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr. 14646 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Iașis -a dispus admiterea excepției autorității de lucru judecat invocată din oficiu de către instanță în privința titlului de proprietate nr. - din 30.07.1992 emis de pârâta Comisia Județeană I de fon d funciar.
S-a dispus respingerea cererii de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienții și în contradictoriu cu pârâții și Comisia Județeană I de fond funciar ca existând autoritate de lucru judecat în privința anulării titlului de proprietate nr. - din 30.07.1992 emis de Comisia Județeană I de aplicare a legii nr. 18/1991.
Intervenienții au fost obligați la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 998 din 16.11.2005 pronunțată în dosarul nr. 1475/2005, Curtea de APEL IAȘIa trimis spre rejudecare cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, și în contradictoriu cu pârâții și Comisia Județeană I de fond funciar.
Prin cererea de intervenție în interes propriu formulată în dosarul nr.13982/1997 al Judecătoriei Iași intervenienții, și aceștia au solicitatat instanței ca în contradictoriu cu pârâții și Comisia Județeană I de fond funciar să se constate nulitatea absolută a unui număr de 10 titluri de proprietate: nr.-/1994; nr.-/1994, nr.-/1994; nr.-/1994; nr.-/1994; nr.-/1994; nr.-/1994; nr.-/1992; nr.-/1994 și nr.-/30.07.1992 emise de pârâta Comisia Județeană I de fond funciar.
Apreciază intervenienții că emiterea celor 10 titluri de proprietate s-a făcut nelegal întrucât au avut la bază un testament nelegal și care nu face nici o referire la suprafețele de teren în cauză.
Legatul universal lăsat pârâtei de către (soția supraviețuitoare a lui, unchiul intervenienților), decedată la data de 14.11.1990, nu este de natură a-i conferi pârâtei vreun drept la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce fac obiectul celor 10 titluri de proprietate atâta timp cât terenurile nu se aflau în patrimoniul defunctei testatoare la data decesului acesteia.
De asemenea, mama intervenienților, (soră a defunctului ) a formulat în termen cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la aceleași suprafețe de teren cu privire la care au fost eliberate cele 10 titluri de proprietate contestate însă cererea de reconstituire nu a fost soluționată până în prezent.
Reinvestirea Judecătoriei Iași în ceea ce privește soluționarea cererii de intervenție în interes propriu s-a făcut în limitele dispuse de Curtea de APEL IAȘI prin Decizia nr.998/16.11.2005 pronunțată în dosarul nr.1475/2005.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 25.09.2007 instanța a reținut în cauză îndeplinirea condițiilor autorității de lucru judecat în ceea ce privește 9 din cele 10 titluri de proprietate contestate - nr.-/1994; nr.-/1994, nr.-/1994; nr.-/1994; nr.-/1994; nr.-/1994; nr.-/1994; nr.-/1992 și nr.-/1994, nefiind făcută dovada existenței autorității de lucru judecat și în ceea ce privește titlul de proprietate nr.-/30.07.1992.
În consecință, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cele 9 titluri de proprietate, fiind respinsă cererea de intervenție în interes propriu privitor la acestea ca existând autoritate de lucru judecat.
De asemenea, a fost fixat termen pentru soluționarea cererii de intervenție în interes propriu și în ceea ce privește cel de-al 10-lea titlu de proprietate nr.-/30.07.1992.
La termenul de judecată din data de 13.11.2007 pârâta a făcut dovada că prin sentința civilă nr.4312/09.04.2003 a Judecătoriei Iașia fost anulat în mod irevocabil și titlul de proprietate nr.-/30.07.1992, în raport de hotărârea judecătorească anterior menționată reținându-se cauza în pronunțare pe excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu de către instanța de judecată.
Analizând excepția autorității de lucru judecat s-a constatat că aceasta este întemeiată, fiind îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art.1201 Cod civil.
De asemenea, prin raportare la sentința civilă nr.4312/09.04.2003 a Judecătoriei Iași, prin care s-a anulat în mod irevocabil titlul de proprietate nr.-/1992 emis de pârâta Comisia Județeană I de fond funciar, cererea de intervenție în interes propriu apare ca fiind lipsită de interes.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, intervenienții au fost obligați la plata către pârâta a sumei de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței fiscale nr.-, din 05.11.2007.
Prin decizia nr. 1666 din 16 sept.2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a dispus respingerea recursului promovat de, și împotriva sentinței civile nr. 14646 din 11.12.2007 a Judecătoriei Iași și menținerea acesteia.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Astfel, prin încheierea din 25.09.2007 (fila 108 dosar fond) instanța admis excepția autorității de lucru judecat în privința cererii formulate de intervenienții, și în contradictoriu cu pârâta privind anularea titlurilor de proprietate -/1994; -/1994; -/1994; -/1994; -/1994; -/1994; -/1994; -/1992 și -/1994.
S- reținut ulterior, prin hotărâre existența autorității de lucru judecat și cu privire la titlul de proprietate-/1992.
Astfel, primul litigiu dintre părți s- înregistrat la 30.07.1997, litigiu în care reclamant era Comisia Județeană fond funciar I, iar recurenții erau intervenienți în interes propriu (deci aveau calitatea de reclamanți având în vedere susținerea unui drept propriu).
Cu judecarea acestei cereri de intervenție fost investită prima instanță.
În paralel, intervenienții au formulat o altă acțiune cu același obiect, în care s- pronunțat sentința 6021/2003 (în apel s- pronunțat decizia civilă 7711/2004. Împotriva acestei sentințe s- formulat revizuire pronunțându-se sentința civilă 1777/12.02.2008.
Prin urmare, există tripla identitate (părți, obiect și cauză) conform art. 1201 cod civil pentru fi reținută autoritatea de lucru judecat, cum corect și legal reținut instanța de fond.
Prin urmare, recursul este nefondat și a fost respins cu menținerea sentinței de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs criticând-o ca nelegală și netemeinică. Motivele de recurs invocate aparțin art. 304 pct. 1,3,5,7,8,9 din Codul d e procedură civilă cu următoarea dezvoltare.
Greșit instanța a statuat asupra naturii și conținutului căii de atac, cu consecința încălcării altor reguli procedurale în privința competenței și componența instanței sancționate cu nulitatea absolută. Soluționarea excepției autorității de lucru judecat este nelegală.
La termenul din 9 ianuarie 2009, instanța din oficiu a pus în discuția părților excepția privitoare la inadmisibilitatea căii de atac.
Astfel, potrivit dispoziției înscrise în art. 299 Cod procedură civilă, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului.
Articolul 5 alin. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției stabilește că hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare, în prima instanță, sunt supuse numai recursului.
Reclamantul a uzat de calea de atac a recursului, ce a fost soluționată de tribunal, potrivit competenței stabilite prin art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 377 alin. 2 pct. 4 Cod procedură civilă, sunt irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.
Raportat la principiul unicității care funcționează în materia căilor de atac și la principiul puterii de lucru judeca, prevăzut în art. 166 Cod procedură civilă, se reține că decizia tribunalului fiind pronunțată în recurs și, deci, irevocabilă, ea nu mai poate fi atacată cu un nou recurs la curtea de apel.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de intervenienți și îi va obliga la plata cheltuielilor de judecată către intimată în temeiul art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de, și împotriva deciziei civile nr. 1666/16.09.2008 a Tribunalului Iași.
Obligă recurenții să plătească intimatei suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat) în temeiul disp. art. 274 alin.3 Cod procedură civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
09.02.2009
Tribunalul Iași:
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Mona Maria Pivniceru, Cristiana
