Fond funciar. Speta. Decizia 1118/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1118
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR A - DE PE LÂNGĂ INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI A - împotriva deciziei civile - nr. 237/03.VII.2008, pronunțată în dosarul nr-, de Tribunalul Arad - secția civilă, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați CONSILIUL LOCAL și COMUNA prin PRIMAR, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului intimat, consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor A - de pe lângă Instituția Prefectului Județului A, lipsă fiind pârâții intimați Consiliul Local și Comuna prin Primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța pune în discuția părților ipoteze înscrierii acestei cauze în materia fondului funciar și jurisdicția aplicabilă.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că această speță nu este de fond funciar, deoarece se cere constatarea nulității unui înscris, deși apare că acel înscris a fost folosit de organele administrative abilitate pentru satisfacerea procedurii fondului funciar.
Reprezentantului reclamantului intimat avocat arată că este vorba despre materia fondului funciar și lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față,constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 245 din 31.03.2008 pronunțată în dosarul civil nr- Judecătoria G respins excepția inadmisibilității acțiunii formulată de pârâtul, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de același pârât și a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Comisia județeană de fond funciar A în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al comunei, Comuna reprezentată prin primar și constatat falsul înscrisului intitulat anexa 1, emis de pârâtul Consiliul local al comunei sub nr. 1149 din 18.04.2002 în partea ce privește masa succesorală (partea a III-a a înscrisului intitulată "bunuri rămase - terenuri") și a dispus desființarea înscrisului în partea falsificată, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță analizând excepția inadmisibilității a constatat ca inadmisibilitatea unei acțiuni privește indicarea motivelor pentru care anumite acțiuni nu pot fi primite spre a fi judecate deoarece legea le declara lipsite de valoare juridica. Potrivit art. 111 Cod procedură civilă, acțiunea in constatare nu poate fi primita daca partea cere realizarea dreptului, dar reclamanta nu si-a formulata prezenta acțiune pe calea unei acțiuni in constatare ci ca o acțiune in realizare, respectiv in desființarea înscrisului constatat a fi fals, conform art. 184 Cod procedură civilă, art. 14 lit. a, 245 pct. c ind. 1 și 346 Cod procedură civilă și deciziei in interesul legii nr. XV /2005 a înaltei Curți de Casație si Justiție În consecință a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
În ceea ce privește excepția autorității lucrului judecat instanța de fond a constatat ca prezenta cauza nu are același obiect si nu este întemeiata nici pe aceleași temeiuri de drept ca si cauza anterioara asa incat tripla identitate necesara pentru a exista autoritatea lucrului judecat (de parti, obiect si cauza), nu se regăsește in cauza. Analizând insa modalitatea in care paratul persoana fizica și-a motivat susținerile privitoare la lucrul judecat, instanța de fond a constatat ca acesta a inteles sa se prevaleze de prezumția lucrului judecat care are la baza regula ca o constatare făcută printr-o hotărâre definitiva nu trebuie sa fie contrazisa prin alta hotărâre. Spre deosebire de excepție, prezumția reclama diversitate de acțiune și identitate de chestiuni, ceea ce nu este cazul in speța de fata: astfel, in aceasta cauza nu s-a solicitat desființarea hotărârii anterioare și, pe de alta parte, instanța care a pronunțat acea hotărâre nu avea cum sa cunoască daca mențiunile făcute prin actul pe care și- bazat soluția sunt sau nu reale, ceea ce s-a constatat in cursul cercetărilor penale, după numeroase investigații. Deci, respins și această excepție
Pe fondul cauzei prima instanță reținut următoarele:
Proprietar tabular al imobilului înscris in CF 117 este, începând cu anul 1933 Statul Român.
Prin Sentința civilă nr.187/16.04.2002 pronunțata in dosarul nr. 329/18.04.2002 al Judecătoriei G, s-a admis plângerea petentului formulata într-o cauză de fond funciar și s-a dispus reconstituirea in favoarea acestuia a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5 ha teren forestier înscris in CF 117, nr. top. 389 În motivarea hotărârii s-a arătat ca in perioada interbelica au existat litigii in legătura cu proprietatea înscrisa in CF 117 si că prin sentința civilă 1730/1933 / 80 Tribunalului Arad confirmata prin Decizia civila nr. C/-/23.03.1938 a Curții de Apel Timișoaras -a stabilit că pârâții, (căsătorita ), (soția lui ) și (văduva lui ) aveau dreptul asupra 300 iugare de înscrise in cartea funciara amintita anterior, drept de proprietate extratabular.
Pe baza acest hotărâri judecătorești, a actelor de stare civilă și a anexei 1 depusă la dosar, instanța a constata ca a justificat calitatea de moștenitor a autorului și a suprafeței de teren cu vegetație forestiera deținută de autor. Anexa 1 fost depusa la fila 5 acelui dosar, și prin acest act, la rubrica "bunuri ramase- terenuri" s-a consemnat a nemesească înscrisa in cf 117, nr.top.389b.
Organele de cercetare penala, fiind sesizate, pe baza unor ample cercetări efectuate și consemnate in numeroase dosare au stabilit că din cele 75 de sentințe favorabile date in tot atâtea dosare civile prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate in cf 117, numai cinci sentințe ii privesc pe adevărații moștenitori ai persoanelor care au câștigat dreptul de proprietate prin Decizia din 1938 Curții de Apel Timișoara. Celelalte 70 de sentințe nu se întemeiază pe realitatea faptica și de drept constatată in urma cercetărilor penale, iar persoanele care au obținut reconstituirea dreptului de proprietate (printre care și paratul persoana fizica din prezenta cauza) nu au avut dreptul de a li se reconstitui dreptul de proprietate, deoarece nu sunt in legătura de rudenie cu cele 4 persoane menționate in sentința Curții de Apel Timișoara.
S-au stabilit prin ordonanța parchetului care erau persoanele îndreptățite să solicite reconstituirea dreptului de proprietate in calitate de moștenitori ai pârâților care s-au judecat in anul 1938 cu Statul Român și cărora li s-a recunoscut dreptul de proprietate extratabular, iar printre aceste persoane nu se regăsește și pârâtul din prezenta cauza. Cu privire la cei îndreptățiți la reconstituire prin ordonanța parchetului nu s-a stabilit vreo măsura ulterioara pronunțării acesteia. Datorita faptului ca prin 70 de hotărâri judecătorești s-a stabilit dreptul de proprietate al unor persoane care nu erau îndreptățite cele 300 de iugare reținute prin hotărârea din 1938 care reprezintă 172,65ha au fost majorate la suprafața totala de 638, 35 ha, depășindu-se cu 465, 70 ha suprafața de teren care putea fi atribuita (fila 64 ordonanței). S-a descris pe larg prin ordonanța amintita modalitatea in care persoanele cu privire la care s-au efectuat cercetări penale au completat in mod fals anexa 1 in fiecare dosar din cele 70 respectiv au consemnat ca reclamanții din acele cauze moștenesc pe cei care erau deținători ai masei succesorale intitulata " " (a din ).
Chiar daca in momentul in care instanța de judecata și-a bazat hotărârea pronunțata pe înscrisul intitulat "Anexa 1" acesta n-ar mai fi trebuit sa producă efecte juridice urmare a abrogării tacite a acestei proceduri prin adoptarea Legii nr. 36/1995, in realitate aceasta anexa a fost emisa de către o autoritate de stat (Consiliul Local al comunei, in speța a fost înregistrata, ștampilată și i s-a acordat număr.
Judecătoria G prin hotărârea pronunțată i-a oferit o semnificație juridica legala dându-i o valoare probatorie importanta după cum rezulta din conținutul hotărârii. In unele dintre cauze, instanța a amânat soluționarea cauzei pana la depunerea acestei anexe, care a reprezentat ultimul act probator ceea ce dovedește o data in plus semnificația legala acordata acestui act.
Prin nici un alt act a dosarului sau probațiune testimoniala nu s-a dovedit masa succesorala, respectiv terenul la care era îndreptățit autorul pârâtului sau legătura de rudenie dintre autorii paratului si persoanele cărora li s-a recunoscut un drept de proprietate extratabular prin hotărârea amintita, ceea ce dovedește din nou faptul ca instanța de judecata s-a bazat in adoptarea soluției pe acest act.
Față de motivarea expusa instanța de fond a considerat ca apărările formulate de parat persoana fizica potrivit cărora actul nu a produs consecințe juridice sunt neîntemeiate. S-a reținut însă că pârâtul G, prin actele de stare civila pe care le-a depus si-a dovedit vocația succesorala, așadar partea I și partea a II- a Anexei 1 nu reprezintă un fals, așa încât acestea nu au fost desființate. Ceea ce paratul nu a dovedit in dosarul in care s-a pronunțat hotărârea judecătoreasca bazata pe Anexa 1 si nici in prezenta cauza a fost legătura dintre antecesorul paratului si persoanele cărora li se recunoscuse anterior un drept de proprietate extratabular. Chiar daca paratul persoana fizica nu a fost cercetat penal cu ocazia cercetărilor efectuate si finalizate prin ordonanța data in dosarul nr. 75/P/2007 al C Apel T, in prezenta cauza el avea posibilitatea de a-si dovedi legătura de rudenie cu proprietarii așa intitulatei "păduri ", ceea ce nu s-a realizat.
Urmare a cercetărilor penale in dosarul soluționat prin ordonanța la care am făcut referire, inculpații au fost scoși de sub urmărire penala și li s-au aplicat amenzi administrative. Totodată s-a constatat prin ordonanța necesitatea desființării actelor falsificate, respectiv anexa 1.
Din analiza celor consemnate,instanța fondului a reținut că actul intitulat anexa 1 produs consecințe juridice, fiind determinant in pronunțarea hotărârii judecătorești pe baza căreia paratului persoana fizica i s-a reconstituit dreptul de proprietate. De asemenea din cercetările efectuate, necontrazise prin nici o proba de către parat, a rezultat neîndoielnic faptul ca acest act este fals in partea ce privește masa succesorala.
Pe de alta parte din analiza înscrisului și din cercetările penale efectuate nu a rezultat faptul ca la partea intitulata " moștenitorii defunctului " s-ar fi înscris vreun fals ci falsul privește doar consemnarea masei succesorale, așadar anexa 1 fost desființată doar in partea constatată a fi falsificata, așa încât acțiunea a fost admisă in modalitatea arătata.
Potrivit art. 184 Cod procedură civilă, când acțiunea penala nu mai poate fi continuata, falsul se soluționează de instanța civila.
Potrivit art. 245 lit.c indice Cod procedură civilă, in cazul in care se emite o ordonanța de încetare a urmăririi penale prin aceasta ordonanța se dispune cu privire la sesizarea instanței civile pentru desființarea unui înscris.
Prin Decizia nr. XV din 21.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a României, prin admiterea unui recurs in interesul legii, hotărâre obligatorie pentru instanțe, in cazul in care acțiunea penala s-a stins in faza de urmărire penala, acțiunea pentru desființarea înscrisului falsificat aparține pârtilor.
Instanța de fond a constatat că, Comisia Județeană Aaf ost parte in dosarul nr. 329/2002 al Judecătoriei G, așa încât este abilitata sa promoveze prezenta acțiune. S-a mai reținut că, Convenția Europeana a Drepturilor Omului nu urmărește sa garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective, fapt ce rezulta din jurisprudența constanta a Curții Europene a Drepturilor Omului. Prin urmare, deoarece dreptul a cărui obținere a urmărit - o pârâtul persoana fizica este iluzoriu, deoarece nu a aparținut niciodată antecesorilor săi, prima instanță a constatat ca acțiunea reclamantei este întemeiata și a admis-o ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recalificat ulterior de către instanță ca fiind apel, pârâtul solicitând ca în urma admiterii, să fie modificată în totalitate sentința atacată în sensul admiterii plângerii.
Apelantul a arătat că instanța de fond a apreciat eronat starea de fapt din dosar, a aplicat greșit prevederile legale și a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Judecătoria
Prin decizia civilă nr. nr. 237/03.VII.2008, pronunțată în dosarul nr-, de Tribunalul Arad - secția civilă, a fost admis apelul declarat de apelantul pârât împotriva sentinței civile nr. 245 din 31.03.2008 pronunțată de Judecătoria G în contradictoriu cu intimata reclamantă Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate A și intimații pârâți Consiliul local și Comuna reprezentată prin primar și în consecință:
A schimbat în tot sentința atacată în sensul că a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate având ca obiect constatarea falsului înscrisului intitulat "Anexa 1" înregistrat sub nr. 1149 din 18.04.2002 eliberat de Consiliul local al comunei.
A fost obligată intimata reclamantă să plătească apelantului pârât suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul Arada reținut că falsul în înscrisuri este un mod ilicit de confecționare sau modificare a unui înscris oficial sau a unui act sub semnătură privată cu scopul de a produce efectele probatorii ale unui înscris adevărat.
Pe de altă parte, este de necontestat că falsitatea ori caracterul real al unui înscris constituie o împrejurare de fapt, care poate genera efecte juridice.
Or, conform art.111 Cod procedură civilă, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, dacă nu are la îndemână o cerere în realizarea dreptului. Prin urmare, o cerere principală având ca obiect constatarea unei împrejurări de fapt este inadmisibilă în procesul civil.
În procesul civil, potrivit art.184 Cod procedură civilă, constatarea falsului poate fi realizată numai pe cale incidentală, dacă acțiunea penală s-a stins ori s-a prescris. Aceeași regulă se aplică și în cazul unei revizuiri, dacă acțiunea penală nu se mai poate exercita. Conform art.322 pct.5 rap. la art. 322 pct.4 Cod procedură civilă, se poate cere revizuirea unei hotărâri în cazul în care un înscris care a stat la baza hotărârii este fals, chiar și atunci când acțiunea penală nu se mai poate exercita, situație în care falsul se va cerceta incidental cu ocazia revizuirii hotărârii.
În raport de motivele expuse mai sus, în prezenta cauză instanța de fond în mod greșit a soluționat o cerere principală în contradictoriu și cu alte părți, având ca obiect constatarea unei stări de fapt, respectiv a caracterului fals al anexei.
Prin Ordonanța nr.75/P/2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților și desființarea anexelor de către instanța civilă prin promovarea unor acțiuni de către Comisia Județeană de fond funciar, procurorul procedând la îndrumarea comisiei județene să acționeze în justiție pentru constatarea falsului. În aceste condiții, tribunalul apreciază că trebuie avute în vedere principiile de bază ale dreptului procesual civil, în special principiul înscris în art.111 Cod procedură civilă, conform căruia o acțiune în constatare este admisibilă numai atunci când se solicită constatarea existenței ori inexistenței unui drept, iar nu a unei stări de fapt, mai cu seamă că anexele respective erau niște formulare întocmite de primării prin care se cere de către părții deschiderea procedurii succesorale.
Împotriva deciziei civile - nr. 237/03.VII.2008, pronunțată în dosarul nr-, de Tribunalul Arad - secția civilă a declarat recurs pârâta COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR A - DE PE LÂNGĂ INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI
Recurenta a criticat soluția Tribunalului Arad deoarece falsul se cercetează de instanța civilă prin orice mijloc de dovadă, instanță care trebuie să se pronunțe și asupra anulării actului.
În drept, recursul a fost motivat prin trimitere la dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 304, rap. la art 306 și art. 312 Cod procedură civilă, se reține că acesta este întemeiat în sensul celor ce se vor arăta mai jos.
Obiectul prezentei cauze presupune valorificarea unor pretinse drepturi succesorale, cu conținut în materia fondului funciar, reglementate în mod expres prin dispozițiile legii cadru în materie, respectiv Legea nr. 18/1991, republicată, precum și celelalte legi speciale.
Intenția legiuitorului este aceea de a reglementa unitar întreaga materia a fondului funciar, inclusiv sub aspectul jurisdicțiilor aplicabile, acest lucru realizându-se prin titlul XIII - art. 1 din Legea nr. 247/2005.
Potrivit dispozițiilor legale menționate sunt incluse în categoria proceselor funciare, toate cauzele legate de modul de reconstituire sau constituire a drepturilor de proprietate, inclusiv toate acele litigii apărute în urma soluționării unor astfel de cauze, care î-și au izvorul în materia fondului funciar.
Potrivit art. nr. 5 din titlul arătat mai sus, hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare sunt supuse numai recursului.
Această aplicare a jurisdicției speciale a fost corect făcută, în speță, de către Judecătoria G, care a pronunțat o hotărâre, în materie de fond funciar, în contradictoriu cu autorități specifice materiei fondului funciar, atacabilă doar cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cu toate acestea Tribunalul Arad, în mod greșit a schimbat sistemul de grade de jurisdicție în materie de fond funciar, apreciind că în speță există calea de atac a apelului urmată de aceea a recursului.
Acest raționament juridic este infirmat de dispozițiile legale arătate mai sus, din interpretarea cărora rezultă că toate litigiile apărute în urma aplicării legii fondului funciar, se circumscriu materiei fondului funciar, ceea ce este cazul și în speță, iar jurisdicția aplicabilă unor astfel de litigii sau cum le numește legiuitorul "procese funciare", nu poate fi decât aceea prevăzută în legea specială respectiv o jurisdicție care presupune doar două grade, respectiv fond și recurs la tribunal.
Pentru a fi în prezența unei cauze de drept comun, este necesar ca drepturile pretinse, care ar fi făcut obiectul inclusiv al unor acte ce urmează a fi declarate false să nu aibă legătură cu legile de fond funciar, și să vizeze, în mod explicit doar drepturi patrimoniale recunoscute ca atare de legea civilă cu caracter de drept comun.
Cum legea specială derogă de la dreptul comun, așa cum este cazul în speță Curtea va admite recursul declarat de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A, prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9, combinat cu art. 306 și art. 312 Cod procedură civilă, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza pentru judecarea recursul la tribunalul Arad, instanță competentă, în temeiul jurisdicției speciale instituite prin art. 1 și 5 din titlul XIII, inclus în Legea nr. 247/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR A - DE PE LÂNGĂ INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI A - împotriva deciziei civile - nr. 237/03.VII.2008, pronunțată în dosarul nr-, de Tribunalul Arad - secția civilă, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați CONSILIUL LOCAL și COMUNA prin PRIMAR, având ca obiect fond funciar.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza pentru judecarea recursului la Tribunalul Arad.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /4 decembrie 2008
Tehnored /5 decembrie 2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcăriță
