Fond funciar. Speta. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 100/2009
Ședința publică de la 27 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului, în rejudecare, formulat de către revizuenții și împotriva deciziei civile nr. 63/A/10.03.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, având ca obiect fond funciar.
Se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură la data de 25.02.2009 înscris intitulat " scrise" formulat de către recurenții revizuenți și și acte anexă (filele 104 - 113).
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 20 Februarie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării întocmită la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin Sentința Civilă nr. 4437/2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Devaa admis cererea de revizuire a sentinței civile nr. 973/2002 pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr. 1391/2001 și în consecință, a desființat sentința civilă menționată.
Pe fond, a admis în parte acțiunea reclamanților și împotriva pârâților,- în calitate de soție supraviețuitoare a pârâtului -, decedat la 06.04.2004- - lui, Comisia Locală și Comisia Județeană H de aplicare a Legii 18/1991 și a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 13920/1/31.03.1997 emis pe numele defunctului, cu privire la parcela nr. 239, identificată prin raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 1391/2001, ca fiind parte din terenul înscris în CF 507, nr. top 264-265 și s-a luat act de renunțarea la judecată cu privire la ieșirea din indiviziune.
Cererile privind obligarea comisiei locale la punerea în posesie și a comisiei județene la eliberarea titlului de proprietate au fost respinse.
Cu privire la cheltuielile de judecată, s-a dispus ca fiecare parte să suporte cheltuielile privind onorariile de avocat, iar intimații - pârâți - lui, și au fost obligați, în solidar, la suma de 20 lei reprezentând din contravaloarea expertizei.
În motivarea sentinței și a încheierii de admitere în principiu din 12 septembrie 2007 s-au reținut următoarele:
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, invocându-se faptul că acțiunea a fost respinsă pe motiv că autoarea reclamanților nu ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la data apariției Legii nr. 18/1991, iar recent au intrat în posesia cererii de reconstituire.
S-a apreciat de către instanța de fond că, din actele dosarului nr. 1391/2001 rezultă că, deși cererea respectivă exista în arhiva Primăriei, la data soluționării cauzei, nu a putut fi prezentată de reclamanți întrucât aceștia nu cunoșteau de existența ei și, cu toate diligențele depuse, nu a intrat în posesia cererii de reconstituire decât la 24.07.2007.
S-a considerat că înscrisul în baza căruia se cere revizuirea a avut un rol determinant în soluționarea acțiunii.
Totodată s-a reținut că, deși revizuirea este o cale extraordinară de atac, care nu poate fi folosită decât în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în speță cererea este admisibilă întrucât s-au încălcat drepturi protejate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin aceea că litigiul nu s-a soluționat pe fond, deși s-au administrat probe în acest sens, ceea ce a condus la mai multe procese între părți.
Considerând admisibilă cererea în revizuire și constatând că prin sentința atacată nu s-a soluționat fondul cauzei, după admiterea în principiu, au fost administrate probe cu privire la fondul cauzei, concluzionând că se impune admiterea acțiunii și constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 13920/31.03.1997 emis pe numele antecesorului pârâților, față de faptul că reclamanții și-au înscris în cartea funciară dreptul de proprietate terenului în litigiu, iar pârâții nu au făcut dovada că terenul a fost în patrimoniul fostei cooperative agricole de producție, la data intrării în vigoare a Legii 18/1991.
Pentru același considerent s-au respins cererile privind punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate.
În drept soluția a fost motivată cu referire la dispozițiile art. 326 Cod procedură civilă, Legea 18/1991 și Legea 7/1996.
Împotriva sentinței, pârâții - intimați în cererea de revizuire, - lui, și au formulat apel în termen, motivat, scutit de taxă de timbru, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii cererii de revizuire.
Sentința este criticată pentru nelegalitate, susținându-se că încalcă prevederile imperative ale art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, întrucât actul prezent nu reprezintă un înscris doveditor în sensul acestui text, nu a fost ascuns și, cu minime diligențe, putea fi obținut de la comisia locală.
De asemenea, se invocă faptul că actul prezentat de revizuenți nu are forță probantă prin el însuși, dovada fiind faptul că instanța a administrat probe în completare, acesta nu prezintă certitudinea că prin el s-a solicitat terenul în litigiu, care este grădina casei intimaților în cererea de revizuire, nu este de natură să determine schimbarea soluției pe fond, câtă vreme acțiunea antecesoarei revizuenților s-a limitat la depunerea unei cereri, fără a continua procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991.
Prin motivele de apel se fac aprecieri și cu privire la soluția dată pe fondul cauzei, sentința fiind criticată pentru încălcarea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991, art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990 și pentru aceea că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care revizuenții reclamanți nu au invocat acest motiv de nulitate.
Prin Decizia Civilă nr. 63/A/10 martie 2008 Tribunalului Hunedoara, pronunțată în dosar nr- a fost admis apelul introdus de pârâții - lui, și și a fost schimbată în tot sentința atacată în sensul respingerii cererii de revizuire, înlăturând obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în fond, iar intimații revizuenți au fost obligați la plata sumei de 900 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că înscrisul depus de revizuenți, respectiv cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de antecesoarea lor, nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă. Aceasta întrucât, actul respectiv s-a aflat tot timpul în arhiva unei instituții publice, astfel că în cauză nu sunt dovedite motive mai presus de voința revizuenților, care să fi împiedicat depunerea acestuia.
Faptul că revizuenții nu au cunoscut de existența acestei cereri nu se încadrează în categoria motivelor independente de voința acestora, iar reținerea din motivarea sentinței, în sensul că aceștia au depus diligențe repetate pentru obținerea actului, este contrară actelor dosarului.
Exceptând cererea formulată la 23 iulie 2007, înregistrată la Primăria Comunei sub nr. 2624/24 iulie 2007 și căreia, astfel cum s-a arătat mai sus, i s-a răspuns în aceeași zi, nici în dosarul de față și nici în cel care s-a pronunțat sentința atacată, nu există vreo altă cerere în acest sens.
De altfel nici în faza procesuală a apelului, respectiv recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 973/2001 a Judecătoriei Deva, revizuenții nu s-au adresat niciodată primăriei sau comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991 pentru a obține relații privind cererea formulată de numita.
Instanța de apel a reținut, pe de altă parte, că motivarea sentinței este contradictorie. Astfel, potrivit art. 322 Cod procedură civilă, sunt supuse acestei căi de atac numai hotărârile prin care s-a soluționat fondul cauzei.
Prin considerentele sentinței se aduce ca un argument în plus pentru admiterea cererii, împrejurarea că prin sentința atacată nu s-a soluționat fondul cauzei;ori, un astfel de argument este împotriva soluției pronunțate.
S-a mai constatat că sentința atacată nu a avut ca unic argument lipsa cererii de reconstituire a dreptului de proprietate,ci, dimpotrivă, acțiunea a fost respinsă și cu motivarea că reclamanții nu au urmat procedura specială prevăzută de Legea 18/1991.
Ori, câtă vreme în cauză nu s-a dovedit că autoarea cererii a insistat în soluționarea acesteia, parcurgând toate etapele și uzând de toate căile prevăzute de legea specială, prezentarea copiei cererii nu este de natură să justifice desființarea sentinței atacate.
Instanța de apel a concluzionat că, față de argumentele reținute, cererea de revizuire nu putea fi admisă nici în principiu, nici în fond.
Împotriva deciziei au declarat recurs revizuenții și, criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitățile prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul respingerii apelului.
În motivarea recursului au susținut în esență că încheierea de admitere în principiu nu a fost atacată cu apel d e către intimați, astfel încât aceasta a rămas irevocabilă, intrând în puterea lucrului judecat, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin mai multe decizii de speță, astfel că, în mod greșit s-a respins și admiterea în principiu a cererii de revizuire, fiind încălcate dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă.
Au mai susținut că, neștiind ce acte se află în arhiva judecătoriei, cota de proprietate a antecesoarei lor nu intra sub incidența Legii 18/1991, astfel că titlul de proprietate a lui este nul, acesta neavând vocația de a-l primi în proprietate.
Că ei sunt moștenitorii lui pentru care au depus cererea de reconstituire în baza Legii 169/1997 și 247/2005, iar cererea lor nu poate fi soluționată fără anularea titlului de proprietate atacat în prezenta cauză.
Intimații au depus la dosar întâmpinare motivată prin care au solicitat respingerea recursului.
Prin decizia civilă nr. 349/2008, Curtea de apel a respins recursul declarat de revizuienți, reținându-se în principal că intimații apelanți au atacat cu apel și încheierea de admitere în principiu a revizuirii și că înscrisul invocat nu are caracterul unui înscris nou în lumina art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
S-a apreciat că cererea de completare a motivelor de recurs (fila 11), a fost depusă în afara termenului prevăzut de art. 301 și 303 Cod procedură civilă, astfel că excede prezentului recurs.
Împotriva acestei decizii, revizuienții au formulat două contestații în anulare, înregistrate sub dos. Nr- și nr-, care au fost conexate, prin care au solicitat anularea deciziei civilă nr. 349/2008 a Curții de Apel Alba Iulia și rejudecarea recursului, susținând că dintr-o eroare, instanța de recurs a omis să verifice motivele de recurs depuse printr-o completare înăuntrul termenului de recurs.
Prin decizia civilă nr. 30/2009, a fost admisă contestația în anulare, în temeiul art. 318 teza 1. proc. civ. și s-a dispus anularea deciziei atacate, apreciindu-se că dintr-o eroare materială, instanța de recurs a considerat că cererea de completare a motivelor de recurs a fot depusă în afara termenului prevăzut de art. 301, 303. proc. civ.
Rejudecând recursul după anularea deciziei nr. 349/2008, Curtea reține că recurenții - revizuenți și au criticat decizia civilă nr. 63/A/10 martie 2008 Tribunalului Hunedoara, susținând că este nelegală pentru următoarele motive:
Pârâții au atacat numai sentința civilă nr. 4437/2007 nu și încheierea de admitere în principiu, care a rămas irevocabilă, astfel că, în mod greșit s-a respins și încheierea de admitere în principiu a cererii de revizuire.
Recurenții arată că nu au cunoscut ce acte se află în arhiva primăriei și nici împrejurarea că terenul antecesoarei lor nu a fost cooperativizat, astfel că titlul de proprietate a lui este nul, acesta neavând vocația de a-l primi în proprietate.
Se mai arată că recurenții sunt moștenitorii lui pentru care au depus cererea de reconstituire în baza Legii 169/1997 și 247/2005, iar cererea lor nu poate fi soluționată fără anularea titlului de proprietate atacat în prezenta cauză.
Prin completarea motivelor depuse la 12.06.2008 (fl. 11-13, dos-), recurenții susțin că înscrisul invocat a existat la data pronunțării hotărârii, dar nu a putut fi prezentat din motive independente și mai presus de voința părților, deoarece a fost reținut de partea potrivnică, respectiv de primăria comunei. Aceasta nu a depus cererea de reconstituire formulată de antecesoarea recurenților, iar sarcina probei existenței acestei cereri revenea pârâților care s-au pronunțat că nu există o asemenea cerere.
Se mai arată că recurenții au făcut demersuri verbale la Primăria pentru a afla dacă antecesoarea lor a formulat cerere la Lg. 18/1991 și li s-a răspuns că nu există o asemenea cerere, precum și că au depus contestații la Primărie, la care nu au primit niciun răspuns.
Pe fondul cauzei, recurenții susțin și prin completarea motivelor că au urmat procedura prevăzută de Lg. 18/1991, că imobilul în litigiu nu a fost preluat de și că prin sent. civ. nr. 973/2002 Judecătoria Deva nu a analizat și nu a soluționat fondul cauzei.
În drept se invocă art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9. proc. civ.
Intimații au solicitat prin întâmpinările formulate respingerea recursului și menținerea deciziei atacate, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 322 pct. 5. proc. civ.
Verificând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate și în raport de prevederile art. 306 alin. 2.proc. ciov. reține următoarele:
Prin cererea de apel, pârâții au solicitat modificare sentinței atacate și respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 322 pct. 5.proc. civ.
Având în vedere că, potrivit art. 282 alin. 2. proc. civ. împotriva încheierilor premergătoare (în speță cea de admitere în principiu), nu se poate face apel d ecât odată cu fondul, în afara cazului în care prin ele s-ar întrerupe cursul judecății, rezultă cu evidență că apelanții au înțeles să atace și încheierea premergătoare prin care a fost admisă în principiu cererea de revizuire.
Ca urmare, acest motiv nu se circumscrie cazului prev. de art. 304 pct. 6. proc. civ. instanța de apel pronunțându-se numai asupra a ceea ce s-a cerut.
Raportat la criticile privind greșita reținere a instanței de apel că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 322 pct.5 proc. civ, le apreciază, de asemenea, nefondate.
Astfel, potrivit art. 322 pct.5 proc. civ, revizuirea se poate dispune dacă "după darea hotărâri, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților". Din textul menționat rezultă că, una dintre cerințele de admisibilitate a revizuirii este ca înscrisul să fi existat la data pronunțării hotărârii dar să nu fi putut fi prezentat din motive independente de voința părților.
Instanța de apel a apreciat în mod corect că înscrisul de care înțeleg revizuienții să se folosească este o cerere care s-a aflat permanent în arhiva Primăriei, în posesia căreia aceștia au intrat chiar în ziua în care au solicitat eliberarea ei.
În cauză, revizuienții nu au făcut dovada unor împrejurări mai presus de voința lor care să îi fi împiedicat să înfățișeze actul. Aceștia susțin că Primăria a reținut înscrisul și, deși au făcut demersuri pentru a-l prezenta, pârâta a arătat că nu există un asemenea act. Susținerile revizuienților nu sunt dovedite cu nicio probă. Cererile la care fac trimitere, respectiv cele aflate la filele 163-165 și 170-171 din dosarul de fond (nr-) sunt cereri prin care aceștia au solicitat în 1998 și 2005 reconstituirea dreptului de proprietate pentru imobilul în litigiu. Din nici un act de la dosar nu rezultă că s-a solicitat depunerea cererii formulate de către antecesoarea. În cursul soluționării dosarului nr. 1391/2001, s-a solicitat Comisiei locale de fond funciar să depună documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate emis pe numele lui, dispoziție căreia Comisia s-a conformat.
De asemenea trebuie reținut că, potrivit art. 1169. civ. și art. 129 alin. 1. proc. civ. revizuienții erau cei care trebuiau să solicite instanței ca intimata Comisia Locală să răspundă dacă antecesoarea lor a formulat sau nu certere de reconstituire a dreptului de proprietate, iar nu Primăria trebuia să facă o astfel de dovadă, cum greșit susțin revizuienții.
Practica și jurisprudența au statuat constant că nu constituie împrejurare mai presus de voința părții omisiunea sau neglijența acesteia de a solicita de la instituția publică, actul deținut de aceasta ( dec. com. nr. 893/1998 a, dec. civc. Nr. 165/2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă).
Față de aceste considerente, Curtea reține că în mod corect instanța de apel a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii, înscrisul invocat neavând caracterul unui înscris nou în lumina art. 322 pct. 5, proc. civ.
Constatând că în mod greșit a fost admisă cererea de revizuire, verificarea criticilor vizând fondul cauzei apar ca inutile.
Ca urmare, reținând că în cauză nu este incident niciunul din motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 7, și 9. proc. civ. Curtea privește ce nefundat recursul de față și în consecință, în temeiul art. 312. proc. civ. îl va respinge.
În baza art. 274. proc. civ. recurenții vor fi obligați să plătească intimatei suma de 600 lei, cheltuieli de judecată făcute în recurs, conform chitanței de la fila nr. 69 din dosar nr-. Față de soluția de admitere a contestației în anulare, cheltuielile făcute de intimată în această fază nu vor fi acordate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuenții și împotriva deciziei civile nr. 63/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă pe revizuenți să plătească intimatei suma de 600 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.02.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
-
Grefier,
Red.
Tehnored../2 ex/20.03.2009
Jud. fond:
Jud. apel:,
Jud. recurs:,
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Anca Neamțiu, Ioan
