Fond funciar. Speta. Decizia 106/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 106/
Ședința publică din 09 martie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții reclamanți, G, și, toți cu domiciliul în orașul,- și cu sediul procesual ales în C, strada -.-, nr. 41,.1,.1, împotriva sentinței civile nr. 11153, pronunțată la data de 28.09.2007, în dosarul nr- (nr. în format vechi 7601/2006) și a deciziei civile nr. 578, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 03 iunie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR, cu Sediul în, județul C și COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR C, cu sediul în C, județul C, având ca obiectLegea nr. 18/1991.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru intimata pârâtă Comisia Locală de Fond Funciar, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 33/2009, emisă de Baroul Mehedinți, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Apărătorul intimatei pârâte Comisia Locală de Fond Funciar, invocă excepția inadmisibilității declarării recursului, cu consecința respingerii acestuia ca inadmisibil.
Învederează faptul că hotărârea împotriva căreia s-a formulat recurs este irevocabilă, astfel că nu se poate declara recurs la recurs.
Solicită cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar, în copie conform cu originalul, factura seria - - nr. - din 09.03.2009, reprezentând dovada de achitare a onorariului pentru avocat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată primei instanțe la 27 iun. 2006, reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de aplicare a legii fondului funciar și Comisia Județeană de aplicare a legii fondului funciar au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea actelor întocmite de către cele două pârâte, cu calitate procesuală pasivă în cauză, respectiv procesul verbal încheiat la 10.02.1993 în comuna, județul C de către Comisia locală de aplicare a legii fondului funciar al orașului privind punerea în posesie asupra terenului reconstituit în favoarea numitei, pentru suprafața de 5 ha situat în extravilanul localității, parcela A 257/ 41, constatarea nulității în ceea ce privește titlul de proprietate emis la 8.12. 1993 nr. 18525/ 418 de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C, în ceea ce o privește pe numita, pentru reconstituirea suprafeței de 5 ha teren arabil situat în extravilanul localității, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 11153 din 28.09.2007 pronunțată de către Judecătoria Constanța în dosarul civil nr- a fost respinsă acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că actul de proprietate a cărui nulitate se solicită a se constata a fost emis cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 18/ 1991, modificată, în vigoare la emiterea acestuia, iar autoarea reclamanților nu a contestat niciodată în timpul vieții actele premergătoare emiterii titlului de proprietate, iar motivele prevăzute de dispozițiile art.3 din Legea nr. 169/ 1997 modificată prin Legea nr. 247/2005 și Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/ 2005 acestea nefiind în vigoare, iar legea civilă nu poate retroactiva potrivit art. 15 alin.2 din Constituția României.
În ceea ce privește imobilul în litigiu s-a reținut că potrivit raportului de expertiză tehnică imobiliară efectuat în cauză de către expert, terenul pe care susțin reclamanții că s-ar afla vechile amplasamente ce au aparținut autorilor acestora este concesionat Serviciului Român de Informații-, iar acesta nici nu face obiectul Legii nr. 18/ 1991, nemaifiind în administrarea Comisiei locale de fond funciar.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate au formulat recurs reclamanții, G, în calitate de descendenți ai defunctei, prin care au criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 578din 3 iunie 2008 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondat recursul reclamanților.
Instanța de recurs a reținut, ca și instanța de fond, că au fost respectate dispozițiile legale în vigoare la data emiterii titlului de proprietate și că nu pot fi aplicate retroactiv dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997, care nu erau în vigoare la data emiterii titlului de proprietate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, G, și invocând dispozițiile art. 304 pct. 1, 3 și 9 din Codul d e procedură civilă și arătând în esență că tribunalul nu a calificat corect calea de atac și nu a soluționat cauza într-o compunere legală, încălcând normele de ordine publică privind competența de soluționare, procedura și calificarea corectă a căii de atac. Pe fond susțin că instanța a aplicat greșit dispozițiile legale la speță și a că folosit greșit argumentul neretroactivității legii deoarece Legea nr. 247/2005 cuprinde norme de procedură care sunt de imediată aplicare, inclusiv actelor emise cu nesocotirea legii. Arată că vechiul amplasament al autorului este liber și solicită ca reconstituirea dreptului de proprietate să se facă pe acest amplasament.
La termenul din 9 martie 2009 intimata pârâtă Comisia locală de fond funciar a invocat excepția inadmisibilității recursului, invocând caracterul irevocabil al hotărârii pronunțate de Tribunalul Constanța.
Conform art.137 alin.1 din Codul d e procedură civilă instanța a analizat cu prioritate excepția invocată și a constatat că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești, pentru motive referitoare la pronunțarea acestora cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional eronat, este reglementată în prezent prin normă constituțională.
Însă, potrivit art.129 din Constituția României, revizuită, părțile interesate pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale.
Corespunzător acestui principiu constituțional, legiuitorul a reglementat în mod expres hotărârile susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigură un control judiciar efectiv al hotărârilor judecătorești și satisface exigențele art. 21 din legea fundamentală, referitoare la liberul acces la justiție și la dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În materia fondului funciar, modul de exercitare a controlului judiciar asupra hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de fond este stabilit în art.5 alin.1 din Legea nr. 247/2005, care stabilește că "hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului", iar această reglementare urmărește realizarea scopului stabilit de art.2 titlul din același act normativ, care prevede că "judecarea proceselor funciare se face de urgență și cu precădere".
Obiectul litigiului de față îl constituie anularea titlului de proprietate prin care s-a constituit în favoarea autoarei reclamanților dreptul de proprietate asupra unui teren extravilan, în conformitate cu prevederile Legii nr.18/1991; deci, ceea ce s-a dedus judecății este un proces funciar, astfel cum este el definit de art.1 al aceluiași titlu al legii, iar hotărârea prin care a fost soluționat nu este supusă decât căii de atac a recursului, cum în mod expres a prevăzut legiuitorul în art.5 alin.1 din titlul al Legii nr.247/2005, indiferent de valoarea terenurilor ce constituie obiectul material al titlurilor contestate.
În consecință, hotărârea prin care tribunalul a soluționat recursul declarat împotriva soluției instanței de fond nu poate fi supusă controlului judiciar în cadrul unui nou recurs pentru că, potrivit dispozițiilor alin. 2 al art. 377, cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art.299 din Codul d e procedură civilă, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare.
Drept urmare, posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, ori în speță recurenții reclamanți au promovat această cale de atac împotriva unei decizii prin care un alt recurs, declarat de aceleași părți, a fost respins ca nefondat.
Rezultă, deci, că decizia criticată nu este susceptibilă de reformare pe această cale, nefiind o hotărâre dintre cele prevăzute de art. 299 din Codul d e procedură civilă, astfel că recursul va fi respins ca inadmisibil.
Cu privire la cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata Comisia locală de fond funciar, Curtea reține că potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Judecătoriii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivate că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Acest text, considerat constituțional prin decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 pronunțată de Curtea Constituțională, consacră prin lege prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit de parte, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.
"O asemenea prerogativă este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil."
Investită fiind cu soluționarea pretențiilor intimatei la rambursarea cheltuielilor de judecată, Curtea observe că, dată fiind durata recursului și dificultatea redusă a aspectelor asupra cărora avocatul a avut a se pronunța, concluziile fiind de respingere a recursului ca inadmisibil, obligarea recurenților la 1500 lei cheltuieli de judecată nu se justifică, un cuantum de 500 lei fiind rezonabil în acest caz.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul civil formulat de recurenții reclamanți, G, și, toți cu domiciliul în orașul,- și cu sediul procesualalesîn C, strada -.-, nr. 41,.1,.1, împotriva sentinței civile nr. 11153, pronunțată la data de 28.09.2007, în dosarul nr- (nr. în format vechi 7601/2006) și a deciziei civile nr. 578, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 03 iunie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR, cu Sediul în, județul C și COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR C, cu sediul în C, județul C, având ca obiectLegea nr. 18/1991.
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă Comisia Locală de Fond Funciar, reprezentând onorariu avocat recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 martie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - Pentru judecător pensionat din 06.04.2009, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte de instanță, |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red./tehnored.jud.recurs /12.06.2009
Gref.AB/2 ex./12.06.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă, Eleonora Spiridon
